MISA se răstește și la presa română



Documentarul ”Twisted Yoga” a ajuns cunoscut și în România, iar ecourile în presa română nu au întârziat

să apară. MISA a ieșit cu replici și comunicate la adresa producătorilor și a colaboratorilor români (link).

Apoi a venit rândul articolelor din mass-media românească, ce s-au exprimat față de acest documentar 

într-un mod care nu le-a convenit deloc celor de la MISA. Se pare că aceștia au fost cel mai tare deranjați

de un articol al hotnews, intitulat ”Un documentar despre abuzurile lui Gregorian Bivolaru este pe Apple TV+” 

(link). În dimineața zilei în care începea tabăra de yoga de primăvară 2026 de la Herculane, MISA a publicat

un comunicat, un ”Drept la replică” la articolul menționat, ce reia în mare parte criticile MISA cuprinse în

comunicatul ”pertinent” adresat producătorilor documentarului și care a fost analizat într-un articol de pe blog

(link). Dreptul la replică subliniază câteva idei principale:

➤ În primul rând, autorul transformă un documentar comercial de tip true-crime într-o așa-zisă sursă

incontestabilă de adevăr, fără a păstra distanța critică necesară. Un produs audiovizual construit pentru

impact emoțional și audiență nu poate substitui investigația jurnalistică riguroasă, documentarea juridică

sau analiza factuală. Totuși, articolul preia aproape integral concluziile filmului, bazate și ele pe amestecul

dintre fapte, opinii și speculații, și le prezintă drept realitate certă. Rezultatul nu este o analiză jurnalistică

echilibrată, ci un rechizitoriu construit prin preluarea unei narațiuni.

comentarii: Dând vina pe jurnalistul român și pe realizatorii documentarului, liderii MISA caută să abată

atenția de la cele prezentate în respectiva producție, care se bazează pe dezvăluiri făcute de foste cursante

ale MISA/ATMAN, pe care cei de la MISA au evitat până acum să le prezinte și să le analizeze în detaliu,

așa cum ar fi trebuit în primul rând, în mod normal. Din moment ce documentarul preia afirmații ale fostelor

cursante, iar jurnaliștii prezintă cele arătate în documentar, problema dacă cele expuse în documentar 

și în articolele despre acesta sunt sau nu adevărate, se reduce la întrebarea dacă afirmațiile fostelor

cursante sunt sau nu adevărate.

Aici e marea problemă a MISA, căci atât în decursul supravegherii locațiilor MISA realizată în secret pe durata

unui an, cât și în flagrantul realizat în momentul raziilor, că multe aspecte din declarațiile presupuselor victime,

anterioare momentului declanșării anchetei, se confirmă.  Tocmai datorită probelor adunate în anchetă, Bivolaru

a fost nevoit să admită că îi erau aduse în manieră clandestină cursante și că a întreținut cu unele relații sexuale.

Singurul lucru care i-a mai rămas lui Bivolaru este să nege că a fost vorba de abuzuri și că tot ceea ce

s-a petrecut ar fi avut de fapt consimțământul deplin al femeilor. Însă cei de la MISA trec sub tăcere toate

acestea, căci pentru ei este mai eficient să combată în abstract niște apariții mediatice decât să încerce să

combată fapte incontestabile, ce au fost recunoscute de liderul lor.

➤ Articolul preia aproape integral concluziile filmului, bazate și ele pe amestecul dintre fapte, opinii și speculații,

și le prezintă drept realitate certă. Rezultatul nu e o analiză jurnalistică echilibrată, ci un rechizitoriu construit

prin preluarea unei narațiuni, [...] cu formulări care induc publicului ideea unei condamnări deja pronunțate.

Această abordare încalcă principiul prezumției de nevinovăție și standardele minime din jurnalismul responsabil.

Subliniem că Gregorian Bivolaru este închis de 2 ani și 5 luni fără să fi fost trimis în judecată, ceea ce în sine

reprezintă un abuz, o încălcare a drepturilor omului. Franța a fost deja condamnată la CEDO în mod repetat

pentru încălcarea art. 5 § 3 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului, care prevede că:

”Orice persoană arestată sau deținută trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat

împuternicit prin lege și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii.”

comentarii: Nu filmul și articolele de presă induc publicului ideea unei condamnări deja pronunțate, ci chiar

faptul că acuzatul principala fost nevoit să admită cel puțin în parte cele afirmate de presupusele victime,

iar instanțele franceze i-au prelungit la fiecare 4 luni mandatul de arest preventiv, pe baza probelor prezentate.

Bivolaru a fost adus în fața judecătorului pe 1 decembrie 2023, la trei zile după arestare, iar ancheta se află

în faza de urmărire penală de atâta timp, pentru că ancheta s-a extins cu noi reclamații, în mai multe țări.

Recent, la dosar s-au adăugat cercetările procurorilor din Cehia (detalii), după cele din Finlanda (detalii).

A mai fost și procesul de extrădare a Stoienilor din Georgia, care a durat 9 luni, o treime din durata arestului

preventiv de până acum. Cât despre ”dreptul deținutului de a fi eliberat în cursul procedurii”, trebuie spus

mai întâi că dreptul este una și ducerea le îndeplinire a acestuia este altceva (de exemplu toți avem dreptul

la muncă, dar nu avem automat serviciu în permanență, pentru că patronii nu sunt obligați să ne angajeze).

Apoi, ca s-o spunem pe cea dreaptă, Bivolaru și-a cam pierdut dreptul la eliberare condiționată din moment ce,

în decursul existenței sale, a manifestat de mai multe ori capacitatea lui ”paranormală” de a dispărea de sub nasul

autorităților taman în timpul urmărilor penale. Bivolaru chiar s-a lăudat public cum a evadat din arestul Securității!

Apoi a dispărut în timpul anchetei din 2004, imediat după ce a fost pus în libertate la finalul lui martie și a fost

la emisiunea lui Tucă (unde s-a lăudat cu reușita evadării menționate video). Ulterior a dispărut din Suedia,

unde avea azil politic, spre a apărea în Franța, unde avea mâncărimi jos. Eliberat condiționat în septembrie

2017 din penitenciarul Bistrița, a dispărut tocmai când Finlanda a emis mandatul de urmărire pe numele lui!

Iată că acum toate acestea s-au întors împotriva lui, nimeni nu-l mai eliberează condiționat că știe că dispare!

➤ În al 3-lea rând, articolul ignoră complet informațiile disponibile în spațiul public care nu susțin concluziile

prestabilite. [...] Autorul include doar elemente care întăresc narațiunea negativă: acuzații penale, mărturii

incriminatoare, referiri la acuzații vechi, ineficiența instituțiilor, presupusă exploatare sexuală. Lipsesc complet

explicațiile juridice privind azilul acordat în Suedia, controversele privind acuzațiile anterioare din România,

opinii ale unor susținători și membri – foști sau actuali – cu experiențe diferite, criticile aduse de mediul

academic presei occidentale obsedate de „pericolul sectar”. Lipsa deliberată a oricărei perspective alternative

transformă textul într-un material militant, nu jurnalistic.

comentarii: ”Informațiile disponibile care nu susțin concluziile prestabilite”, invocate de Biroul de Presă

al MISA nu au legătură cu faptele descrise în documentar, pe care cei de la MISA caută să le treacă sub tăcere.

Azilul acordat în Suedia i-a fost ridicat (MISA nu spune nimic despre asta și, cu atât mai mult, nu spune de ce),

acuzațiile anterioare și controversele nu-l disculpă și nici nu-l inculpă în legătură cu cele petrecute la Paris

iar opiniile celor care nu au fost martori oculari la faptele relatate în film, iarăși nu sunt relevante pentru cazul

de față. Invocarea insistentă a ”perspectivelor alternative” caută doar să abată atenția și să mai echilibreze

imaginea negativă creată de acuzațiile din partea presupuselor victime.

● Afirmația tendențioasă și descalificantă că Gregorian Bivolaru și-ar fi folosit ”biografia de marginal persecutat”

drept ”capital simbolic” după căderea comunismului denotă nu doar ignoranță, ci și multă rea-voință. 

comentariu: Bivolaru s-a auto-victimizat în permanență (și de multe ori i-a reușit), invocând nu doar 

persecuțiile din vremea comunismului, ci și pretinsa hăituire actuală din partea Ocultei, a se vedea 

scrisorile ”trimise” ostentativ pe adresa lui din Suedia în timp ce el era la Paris, scrise în limbajul lui

de  lemn. Chiar și în fața instanței din Franța, a declarat că este ”victima unui complot politic” (sursa).

 ● Suedia i-a acordat azil politic lui Gregorian Bivolaru în 2005 nu pentru că acesta s-ar fi „prezentat drept

victimă a persecuției politice” – insinuarea autorului că Gregorian Bivolaru ar fi dus de nas Curtea Supremă

suedeză este chiar hilară –, ci pentru că acolo s-a desfășurat un proces adevărat, s-au audiat martori, a fost

audiată inclusiv Mădălina Dumitru, iar instanța a ajuns la concluzia că într-adevăr Gregorian Bivolaru

nu poate avea un proces corect în România.

comentariu: Bivolaru chiar a dus de nas Curtea Supremă a Suediei, fapt constatat de statul suedez la un an

după arestarea lui Bivolaru la Paris. Mai întâi Bivolaru și acoliții l-au dus de nas pe așa-zisul expert Nylund,

care și-a făcut ”cercetarea” doar pe baza declarațiilor celor din MISA, ocazie cu care a găsit ca ”justificată”

solicitarea de fotografii în costum de baie pentru înscrierea în taberele și activitățile MISA (detalii). Iar ceea ce

a declarat M.D. în fața instanței supreme suedeze este contrazis de înregistrările convorbirilor telefonice dintre

ea și Bivolaru, pe baza cărora a fost condamnat (detalii pag.5-9).

● O minimă documentare i-ar fi permis autorului să afle nu doar informațiile de mai sus, ci și faptul că acuzațiile

din Franța sunt foarte similare cu cele care li s-au adus anterior în România lui Gregorian Bivolaru și altor 20 de

practicanți yoga, care au fost toți achitați definitiv în 2021, după 17 (!) ani de proces și două cicluri procesuale.

comentariu: Or fi acuzațiile din Franța ”foarte similare” cu cele anterioare din România, dar cele din Franța

se bazează pe probe concrete (flagrant), ce n-au putut fi contestate de Bivolaru. Acuzațiile solide din Franța,

puse lângă cele ”foarte similare” din România arată același mod de operare, doar că dovezile din România

nu au fost suficient de solide.

➤ În al 4-lea rând, mărturiile subiective și uneori contradictorii din documentar sunt tratate ca probe absolute.

Articolul se bazează în mare măsură, la fel ca documentarul, pe relatările unor presupuse victime și pe 

dramatizarea acestora. Nu se explică dacă aceste declarații au fost verificate independent, coroborate juridic

sau contestate. Nu apare nicio nuanță privind posibilitatea influenței retrospective, contradicții între martori

sau poziția celor acuzați. 

comentarii: Corespondența deplină dintre mărturiile subiective ale presupuselor victime și dovezile concrete

ce vin în sprijinul acestora, face ca respectivele mărturii să fie obiective. Apoi care este contradicția din cadrul

mărturiilor: cea dintre impresia de la început și cea de la final, așa cum se insinuează prin cuvântul ”retrospectiv”?

Este ceva normal. Iar contradicția dintre martori și poziția celor acuzați există întotdeauna, e ceva inerent!

În caz contrar, ar fi vorba despre recunoaștere, iar procesul ar fi fost demult încheiat. De fapt aceste așa-zise

contradicții arată de fapt contradicția dintre imaginea de fațadă prezentată de MISA la început și realitatea

dinăuntru, ce apare după un timp. Ideea influenței retrospective nu reiese din documentar și nici nu apare

ca ceva natural, deoarece fostele cursante mai întâi au părăsit gruparea în urma unor experiențe negative 

personale și după aceea au dorit să acționeze în justiție, pentru a nu mai cădea victime și alte femei.

În ce privește poziția celor acuzați, la fel ca în cazul podcast-urilor despre MISA/ATMAN, celor acuzați li s-au

solicitat opinia. În documentare se arată că Bivolaru a fost contactat prin intermediul avocaților, dar nu a răspuns,

iar în cadrul procesului a negat acuzațiile împotriva lui. Natha Suedia și Natha Danemarca au răspuns că nu

au organizat deplasări la Bivolaru și nu sunt responsabile pentru alegerile personale ale cursanților. 

TARA Yoga nu a comentat datorită procesului în curs, iar ATMAN a declarat că acuzațiile nu au fost dovedite,

că ei condamnă orice abuz și, de asemenea, că nu sunt responsabili pentru alegerile personale ale cursanților.

Faptul că niciun reprezentant al vreunei filiale nu apare în documentar (de jenă) și că au trimis doar răspunsuri

scurte și seci, evitând de fapt să răspundă acuzațiilor și întrebărilor, nu este din vina mass-media. 

● În realitate, documentarul nu ”spune povestea prin ochii victimelor”, ci a ales că prezinte DOAR poveștile

câtorva persoane dintre zecile de mii care sunt sau au fost cursanți ai școlilor afiliate Federației Atman,

fără să prezinte nicio singură opinie contrară, măcar pentru a salva aparențele. Articolul menționează ”mărturii

directe și asumate”, dar ignoră mărturiile la fel de directe și asumate ale persoanelor așa-zis ”eliberate”

de poliția franceză în timpul raidurilor brutale din 28 noiembrie 2023. Toate aceste persoane, femei și bărbați,

fără excepție, au declarat poliției că se aflau acolo de bunăvoie, că nu au fost abuzate sau traficate în niciun fel,

nu au depus vreo plângere împotriva lui Gregorian Bivolaru și nu s-au considerat victime ale acestuia, ci ale

brutalității jandarmilor francezi.

comentarii: O investigație jurnalistică se focalizează strict asupra faptelor și dovezilor, nu caută dinadins

”opinii contrare, măcar de dragul aparențelor”, deoarece nu trebuie să prezinte aparențe, ci realități. 

Apoi, mărturiile celor reținuți la razii ar avea relevanță pentru cazul concret doar în măsura în care ar fi fost

martori oculari la faptele reclamate. cel puți bărbații nu au fost, cu siguranță. Aducerea intenționată în discuție

de către Biroul de Presă al MISA a existenței unor bărbați reținuți la razii, are scopul de ascunde faptul că la

Bivolaru erau invitate și aduse clandestin doar femei.

● Lipsa de logică și contradicțiile afirmațiilor ”victimelor” intervievate în documentar îi scapă și ele autorului.

Pe de o parte aceste persoane afirmă că știau că ”în tantra inițierea sexuală [n.b. de fapt erotică] era

o practică obișnuită” – și chiar au mărturisit că și-au dorit-o, ca ulterior să pretindă că ar fi fost manipulate

să facă ceva ce nu-și doreau.

comentarii: Biroul de Presă al MISA minte cu nerușinare când afirmă că toate persoanele intervievate în

documentar ar fi știut dinainte că urmează să fie inițiate sexual de către Bivolaru și și-ar fi dorit acest lucru.

Doar Andrea a afirmat aceasta, în timp ce Ashleigh a declarat clar că nu știa, iar drept dovadă, a refuzat să se

mai deplaseze la locuința gurului atunci când a ajuns să bănuiască faptul că urma un act sexual. De asemenea,

faptul că gurul era fugar și se ascundea de poliție, exclude ideea ca inițiativa să fi venit din partea femeilor.

De fapt, cei de la MISA afirmă (corect) că se cunoaște că în Tantra inițierea sexuală este o practică obișnuită

(la fel ca în viața sexuală obișnuită, căci pentru oricine există ”prima dată”), dar evită să precizeze că inițierea

sexuală este dată de la un iubit din cuplu la celălalt, nu neapărat de la guru la adeptă! Esențial este că femeile

din documentar (cu excepția menționată) nu au fost anunțate clar dinainte, inclusiv de către guru, că se 

intenționa o inițiere sexuală de către acesta, pentru ca ele să-și dea consimțământul în prealabil, aceasta și pe

fondul păstrării secretului deplin în această privință în cadrul grupului, prin depunerea de jurăminte ale tăcerii. 

Prin sublinierea ”erotic în loc de sexual”, cei din Biroul de Presă al MISA încearcă în mod jalnic să insinueze

că nu putea fi vorba despre abuz sexual și viol, căci Bivolaru nu face sex, ci doar eros (video)!

➤ Nu în ultimul rând, autorul insultă și stigmatizează o comunitate spirituală vastă și diversă, reducând-o

la clișee precum ”cult”, ”rețea”, ”pericol”, ”obediență” sau ”mecanisme de control”, cu atât mai mult

cu cât acesta nu a făcut nici măcar o tentativă de a contacta aceste persoane pentru a se convinge cât de

”periculoase” sunt. 

 

comentarii: Autorul a avut la dispoziție Comunicatul MISA trimis realizatorilor documentarului, din care

reiese clar că liderii mișcării evită să răspundă direct la întrebări și fie ocolesc subiectul, fie caută să conducă

discuția în alte direcții. În ce privește acuzația de sectă și pericolele asociate acesteia, am arătat că MISA

este sectă potrivit chiar propriilor criterii (detalii). În aceste condiții, chiar nu are vreun sens ca jurnaliștii

să ceară părerea MISA, care oricum nu are legătură cu articolul și cu documentarul. Având în vedere că 

platforma hotnews nu a difuzat dreptul la replică analizat aici, de ce nu acționează MISA în judecată atât

pe autorul articolului, cât și platforma de știri? Se tem că ar pierde? Chiar așa ar fi, având în vedere fie numai

și argumentele de aici!

➤ În concluzie, din articol lipsesc în mod evident verificarea independentă, pluralitatea surselor, prezumția

de nevinovăție, delimitarea dintre fapt și opinie, ceea ce îl face o reproducere partizană a unei narațiuni

deja construite, și nu un material jurnalistic riguros. Acest fapt este cu atât mai grav cu cât majoritatea cititorilor

nu au acces la Apple TV, pentru a trage astfel propriile concluzii, ci vor prelua concluziile tendențioase și

subiective ale articolului.

comentariu: Atunci de ce nu pun cei de la MISA la dispoziție documentarul pe care îl blamează? Sau măcar

de ce nu realizează un video care să fie difuzat pe MisaTV, ca răspuns la afirmațiile din documentar, utilizând

secvențele esențiale din cadrul acestuia, așa cum au încercat în cazul podcast-ului BBC, ”The Bad Guru”?

Exact din același motiv pentru care nu au prezentat și dezbătut până acum nicio declarație a vreuneia dintre

presupuse victime: pentru că nu au cum să le combată!