PARISUL n-a primit răspuns afirmativ la CONSACRARE



În fața judecătorului de instrucție din Paris, acuzat fiind că a ”condiționat victimele să accepte relații sexuale

prin tehnici de manipulare mentală menite să înlăture orice noțiune de consimțământ” 🔗, Bivolaru a răspuns că,

”după o așa-zisă etapă de ”consacrare”, femeile au făcut amor cu el, la el acasă”.

Adică nu el s-a dus la femei, ci femeile au venit la el de departe, prin urmare ele au consimțit.

Și nu el a hotărât că actul să aibă loc, ci... Dumnezeu!

Deci mărețul guru a pasat problema mai sus, aruncând mâța moartă în Grădina Raiului!

E momentul să luăm bivolul de coarne și pisica moartă de coadă și să o aducem unde îi este locul.

Consacrarea - adică oferirea în mod total și necondiționat a roadelor unei acțiuni lui Dumnezeu, urmată de un răspuns al Acestuia - 

a devenit de multă vreme o justificare pentru acțiunile ce se săvârșesc la MISA, unele dintre ele în mod evident injuste.

Uneori, consacrarea a funcționat și pe post de protecție divină!

De exemplu, Marele Integrat Divin a declarat că răspunsul afirmativ la consacrare înseamnă că ”Divinul” oferă protecție

față de un eventual schimb de energii impure, ba chiar față de agenți patogeni de BTS!

Și atunci de ce s-au raportat BTS la MISA? De ce mai e nevoie de analize HIV/VDRL?

Mai mult, ”protecția divină” ar trebui să acționeze și sub forma preîntâmpinării unor probleme ce pot apărea ulterior realizării

unor ”fuziunii amoroase”, cum ar fi de exemplu problemele penale cu care se confruntă acum Însuși Profetul Consacrării,

pentru care a ajuns să dea explicații iezoterice în instanță.

Dacă ”fuziunea amoroasă” ce constituie ”inițierea” a fost încuviințată de Însuși Dumnezeu, cum se face că unele ”inițiate”

au pus poliția pe urmele Maistrului?

Evident, prima explicație este aceea că respectivele femei nu au consimțit cu toată ființa lor la acele acte sexuale

- pardon, ”fuziuni amoroase divin integrate”, pentru că Supremul Iubăreț nu face sex, că e degradant 🔗!

Dar aceasta ridică următoare întrebare: poate Dumnezeu să consimtă și să îndemne prin răspunsul Său afirmativ,

la o acțiune pe care o ființă umană nu dorește cu toată ființa sa să o îndeplinească?

Adică poate fi Dumnezeu manifesta un mesaj în genul ”știu că acum te codești, că faci fițe și strâmbi din nas, dar tu ești proastă

iar Eu știu ce-i mai bine pentru tine și îți spun să te duci și să stai capră, că o să ai numai de câștigat”?

Păi tocmai așa procedează Bivolaru cu cele care se codesc la fața locului!

Pentru asta femeile invitate la ”inițiere” sunt puse să vizioneze acele relatări video în care cele care au fost deja pătrunse

de ”fiorul divin”, dau ochii peste cap și spun ce minunat a fost...

Pentru asta sunt acele vizionări și acele lecturi preliminare: să le convingă pe femei, să le elimine ezitările!

Și tot pentru asta e Bivolaru în fața instanței: ”condiționarea victimelor să accepte relații sexuale prin tehnici de manipulare mentală

menite să înlăture orice noțiune de consimțământ”.

Pentru justiția pământească, această faptă nu e corectă. Dar pentru cea divină?

Toate cărțile sfinte, toate tradițiile și toate căile spirituale mari afirmă că, pentru a ajunge la Dumnezeu, ființa umană

- având deplina libertate de alegere și discernământ - este necesar să simtă o maximă aspirație.

”Şi apropiindu-se unul din cărturari, care îi auzise vorbind între ei și, văzând că bine le-a răspuns, L-a întrebat:

Care poruncă este întâia dintre toate? Iisus i-a răspuns că întâia este: 

"Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău și din toată puterea ta".

Aceasta este cea dintâi poruncă. (Marcu 12:28-30 🔗)

Prin urmare, potrivit acestui principiu de căpătâi, dacă o ființă umană nu simte o aspirație deplină, ea nu este pregătită încă

să atingă anumite culmi spirituale.

Mai mult, Dumnezeu nu are cum să ”forțeze” o acțiune împotriva liberului arbitru al ființei umane, dacă aceasta manifestă ezitări

într-o anumită privință căci, dacă respectiva ființă se va simți împinsă într-o acțiune și apoi simte o neîmplinire,

în sufletul ei va apărea un reproș, o stare negativă de revoltă:

”Vezi în ce m-ai băgat? Eu am crezut în Tine și Tu m-ai împins în suferință! Mi-ai transmis că o să fie bine și de fapt mi-e rău!”

De aceea, Dumnezeu nu va susține o acțiune care se va transforma într-o cădere spirituală, cu atât mai mult cu cât EL

vede dinainte deznodământul! Ar fi ca și cum Dumnezeu îndeamnă dinadins o ființă umană spre cădere, ar fi ca și cum

i-ar da un brânci în prăpastie! De fapt, asta face Marele Inițiator Cosmic!

În loc să aștepte natural ca sufletele unor femei să se aprindă de aspirație de la Sine și apoi să vină ele singure să ceară

susținere și inițiere, Marele Tantric din Paris răspândește printre femei amăgirea cum că, dacă și-o pun cu el, au parte de mare grație,

iar dacă refuză ocazia, sunt damnate la focul veșnic al iadului!

În loc ca Maistrul Vede-Tot să discearnă care dintre acestea este cu adevărat pregătită și să le oprească pe cele ce nu sunt pregătite,

el le spală pe creier și le împinge de la spate (și pe la spate) cu măreața-i sul(iț)ă, ca să-i cadă în mreje cu orice preț!

Cele ce ezită, înseamnă automat că nu sunt pregătite, orice s-ar spune! Dar el forțează și spune:

”O să vezi c-o s-ajungi la vorba mea și o să fie bine! Eu știu mai bine decât tine ce e mai bine pentru tine!

O să-ți arăt ce n-a văzut Parisul!”

Și dacă totuși ea simte după aceea că n-a fost bine? Dacă nu a simțit conform așteptărilor pe care le-a avut sau care i-au fost induse?

De asta nu trebuie să forțezi! NU, înseamnă NU!

Mintea misană întortocheată gândește: dar și Iisus l-a primit pe Iuda ca ucenic, deși știa dinainte - și chiar a spus-o celorlalți -

că acela îl va vinde! Mai mult, Iisus însuși i-a spus lui Iuda: ”Ce ai de făcut, fă mai repede!”

Dar mintea misană se înșeală: Iuda luase hotărârea trădării DINAINTE de îndemnul lui Iisus.

El deja căzuse, nu Iisus l-a împins în prăpastie!

Pe când în cazul de față, unele femei nu erau hotărâte ce să facă, de fapt multe nici nu știau ce avea să urmeze.

Ele au fost atrase, amăgite, împinse, apoi puse în fața faptului împlinit, iar unele au cedat, apoi au constatat că a fost o greșeală.

Și nu au greșit singure, doar din ignoranța lor, ci au fost amăgite și împinse de mașinăria de zdrobit suflete a Mărețului.

Cei care au fost rotițele din mașinăria gurului, sunt și ei vinovați!

Nu se cuvine să încalci vreodată liberul arbitru al omului. De aceea i se spune ”liber arbitru”.

Nu tragi de petalele florii ca s-o faci să înflorească.

De fapt, în ceea ce face, Supremul Guru își trădează rea voința, căci își încalcă propriile cuvinte.

Propovăduind Tantra, el a spus mereu că, la baza fuziunii amoroase divin integrate, stă în primul rând Iubirea.

Numai Iubirea, doar Iubirea! Dar despre ce fel de iubire poate fi vorba între unul care alege femei din fotografii

(solicitate obligatoriu, sub pretexte ticăloase, pentru participarea la tabere și inițieri) și acele femei selectate

care nici măcar nu l-au văzut vreodată pe Mire?

MISA a găsit o modalitate de a manipula opinia publică, lansând întrebarea: unde sunt victimele?

Organizația insinuează că din moment ce nicio persoană din cele găsite la raziile recente nu a depus vreo plângere,

reținerea Ghidului este abuzivă. Evident, este o tentativă de abatere a atenției de la cauza reală a ceea ce se petrece.

Raziile au avut loc ca urmare a unor plângeri PREALABILE din partea altor persoane.

Raziile au avut loc în primul rând pentru reținerea suspecților implicați în faptele reclamate.

Faptul că nimeni dintre cei interpelați n-au depus plângere, nu afectează acțiunea judiciară.

În realitate, așa cum declară și păcăliciul trimis la înaintare 🔗, faptul că acțiunea din Franța aparține Poliției Judiciare, este semnificativ.

Aceasta a făcut desigur cercetări preliminare, a primit indicii și probe, apoi a acționat.

Doar poliția obișnuită vine la un apel de urgență și constată la fața locului situația din acel moment.

Unde sunt victimele? Sunt la originea acțiunii juridice!

Ce îi reproșează de fapt Gurului? Că au fost amăgite, mințite, manipulate, că s-au făcut presiuni asupra lor, că li s-a spus una

și au trăit cu totul altceva. Acesta este un aspect al acuzațiilor.

Un alt aspect este cel de viol. Dacă nu a fost consimțire deplină, e vorba de viol.

În situația în care o femeie dorește să facă dragoste cu un bărbat și apoi face dragoste, dar este foarte dezamăgită de ceea ce rezultă,

nu îl va reclama pe acel bărbat de viol. În particular, între patru ochi, poate să-i impute lipsă de pricepere, lipsă de tact și de tandrețe,

poate să-i impute orice,  dar nu viol. Violul este resimțit doar atunci când actul sexual a fost împotriva voinței ei.

Cât despre acuzația de răpire, la un moment dat victima Ashley Freckleton relatează 🔗 că, după ce a refuzat să întrețină

relații sexuale cu Gurul și a fost dusă înapoi în prima locație, unde stătuse mai multe zile ca ”pregătire”, a dorit apoi să plece,

dar supraveghetorii i-au spus că nu poate pleca oricând, că e nevoie de bilet de voie de la Guru, așa că a fost trimisă o mașină

să aducă răspunsul. Așadar, în cele câteva ore cât a durat trimiterea biletului și aducerea răspunsului (că ei nu foloseau telefonul,

ca să nu fie interceptați, dovadă că știau că fac ceva ilegal), femeia a fost reținută acolo împotriva voinței ei, deci a fost sechestrată.

Dacă mai adăugăm celelalte amănunte - faptul că nu a știut exact pentru ce a fost adusă și transportarea cu ochii acoperiți -

iată că se adună de o răpire! Mania lui Guru de a conduce de la distanță cu bilete îl costă!

(Apropos, faptul că șoferii participă la acțiune și le dau fetelor să poarte ochelari opaci, îi face părtași, moral și legal).

Să nu uităm de jurămintele teribile de păstrare a secretului, care se depun de către femei înainte ca acestea să se deplaseze

la ”inițiere”. Femeile mințite își dau seama în cele din urmă că nu e vorba doar de a-l proteja pe ”maestru” de inamicii acestuia

(ca dovadă, acesta a fost ușor de găsit și de înhățat), ci mai degrabă e vorba de a-l proteja de brațul Legii.

Momentul penibil în care Gurul aflat în fața judecătorului invocă răspunsul la consacrare drept justificare a acțiunilor sale,

este antologic. Răspunsul pe care el pretinde că l-a simțit privește doar integrarea acțiunii lui, îl privește doar pe el!

Când este unul singur care acționează, acesta răspunde doar pentru acțiunea lui.

Dar în actul sexual sunt doi, deci fiecare în parte trebuie să  primească ”răspuns clar afirmativ” la consacrare.

Așadar sunt de fapt două acțiuni, femeia are partea ei în decizie, Gurul trebuia să țină seama de aceasta, iar cea mai mică ezitare

înseamnă clar ”NU”. Este el capabil să perceapă care este răspunsul real pe care îl primește o altă ființă umană?

El așa a lăsat mereu să se înțeleagă, că percepe tot. Dar n-a văzut-o pe asta!

Mai este un ”aspect”. Din moment ce pretinde că a primit răspuns afirmativ, conform celor afirmate de Gurul însuși

în conferințele despre consacrare, el trebuie să fie detașat de roadele acțiunii sale, pe care le-a oferit întru totul lui Dumnezeu,

Cel care va conduce acțiunea către deznodământul corespunzător Voinței Sale. Iar Dumnezeu a lăsat să vină Poliția.

Așa că vrei, nu vrei, bea Grigore agheasmă 🔗 și mănâncă Gregoriene pârnaie!

Guru&Co trebuie să înțeleagă pe ce lume trăiesc și faptul că această lume are alte reguli decât cele ale lumii paralele

în care trăiesc ei. Iar între aceste reguli, respectarea liberului arbitru este o regulă fundamentală, nu doar în această lume,

ci în întreaga Creație. Dacă Dumnezeu Însuși respectă această regulă și nu dă buzna în sufletul creaturii, ci așteaptă răbdător

ca aceasta să vină la el și o cheamă cu blândețe și răbdare, cine este Bivolaru ca să o încalce?

Evident, unul care se crede dumnezeu pe moșia lui personală.

Poată că în sfârșit a venit vremea ca Adevăratul Dumnezeul să-i arate Cine este Cel Adevărat.