Despre ÎNDOIELI și TESTE SPIRITUALE la MISA



Cele două jurnaliste germane care au realizat recentul podcast ”Tantra Toxică” au sesizat că una dintre metodele

de control psihologic larg utilizate în cadrul sectei MISA implică așa-zisele TESTE SPIRITUALE.

citez din podcast:

Terapeuta: Încă mă impresionează modul în care inteligența este subminată în acest mod. Cu alte cuvinte, faptul că oameni

care au de fapt discernământ și inteligență, ajung într-o situație în care acestea sunt cumva pierdute.

naratoare: E ca și cum aceste femei inteligente ar fi comutat butonul pentru bunul simț pe ”OPRIT”, pe durata participării

la școala de yoga. ”De ce nu au spus pur și simplu NU?” Psihoterapeuta spune că i se poate întâmpla oricui.

Terapeuta: Dacă te întrebi despre asta, atunci îndoielile și supărările au fost întotdeauna acolo, iar conștientizarea a ceea ce

nu e în regulă este atunci negată, pentru că atracția e mai mare și pentru că există întotdeauna argumente care anulează îndoielile.

Cei care au fost cursanți ai acestei ”școli” au avut evident unele îndoieli cu privire la ”ghidul spiritual” și au simțit modul în care acestea

se manifestă. Unii le-au acceptat și au părăsit imediat secta, în timp ce alții s-au luptat un timp cu ele (s-au îndoit de îndoielile lor).

Evident, cei care sunt cursanți ai MISA/ATMAN încă își reprimă îndoielile pe care eventual le mai au.

Unul dintre mecanismele insidioase de reprimare a îndoielilor apărute la adepți este ”frica de îndoielile demoniace” și de faptul

că acestea îi pot deturna de pe calea spirituală și îi pot face ”să rateze definitiv unica șansă de mântuire”.

Pericolul ”îndoielilor demoniace” este un veritabil șantaj psihologic, ce îl descalifică pe liderul MISA ca maestru spiritual autentic

deoarece, afirmând că îndoielile adepților față de el ca ghid și față de activitățile și acțiunile școlii sunt ”demoniace”, adică sunt

induse de demoni și reprezintă rezonanțe cu demoni, el afirmă implicit că el și școala lui sunt infailibili și dumnezeiești,

iar simpla apariție a îndoielii în sine este un pericol letal și un semnal grav al unei posibile prăbușiri în infern.

Desigur că îndoielile pe o cale spirituală reprezintă o subminare a eforturilor spirituale pentru că produc o divizare lăuntrică

dar, pe de altă parte, sunt naturale atâta timp cât practicantul nu a ajuns la un înalt nivel de conștiință și de clarviziune

care să-i permită să conștientizeze adevărul și să discearnă din start asupra oricăror situații.

În lipsa unei conștiințe înalte, opusul îndoielii este încrederea oarbă, iar aceasta este la fel de periculoasă ca îndoiala însăși.

Încrederea oarbă într-un maestru autentic exclude credința adevărată bazată pe iubire și comuniune, pe când încrederea oarbă

într-un fals maestru conduce la o rătăcire gravă și iremediabilă (vezi aici 🔗 🔗).

Un maestru adevărat știe că îndoiala este ceva natural și inevitabil pe calea spirituală și în niciun caz nu va acționa în sensul

reprimării sau, din contră, al amplificării conflictului în interiorul aspirantului.

În schimb un maestru fals, cum e Bivolaru, va căuta să evite sau să suprime ”din fașă” apariția vreunei îndoieli privitoare la el:

Bivolaru, mesaj pentru cursanți: 

Anumite îndoieli demoniace, persistente şi puternice, mai întâi estompează şi apoi fac să dispară pentru totdeauna starea tainică

de comuniune paranormală, inefabilă cu GHIDUL SPIRITUAL (scris cu majuscule, n.a.) 🔗

Bivolaru, mesaj referitor la părăsirea cursului de către unii instructori din Brașov:

Atunci când unii aspiranţi îşi pierd încrederea în ghidul spiritual, viziunea lor asupra ghidului spiritual se întunecă se schimbă

şi tocmai de aceea ei nu mai pot beneficia la scurt timp după aceea de darurile şi susţinerea spirituală pe care ghidul spiritual

le oferă neîncetat. În astfel de situaţii, apar în fiinţa lor unele influenţe bizare chiar demoniace, care îi determină să îşi modifice

viziunea sau altfel spus punctul de vedere. 🔗

Desigur, îndoiala poate conduce UNEORI la rătăcire și la părăsirea căii spirituale, dar este totuși o situație ce apare în mod natural

(adică nu apare din voința celui atins de îndoială) și este inevitabilă pe o cale spirituală, în timp ce opusul acesteia - încrederea oarbă -

este întotdeauna nenaturală (este alegerea fanaticului), este falsă și conduce ÎNTOTDEAUNA la rătăcire spirituală.

Așadar este o mare eroare spirituală să combați îndoiala prin frică și prin inocularea încrederii oarbe, așa cum se procedează la MISA.

Practica creștină recomandă combaterea îndoielii prin rugăciune, adică prin invocarea unei susțineri divine (”întărire”), prin care

survine o trăire spirituală înaltă ce aduce mai multă credință și slăbește îndoiala.

Tantra, pe de altă parte, recomandă pur și simplu observarea ATENTĂ și DETAȘATĂ a modului în care se manifestă îndoiala

în universul lăuntric al practicantului. 

Se observă că ambele atitudini în primul rând EVITĂ IMPLICAREA și IDENTIFICAREA subiectului cu îndoiala sa.

Practicantul este în realitate SPIRITUL, SINELE și nu este identic cu gândurile și nici cu îndoiala lui.

Un practicant inteligent își dă seama că ÎNDOIALA ÎI APARE, îi vine din afară, deci EL NU ESTE IDENTIC cu ÎNDOIALA sa.

Atunci când practicantul se identifică cu îndoiala care îi apare, în el se naște un conflict care îl divizează și îl subminează lăuntric.

Luptând cu propria-i îndoială - aș cum sugerează prostește ghidul MISA - practicantul luptă cu sine însuși, înfrângerea fiind foarte probabilă.

De altfel, Bivolaru a spus mereu că ”de ceea ce ți-e frică, de aceea nu scapi” dar iată că, încă o dată, se contrazice pe sine.

În realitate, frica de îndoială o alimentează și o amplifică, deoarece subiectul se gândește tot timpul la ea.

Cele 17 pericole nebănuite ale îndoielilor demoniace - un mesaj special de la GRIEG:

Îndoielile demoniace pe care mai întâi le acceptăm şi apoi începem să le hrănim în mod inconştient, făcându-le astfel să ia amploare,

încep după aceea să ne chinuie şi adeseori fac ca existenţa noastră să devină un sui generis infern (tocmai datorită rezonanţelor

infernale oculte pe care le declanşează). 🔗

Îndoielile demoniace ne fac apoi să manifestăm neîncredere faţă de anumite revelaţii divine sau ne determină să respingem

într-un mod aberant şi cu o mare vehemenţă adevăruri spirituale importante. 🔗

În cazul în care, de la bun început, îndoielile demoniace nu sunt acceptate, nu mai este posibil ca ele să aibă vreodată chiar

şi cel mai mic efect asupra noastră. 🔗

Observați câtă idioțenie - și, în același timp, spirit de sectă - conțin aceste pasaje!

Adică unuia măcinat de îndoială, Bivolaru îi recomandă să nu o accepte, să lupte împotriva ei!

Respectivul fiind deja divizat de îndoială, va pune sub semnul îndoielii inclusiv recomandarea de respingere a acesteia,

venită tocmai de la cel de care se îndoiește deja, ceea ce va amplifica și mai mult conflictul, deci și îndoiala!

Atâta îl duce capul pe marele tantric și înțelept Bivolaru, să-și dea cu stângul în dreptul. 

Însă nici rugăciunea creștină și nici ”observarea lucidă și detașată tantrică” nu rezolvă neapărat problema.

Dacă îndoiala respectivă e într-adevăr indusă de demoni - ceea ce înseamnă că este falsă și urmărește devierea aspirantului

de pe o cale corectă - atunci acesta va dispărea după un timp atât prin rugăciune, cât și prin observarea atentă și detașată,

care va provoca sublimarea și dispariția acelei energii impulsive joase.

Dar dacă îndoiala este îndreptățită, adică este produsă de o CONTRADICȚIE REALĂ între vorbă și faptă

sau între vorbă și realitate? În acest caz conflictul are baze reale și el nu va dispărea nici prin rugăciune - căci Dumnezeu

nu va suprima adevărul - și nici prin conștientizare superioară, căci acolo se manifestă o realitate care nu se dizolvă prin observare!

Pentru a contracara persistența unei îndoieli îndreptățite, ce nu poate fi respinsă, vulpoiul Bivolaru a născocit un alt concept:

TESTELE SPIRITUALE.

Bivolaru: Adeseori, îndoielile demoniace pe care le provoacă în fiinţa noastră influenţele malefice pe care le acceptăm,

atrag apoi după ele apariţia anumitor teste sau încercări spirituale, la care suntem supuşi la scurt timp după aceea. 🔗

Bivolaru, mesaj referitor la părăsirea cursului de către unii instructori din Brașov:

Fiecare fiinţă umană care se angrenează pe o cale spirituală va fi pusă faţă în faţă cu anumite încercări spirituale.

Aceasta este o lege de oţel a evoluţiei spirituale. De probe spirituale nu scapă nimeni. Amintiţi-vă în această direcţie

cazul lui Iisus Christos care chiar şi el s-a confruntat cu anumite încercări spirituale care sunt descrise în Biblie.

Iată deci că dacă nici Iisus nu a scăpat de încercările spirituale nimeni nu scapă de aceasta niciodată. 🔗

Notă: În Biblie se spune clar că nu Dumnezeu l-a pus la încercare pe Iisus, ci a lăsat să fie ispitit (Matei 4:1) 🔗:

1. Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de către diavolul.

Dumnezeu permite să vină ispita, căci este ceva firesc și inevitabil, însă nu EL ispitește, ci diavolul!

Acest fapt este întărit în Epistola sobornicească a Sfântului Apostol Iacov (1:13,14):

13. Nimeni să nu zică, atunci când este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit, pentru că Dumnezeu nu este ispitit de rele

şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni.

14. Ci fiecare este ispitit când este tras şi momit de însăşi pofta sa. 🔗

Ideea că Dumnezeu supune intenționat omul la încercare, deci îl ispitește, apare ca fiind prostească din mai multe privințe:

➤ din poziția lui Dumnezeu de Atotștiutor, însăși ideea de ”test” sau ”încercare” este un non-sens din moment ce EL

cunoaște viitorul dinainte, cu CERTITUDINE și cunoaște valoarea omului.

➤ testarea sau încercarea unui om nepregătit ar fi o imensă răutate.

Eșecul fiind cert în acest caz, a supune un om la un test la care este clar dinainte că va cădea este ca și cum l-ai împinge deliberat

în prăpastie, este o crimă spirituală!

Pe de altă parte însă, omul este înzestrat cu liber arbitru și astfel, inevitabil, ajunge să fie pus în fața multor momente

în care are de ales din mai multe posibilități, 

Așadar, când se afirmă că ”testul spiritual apare ca urmare a unei necesități divine”, nu trebuie înțeles în sensul că Dumnezeu

îi supune EL Însuși pe oameni la teste spirituale, ci că aceste teste sunt inerente existenței liberului arbitru, fără a fi impuse.

”Necesitatea”, în sensul de ”inevitabilitate” vine din libertatea de a alege!

Mai mult, posibilitățile din care omul are de ales în mod liber sunt adesea opuse.

Opțiunile opuse trebuie să fie în mod necesar prezente, în bine sau în rău, mai ales în alegerile de ordin moral căci, în caz contrar,

ar fi vorba despre o predestinare sau chiar o programare.

Dacă omul are la dispoziție doar ”alegeri bune”, el nu are niciun merit din aceasta, fiind asemeni unui tren care ajunge inevitabil

la destinația corectă, neexistând posibilitatea rătăcirii, sau fiind asemeni unui robot bine programat care își face perfect treaba.

Dacă omul are la dispoziție doar ”alegeri rele”, el nu are nicio răspundere, fiind silit asemeni unui rob.

Așadar, în funcție de alegerile sale libere, existența omului îl conduce DE LA SINE la anumite răspântii, adică se testează singur!

Apoi după fiecare alegere, prin efectele - bune sau rele - pe care le resimte, omul își dă seama singur dacă a făcut o alegere bună.

Astfel, el va dobândi cunoaștere spirituală. Dumnezeu nu intervine decât dacă i se cere ajutorul și, evident, doar în Bine.

Omul trebuie lăsat să aleagă liber și să învețe singur din testele la care SINGUR ajunge, acesta este singurul mod firesc de evoluție.

Deci Dumnezeu nu supune omul la încercare din Voința LUI și  nici nu este necesar, căci acestea survin oricum, din libertatea de a alege.

Însă nu întotdeauna situațiile în care omul are de realizat alegeri, survin în mod natural, ci pot apărea și ca urmare a unor intervenții

intenționate, din afară. Este evident cazul ”ispitelor” în care omul este atras sau împins de către alte entități, care urmăresc

să-și îndeplinească anumite scopuri.

Dumnezeu poate permite ca omul să fie pus la încercare sau ispitit, în anumite condiții.

În acest sens, se afirmă adesea că ”Dumnezeu nu îi dă omului mai mult decât acesta poate să ducă”, idee ce a fost susținută

chiar de către Bivolaru într-o conferință din februarie 2023 🔗 .

Încă o dată este afirmată această idee că Dumnezeu nu îl supune pe om la un test la care EL știe dinainte că omul va cădea.

Dumnezeu nici nu are nevoie să-l pună dinadins pe om la încercare, căci îl cunoaște la perfecție.

Și atunci, dacă Dumnezeu nu ispitește și nici nu pune la încercare dinadins, atunci cine o face?

Evident, cineva care nu lucrează ca Dumnezeu: diavolul și cei de teapa acestuia!

Bivolaru, prin acoliții lui, a introdus o inovație: ”testul creat de Ghidul spiritual!”

”Adeseori, chiar Ghidul spiritual ne supune la diferite teste pentru care consideră că suntem pregătiți.” 🔗 

În mod normal, ”a fi pregătit pentru a fi supus la testul spiritual” poate să însemne una din următoarele posibilități: 

➤ ”discipolul este pregătit pentru test” în sensul că ”îl va trece cu ușurință sau cu certitudine”, ceea ce de fapt nu reprezintă

un test sau o încercare, ci o confirmare formală sau validare, un atestat.

Acest gen de test poate avea rostul de a confirma și consolida aptitudinile discipolului și de a-i mări acestuia încrederea în forțele proprii.

➤ ”a venit momentul ca discipolul să fie testat”, adică a venit momentul să se vadă dacă acesta este pregătit sau apt să treacă

la o etapă superioară de instruire sau chiar de evoluție, pentru care însă trebuie să facă dovada unor însușiri sau aptitudini strict necesare

(analog examenelor de admitere, de treaptă sau de licență).

În acest caz, nu se poate vorbi de validare ci de VERIFICARE și, evident, rezultatul testului NU ESTE CUNOSCUT DINAINTE!

Există așadar posibilitatea ca discipolul să cadă la test., adică ”era momentul ca discipolul să fie testat” dar nu a venit momentul

ca acesta să treacă la etapa următoare, pentru care încă nu se dovedește a fi pregătit. 

Prima variantă este exclusă în cazul în care discipolii cad la teste.

Rămâne așadar a doua variantă, VERIFICAREA, ce implică faptul că ”Ghidul spiritual” NU ȘTIE DINAINTE rezultatul testelor

la care îi supune pe discipoli, căci sunt cazuri în care aceștia ”cad la teste”, dovedind prin aceasta că sunt nepregătiți. 

Dar și această variantă este exclusă, căci este contradictorie în sine!

Afirmația ”Ghidul spiritual consideră că suntem pregătiți” vine în contradicție cu faptul că discipolii cad la unele teste! 

Așadar, în ambele situații, afirmația ”Ghidul spiritual consideră că suntem pregătiți” este un non-sens, de unde rezultă că

”Ghidul” nu are cum să știe dinainte cu certitudine dacă discipolii sunt sau nu pregătiți pentru test, deci există oricând posibilitatea

ca aceștia să cadă la test fără ca ”Ghidul” să prevadă aceasta dinainte, ceea ce este în acord logic cu ideea de ”liber arbitru” a discipolului!

Și atunci, dacă ”Ghidul” nu are cum să știe cu certitudine rezultatul unui test la care își supune discipolii, totuși cum anume

ajunge el să CONSIDERE că discipolii sunt pregătiți pentru teste spirituale?

Este o întrebare serioasă, deoarece ridică problema gravă, a unui așa-zis ”ghid spiritual” care, FĂRĂ să ȘTIE CE VA URMA,

își împinge DELIBERAT un adept într-un test CRUCIAL pentru care acela s-ar putea să nu fie pregătit la acel moment

și îi provoacă aceluia, în mod iresponsabil, căderea!

Este evident cazul așa-ziselor ”inițieri tantrice” pe care ”ghidul” Bivolaru le-a ”oferit” unor cursante MISA/ATMAN la Paris. 

Două astfel de foste cursante (”Eva și Nathalie din podcast-ul ”Soulcatcher - Toxic Tantra” 🔗) au relatat că au părăsit cursurile ATMAN

tocmai în urma unor astfel de experiențe șocante pe care le-au avut cu Bivolaru.

Scârnăviile de la MISA se referă la aceste evenimente șocante ca fiind ”teste spirituale complexe”:

”Persoana numită Eva a avut o poveste despre o experiență din anul 2007 și despre faptul că ulterior a decis să renunțe la calea spirituală.

Nu este nici prima, nici ultima care renunță. Testele spirituale nu sunt niște invenții pe care jurnaliștii să le ia în derâdere.

Ele sunt reale și apar în viața tuturor căutătorilor spirituali. Unii le trec, alții nu. Când ți se oferă mult, și testele sunt mai complexe...” 🔗

Cei de la MISA au căzut ei înșiși la testul ticăloșiei și duplicității, deoarece nu au descris absolut deloc în ce au constat aceste ”teste complexe”.

Din moment ce, în urma acestor ”teste complexe”, aceste cursante au părăsit ”școala de yoga” sau - cum zic cei de la MISA -

”au abandonat calea spirituală și astfel și-au pavat drumul către infern” 🔗, înseamnă că acest teste complexe au fost, 

în opinia lor, TESTE CRUCIALE.

Apoi, deoarece aceste cursante nu au știut dinainte ce urma să se petreacă, ci au fost invitate la o întâlnire la Paris de ”ghidul”

care doar el știa ce are de gând, este vorba despre TESTE CRUCIALE DELIBERATE din partea ”ghidului”.

Așadar, potrivit MISA, cele două cursante au căzut la teste pentru care ”ghidul” le considera ca fiind pregătite (căci le-a invitat

în mod special, fără o cerere din partea lor) dar, în același timp, tot potrivit MISA, ele nu erau pregătite, din moment ce au căzut!

Cele două cursante nu au solicitat ”inițierea” - nici măcar nu îl cunoșteau pe ”ghid” - ci au fost invitate să îl întâlnească

(”Vrei să-l cunoști pe guru? Cum te simți când te gândești să te întâlnești cu gurul tău?”, scria în formularul de intrare la Viluță).

Asta ridică din nou întrebarea: cum a ajuns el să considere că a venit momentul ca cele două femei să fie ”inițiate”,

deși în cele din urmă acestea au arătat că ”nu erau pregătite”?

Cum a ajuns el să considere că a venit momentul ca Ashleigh Freckleton sau Roxana Chirilă să fie invitate la Paris

pentru a fi ”inițiate”, din moment ce acestea au refuzat oripilate să ia parte la așa ceva?

A fost suficient răspunsul afirmativ la întrebarea ”vrei să-l cunoști pe guru”? Citez:

Nathalie: ”Vrei să-l cunoști pe guru?” Exact așa. Singurul răspuns care este în regulă este ”DA, bineînțeles!”

Pentru că dacă bifezi ”NU”, vei fi dată afară imediat.

reporteră: Asta ți s-a spus?

Nathalie: Nu, nu ni s-a spus asta, dar i s-a întâmplat unei fete care era acolo cu mine. Și exact asta era chestia.

Apoi, mai este și întrebarea: ”Cum te simți când te gândești să te întâlnești cu gurul tău?”

Sunt specificate lucruri de genul acesta: ”atât de entuziasmată, fericită, extaziată”, ceva de genul ăsta. Doar lucruri pozitive.

Nu poți bifa nimic negativ. Apoi, trebuie să precizezi și perioadele de timp în care ai avea timp să te întâlnești cu el.

realizatoare: Ea nu vrea cu adevărat să-l întâlnească pe guru, acest bătrân cu care încă nu are nicio legătură reală,

deși a meditat deja asupra lui și i-a scris o scrisoare, dar ea vrea să intre în această Viluță. Și atunci?

Nathalie: Ei bine, am bifat ”DA”.

Este oare suficient un simplu răspuns afirmativ din partea cursantelor? Se vede că nu, din moment ce unele ”n-au fost pregătite,

căzând sau refuzând testul”. De fapt, ”căderea” a fost favorizată, dacă nu chiar provocată, de ambiguitatea întrebării

”vrei să-l cunoști pe guru?”

Aceasta poate fi o simplă întâlnire și o discuție, dar mai poate fi interpretată și în sens biblic, așa cum a făcut Bivolaru:

”Adam a cunoscut pe Eva, femeia sa şi ea, zămislind, a născut un fiu” sau ”am eu două fete, care n-au cunoscut încă bărbat;

vi le scot pe acelea, să faceţi cu ele ce veţi vrea” - a spus Lot).

Se vede că ”dumnezeiescul ghid”, despre care vorbește însuși Codul Bibliei, a interpretat formularul în acest sens...

”Ghidul” a lansat invitația la inițiativa lui și chiar a organizat un sistem menit să le aducă pe femei la Paris dar, în fața instanței

din Franța a aruncat răspunderea pe Dumnezeu, declarând că ”femeile l-au iubit la el acasă după o etapă numită consacrare”,

adică Dumnezeu a răspuns afirmativ la consacrarea ”inițierii” și prin urmare a încuviințat-o.

Acesta este răspunsul dat de Bivolaru și adepții lui fanatici la întrebarea anterioară ”cum ajunge el să considere că a venit momentul

unui test spiritual pentru discipoli”. ”Dumnezeu” îi spune lui că este momentul, prin răspunsul afirmativ la consacrarea inițierii sexuale.

Problema este că întâi a fost completarea formularului și invitația și abia la urmă a fost consacrarea ”inițierii”.

Unii vor spune: ”Poate a consacrat și invitația împreună cu acțiunea de a le aduce la Paris. Tot ce face Grieg e dumnezeiesc integrat”!

Dar atunci cum de există refuzuri, experiențe oribile sau chiar reclamații penale? Dumnezeu nu vede asta dinainte?

Le împinge Dumnezeu pe femei dinadins la fapte pe care acestea nu doresc să le săvârșească sau chiar la pierzanie?

Potrivit ”ghidului spiritual” Bivolaru, Dumnezeu - atotștiutor și cunoscând cu certitudine viitorul - le-a trimis pe cele două femei

la un test la care EL - Dumnezeu - știa DINAINTE că ele vor ”cădea”.

Pe de altă parte, tot ”ghidul spiritual” Bivolaru îl citează pe Iisus, în mesajul lui despre îndoielile demoniace:

”Nu uita că întotdeauna, fără excepţie, DUMNEZEU TATĂL nu vrea distrugerea păcătosului (sau a rătăcitului), ci îndreptarea lui.” 🔗 

Prin  urmare, dacă se urmează ”logica ghidului”, prin răspunsul lui afirmativ la consacrare, Dumnezeu le-a îndreptat pe femei

către un test crucial în urma căruia EL știa că ele vor părăsi școala și una chiar va depune reclamație, dar cum el nu vroia

pierderea ”rătăcitelor” ci îndreptarea lor, rezultă că așa era mai bine pentru ele!

Așa se petrece când manevrezi argumentele ca să-ți iasă socoteala, în loc să te bazezi pe adevăr: sfârșesc prin a se contrazice! 

Dacă toate argumentele ar fi fost bazate pe adevăr, nu s-ar fi ajuns la contradicții, pentru că adevărul nu se anulează pe sine.

Evident, nu poate fi vorba despre o implicare a lui Dumnezeu, care nici nu ispitește, nici nu dorește pierderea omului.

Fiind vorba despre un impostor viclean și diabolic, aceste ”încercări” nu mai pot fi considerate ”teste spirituale”, ci niște

jocuri viclene și perverse ce urmăresc subjugarea și controlul mental al adepților, jocuri care pot avea efecte serioase

în cazul unor persoane cu un psihic fragil sau care se atașează emoțional de ”ghid”.

Dar cei de la MISA consideră că jocurile perverse ale lui Bivolaru sunt ”sui-generis” teste spirituale adevărate, cruciale:

discipolul Advaitananda:

”Testele spirituale care ne marchează evoluţia pe calea desăvârşirii de sine sunt inevitabile. Se spune că nici Iisus nu a fost ferit

de ele, aşa că toţi suntem supuşi la probe spirituale. Testul spiritual apare ca urmare a unei necesităţi divine,

nu este doar o situaţie aleatoare cu care ne confruntăm pentru a ne dovedi nivelul dobândit până atunci. 

Testul spiritual are menirea de a valida o anumită realizare interioară, este ca un examen în urma căruia obţinem un atestat.

Dacă trece cu brio testul spiritual, discipolul ascensionează la un nivel superior de conştiinţă.

Starea mult mai înaltă decât cea dinaintea probei este prin ea însăşi o dovadă că a luat examenul spiritual.

Dacă a eşuat însă, aspirantul se confruntă cu o stare de regres, care marchează de fapt chiar această restanţă spirituală. 🔗

Mai grav, regresul poate deveni o sui-generis prăbușire definitivă, cum zice însuși ”Ghidul”:

”În cazul în care un aspirant cade la mai multe încercări spirituale importante, el regresează şi în universul său lăuntric

apar unele schimbări care se repercuteză în mod nefast.” 🔗

Unii adepți consideră că ”ghidul” MISA nici măcar nu poate greși:

”Cum ar fi posibil pentru mine să mai cred că mă pot elibera pe această cale spirituală, în această şcoală, avându-l drept maestru pe Grieg,

dacă El mai poate greşi? Ce siguranţă aş mai putea avea că voi putea primi de la EL Graţia Eliberării la un moment dat?

Ce încredere, ca fiinţă spirituală care mă ghidează permanent, aş mai putea să am eu în El, dacă el mai face greşeli? 

Printr-un sfat greşit, El m-ar putea îndruma prost şi în felul acesta toată viaţa mea s-ar îndrepta în alt sens, chiar malefic,

decât cel care ar trebui să-mi vină, prin el, de la Dumnezeu.” 🔗

Dar în cazul celor două cursante pe care le-a chemat la el și care, în urma experiențelor șocante, au plecat glonț

de la măreața școală ”părăsind calea spirituală”, iar acum fac sesizări pe la poliție, le-a îndrumat bine?

Același slugoi absolut care se întreba mai înainte, își dă singur răspuns și concluzionează:

”Trebuie să-ţi spun că pentru mine Maestrul Spiritual este Dumnezeu şi el nu poate greşi NICIODATĂ! 

Poate că aparent greşeşte (pentru UNII !!!), dar el nu face nimic de care să nu fie conştient şi chiar dacă ţie ţi se pare că a greşit,

el de fapt adoptă prin inspiraţie divină o anumită atitudine pentru a crea în noi anumite reacţii).” 🔗

Dacă mărețul ghid nu poate greși niciodată și, prin urmare, el nu a greșit ci a făcut dinadins, conștient și îndreptățit faptele

de care îl acuză acum victimele ce se consideră abuzate, atunci de ce atâta tevatură cu acțiunile autorităților din Franța?

Înseamnă că el știa ce face, și-a asumat consecințele și gata! Suficient, conștientizați! Așa trebuie să fie, e voia lui Dumnezeu

că a venit poliția, e voia lui Dumnezeu că ”ghidul” era în Franța și nu în Suedia, unde avea protecție! Și cu asta, basta!

Citatul anterior mai ascunde însă ceva serios. Nu este doar faptul că ”ghidul” e considerat infailibil, dar aici e vorba de o manipulare

foarte perversă: atunci când pare că ”ghidul” greșește, de fapt el nu greșește, el face așa dinadins ca să determine reacții,

este vorba despre un test spiritual!

”Testul spiritual” este o găselniță perversă ce este menită să ascundă gunoiul spiritual sub preș și să anuleze întrebările și îndoielile

ce pot apărea în mintea adepților, urmărindu-se astfel subjugarea totală a minților acestora.

În cazul celor două foste cursante ce acuză abuzuri, acestea nu au ”căzut” ca urmare a unor îndoieli ce le-au apărut la un moment dat

pe ”calea spirituală”, ci tocmai ca urmare a acțiunilor exercitate direct asupra lor de către ”ghidul spiritual”.

”Capul răutăților, diavolul ispititor” care le-a provocat ”căderea” este chiar ”ghidul” însuși!

De aceea a fost inventat conceptul de ”test spiritual din partea maestrului”:

să ascundă greșelile ”ghidului” și să-i justifice toate potlogăriile acestuia!

Focalizarea atenției asupra cazului ”inițierilor tantrice oferite de Bivolaru la Paris” este esențială nu prin prisma scandalului

(așa cum face presa tabloidă”), ci prin aceea că furnizează cea mai clară dovadă a imposturii lui Bivolaru ca ”ghid spiritual”.

Dacă alte jocuri pot fi justificate formal prin ideea de ”test spiritual”, acest caz nu poate fi justificat nicicum căci,

oricare ar fi ipotezele posibile, apar contradicții fără ieșire:

➤ 1: ”Bivolaru este un ghid spiritual desăvârșit, el este una cu Dumnezeu, deci știa dinainte care va fi rezultatul”,

conduce la concluzia că el le-a împins DINADINS pe cursante la o experiență împotriva liberului lor arbitru și a principiilor spirituale

(”dragoste cu forța, fără iubire”), precum și în direcția părăsirii căii spirituale (deși ”Dumnezeu nu vrea pierderea păcătosului”!?),

ceea ce evident contrazice ipoteza ”ghidului desăvârșit” și arată ipostaza de diavol ispititor.

➤ 2: ”Bivolaru nu știa care va fi rezultatul testului, dar a ascultat Voia lui Dumnezeu exprimată prin răspunsul

afirmativ la consacrare” (conform propriilor declarații din instanță), ar conduce la ideea că ”Dumnezeu e vinovatul”,

căci EL le-ar fi îndemnat pe cele două femei să accepte ”inițierea sexuală” împotriva voinței lor și a principiilor spirituale

și le-ar fi condus la pierzanie.

Singura ipoteză fără contradicții este

➤ 3: ”Bivolaru nu știa care va fi rezultatul testului și a acționat după pofta lui”, iar încălcarea liberului arbitru

al cursantelor invitate, a legilor spirituale și a celor penale, sunt consecințe firești ale iresponsabilității acestuia.

Cunoscându-i pe Bivolaru și pe cei de la MISA, aceștia ar sări în sus la auzul acestor considerații, ar începe să caute justificări

care să servească susținerii variantei lor și ar arunca exemple din diferite tradiții spirituale, pe care le-ar interpreta după cum le convine.

🔹 Exemplul biblic al lui Iov: în recenta conferință difuzată ca urmare a evenimentelor din Franța și intitulată

”VESTEA cea EXTRAORDINAR de BUNĂ: Aspecte revelatoare care au o imensă importanță, ce ne sunt dezvăluite

atât prin intermediul modalității inițiatice a sistemului I-Ching, cât și prin intermediul Codului secret Biblic”, se spune, citez:

”Această carte redă povestea celui mai drept și mai credincios om din acele timpuri, care a fost pus la o fundamentală încercare.

Dumnezeu îi permite lui Satana să-i provoace lui Iov multă suferință, după ce Satana a pretins în mod viclean că devoțiunea exemplară

a lui Iov s-ar datora vieții sale fericite și prospere și că el nu ar mai fi deloc capabil de o asemenea sfințenie, dacă ar fi deposedat

de prosperitatea și pacea sa, ba din contră, ar putea chiar ajunge să-L blesteme pe Dumnezeu. Finalul poveștii lui Iov este unul fericit,

el reușește să triumfe și să-și mențină neștirbite iubirea față de Dumnezeu și credința de nezdruncinat în EL.”

Deci, încă o dată, Dumnezeu nu îl supune încercării pe Iov, ci o permite, știind dinainte că acesta va triumfa!

În cazul de față, ”ghidul” Bivolaru declanșează - fără să știe ce urmează - ”testul” asupra unor cursante, care apoi ”au căzut la test”,

părăsindu-l și chiar întorcându-se împotriva lui.

🔹 Exemplul lui Babaji, invocat de slugoiul Muriel în scrisoarea sa către Claudiu:

«Un străin ajunge, căţărându-se cu greu, pe peretele muntos, până la o adunare sfântă unde era Babaji.

Acel străin nici măcar nu era discipolul lui Babaji, ci doar o fiinţă care îl căutase luni de zile.

El i-a cerut să-l primească ca discipol, dar Babaji nu-i răspundea nimic. Atunci omul a arătat o prăpastie uriaşă şi a spus:

- Viaţa nu mai are nici o valoare pentru mine dacă sunt nedemn de învăţătura dumneavoastră spirituală.

- Sări, în acest caz! I-a zis cu răceală Babaji. Nu te pot accepta în starea actuală de evoluţie spirituală în care te afli.

Fără să spună un cuvânt, omul s-a aruncat în prăpastie. Atunci Babaji i-a trimis pe discipolii şocaţi să-l caute pe străin.

Când au revenit cu trupul zdrobit al acestuia, Maestrul şi-a pus apoi mâinile sale divine pe capul celui mort care a deschis ochii

şi a îngenuncheat umil la picioarele atotputernicului Guru.

- Acum iată-te pregătit să devii discipolul meu – i-a spus el.» 🔗

În realitate, așa cum se poate vedea în original (🔗 pag. 231), străinul îi spune lui Babaji:

”Dacă mă refuzi, voi sări de pe acest munte. Viața nu mai are valoare dacă nu pot dobândi călăuzirea Ta către Divin.”

Aceasta schimbă complet situația. Acel străin a manifestat inconștient o atitudine ”străină” de un discipol, ce echivala practic

cu un șantaj prin care el îi forța mâna lui Babaji, nelăsându-i maestrului altă cale decât să refuze, căci acesta nu putea

să accepte un individ ce manifesta o asemenea atitudine și să cedeze unui asemenea șantaj psihologic.

De fapt, răspunsul lui Babaji este mai degrabă în genul ”N-ai decât să sari, oricum nu te pot accepta în halul ăsta!”,

lăsându-l astfel pe individ să aleagă singur și nu să-i indice acestuia cum anume să acționeze.

”Aspirantul” avea două posibilități: fie să refuze să sară, ceea ce îl descalifica automat pentru că nu-și ținea promisiunea,

fie să sară, caz în care ceea ce urma depindea de karma aspirantului și/sau de nivelul de realizare al lui Babaji.

Dacă aspirantul era un fanatic dement sinucigaș, rezultatul era decesul prin zdrobire. Dacă Babaji era un maestru fals, idem.

Ieșea bine doar în situația în care aspirantul merita învierea și acceptul, dar și Babaji era maestru autentic, capabil să le acorde.

În carte se arată că Babaji i-ar fi spus proaspătului discipol: ”Ai trecut cu curaj un test dificil!”, la care MISA ar sări în sus:

”Vezi, bă, că e test spiritual?”

Da, e un test spiritual, dar un test pe care aspirantul l-a declanșat SINGUR.

Aspirantul și-a dorit să-l întâlnească pe Babaji, el singur s-a hotărât să-l caute, el l-a găsit și tot el s-a pus în situația respectivă,

inițiativa a fost tot timpul doar a aspirantului, nu a fost niciun moment invitat sau împins într-o situație pe care nu și-a dorit-o.

Babaji nu îi răspunsese deloc la solicitarea inițială, ceea ce este profund semnificativ, căci l-a lăsat pe acela să acționeze.

Nu este un test la care maestrul l-a supus pe aspirant, este un test pe care discipolul l-a declanșat, iar Babaji nu avea altă soluție

decât de a proceda în felul în care a procedat.

Dacă, făcând o paralelă, femeile ce au ajuns să fie ”inițiate sexual” de Bivolaru la Paris ar fi ajuns în acea situație la cererea lor,

cu efortul lor și pe cheltuiala lor, în totală cunoștință de cauză, atunci ar fi fost alegerea lor, cererea lor și deci răspunderea lor!

Însă invitația a venit de la ”ghid” fără să fie cerută, ele au fost atrase și amăgite, nu știau că era vorba de act sexual, au fost transportate

de o rețea organizată subordonată ”ghidului”, în condițiile impuse de acesta (traficate), deci ”ghidul” este (i)responsabil!

🔹 Exemplul lui Avraam - Dumnezeu i-a dăruit la bătrânețe lui Avraam un fiu, pe Isaac dar, la un moment dat,

i-a cerut să-l aducă ca jertfă (ardere de tot) pe singurul său urmaș. Pe când Avraam era pe punctul de a duce la îndeplinire jertfa,

un înger al Domnului îl oprește. Așadar testul nu a fost dus până la capăt, ci a fost testată intenția și deci credința lui Iov.

Făcând o paralelă, Bivolaru ar fi putut să le cheme pe femei la el, să le dea de înțeles că ”este necesar” un act sexual dar,

în cazul în care ar fi observat la unele dintre ele ezitări și chiar repulsie, ar fi putut să spună în ultima clipă: 

”ajunge, este suficient, prin efortul tău manifestat chiar și împotriva a ceea ce tu simți și dorești, ai trecut testul!

Sau să le spună: ”având în vedere atât ezitările voastre, cât și faptul că pentru că o fuziune amoroasă necesită iubire și atracție intensă,

cel puțin în acest moment nu este cazul unei inițieri sexuale”.

Dar așa a fost? Văzându-le ezitările, le-a spus femeilor: ”Calmează-te, relaxează-te, abandonează-te!”

Celor care au izbucnit în plâns, le-a spus: ”Da, ai câteva probleme aici și acolo. Tocmai le-ai scos și e mai bine acum!”,

deși nu era mai bine, după cum una dintre ele mărturisea.

Celor care nu prestau așa cum voia el, le spunea: ”Dacă mai faci așa și data viitoare, te razi în cap!”

Celor care au refuzat în ultima clipă, le-a spus: ”Egotică, demoniacă!”

Adăugând la acestea întreg sistemul organizat pentru aducerea femeilor, inclusiv circul cu fotografiile în costum de baie sau nud

pentru ”citirea aurei”, precum  și ascunderea motivului real al invitației, se poate spune: Bivolaru nu e Iehova, e Belzebut!

Oricum ar fi, chiar dacă sunt ”trecute cu bine”, testele ce implică o credință oarbă nu pot conduce la nimic bun, ci la fanatism!

🔹 Exemplul lui Milarepa: Pe când era discipol al lui Marpa, yoghinul tibetan Milarepa a fost supus (de fapt s-a supus)

la anumite teste din partea maestrului său. Însă Milarepa este cel care a venit la Marpa și a cerut să fie inițiat, oferindu-i-se cu totul, citez:

”Eu, o Preţios Învăţător, sunt un mare păcătos din Ţinuturile-Înalte-din-Vest şi am venit aici, să mă ofer ţie, trup, cuvânt şi minte.

Te rog pe tine să-mi dai mâncare, îmbrăcăminte şi învăţătură şi să-mi dai posibilitatea să ating Eliberarea chiar în această viaţă.” (pag.21 🔗)

În capitolul ”Încercările” care începe la aceeași pagină, Milarepa descrie testele la care S-A SUPUS de bunăvoie și nesilit de nimeni,

știind în permanență de ce face aceasta, fiind în permanență conștient că trebuie să fie testat nu doar pentru a primi învățătura,

ci mai ales pentru a-și arde karma teribilă de magician negru ucigaș.

Așadar, a fost întru totul inițiativa și alegerea lui Milarepa, care știa exact pentru ce venise și pentru ce i se dedicase total maestrului.

Iar maestrul Marpa a mărturisit că a știut de  la început că Milarepa îi era destinat ca discipol principal, ce avea să atingă

Realizarea Ultimă, deci avea să treacă cu succes toate probele la care va fi supus, oricare vor fi acelea:

Lama, văzând ce fac, îşi spunea, în sinea lui: <Demn de laudă este acest shyshya (discipol) care, dăruit din toată inima,

se supune poruncilor Gurului său>; şi vărsa, în secret, lacrimi de bucurie, văzându-mi sinceritatea şi

încrederea în el. (pag.26 🔗)

Marpa spuse că, în visul-viziune pe care îl avusese, Gurul său, Naropa, mi-a dat, chiar de la început, numele Mila, Diamantul-Stindard).

Mi s-a cerut să ţin legămintele celor care aspiră să fie Buddha Învăţători sau Bodhisattva (pag.36)

Apoi, punându-şi mâna pe creştetul capului meu, spuse: <Fiul meu, am ştiut, chiar de la început, că vei fi un shyshya ilustru.

Noaptea dinaintea sosirii tale aici, am avut un vis care prezicea că vei fi unul dintre cei care vor servi, foarte eficient, Cauza noastră.

Tu eşti un shyshya pe care Gurul şi Zeiţa mea Păzitoare mi l-au dat în dar. Toate acestea au prezis că vei fi un ilustru shyshya,

care va asimila, integral, Adevărurile Spirituale pe care am să ţi le împărtăşesc. (pag.37)

Comparați cu situația cursantelor, chemate la Bivolaru fără a ști exact pentru ce, punându-li-se în față să semneze mai întâi

formulare în care se stipula dinainte că nu s-a petrecut ceea ce de fapt avea să urmeze (adică urmau să-și ofere trupul la propriu!)

Bivolaru însuși nu era cunoștea dacă era cazul ca acele cursante să fie ”inițiate” sexual, dovadă că unele au refuzat dinainte,

iar altele s-au simțit oribil, l-au părăsit și chiar l-au reclamat,punând poliția internațională pe urmele lui.

Este clar că Bivolaru a citit prea multe cărți tantrice și și-a imaginat sau chiar a visat că e mare maestru tibetan

(deși el însuși n-a avut niciun maestru și n-a primit nicio inițiere), crezând apoi că îi este permis să facă orice, împotriva liberului arbitru

al discipolelor, împotriva principiilor spirituale și împotriva legilor penale.

🔹 Exemplul lui Drukpa Kunley: 

Adinathananda: ”Voi aborda în continuare un aspect de ordin general care este însă, în opinia mea, esenţial pentru înţelegerea profundă

a unui anumit proces lăuntric care ne poate ajuta extraordinar de mult atunci când suntem supuşi unor încercări spirituale.

Acest aspect poate fi numit, de exemplu, "asumarea spirituală" şi îl voi defini foarte succint pornind de la un exemplu concret.

Acest mod divin de a reacţiona şi de a ne recunoaşte deschis greşelile ori dificultăţile cu care ne mai confruntăm

- chiar dacă am atins deja un înalt nivel de realizare spirituală - ar trebui să fie un exemplu şi un mod constant de a acţiona pentru noi toţi.

Tocmai de aceea eu am convingerea că ceea ce urmăreşte Grieg prin toate aceste acţiuni publice are o valoare purificatoare 

și transformatoare inestimabilă - sau, cel puţin, greu de sesizat acum de mulţi dintre noi, pentru că ele au un efect extrem de profund

care de-abia începe să fie conştientizat de unii.” 🔗

Totuși, în povestea cuprinsă în textul subliniat la adresa anterioară, Drukpa Kunley nu a testat un discipol, el a făcut observații

cu privire la un maestru cu un grad înalt de realizare. Deci nu se poate spune că Kunley l-a împins, dinadins sau inconștient,

pe maestrul Karmapa într-un test la care acesta din urmă ar fi putut cădea.

De obicei testele lui Kunley vizau oameni ce aveau deja o bogată experiență spirituală.

În plus, pe lângă manifestările sale șocante ce se constituiau adesea în teste spirituale, Kunley a dat de fiecare dată și dovezi

ale capacităților sale spirituale, care au fost recunoscute de cei care inițial l-au blamat (text original aici 🔗).

Prin comparație, Bivolaru a invitat la el femei de obicei tinere. Unele dintre ele erau cursante de puțin timp, cum ar fi cazul

australienei Ashleigh Freckleton care a fost introdusă în programele de la Viluță după ce urmase doar câteva luni de curs prin corespondență!

De câte ori ați auzit ca Bivolaru să invite la el femei în vârstă, cu o bogată experiență de viață sau experiență spirituală?

De fapt, însăși ideea de ”inițiere sexuală” înseamnă că aceasta trebuie să aibă loc cât mai aproape de începutul vieții sexuale.

În concluzie, ”marele maestru tantric” Bivolaru a supus ”inițierii” sexuale cursante care nu aveau experiență spirituală,

fiind deci nepotrivite pentru a fi supuse la teste spirituale, mai ales din categoria celor ”complexe”!

În ceea ce privește paralela pe care slugile de la MISA o fac adesea între Bivolaru și Drukpa Kunley, pe blogul lui Rapcea

există următorul articol: ”Mic ghid de identificare a unui fals maestru tantric – Gregorian Bivolaru față în față cu Drukpa Kunley” 🔗

EXEMPLE de ”TESTE” 

Bivolaru a retractat afirmații eronate pe care le făcuse anterior în cadrul unor conferințe despre ”Marcarea izotopică”

- ”slujba luciferică” Vigilia pascală de la Vatican, ”Aberațiile Papei Francisc” - farsă din Academia Cațavencu și ”Moravuri și Năravuri”

- despre inexistența lojilor masonice feminine în România, prilej cu care a retractat și un pariu făcut de el însuși.

Adepții au spus atunci că Bivolaru a procedat dinadins în acest mod și că acestea sunt teste spirituale menite a-i îndepărta pe cei care

nu au încredere deplină în el. 

În realitate, Bivolaru a fost nevoit să retracteze afirmațiile eronate după ce idioțeniile i-au fost semnalate pe fostul forum ExMisa

- unde scriau foști cursanți MISA, care părăsiseră deja cursurile (”picaseră deja la teste”) - sau a fost avertizat de către cei de la MISA:

Bivolaru: ”Considerăm că este necesar să vă anunțăm că ni s-a adus la cunoștință că articolul pe care s-a bazat cea de a treia

conferință scurtă  este în totalitate fals. Prin urmare, redactorii de la publicația de scandal ”Academia Cațavencu” sunt cei care

l-au ticluit și apoi l-au declarat anapoda că fiind un pamflet. Ne cerem scuze pentru această situație ciudată, dar respectivul articol

ne-a fost transmis ca atare, iar ulterior ni s-a adus la cunoștință că este vorba despre o știre falsă.”

Bivolaru: ”Vă anunțăm că este urgent necesar să ne facem mea culpa și să recunoaștem că nu am avut acces la unele informații recente,

care arată că deja în România a fost creată o lojă masonică pentru femei.

Vă anunțăm că respectivul pariu nu mai este câtuși de puțin valabil. Suplimentar, am primit un mesaj de la o aspirantă,

care ne dezvăluie cu privire la racolarea femeilor în loja masonică din România.”

De fapt, acestea nu au fost ”teste spirituale”. Dacă ar fi fost cu adevărat așa, Bivolaru i-ar fi lăsat pe ”necredincioși și cârcotași”

să fiarbă în ”veninul îndoielii lor” până când aceștia ar fi părăsit cursul pe care nu-l meritau și nu ar fi retractat afirmațiile imediat,

la următoarea conferință, când mulți ”suspicioși” s-ar fi răzgândit (”uuu, și-a recunoscut cu franchețe eroarea!”)

De fapt, Bivolaru este cel care a căzut la aceste teste, deoarece a fost intoxicat cu informații false de către idioții lui de adepți

care îi trimit fake-uri de pe site-uri și grupuri penibile (fără ca idioții să intenționeze asta, dovadă că gafele s-au tot repetat),

iar Marele Știe-Tot n-a fost în stare să sesizeze că respectivele informații sunt false.

Bivolaru a fost acuzat l-a trimis pe Remuș Lomoș în Germania (deși acesta nu voia), respectivul decedând pe drum într-un accident auto.

Tot Bivolaru a indicat mai multor cursanți așa-zise tratamente cu plante pentru boli grave, pentru care cursanții au renunțat

la tratamentele alopate sau operații, unii dintre aceștia decedând în cele din urmă.

Respectivii au trecut ”testul încrederii în ghidul spiritual” (odată cu granița dintre lumi), însă ”ghidul” a picat testul competențelor

de clarvăzător, respectiv de vindecător.

alte detalii:

https://exmisa.blogspot.com/2023/08/falsul-maestru-infailibilul.html

PS: Desigur, toate cele expuse se referă la testele spirituale importante, ce implică alegeri de o importanță crucială,

care sunt menite să ateste nivelul moral și spiritual.

Pentru evaluarea CANTITATIVĂ a unor aptitudini sau cunoștințe obișnuite, testele de tip examen sau chestionar sunt firești,

căci acestea trebuie să evalueze și să cuantifice la modul concret dacă cineva este apt pentru a trece la următoarea etapă

de activitate, respectiv de învățare. În acest caz, un test picat nu e un șoc psihic sau un regres moral sau spiritual ci, dimpotrivă,

chiar aduce un surplus de cunoștințe și de experiență.

De asemeni anumite lecții de viață prin situații regizate (precum cele descrise în filmele de arte marțiale) pot fi instructive,

dacă totuși nu merg prea departe.

În orice caz, acestea nu pot fi comparate cu ”testul încrederii” la care sunt supuse cursantele de la MISA invitate la guru

spre a se lăsa ”inițiate sexual” - practic traficate și violate - în pofida ezitărilor și a dezgustului pe care ele le trăiesc.