Podcast german - ”Vânătorul de Suflete” - În capcană



(continuare din articolul precedent 🔗)

În postarea precedentă, s-a vorbit despre pregătirile intensive la care au fost supuse unele cursante de la MISA ce au fost selectate

să facă parte din ”grupul de Shakti, pentru a-și exprima feminitatea”. În acest moment al podcast-ului, a venit vremea 

ca aceste pregătiri să fie puse în aplicare.

Ca urmare a faptului că au răspuns ”corect” la întrebarea ”dacă vor să-l întâlnească pe guru”, cursantele sunt duse la marea întâlnire:

podcast: După aproximativ o lună, Nathalie pleacă din Viluță. Împreună cu alte câteva tinere, ea se urcă într-un dubă argintie.

Nathalie: Cei care ne conduc sunt oameni oarecare de la școală, niște români... un cuplu, un tip și iubita lui, oameni absolut normali.

podcast: Nathalie și celelalte femei știu doar atât: vor merge la Paris sau undeva în apropiere.

Gregorian Bivolaru se află acolo pentru că, cred ele, autoritățile îl urmăresc pe nedrept.

Au condus mașina timp de două zile, fără pauze mari și apoi, pe la prânz, se opresc lângă Paris, în parcarea unui supermarket obișnuit.

Apoi următorul șofer vine spre ele. Femeile trebuie să urce în mașină cu el. 

Nathalie: Ne-am urcat apoi într-o altă mașină cu un alt român, care ne-a condus. Și apoi ne-a dat ochelari de soare și pălării,

le-a împărțit și a spus: ”Da, puneți-le pe toate, acum!” 

reporteră: Și cum a justificat asta? 

Nathalie: Deloc. Asta e și chestia, faptul că nimic nu este justificat vreodată, pur și simplu renunți la ideea că poți să ceri explicații.

Așa că nu am mai pus nimic la îndoială. Deci nu am ajuns niciodată până acolo încât să ne spunem: ”Dar de ce facem asta acum?”

Pentru că tocmai ai învățat că, dacă pui întrebări la început, întotdeauna răspunsul este că ”Da, vei învăța mai târziu. Încă nu înțelegi!”

Și apoi, la un moment dat, pur și simplu ieși din chestia asta că poți să pui întrebări și atunci doar accepți.

podcast: Deci Nathalie își pune ochelarii de soare și pălăria largă de pescar și au pornit la drum. Cam cu 15 ani mai înainte,

o altă femeie a trăit aproape exact același lucru. Cea cu mașina, cu parcarea undeva lângă Paris. Noi o numim Eva.

Nu o cunoașteți încă, dar am întâlnit-o de timpuriu în cercetările noastre, la München. Ea este ascultătoarea emisiunii ”Vânătorul de Suflete”

din episodul 1, care ne-a dat pontul despre yoga.

Eva: Am plecat de la Centrul Olimpic din Munchen către Paris, cu mașina. Când am ajuns la Paris, am fost plimbată

de la o mașină la alta ca o marfă, într-o parcare.

podcast: Eva și Nathalie nu se cunosc. Nu și-au vorbit niciodată una alteia, dar poveștile lor despre Paris sunt foarte asemănătoare.

Eva: Din acel moment, a trebuit să-mi pun o pălărie și o legătură la ochi, ca să nu știu pe unde merg.

Și, mai presus de toate, a trebuit să mă îndepărtez de omul în care aveam încredere și să mă urc într-o altă mașină, cu un străin.

podcast: Și totuși, Eva se supune.

Eva: Acela a fost un moment foarte rău pentru mine. M-am simțit total expusă și neajutorată.

podcast: Eva și Nathalie încă nu știu unde anume le-a dus șoferul. Bineînțeles, nu au putut vedea nimic.

Nathalie: Apoi ne-am dus la această primă casă, unde așteaptă mereu toate fetele care se duc la el.

Eva: Este o casă imensă, are o piscină și paturi cu baldachin, totul este din mătase, suntem toate în halate foarte pufoase,

e o atmosferă hippie și toată lumea are flori în păr. Îmi amintesc că am ajuns în parcarea subterană. Era un complex parizian clasic

de clădiri înalte. Am urcat cu liftul până la un etaj foarte sus și, apropos, a trebuit să îmi predau telefonul mobil la intrare.

podcast: Deci nimeni nu le obligă să își lase telefoanele mobile în apartament, dar sunt sfătuite să facă acest lucru, deoarece

aparatele electrice sunt dăunătoare din cauza vibrațiilor.

Nathalie: Așa că toate sunt învelite în folie de aluminiu pentru a nu putea fi urmărite sau pentru altceva. Habar nu am.

comentariu veninos: Evident că totul este pentru a nu putea fi urmărite și ascultate. Dacă ar fi fost din cauza ”vibrațiilor dăunătoare”,

problema asta ar fi existat tot timpul, nu doar la sosirea în locația ce trebuie să rămână secretă.

Mai trebuie de remarcat asemănarea izbitoare dintre aceste relatări și relatările altor cursante care au avut același gen de experiență,

mai demult (video 🔗) sau mai recent (podcast 🔗).

podcast: Nathalie și Eva își predau portofelele și pașapoartele.

Eva: Îmi amintesc acest moment în apartament. De fapt, am vrut să ma întorc imediat. Mă gândeam ceva de genul

”Nu, nu este posibil. Trebuie să plec de aici imediat!” Chiar cred am avut ceva de genul unui atac de panică.

podcast: Când Eva intră în apartament, vede multă nuditate.

Eva: Era plin de femei. O mulțime de femei. Peste tot era întunecos, îmi amintesc asta. Acoperiseră o mulțime de ferestre,

astfel încât nimeni nu putea vedea înăuntru. Ar fi văzut doar femei pe jumătate goale tot timpul, nu?

podcast: Eva ne desenează planul apartamentului. Descrierile Evei sunt similare cu cele ale lui Nathalie. 

Poate 75 de metri pătrați sau ceva de genul ăsta.

Eva: Și câte eram? Trebuia să mutăm saltelele lângă pereți o dată pe zi ca să avem spațiu și apoi le puneam din nou jos.

Nathalie: De obicei sunt vreo zece persoane care trec pe acolo, care doar sosesc, îl văd și apoi pleacă acasă. Și apoi rămâi acolo.

Eva: Atât de înghesuită cu atât de multe persoane și ăsta a fost cel mai ciudat lucru. Aproape că nu puteam să respir acolo.

Și era atât de murdar, atât de dezgustător și atât de înghesuit și era orice altceva, dar nu era deloc spiritual, sfânt, frumos și înălțător.

Nathalie: Și apoi doar aștepți.

podcast: Sala de așteptare pentru întâlnirea cu gurul ei. Dar Bivolaru nu este acolo. El locuiește într-un cu totul alt loc.

Doar o mână de oameni îl cunosc. Femeile sunt aduse la el individual sau în grupuri mici, dar ele nu știu cât timp trebuie să aștepte.

reporteră: Ce ați făcut toată ziua?

Nathalie: Yoga. Deci faci yoga sau te uiți la filme porno ore întregi. Orice film porno pe care l-a ales, în care se spune că

femeile din film au cumva o stare foarte bună de shakti, exact așa cum îi place lui. Și doar asta trebuie să facem ore întregi.

Toate aceste filmele pe care le primim cadou.

Eva: Îmi amintesc un ritual amuzant pe care l-am făcut. Ei bine, una dintre ele s-a întins goală și aveam voie doar să o atingem.

Și apoi, nu-mi mai amintesc care era scopul întregii acțiuni, probabil că era doar pentru a genera o excitare sexuală

pentru ca apoi să fii încântată de guru, nu știu. Să punem chestii pe ea sau să o atingem cu pene și alte chestii de genul ăsta.

Un pic de tachinare sexuală. Cam așa a fost.

observație răutăcioasă: Eva se referă la evenimente ce au avut loc cu 15 ani în urmă. Așadar, deja de prin 2010,

cursantele din grupul de Shakti erau învățate despre ”gâdilare” și nu oricum, ci la modul ușor pervers.

Mulți ani după aceea, în august 2021, Marele Gâdilici MacroCosmic ”revela în premieră planetară” tainele gâdilării 🔗,

ca ”manifestare a atributului dumnezeiesc al erosului pur”. Dar iată ce spunea în august 2021 Regele Fantasmelor Sexuale:

”Este însă foarte important să evităm într-o manieră strictă, fără a accepta nicio excepție, să manifestăm – fie chiar și pentru

o fracțiune de secundă – intenții sadice sau malefice atunci când alegem să gâdilăm fie o ființă umană de sex opus,

fie atunci când o altă femeie alege să gâdile o altă femeie, manifestând o intenție sadică sau malefică.

Subliniem că posibilitatea de a manifesta – atunci când alegem să gâdilăm – o intenție sadică malefică, există din păcate.

Luați tocmai de aceea aminte că manifestarea unei intenții sadice, malefice atunci când gâdilați pe cineva, chiar și o ființă

de sex opus fără a simți, fără a manifesta efervescență erotică preponderentă, fără a simți, fără a manifesta iubire,

se schimbă în felul acesta într-o tortură, iar astfel ființa umană care intenționează în prealabil și apoi gâdilă în acest mod

comite un păcat, face o faptă rea și aceasta – în mod obligatoriu – o va face să se confrunte cu o karma corespondentă.

Cunoscând acest aspect bizar, se cuvine să nu alegeți niciodată ca, atunci când gâdilați, să manifestați o intenție sadică.”

Dar shakti-urilor care se pregăteau pentru MahaSkula le erau permise mult mai multe decât muritorilor de rând (muritori la propriu!)

O tachinare acolo nu strică! Exact în același mod, pe la cursuri, tabere și grupuri, se behăie încontinuu ”iubiți, transfigurați!,

dar apoi li se pune adepților, spre delectare, pornăciune de cea mai abjectă speță, încât până și aceștia refuză să o mai înghită.

La conferințele secrete despre proiecția în timp din tabere, precum și la cursurile de la anii mai avansați, cursanților li s-au proiectat

printre altele și aceste clipuri vechi din categoria SM (video 1 🔗 sau video 2 🔗), plus altele de acest gen, în condițiile

în care aveau la dispoziție o mulțime de secvențe normale, chiar din Parisul anilor 1900: 🔗 🔗

Încă o dată se dovedește că ”grupul de Shakti” este expresia fanteziilor bolnave ale gurului.

podcast: Și astfel Eva este atrasă treptat. Ceea ce o atrage cel  mai mult este perspectiva împlinirii sexuale.

Ea începe chiar o aventură cu profesorul ei de Tantra. Totul începe inofensiv, dar profesorul îl cunoaște personal pe Gregorian Bivolaru, Grieg.

Și la un moment dat - își amintește Eva - el îi spune că poate aranja o întâlnire între ea și Grieg. 

Eva: Credeam că voi întâlni un om foarte înțelept pe care aș putea să-l întreb orice și care mi-ar putea da răspunsuri la aproape orice,

la toate întrebările pe care le am.

podcast: Dar înainte de asta, Eva trebuie să își facă o fotografie. Nu-și amintește exact, dar crede că a fost goală sau doar

în lenjerie intimă, pentru ca Grieg, așa cum știți deja, să-i poată citi aura.

Eva: Am spus că nu voi trimite așa ceva oricui. Cred că e o prostie, așa că am avut o discuție în grupa de yoga cu alte câteva fete:

”Nu, nu vom face asta!” Apoi profesorii de yoga au râs puțin, chiar nu era nevoie, era ceva foarte serios. 

Și la un moment dat, probabil câteva săptămâni mai târziu, o ofertă a fost aruncată din nou în cameră. ”Oh, la naiba, de ce nu?”

Ce se poate întâmpla, nu contează. Și atunci am spus: ”Da, ei bine, hai să încercăm, să vedem dacă iese ceva din asta.”

comentariu veninos: ”MISA/ATMAN nu are nicio legătură, nu trimitem femei la Bivolaru la inițiere, nu știm despre așa ceva,

ba chiar râdem puțin de asta,  dar protestăm vehement împotriva acestor neadevăruri din presa malefică vândută și,

dacă nu le retractați imediat, să nu ni se mai scoale nouă kundalini dacă nu vă dăm în judecată!”

podcast: Deci Eva îi dă profesorului ei de Tantra o fotografie cu ea. Se presupune că acesta i-o transmite lui Gregorian Bivolaru.

Eva: La un moment dat, mi-a dat vestea cea bună că am primit o invitație. Și încă îmi amintesc sentimentul, a fost un șoc total.

Și, ca să fiu sinceră, aveam deja o vagă idee despre ce urma să se întâmple.

M-am gândit: ”Ei bine, invitație Tantra, întâlnire cu guru, este 100% vorba despre o inițiere!”

podcast: Inițiere, din nou acest cuvânt. Eva încearcă să obțină mai multe informații despre această întâlnire de la profesorul ei de Tantra.

Eva: Apoi îi apare pe față expresia lui yoghină și iubitoare: ”O să vezi, este foarte frumos. Și sunt atât de multe fete tinere,

este atât de frumos, sunteți toate acolo și este o comunitate frumoasă.”

”O sssă vezi ce frumosss e!” sâsâi cu un rânjet yoghin șarpele, care evident n-avea nicio legătură cu asta și nici nu știa

despre vreun trafic de femei... 

podcast: O trimitere la guru ei prin intermediul unui profesor de Tantra de la Academia Germană de Yoga Tradițională DAtY.

Dar, deocamdată, să ne întoarcem în apartamentul din Paris. Eva încă așteaptă să-i fie permis să intre pentru a-și vedea gurul.

Eva: Eram cu siguranță speriată, dar în același timp aveam această curiozitate. Și apoi a existat și un sentiment evident:

”Oricum ești aici. Du-te, încearcă, acum aruncă o privire, poate că într-adevăr te așteaptă o mare iluminare.

podcast: Dar Eva și mai târziu Nathalie vor aștepta zile întregi această iluminare. Este rândul celorlalte femei mai întâi.

Nathalie: Asta a fost foarte dificil pentru mine, pentru că ajungi și apoi le spui când vrei să pleci acasă, iar eu dădusem o anumită dată

de care, bineînțeles, nimănui nu i-a mai păsat ulterior. Și atunci pur și simplu eram acolo și nu știam, pentru că nu ai niciun control.

Când poți să te duci acasă, când te poți întâlni cu el, pur și simplu nu știi. Asta e cu totul treaba lui. A fost dificil, pentru că mă gândeam:

”Ce se întâmplă dacă sunt aici pentru totdeauna și chestii de genul ăsta?”

reporteră: Și cât ai așteptat până la vizită?

Nathalie: Două săptămâni.

Eva: După două sau trei zile, am spus că nu pot sta atât de mult. Și apoi cred că invitația a venit a doua zi, probabil că

i-au spus că era cineva acolo care trebuie să plece acum. Așa că a venit un bilet și, practic, conținea următorul nume.

comentariu veninos: ”Inițierea nu vine când vrea discipolul, ci când vrea Domnul, doar atunci când discipolul e pregătit!

Dar dacă totuși insiști și pui puțin piciorul în prag, poți primi mai repede” - Bosho Rânjesh

Aici se vede clar că tot ceea ce se petrece nu are nimic de a face cu vreo ”inițiere spirituală autentică”.

Dacă ar fi fost vorba de așa ceva, orice forțare din partea discipolei s-ar fi încheiat iremediabil cu expedierea acesteia în șuturi.

Nerăbdarea, tendința de impunere a voinței proprii, sunt atitudini egotice care descalifică orice aspirant la o inițiere.

Asta se spune și la MISA, unde sunt date de exemplu pățaniile lui Milarepa, care a avut de așteptat o mulțime de timp

pentru a primi o inițiere, timp în care a clădit și a demolat, aparent fără nicio noimă, o mulțime de case, la cererea maestrului său. 

Și câte bastoane și șuturi și-a luat în tot acest timp!

Ideea asta este subliniată până și în filmele de doi bani cu karate. Câte vase cu apă a avut de umplut și de golit Jackie Chan

până să primească ”Tehnica celor 8 Zei Bețivi și câte geamuri a avut de spălat Karate Kid până să primească ”Cocorul”!

De fapt, dacă ar fi fost vorba despre un maestru autentic, clarvăzător, acesta ar fi știut dinainte dacă discipolul e pregătit au ba.

Dar când vine discipola occidentală și spune ”MI S-A cerut un termen, l-am indicat și cer să fie respectat!”,

brusc Bosho se execută căci n-are ce face, că-i pleacă bunăciunea și rămâne mușchiul lui nesatisfăcut. 

Nu e vorba de vreun ”test spiritual” sau de vreo ”lege a meritului”, e vorba doar de nevoile bolnave ale libidinosului,

care ”este necesar” să se adapteze și condițiilor exterioare, că altfel rămâne cu buza umflată (și nu numai cu buza...)

reporteră: Și ce ai simțit când ai primit invitația?

Eva: Cred că la început a fost ”Oh, Doamne!” Și apoi au fost mici discuții: ”Ce se întâmplă acolo?”

Și el a spus cam așa ”Exact ce vrei tu.” Și am spus: ”Pot să mă duc acolo și să vorbesc cu el?”

Și el spunea mereu: ”Da, tot, tot ce vrei. Vei fi bine acolo, totul va fi bine. Și se va întâmpla doar exact ceea ce vrei tu”.

Numai că socoteala din gară nu e potrivește cu socoteala de la sosire:

Nathalie: Făceam din nou yoga. Și apoi a venit o fată și a zis: ”Da, acum te duci la el acasă. Trebuie să-ți împachetezi lucrurile.”

Eva: Și apoi, când a venit invitația mea, mi-au spus:

- ”Acum te rog să te duci să faci un duș și să te razi.”

Iar eu am spus:

- ”De ce să fac duș? Și cum ar trebui să mă rad? Eu nu mă rad niciodată!”

Complet rasă, ei vorbeau despre un ras complet. Iar eu am zis:

- ”Nu, eu nu fac asta!”

- ”Ba da, pur și simplu din respect pentru el.” Eu:

- ”Da, dar de ce? Nu va mai apuca să mă vadă. De ce aș face-o?”

- ”Doar fă-o. Și da, ești liberă să decizi totul, dar asta nu e chiar un lucru rău.”

Și apoi, cumva, a mai apărut o fată sau două: ”Haide, fă-o! Nu e chiar atât de rău!”

Și atunci chiar am făcut-o. Mi s-a părut ca la un control medical complet. Mi s-a părut total înfricoșător.

Cum adică ”de ce să te razi complet?” Așa se merge la întâlnire! Din respect pentru EL, datoria ta este ca EL să fie mulțumit!

Aici e yoga ezoterică INTEGRALĂ, nu merge cu jumătăți de măsură, adică rasă parțial... I-auzi, bă, ce figuri...

Halucinantă este replica ”Haide, fă-o! Nu e chiar atât de rău!”, care spune totul:

”Nu e chiar așa de bine, cum ți s-a repetat mereu, da' nu e nici chiar așa de rău!” (din moment ce unii au ajuns în anul 35).

Ăsta ar trebui să fie sloganul MISA!

podcast: Sunt urcate în dubă de către doi bărbați, spun ele. Sunt din nou legate la ochi. Din nou, nu știu unde sunt duse.

Nathalie: La început eram deja în mașină, eram atât de speriată, dar apoi mi-am spus că

”Nu, sunt emoționată pentru că este gurul meu!”

”Ok, e gurul meu, e gurul meu, e gurul meu, nu-ți fie teamă, nu-ți fie teamă!”

La o inițiere spirituală autentică, discipolul ar trebui să meargă cu aspirație, cu bucurie, cu calm și luciditate,

nu tremurând de frică, cel mult tremurând de entuziasm!

Înainte de toate, ar trebui să fie PREGĂTIT, să fie CONȘTIENT. Elevare spirituală înseamnă, înainte de toate, deplină conștiență.

Apoi, trebuie să existe dorința, ASPIRAȚIA de a primi acea cunoaștere.

Dar cum să aspiri ”cu fervoare”, cum să fii conștient și dinainte pregătit pentru ceva despre care nu știi nimic?

DE CE NU LI SE SPUNE NIMIC DINAINTE celor chemate la inițiere, nici măcar despre ce este vorba?

Simplu: pentru că DACĂ AR ȘTI DINAINTE CE URMEAZĂ, MAI TOATE AR RENUNȚA!

Păstrarea tăcerii nu are de a face cu ”secretul inițiatic”, ci cu amăgirea cursantelor și cu protejarea gurului de brațul justiției.

”Privește, Mirele tău vine...”

podcast: Unul dintre cei doi români bate la ușa unei camere. Durează câteva clipe, apoi se deschide. Și EL apare.

Eva: Îmi amintesc cum mi-a deschis ușa, cum stătea acolo. 

reporteră: Și cu ce este îmbrăcat?

Eva: Cu un halat de baie.

Nathalie: Ei bine, asta poartă întotdeauna. Halatul lui de baie. E mov, cu tot felul de chestii, foarte extravagant.

Eva: Așa că, atunci când l-am văzut, mi-am zis: ”Doamne, ce bătrân neatrăgător, și eu trebuie să mă duc acolo acum,

nu-mi inspiră niciun strop de înțelepciune sau bunătate!”

Doar m-a salutat, avea un zâmbet pe față și eram atât de emoționată, iar apoi am zâmbit puțin.

Apoi, îmi amintesc că și-a deschis brațele și a spus ceva de genul: ”Oh, ce zâmbet frumos, cum zâmbești!”

Nathalie: Deci e la fel de înalt ca mine. Da, nu este atât de înalt. Este și foarte bătrân. Asta a fost un alt lucru: nu mă așteptam

ca să arate atât de bătrân. Chiar este un bătrân.

Eva: ”Ah, ce zâmbet frumos, zâmbești!” Și chiar m-am gândit în acel moment:

”Oh, Doamne, dacă ai fi cu adevărat un guru înțelept, ai ști că nu zâmbesc de fericire acum, mai degrabă fac pe mine de frică.

Dacă ai avea un fel de plan sau dacă ai putea citi aurele sau ceva de genul ăsta, ai ști că vreau doar să mor chiar acum,

pentru că sunt atât de speriată!”

Surpriza neplăcută pe care o au cursantele la vederea boșorogului (”o greață la prima vedere”), care se adaugă la frica pe care

o trăiesc acestea, arată că ele habar nu aveau cine este mărețul fondator al școlii, deci ele nu se află acolo din dorința sau la inițiativa lor,

ci au fost ADUSE acolo în totală necunoștință de cauză, la inițiativa libidinosului. Pe scurt, trafic de persoane.

Și totuși, dacă este atâta frică la MISA, de ce continuă adepții să stea în această frică? Uite de asta:

Nathalie: ”Nu-ți fie frică, nu-ți fie frică, nu-ți fie frică, așa!” Așa îmi spuneam când l-am văzut pentru prima dată.

Și de asemenea, ”Ok, da, este gurul meu. Este gurul meu, da!” Da, a fost foarte, foarte dificil.

Dar, repet, este doar această presiune care îți este insuflată, cum că acesta este gurul tău și este un mega-eveniment.

Îți schimbă viața aici și acum!” Și apoi interpretezi tot ce ți se întâmplă prin acest filtru:

”Știi, această frică pe care o simți este emoția. Și este atât de pozitiv și atât de grozav”, când de fapt tot corpul tău strigă

”Ce naiba facem?”

PRESIUNEA COLECTIVULUI + (AUTO)AMĂGIRE = SECTĂ!

Eva: Apoi am cerut să intru și am ajuns acolo. Următorul lucru la care m-am gândit a fost:

”Doamne, acum sunt aici. Nu știu unde mă aflu, nu am niciun ban, nu am un telefon mobil, nici măcar nu știu

când vor reveni tipii ăștia. De unde știu când mă vor lua din nou?

Nathalie: Cu siguranță nu putem ieși. Și apoi îți vor fi luate hainele. Au și halate de baie și alte lucruri agățate acolo,

dar noi nu avem hainele noastre. Și de aceea nu pot ieși pentru că nu am cu ce să mă îmbrac.

Și chiar dacă am fi spus, ”hei, vreau să mergem”, nu ar fi spus ”ok, sigur, te ducem noi acasă acum”.

Ar fi fost o ceartă imensă de genul ”ai niște demoni, ce e în neregulă cu tine și asta nu se poate!”. Deci nu se pune problema.

”Nu a fost niciun trafic de persoane, totul a fost conform liberei lor alegeri, nimeni nu a fost reținută împotriva voinței ei,

nimeni nu  a depus vreo plângere, vă dăm în judecată dacă mai spuneți asta!

Iar condițiile de cazare sunt impecabile, n-ați văzut pozele postate aici de către Preacuvioasa Crina?” 

Nathalie: Camera noastră, unde sunt fetele, este complet acoperită. Peste tot, nu am mai văzut așa ceva până acum.

Sunt foi de hârtie scrise peste tot, cu tot felul de reguli. Ce avem voie să facem, cum avem voie să facem, ce nu avem voie să facem

și așa mai departe. Este foarte strict, așa că se întâmplă multe lucruri. Trebuie să facem multă liniște, despre baie că

trebuie să fim foarte, foarte curate.

podcast: Există un pat supraetajat triplu în care pot dormi femeile. Ele împart baia cu Bivolaru, care are camera lui chiar alături.

Nu-l văd niciodată intrând acolo, dar îi văd fire de păr în chiuvetă.

Nathalie: Deci, nu suporta să vadă un singur fir de păr. Dacă era părul lui, bineînțeles că nu era o problemă.

Părul nostru nu era permis. Nu aveam voie nici să ne spălăm părul pentru că, bineînțeles, cred că problema era că,

dacă se înfunda ceva, nu puteai să chemi un instalator.

Nici nu era nevoie să chemi. Instalatorul era chiar acolo!

podcast: Pentru că este întunecos în camera ei, Nathalie pierde la un moment dat simțul timpului.

Nathalie: Nu există lumină solară, da? Nu există deloc. Nu poți ieși afară, nu există lumină solară, stai în cameră, ești liniștită 

și apoi stai acolo. Îți faci practica yoga, citești ceva, dormi.

podcast: Nathalie pierde vremea timp de șapte zile. Apoi se deschide ușa. Gregorian Bivolaru însuși stă acolo și o privește pe Nathalie.

Nathalie: A intrat la un moment dat și a spus: ”Da, poți să te pregătești acum.”

podcast: Nathalie face duș, se rade și se spală pe dinți. Urmează instrucțiunile de pe numeroasele bucăți de hârtie de pe pereții

din camera ei. Este emoționată și așteaptă ca gurul ei să o cheme.

Nathalie: Dar apoi nu s-a mai întors timp de două zile.

reporteră: Ce?

Nathalie: M-am gândit că poate mai durează o oră până se întoarce. Au trecut aproape două zile, în care pur și simplu nu s-a mai întors.

Și apoi a venit la un moment dat, ca și cum ar fi zis ”da, bine, începem”.

podcast: Nouă zile. Atât a ținut-o Gregorian Bivolaru pe Nathalie să aștepte în acest apartament.

Așa își amintește ea. Cu Eva a fost mai rapid. Este condusă singură la el și îi vine rândul imediat.

Fiecare cu karma ei. Tot așa așteptau pe vremuri adepții ore întregi ca să vină gurul la spirale sau zile întregi ca să vină la conferințele

programate cu mult înainte. Acum, motivele se lămuresc. Aceste întârzieri erau ”justificate” prin ”necesitatea arderii karmei discipolilor”,

dar de fapt, în tot acel timp, gurul ”ardea” cu totul altceva...

Eva: Uimitor a fost și faptul că mi s-a dat apă de băut pe drum. Mi-au dat apă și am băut multă pe drum.

Mai târziu, am perceput ca o lumină ciudată, ca și cum aș fi fost puțin drogată. Cam așa m-am simțit când eram acolo.

Atunci, îmi amintesc, chiar l-am întrebat dacă era ceva în apa asta din care am băut. Și el a râs tare:

”ce apă mi-au dat să beau în timpul călătoriei? Nu, nu, totul e bine.”

podcast: Nu știm mai mult decât știe Eva dacă într-adevăr a fost ceva în apă sau dacă a fost doar agitația ei.

Nathalie: Mai întâi mi-a dat o chestie afrodiziacă ciudată, o băutură care este cu siguranță alcoolică, așa că

nu există nicio îndoială că are alcool în ea. Exact, cu niște ierburi și scorțișoară, despre care se spune, că este afrodiziacă.

Da, apoi am băut-o și m-a dus înapoi în camera lui. 

Eva: Apoi ne-am așezat pe pat, îmi amintesc asta. Și apoi, nici măcar nu știu care a fost conversația. 

Chiar mi-am dat seama că aveam gura uscată, eram tulburată și am încercat să continui să vorbesc și să mențin conversația,

doar pentru a evita ceea ce ar fi putut urma.

Relatări despre femei care au fost îmbătate la așa-zisa inițiere au existat și în cazul unor invitate din Italia (vezi video 🔗).

De asemenea, consumul de pulberi de plante cu compoziție secretă înainte de unele inițieri (transă), tehnici sau meditații,

este ceva la ordinea zilei, la activitățile MISA.

Eva: Apoi a spus cumva dacă eu... cum a spus? Ceva de genul ”dacă aș vrea să experimentez expansiunea spirituală”.

Și am știut imediat ce înseamnă asta și apoi am întrebat imediat, foarte clar, dacă asta trebuie să se întâmple pentru a progresa spiritual.

El a știut ce am vrut să spun cu asta. Ți-am arătat și un fragment de genul acesta de la el către mine, indicând că, de fapt,

știam deja ce trebuie să fac aici. Și apoi a spus ceva de genul: „Vrei să experimentezi asta?” Vrei să te implici?

Mai întâi, relaxează-te și abandonează-te în asta. Hai deocamdată să medităm împreună!”

Întotdeauna, la MISA s-a pretins că Bivolaru este un mare maestru aparținând celei mai înalte categorii, cei care sunt capabili

să ofere exemplificări paranormale - și deci inițieri - la distanță.

”Un aspect important ce aduce unicitate școlii de yoga MISA este cel legat de exemplificările spirituale realizate de Ghidul nostru spiritual.

Este vorba de meditații având ca subiect diverse stări, cu ajutorul unei impulsionări paranormale, la distanță.

Această capacitate spirituală excepţională prin care ghizii spirituali de tip bodhaka mijlocesc pentru aspiranții sinceri și deschiși

cunoaşterea spirituală directă, este numită în tradiţia şivaismului din Caşmir ”transferul direct al Puterii Divine“ (shaktipata)

şi este descrisă ca o tainică şi sfântă comuniune ”de la inimă la inimă“. 

Profesorul de yoga şi Ghidul nostru spiritual, Gregorian Bivolaru, a afirmat întotdeauna, cu multă umilinţă şi modestie,

că el reuşeşte să facă aceasta cu ajutorul imens care îi vine de la Dumnezeu Tatăl și că fără acest ajutor ar fi imposibil de realizat

impulsionarea telepatică a sute sau chiar mii de oameni.” 🔗

- Dacă Bivolaru e un atât de mare bodhaka, încât poate să ofere orice fel de exemplificare - deci și inițiere  - la distanță, telepatic

(așa cum pretinde că realizează de exemplu în cazul inițierilor în Svara, transă, paratrăsnet), de ce nu realizează aceasta

și în cazul inițierii tantrice a femeilor?

Se înțelege de aici că l-a părăsit Dumnezeu, fără de care nu poate manifesta capacitatea, după cum a afirmat chiar el.

- De ce, în cazul bărbaților, Marele Bodhaka pretinde că realizează inițierile la distanță, fără să implice contact fizic,

în timp ce în cazul femeilor ”este necesar” contactul sexual?

- De ce sunt invitate la inițiere doar femei tinere? (în timp ce femeile în vârstă doar se ocupă de pregătirea acestora)

Dar acestea sunt doar întrebări de cârcotași demonici...

(va urma)

Transcrierea și traducerea episodului 5 al podcast-ului: Tantra Toxică - 5. În capcană (audio 🔗)