(Na)rațiuni distorsionate



Atunci când au creat noul lor site de sucit mințile, cei de la MISA/ATMAN au promis că vor analiza în detaliu

documentarul ”Twisted Yoga” și podcast-urile care au dezvăluit ceea ce se petrece în interiorul organizației:

Pe acest site web, intenționăm să analizăm în detaliu fiecare astfel de producție media pentru a expune 

subiectivitatea și prejudecățile evidente în abordarea creatorilor (sursa).

Dar precum toate promisiunile de la MISA (cum ar fi cea a evoluției spirituale rapide, a eliberării certe sau

a regenerării trupești), și această promisiune s-a dovedit praf în ochi. În loc să analizeze și apoi să combată

cu probe și argumente ceea ce se afirmă în detaliu în aceste producții, redactorii acestei pagini web au tratat

totul la modul general, tocmai spre a ocoli și a ascunde detaliile deranjante. Și avem o întreagă operațiune

de ascundere: acțiunea autorităților franceze din noiembrie 2023 nu este prezentată ca ceea ce este de fapt

- o anchetă împotriva unei rețele infracționale condusă de Bivolaru și acoliții săi - ci o acțiune îndreptată

împotriva ”școlii de yoga” (”suntem profund îngrijorați de atacurile nefondate ale poliției și mass-media 

împotriva Federației noastre”) după care, la rândul ei, ”școala de yoga” este ascunsă în spatele ”spiritualității 

autentice” (”încă un episod al unei vânători de vrăjitoare calomnioase împotriva spiritualității autentice”)

(sursa). Adică MISA/ATMAN și liderul ei nu se fac vinovați de ceva, ci forțele răului au declanșat încă un atac

împotriva forțelor binelui și au tăbărât fără motiv asupra nevinovaților, pe care probabil i-au ales dând cu banul.

Dar nu au realizat nici măcar o analiză reală la modul general, ci doar au proclamat de la început că presa

minte, deși tot ei sunt cei care acuză ”prejudecățile evidente în abordarea creatorilor”, așa cum se poate vedea

în citatul menționat mai înainte. Culmea ridicolului este atinsă într-unul din videoclip-urile de ”analiză” (detalii)

de pe canalul de YouTube asociat paginii, când autorul își dă de gol atitudinea părtinitoare și fuga de adevăr:

”Când te întâlnești cu un documentar, reacția naturală este să te concentrezi asupra acuzațiilor în sine.

Sunt ele adevărate? Sunt false? Dar în această analiză, am abordat documentarul dintr-un unghi ușor diferit.”

Adică în loc să urmeze atitudinea naturală de concentrare asupra detaliilor în sine, așa cum însuși autorul arată,

acesta declară senin, fără să-și dea seama de gafă, că a abordat o atitudine ușor diferită, deci nenaturală!

De ce? Tocmai pentru a evita acuzațiile în sine, adică substanța documentarului! Și atunci, ce a mai rămas

de analizat? ”Ceea ce nu apare în documentar”!

Întocmai ca bomboana pe colivă, redactorii declară la un moment dat că ”povestea este modelată nu numai

de ceea ce este arătat, ci și de ceea ce este omis în mod discret” (sursa). În loc să analizeze afirmațiile și

dovezile prezente în producțiile despre MISA, ei bagă pe ușa din dos ”ceea ce nu există”: varianta lor proprie,

care le convine (dar care nu are legătură cu faptele prezentate în respectivele producții media), cum ar fi

”mărturiile miilor de cursanți ai școlii”, care însă n-au fost martori la faptele expuse. Este clar că, neavând

cu ce să combată dezvăluirile care îi privesc, activiștii MISA încearcă măcar să spună ceva, ca să nu tacă

și să pară astfel că se recunosc vinovați, căutând totodată să abată atenția de la subiect către direcția dorită.

Să analizăm seria de articole dedicată documentarului ”Twisted Yoga”, intitulată ”Narațiuni Distorsionate”.

➤ Partea 1 (arhivă)

● citat:

Pentru cei dintre noi care am făcut parte dintr-o școală de yoga care a folosit învățăturile profesorului de yoga

Gregorian Bivolaru, serialul documentar Twisted Yoga, care a avut premiera pe Apple TV pe 13 martie 2026,

nu este doar o portretizare controversată a comunității noastre. Este una profund distorsionată. Pentru oamenii

care cunosc comunitatea din interior, decalajul dintre realitatea pe care o trăim și imaginea prezentată în

documentar este izbitor.

comentarii: Pentru noi, care am făcut parte din școala creată de Bivolaru, cunoscând comunitatea din interior,

decalajul dintre realitatea pe care am trăit-o și imaginea prezentată de conducerea școlii a fost izbitor, așa încât

am părăsit această școală a minciunii, manipulării și ticăloșiei absolute. Iar actualii cursanți, care își  exprimă

surprinderea față de ceea ce prezintă documentarul, este clar că nu au văzut ceea ce am văzut noi demult.

Desigur că ei știau de mult timp că Bivolaru ”inițiază” cursante și că a creat un sistem de pregătire (grooming)

a acestora, începând cu promovarea sexualității deșănțate, continuând cu selecția prin fotografiile în costum

de baie și concursul de Miss Shakti, cu cadourile și cu vacanțele gratuite oferite lor la Viluța special construită

pentru ele încă de la începuturi. Însă pe unii i-a mirat arestarea acestuia la Paris, în timp ce toți credeau că

mărețul lor ghid spiritual se află în Suedia, sub protecția azilului politic față de Oculta care îl vânează și îi tot

trimite scrisori de amenințare pe adresa lui de acolo. De fapt surpriza vine din aceea că ei descoperă că

ghidul lor îi minte cu nerușinare și că nu este invulnerabil și protejat de Dumnezeu, așa cum își imaginau

pentru că așa îi lăsase ghidul să înțeleagă. Și mai descoperă că este așa cum s-a spus de către ”dușmanii”

care au abandonat școala, că este exact așa cum au povestit  mai demult unele foste cursante (video, presă).

● citat: 

Timp de decenii, povești similare au circulat în mass-media: un grup spiritual care la început pare inspirator,

este treptat expus ca fiind manipulator sau periculos. Documentarul Twisted Yoga urmează aproape perfect

acest scenariu familiar. Telespectatorii sunt invitați să creadă că descoperă un adevăr ascuns, în timp ce

povestea îi ghidează în liniște către o concluzie care a fost în mare parte decisă dinainte.

comentarii: De fapt nu concluzia a fost stabilită dinainte, ci relatările victimelor au fost făcute dinainte, 

iar mărturiile lor au fost confirmate de probele adunate ulterior în anchetă. Documentarul nu face decât 

să prezinte aceste mărturii, iar faptul că acestea au fost confirmate de ancheta ulterioară este interpretat 

de către mintea sucită a adepților și activiștilor MISA ca fiind dovada că totul a fost dinainte stabilit, căci 

au ajuns să vadă totul pe dos, răsturnat (twisted).

● citat:

Această serie de articole analizează mai atent modul în care este construită această poveste. În loc să 

dezbatem acuzații individuale, examinăm documentarul în sine - structura sa, alegerile sale narative și 

modul în care îi ghidează pe telespectatori către anumite interpretări. Când analizăm filmul în acest fel,

începe să apară un tipar clar. Ceea ce pare la prima vedere a fi o investigație se dovedește a se baza

în mare măsură pe tehnici care modelează modul în care spectatorii interpretează ceea ce văd.

comentarii: Autorii procedează exact pe dos: în loc să dezbată acuzațiile și apoi, doar dacă acestea

se dovedesc a fi false sau mincinoase, să fie dezbătute tehnicile manipulatorii și scopurile urmărite,

ei evită acuzațiile grave și, în schimb, pretind că analizează DIRECT pretinsele manevre utilizate.

Dar cum pot să treacă direct la analiza tehnicilor de manipulare, câtă vreme nu au stabilit mai întâi

că este vorba despre fals și minciună, deci manipulare? Este evident că autorii articolului analizat

caută să abată atenția de la acuzațiile formulate la adresa organizației pe care o servesc.

● citat:

Documentarul acuză în mod repetat școala de yoga că își manipulează membrii și că modelează felul

în care aceștia percep realitatea. Cu toate acestea, tehnicile folosite în documentar îndeplinesc o funcție

foarte similară pentru public. Prin încadrarea emoțională, dovezile selective și omisiunea strategică,

spectatorii înșiși sunt ghidați către o interpretare predeterminată. În încercarea de a expune manipularea,

documentarul ajunge să demonstreze ce ușor poate fi manipulată percepția publicului. Acest paradox 

se află în centrul analizei care urmează.

comentarii: Evitând să abordeze acuzațiile și căutând să abată atenția în altă direcție, aducând apoi false

argumente ce nu au legătură cu cazul (adică relatările laudative ale propriilor membri care nici măcar nu au fost

martori la evenimente și nici nu le cunoșteau), autorii articolelor analizate dovedesc cât de ușor manipulează

mințile adepților organizației din care ei înșiși fac parte, căci articolele sunt destinate în primul rând propriilor 

colegi. Spre deosebire de adepții MISA, opinia publică este interesată în mod natural de fapte (așa cum arată

chiar autorii acestor articole analizate aici), nefiind afectată de manevra de ascundere și de abatere a atenției..

➤ Partea a 2-a. Cum își construiește ”Twisted Yoga” povestea (arhivă)

● citat:

În primul articol al acestei serii, am susținut că documentarul Twisted Yoga se prezintă ca o investigație,

dar de fapt urmează o narațiune care a fost în mare parte decisă în prealabil. Pentru a înțelege de ce, 

nu este suficient să ne uităm doar la ceea ce spune documentarul, trebuie să analizăm și modul în care 

este construită povestea. 

comentarii: ”Nu este suficient să ne uităm DOAR la ceea ce spune documentarul”. Adverbul de limitare DOAR

nici nu are ce căuta în fraza anterioară, căci autorii nu au arătat câtuși de puțin ceea ce spune documentarul!

Cei care ar citi direct partea a 2-a a seriei de articole fără să citească prima parte, ar avea impresia că în articolul

anterior au fost analizate acuzațiile și au fost stabilite ca fiind neadevărate, deci documentarul este manipulator

și de aceea trebuie demascată manevra utilizată. Evident că niciuna dintre acuzații nu a fost dezbătută, iar motivul

este clar: nu doar că sunt acuzații grave la adresa liderilor MISA, dar acestea nu pot fi combătute! De aceea

se sare direct la ”analiză”, trecând sub tăcere lucrurile cu adevărat importante: faptele! Dar dacă nu se analizează

faptele, atunci ce se analizează? ”Ceea ce este omis”, adică ceea ce urmăresc activiștii MISA să aducă în atenție,

în locul faptelor pe care le trec sub tăcere!

● citat:

În metoda numită încadrare, la fel ca atunci când fotografiem ceva, ne confruntăm întotdeauna cu decizia

de a include și de a omite  pe ce să ne concentrăm, să plasăm în centru și ce să poziționăm pe margini. 

Prin această analogie, devine clar cum aceste alegeri influențează modul în care publicul înțelege povestea.

În Twisted Yoga, sunt folosite în mod repetat mai multe tehnici de povestire. Acestea îl ghidează pe privitor

către o anumită interpretare a mișcării yoga, legată de Gregorian Bivolaru.

comentarii: Iată de ce MISA în general și autorii acestor articole în particular evită să pomenească măcar

despre acuzații, cu atât mai puțin să le dezbată: pentru că acestea îl privesc în primul rând pe Bivolaru. 

La MISA, totul este despre Bivolaru. Nimic nu mișcă fără inițiativa și aprobarea acestuia. Așadar, nu ai cum

să iei o imagine a MISA fără să fie și Bivolaru în ea. Nu e nicio tehnică de încadrare, el este pur și simplu

prezent peste tot, chiar și atunci când este o prezență nevăzută. Bivolaru a atins cu adevărat starea de 

omniprezență. Îi lipsesc însă omnipotența și omnisciența ...

În timp ce blamează documentarul pentru presupusa utilizare a tehnicii de încadrare, tocmai autorii acestor

articole sunt cei care procedează astfel! Ei încadrează imaginea astfel încât din ea să lipsească tocmai cei care

se află în centrul atenției documentarului - ”școala de yoga” și liderul ei - focalizând în schimb asupra celor

care au realizat acest documentar. Este o utilizare mai subtilă a tehnicii DARVO la care apelează sectele atunci

când lumina reflectoarelor este pusă pe ele [Deny (Neagă), Attack (Atacă), Reverse (Inversează rolul) Victim

(Victimei) with Offender (cu Infractorul)].

● citat:

Amorsarea emoțională este prezentarea unui material dramatic sau alarmant la început, astfel încât tot ce

urmează să fie interpretat prin aceeași lentilă emoțională. Documentarul începe cu o secvență de afirmații

despre manipulare, abuz și control psihologic. În această etapă, publicul nu știe încă cum sunt cursurile,

ce conțin învățăturile sau de ce oamenii se alătură lor. În schimb, spectatorul este introdus mai întâi într-o

stare de spirit de suspiciune și pericol. Interviurile cu foști participanți sunt combinate cu muzică tensionată

și narațiune dramatică, creând o atmosferă similară cu o anchetă criminală. Odată ce acest ton emoțional

este stabilit, scenele ulterioare sunt interpretate automat prin intermediul său. Practicile de meditație, 

învățăturile spirituale și viața în comunitate nu apar acum ca activități neutre, ci ca potențiale semne 

ale unui aspect mai întunecat.

comentarii: Secvența de început arată despre ce este vorba în documentar, este un trailer.

Nu este o tehnică de manipulare, ci o metodă de a capta atenția publicului. 

Apoi, să reținem următoarea frază:

”Interviurile cu foști participanți sunt combinate cu muzică tensionată și narațiune dramatică, creând

o atmosferă similară cu o anchetă criminală.” 

Ceva mai încolo în acest al doilea articol al seriei, este descris procedeul numit codificare morală vizuală 

(atribuirea de sens moral prin atmosfera vizuală), unde se spune:

”Interviurile cu foști participanți apostați sunt de obicei filmate în medii calde și confortabile. Lumina difuză,

mediile calme și încadrarea de aproape a camerei creează o atmosferă intimă și de încredere.”

Deși aceste două pasaje se referă la același lucru - interviurile cu foști participanți - afirmațiile sunt contradictorii.

Aceasta este o imagine a modului în care se minte în permanență la MISA, în funcție de scopul urmărit, ceea ce

se numește ”minciuna de circumstanță”. Din acest motiv, anchetatorii repetă din când în când o anumită întrebare,

dar în contexte diferite, iar dacă suspectul nu relatează adevărul ci inventează, va da răspunsuri diferite și astfel

va fi prins cu minciuna!

● citat:

Documentarul se concentrează aproape în întregime pe oameni care ulterior au ajuns să-și vadă experiențele

într-un mod negativ. Ceea ce nu arată este că mii de oameni sunt încă activi în școala de yoga și nu împărtășesc

deloc această interpretare. Mulți participanți își descriu experiențele ca fiind semnificative, benefice și alese

în mod liber.

comentarii: Fiecare cu experiențele lui! Faptul că există mulți oameni cu experiențe pozitive nu exclude

existența celor cu experiențe negative, mai ales atunci când experiențele celor din urmă nu le sunt cunoscute

primilor și nu sunt din aceeași categorie. De exemplu, documentarul este despre abuzuri și exploatare sexuală

reclamate de unele cursante invitate de Bivolaru pentru a fi inițiate sexual de către el personal, fapte care nu pot

fi experimentate de către bărbați sau de către cursantele care nu au fost invitate și care, în plus, nu aveau cum

să știe despre existența acestor fapte, din cauza secretomaniei de la cursurile MISA. Așadar, experiențele celor

din urmă nu le exclud pe cele ale femeilor ”inițiate”.

● citat:

Reîncadrarea negativă are loc atunci când ceva ce participanții experimentează ca fiind pozitiv este reinterpretat

ca dovadă de manipulare. Concepte bazate pe tradiții bine stabilite, cum ar fi abandonarea conștientă, devoțiunea,

transfigurarea sau transcenderea egoului, sunt introduse nu ca idei spirituale, ci ca instrumente care se presupune

că slăbesc oamenii din punct de vedere psihologic. Același lucru se întâmplă și cu învățăturile filozofice despre

tantra sau meditație. În loc să fie explicate ca parte a unei viziuni spirituale asupra lumii, acestea sunt încadrate

ca metode folosite pentru a influența adepții.

comentarii: Din nou, autorii apelează la tactica de a amesteca lucrurile și de a ascunde copacul în spatele

pădurii. Felul cum sunt prezentate practicile în tradiție este una, iar felul cum sunt interpretate și aplicate acestea

la MISA este cu totul altceva. Autorul pleacă de la premisa că MISA este autentică și în spiritul tradiției spirituale,

ceea ce se dovedește a fi fals. De exemplu învățătura abandonării, a devoțiunii și a transfigurării este folosită

la MISA pentru a promova și justifica renunțarea la voința individuală în fața autorității spirituale a liderului,

transcenderea ego-ului este utilizată ca justificare pentru depășirea limitelor sexuale, după cum ideea

de ”inițiere sexuală” este folosită pentru justifica abuzul sexual și a îndeplini poftele sexuale ale liderului.

Îndepărtarea și separarea de tradiție este una dintre caracteristicile sectelor.

● citat:

O altă tehnică utilizată în întreaga serie este amplificarea devianței. Acest concept din sociologie descrie

modul în care un comportament neobișnuit sau nefamiliar poate fi prezentat în moduri care îl fac să pară

mai tulburător sau mai periculos decât este în realitate. Tradițiile spirituale conțin adesea practici care pot

părea ciudate pentru cei din afară. Într-o investigație corectă, aceste practici ar fi explicate în mod normal

în contextul lor cultural sau filosofic. Un exemplu frapant este discuția despre o practică ce implică consumul

de urină. Documentarul prezintă acest moment ca fiind șocant și umilitor. Ceea ce nu este explicat este faptul

că practici similare – cunoscute sub numele de amaroli – există în tradițiile Yoga și Ayurveda, precum și în

anumite terapii naturale occidentale. În tradiția tantrică, este descrisă, de exemplu, în lucrarea Damar Tantra,

veche de peste o mie de ani. Fără acest context, practica pare bizară și tulburătoare. Cu acest context, spectatorii

ar putea cel puțin să înțeleagă că face parte dintr-o tradiție spirituală mai largă, chiar dacă ei personal o resping.

comentarii: Este clar că cei de la MISA nu înțeleg deloc conceptul de consimțământ și liber arbitru. 

Tradițională sau nu, orice practică trebuie mai întâi consimțită și acceptată. Scena din documentar se referă

la momentul în care fosta cursantă Ashleigh relatează o orgie la care a fost nevoită să asiste fără să știe 

dinainte despre ce urma, căci depusese jurământ al tăcerii. În grupul de shakti în care ea se afla în timpul 

unui ritual secret, celelalte participante au făcut amor între ele și la final au colectat urină de la toate 

într-un bol, din care trebuiau să bea și să trimită ”diluții” altor grupuri. Ashleigh a refuzat să participe,

dar a trebuit să asiste, deoarece nu a fost lăsată să părăsească sala. Acest moment reprezintă o evidentă

forțare a limitelor personale și o încălcare a consimțământului, căci ea fusese nevoită să jure că va păstra

secretul fără să știe dinainte ce avea să urmeze. La MISA, tradițional înseamnă a băga pe gât, cu forța.

Apoi, nu există în tratatul Damar Tantra practica colectării și a consumului de urină de la alte persoane,

ci doar consumul urinei proprii. Cu atât mai puțin există practica colectării urinei după amor între femei.

Aceasta este o invenție a lui Bivolaru, o fantezie bolnavă a lui, pe care el și-o satisface amăgind femeile 

să participe. În acest scop, el inoculează adepților această practică deviantă prezentând-o ca  tradițională,

ceea ce este fals. De altfel, Bivolaru caută să ”explice” încărcarea urinei în timpul amorului, apelând la lucrările

lui Masaru Emoto despre memoria apei, care sunt de dată recentă. Dacă ar fi existat cu adevărat un procedeu

de ”încărcare” a urinei în Damar Tantra sau în tradiție, Bivolaru ar fi făcut referire la acesta.

Nu trebuie omis faptul că nici practica consumului de urină între partenerii de act sexual nu există în tantrism,

Bivolaru fiind nevoit să falsifice o întreagă carte (”Doamna Miracolului”) spre a justifica această perversiune

a lui și a o inocula adepților, spre a profita de aceasta. Bivolaru a livrat anchetatorilor ”respectarea tradiției”

ca motiv pentru a ”justifica” prezența unor boluri cu urină găsite în momentul raziei poliției la locuința sa

din Paris (detalii). În fine, în ce privește ”justificarea” cu practicile tradiționale, oricât ar fi de aberante unele

dintre acestea, amintesc despre existența în India a sectei thug-ilor, care ademeneau călători sau trecători,

pe care apoi îi jefuiau și îi ucideau în ”onoarea” zeiței Kali. Ce vreți, ”tradiție”...

”Spectatorii ar putea cel puțin să înțeleagă că face parte dintr-o tradiție spirituală mai largă, chiar dacă ei

personal o resping”. Spectatorii au înțeles desigur foarte bine că, la fel cum și ei resping practica, există și

cursanți ai MISA/ATMAN care o resping și o consideră oribilă, iar a presa pe cineva să asiste sau să participe

la așa ceva chiar și în numele tradiției, este o încălcare a libertății umane și a legi, indiferent de ”context”.

Din ceea ce urmează, este la fel de clar că liderii și adepții MISA nu înțeleg ce este liberul arbitru și trebuie

făcuți să-l înțeleagă și să-l respecte!

● citat:

Prezentând practici nefamiliare fără context, documentarul transformă diferența culturală în dovadă a unor

fapte ilegale. În loc să explice ceea ce este nefamiliar, îl folosește pentru a întări suspiciunea.

comentarii:

Mai întâi, nu este de datoria realizatorilor documentarului de a ”familiariza” publicul cu practici ”nefamiliare”.

Aceasta este datoria școlii MISA/ATMAN care și-a asumat asta în statut, dar prin promovare și revelare, nu prin

persuasiune și manipulare, prin presiune psihologică sau prin impunere cu forța. 

Apoi nu ”diferența culturală” e o faptă ilegală, ci forțarea unor persoane de a realiza practici ”nefamiliare” 

sau chiar a asista la acestea, fără consimțământul lor. Iar astfel de practici continuă sub forma unor întâlniri

cu jocuri ce forțează limitele individuale (detalii). MISA își prezintă practicile perverse și deviante sub acoperirea 

”diferenței culturală” (deși blamează politica de diversitate!) și chiar folosește un adjectiv blând (”nefamiliar”)

pentru a masca încălcarea consimțământului. Cei de la MISA sunt conștienți că practicile lor sunt perverse

și chiar ilegale, de aceea le ascund în spatele jurămintelor tăcerii, problema este însă că adepții sunt siliți

să jure ÎNAINTE să știe despre ce este vorba. Cu toate acestea, ei continuă cu practicile lor ce forțează 

și încalcă limitele individuale, constituind un pericol social, ei nefăcând diferența dintre tradiție și legalitate

și neînțelegând că libertățile lor nu pot încălca libertățile celorlalți.

● citat:

O altă tehnică puternică utilizată în documentar este acumularea narativă. Aceasta se întâmplă atunci când

multe acuzații sau mărturii sunt prezentate una după alta, astfel încât impactul lor combinat creează impresia

unor dovezi solide. În secțiunile care descriu case legate de școala de yoga din Paris, spectatorul aude o serie

de afirmații în succesiune rapidă: povești despre secretomanie, sugestii de manipulare, referințe la anchetele

poliției și mărturii ale foștilor participanți. Fiecare afirmație individuală poate fi încă incertă sau contestată.

Dar atunci când sunt prezentate împreună într-o secvență continuă, impactul lor emoțional e mult mai puternic.

comentarii: ”Uu, nu mai prezentați aspectele deranjante în succesiune rapidă, că ne ia cu amețeală!” 

Dar cum ar trebui procedat, câte un episod pentru fiecare acuzație? Se va face și asta, după proces, cu probe

concrete de la dosar. ”Povești despre secretomanie!” Adică nu e adevărat că la MISA se realizează activități

secrete? Adică nu e adevărat că la MISA se cer și se depun jurăminte ale tăcerii? Deja MISA a recunoscut

asta (detalii) și a făcut-o și gurul (detalii).

➤ Partea a 3-a. Omisiuni strategice: Cum ”Twisted Yoga” modelează povestea prin omiterea unor 

lucruri (arhivă)

● citat:

Documentarele nu modelează percepția doar prin ceea ce arată. O modelează și prin ceea ce omit. 

Fiecare documentar trebuie să simplifice realitatea într-o oarecare măsură. Niciun film nu poate prezenta

totul. Dar atunci când informații cheie dispar în mod repetat, spectatorul nu mai vede o realitate simplificată,

ci una construită selectiv.

comentarii: Din moment ce documentarul nu prezintă informațiile ”pe care le-a omis”, doar autorul ”știe”

la ce informații face referire, căci el a ridicat problema informațiilor omise. În acest fel, el poate să invoce

acele informații care convin organizației pe care o slujește și care nu au legătură cu subiectele expuse 

în documentar, pe care MISA caută să le treacă sub tăcere. Exact asta face MISA atunci când, în raport

cu acuzațiile de trafic și exploatare sexuală, aduce drept contraargument ”miile de mărturii” ale adepților

care declară cu mâna pe chakra pieptului că nu au asistat la așa ceva, și într-adevăr cei mai mulți chiar 

nu au asistat (dar despre care totuși au auzit, ceea ce ar trebui să-i facă să fie mai rezervați).

Problema e că, din moment ce n-au asistat la faptele reclamate, ei nu sunt îndreptățiți să se pronunțe dar,

cu toate acestea, o fac în favoarea școlii, ceea ce este o încălcare a principiului moral și etic al Adevărului,

care este predicat totuși la MISA.

Activiștii MISA critică omisiunile, acuzând că ”jumătățile de adevăr sunt minciuni întregi”. Ei ar fi îndreptățiți

să reclame omiterea unor fapte, probe și informații în cazul în care acestea ar fi în DIRECTĂ legătură cu cazul

din Franța și ar contribui la disculparea celor acuzați, dar nici vorbă de așa ceva, din moment ce nu analizează

nimic din faptele expuse în documentar. Astfel, ei depășesc orice fel de limită a ticăloșiei când îi acuză pe cei

care au realizat documentarul de omisiuni, în timp ce ei înșiși evită să pomenească despre ce este vorba în

documentarul pe care se prefac că îl analizează în cele mai mici detalii.

● citat:

Un tipar similar poate fi descris ca izolare culturală . Aceasta apare atunci când ideile sau practicile sunt

îndepărtate din tradițiile mai largi în care există, făcându-le să pară mult mai neobișnuite sau tulburătoare

decât sunt în realitate. Multe dintre conceptele spirituale discutate în documentar – cum ar fi devoțiunea,

abandonarea sau transcendența ego-ului – sunt teme comune în tradițiile spirituale din întreaga lume. 

Idei similare apar în textele clasice de yoga, în învățăturile budiste și în misticismul creștin.

comentarii: Îndepărtarea de tradiție este comisă chiar de către Bivolaru, atunci când acesta inventează practici

noi (”revelații în premieră planetară”, ”adaptări ale tradiției la înțelegerea contemporană, în lumina descoperirilor

științifice”). Apoi, faptul că anumite idei sau practici există în tradițiile unora, nu înseamnă că trebuie să le fie

impuse altora. Pe de o parte, activiștii MISA amestecă lucrurile, astfel ca faptele reclamate și acuzațiile să

fie ascunse în spatele altor chestiuni și să dispară din atenție. Pe de altă parte însă, aceștia arată că ei nu 

își dau seama unde se termină libertatea lor de credință și unde începe cea a celorlalți. Acest fapt provine

și dintr-un ego exacerbat la dimensiuni monstruoase, care îi face să fie convinși că practicile lor sunt perfecte

și că ei au întotdeauna dreptate și sunt fără de greșeală (infailibili). Asta îi face să fie fanatici fundamentaliști,

un adevărat pericol social, după cum am mai spus.

● citat:

Când practicile tantrice sunt prezentate fără contextul lor cultural mai larg, spectatorii pot concluziona cu ușurință

că sunt invenții bizare ale grupului însuși. În acest fel, învățăturile devin izolate de tradițiile cărora le aparțin.

comentarii: După cum s-a mai arătat, practicile de la MISA chiar sunt invenții bizare, motiv pentru care

ei sunt contestați în comunitatea yoga. Nu doar că acestea sunt scoase din context chiar de către Bivolaru,

dar adesea nici nu există un astfel de context în tradiția spirituală, motiv pentru care Bivolaru a creat el însuși

un fals context prin crearea de cărți false sau prin modificarea tradiției. Parafrazând citatul, în acest fel 

învățăturile devin ”noi tradiții”, diferite de cele din care provin. Ca de obicei, activiștii MISA aruncă vina

propriilor fapte mizerabile asupra celor care îi contestă (tehnica sectelor de manipulare DARVO).

● citat:

O altă distorsiune importantă se referă la ale cui sunt vocile cărora li se permite să se exprime. 

Documentarul se bazează în mare măsură pe mărturiile unor foști participanți nemulțumiți care își descriu

experiențele în termeni negativi. În sociologie, ei sunt numiți apostați, un cuvânt tehnic folosit de sociologi,

care nu este sinonim cu ”fost membru”, ci identifică mica minoritate de foști membri care devin oponenți

militanți ai grupurilor pe care le-au părăsit (majoritatea foștilor membri nu o fac). 

”Un punct esențial, cheia pentru a înțelege această serie și ceva ce mass-media care se ocupă de noile 

mișcări religioase și religiile minoritare ar trebui să aibă în vedere, este că apostații sunt doar o minoritate

a foștilor membri. Majoritatea foștilor membri nu devin adversari militanți ai grupului pe care l-au părăsit

și nici nu îl consideră extraordinar de malefic. (sursa)

Ceea ce rareori aud telespectatorii, însă, sunt vocile oamenilor care rămân implicați activ în cursuri și practici.

Nici măcar numeroșii foști participanți care sunt neutri sau chiar pozitivi în privința mișcării nu sunt incluși.

Având o existență de peste 35 de ani, există mii de foști membri care nu sunt deloc împotriva mișcării, ci pur

și simplu au plecat, atunci când au considerat, pentru că pur și simplu au ales o altă cale sau orientare a vieții lor.

comentarii: Să înțelegem că ”apostații” nu au dreptul să se exprime, trebuie numaidecât să devină ”apostaci”?

Doar MISA are dreptul să se exprime? Până la urmă, ceea ce contează este Adevărul, adică nu care sunt vocile

ce se aud, ci care sunt vocile ce au dreptate! Faptul că ”apostații sunt o minoritate” nu înseamnă că au mai puțină

dreptate! Dar să nu mai poarte MISA de grijă ”apostaților”, căci nu numai cu aceștia vor avea de a face la proces,

ci cu probele concrete, care vor vorbi de la sine și ale căror ”voci” nu le vor putea opri!

Amuzantă este îndulcirea din tonul postacului Introvigne: ”majoritatea foștilor membri nu consideră grupul

extraordinar de malefic”. Din moment ce totuși l-au părăsit, îl consideră măcar ”puțin malefic”, căci nimeni

nu vrea să plece din paradis! Iar mulți dintre aceștia, chiar dacă nu sunt militanți, nu sunt tocmai ”neutri”,

pentru că au avut motiv să plece și mai este și problema că unii se află sub jurământ al tăcerii, fapt pe care

MISA îl trece... sub tăcere. În plus, numărul celor care de-a lungul timpului au părăsit MISA e mult mai mare

(în orice caz, mai mult de jumătate) decât numărul participanților actuali.

● citat:

Un alt exemplu grăitor se referă la modul în care documentarul discută viața internă a comunității. 

Deciziile privind relațiile, practicile spirituale sau rutinele zilnice sunt descrise de cei din afară ca și cum

sensul lor ar fi deja evident. Cu toate acestea, oamenii care trăiesc efectiv în acel mediu sunt rareori rugați

să explice de ce participă sau ce înseamnă aceste practici pentru ei. Experiențele lor rămân în mare parte

absente din narațiune.

comentarii: Documentarul nu este despre ”școala de yoga MISA”, ci despre experiențele unor femei în cadrul

acestei grupări. Opiniile actualilor adepți ai MISA au relevanță doar în măsura în care aceștia au avut de a face

cu faptele expuse în documentar, despre care însă cei mai mulți dintre ei nici măcar nu știu. Întrebați de către

”savanți” despre victimele care apar în film, unii le-au numit ”mincinoase” (detalii). Dar atunci cum se face că

faptele relatate de victime și așternute pe hârtie în reclamațiile scrise depuse anterior la poliție, corespund

celor constatate de către anchetatori în cadrul supravegherii și a raziilor, fiind de fapt confirmate în mare parte?

Cine sunt adevărații mincinoși: cei care au dreptate sau cei care nici măcar nu vor să accepte evidențele?

● citat:

O altă formă de distorsiune apare în modul în care sunt prezentate evenimente specifice. Aceasta poate fi

descrisă ca reîncadrarea evenimentelor: interpretarea evenimentelor în moduri care le fac să pară că 

confirmă o anumită poveste. Un exemplu clar apare în episodul final din Twisted Yoga, unde raidurile poliției

din Franța sunt prezentate ca punct culminant dramatic al documentarului. Narațiunea sugerează că aceste

raiduri au scos la iveală un sistem ascuns de exploatare și au confirmat acuzațiile descrise anterior. 

Deși documentarul recunoaște pe scurt că procesul legal este încă în desfășurare și că un proces ar putea dura

ani de zile, structura emoțională sugerează cu tărie că raidurile în sine confirmă deja povestea.

comentarii: Raidurile în sine au confirmat deja povestea! Atât de clar au confirmat-o încât, pus în fața probelor

zdrobitoare, Bivolaru nu a mai putut nega ca de obicei și a fost nevoit să admită mare parte din faptele expuse,

cu excepția celei de abuz, pe care el o respinge, considerând că ar fi fost mereu vorba despre consimțământ,

”confirmat de Dumnezeu prin răspuns afirmativ la consacrare” (declarație1, declarație2).

Singurii care încă nu vor să admită sunt adepții MISA și apărătorii acestora. Atunci pe ce bază sunt Bivolaru

și acoliții săi reținuți de poliție de atâta timp?

Din această serie nu putea lipsi invocarea trecutului juridic al lui Bivolaru, nevinovatul cel de atâtea ori acuzat

și condamnat pe nedrept...

➤ Partea a 4-a. Tiparul mai amplu: Narațiunile media și războiul împotriva comunităților spirituale

(arhivă)

Acest ultim articol al seriei recapitulează și sintetizează cele afirmate în cele trei articole anterioare.

● citat:

Această dinamică nu este specifică Twisted Yoga. Modele similare au apărut în prezentările în mass-media

ale multor comunități spirituale neconvenționale în ultimele decenii. Aceste teme apar atât de frecvent încât

au devenit aproape un model standard pentru relatările din mass-media despre astfel de grupuri. Mai multe

documentare cunoscute urmează acest model. Seriale precum Wild Wild Country despre mișcarea Rajneesh

sau The Vow despre organizația NXIVM încep cu scene de idealism și căutare spirituală și apoi trec spre

dezvăluiri dramatice de manipulare sau abuz. Foștilor membri nemulțumiți care descriu experiențe negative

li se acordă un rol central, în timp ce vocile celor care rămân implicați sunt adesea tratate cu scepticism

sau complet excluse.

comentarii: Parafrazând citatul, această dinamică nu este specifică MISA, ci tuturor sectelor. Așa e întotdeauna:

la început pare minunat, dar ulterior realitatea cruntă iese la iveală. Aceasta pentru că sectele de obicei nu răpesc

oameni de pe stradă și îi transformă cu sila în adepți, ci atrag anumit persoane aflate într-o căutare, cărora

le promit îndeplinirea idealurilor. De aceea novicilor li se pare la început că și-au găsit locul visurilor lor care,

după un timp, devin coșmaruri. Sper ca menționarea documentarelor despre cazurile sectelor lui Rajneesh și

NXIVM în același paragraf cu documentarul despre MISA/ATMAN să fie de bun augur, iar cazul lui 

Bivolaru și al sectei lui să se alăture condamnărilor din cazul celorlalte două secte menționate. 

● citat:

O consecință a acestui mediu mediatic este că mulți participanți la comunitățile spirituale devin din ce în ce

mai reticenți în a vorbi cu jurnaliștii. Din perspectiva lor, riscurile sunt evidente. Afirmațiile pot fi trunchiate,

editate sau citate în afara contextului lor original. Explicațiile pot fi plasate lângă imagini sau comentarii

care le schimbă complet sensul. Chiar și încercările sincere de a explica experiențe personale pot fi prezentate

ulterior ca dovezi că vorbitorul a fost manipulat. Din acest motiv, mulți membri ai comunității de yoga preferă

să nu acorde deloc interviuri. Ei cred că orice spun ar putea fi pur și simplu încorporat într-o narațiune care

a fost deja decisă.

comentarii: Chiar și dacă mass-media ar prezenta declarațiile liderilor și adepților MISA ca atare, fără niciun fel

de modificare sau comentarii, rezultatul ar fi același: opinia publică ar constata la o analiză simplă că aceste

declarații vin în contradicție cu realitatea, cu bunul simț sau se contrazic între ele. Astfel se petrece în cazul

declarațiilor și replicilor emis de Biroul de Presă al MISA, pline de minciuni sfruntate și care sfidează adevărul.

De altfel, în cazul unor interviuri solicitate din partea presei, Biroul de Presă al MISA obișnuiește să ceară

dinainte lista cu întrebări, pentru a veni apoi cu răspunsuri confecționate, în limbajul de lemn specific, care

ocolesc întrebările. Pe acest blog am analizat de multe ori declarațiile și comunicatele oficiale ale MISA,

precum și articole de felul celor descrise în postarea de față.

Cât despre reticența cursanților de a da interviuri, aceștia au fost avertizați de către conducerea școlii să nu dea

declarații presei decât în prezența unui membru al Biroului de Presă al MISA. În plus, adepții sunt legați și prin

jurăminte ale tăcerii, deci oricum nu ar face declarații despre ceea ce ei văd în interiorul școlii, ci doar declarații

de umplutură despre cât de minunat este să fii cursant la MISA. Iar un motiv în plus de descurajare a cursanților

de a da declarații în mass-media este chiar titlul acestei noi pagini: ”Media distorsionată - amăgirea ca agendă”.

”Nu dați interviuri, că presa le distorsionează!”. Din moment ce toți cei din media au avut de a face cu aceste

tactici ale MISA și știu că oricum nu pot obține răspunsuri oneste, de ce să se mai obosească să solicite declarații

și interviuri regizate de la MISA?

● citat:

O conversație mai sinceră despre comunitățile spirituale ar necesita o abordare diferită. Ar însemna ascultarea

unei game mai largi de voci, inclusiv a celor ale participanților care rămân implicați activ în aceste practici.

Ar însemna, de asemenea, prezentarea învățăturilor în contextul lor cultural și istoric mai larg, mai degrabă

decât izolarea lor ca fenomene ciudate sau suspecte. Mulți oameni din comunitatea yoga speră că un astfel

de jurnalism va apărea în cele din urmă. Ei speră că unii jurnaliști vor fi dispuși să abordeze subiectul cu o

curiozitate autentică și spirit de investigație, să privească dincolo de narațiunile consacrate

comentarii: Vrabia mălai visează, iar MISA o presă ca un cor de lăudători! Ce mult le-ar plăcea să se vadă 

în chip de vedete, iar presa să le mănânce din palmă! Ei îi văd pe jurnaliști ca pe niște agenți de publicitate

ai MISA, care preiau lauda de sine a măreței școli și o răspândesc gratuit în societate, și apoi de peste tot

să audă doar osanale ridicate întru slava lor și a ghidului lor spiritual! Probabil și-i imaginează pe jurnaliști

înscriindu-se plini de curiozitate autentică la cursuri, apoi promovând în mass-media orgiile ”dumnezeiești”

cu sex în grup și urină de la MISA. Dar în timp ce visează la ”prezentarea învățăturilor în contextul lor cultural

și istoric mai larg”, exact în același timp punerea lor în practică, în ritualuri realizate în ”retrageri”, e acoperită

cu vălul jurămintelor tăcerii! Deci, cum să existe o conversație sinceră, când MISA vine cu afișe care arată

una în exterior, iar în interior se petrece cu totul altceva, ascuns de ochii lumii?

● citat:

Până când se întâmplă asta, documentare precum Twisted Yoga riscă să devină mai puțin o căutare

a adevărului și mai mult un alt capitol dintr-un conflict cultural de lungă durată între instituțiile media 

tradiționale și căile spirituale neconvenționale. Iar în acest conflict, tehnicile folosite pentru a-i acuza 

pe alții de manipulare pot deveni ele însele instrumente puternice de intervenție pentru a modela modul 

în care publicul percepe realitatea.

comentarii: ”Până când se întâmplă asta”... Cei de la MISA chiar cred că într-o zi mass-media va deveni

agent publicitar al lor!  ”Până când se întâmplă asta” însă, va avea loc procesul, care va avea cu adevărat

o audiență planetară, iar MISA și liderul ei vor deveni vedete absolute, dar nu în sensul pe care și-l doresc...

Până când se întâmplă asta, este însă important de reamintit care este atitudinea reală a celor de la MISA

față de mass-media și de opinia publică (pe care și le imaginează ca un public de admiratori), în legătură

cu practicile lor mai mult decât ”ciudate sau suspecte”. Citez din comunicatul impertinent al MISA:

Tehnicile străvechi ce sunt circumscrise ”erotismului sacru”, ce a fost și încă este practicat de-a lungul istoriei

în diverse forme și în multe țări, nu pot fi niciodată judecate într-un mod obtuz fără un minim efort de a le înțelege

și nu este deloc cazul să fie pripit și în mod răuvoitor etichetate de cei necunoscători ca fiind deviante sau abuzive

(sursa).

Tehnicile care implică folosirea inclusiv terapeutică a urinei sunt în realitate – în ciuda prejudecăților prostești

și a ridiculizării publice – mereu prezente în tradiția străveche yoga și ayurveda. Ele sunt documentate de multe

mii de ani în străvechiul tratat Damar Tantra sub numele de Shivambu și sunt ceva curent în multe terapii

naturale occidentale eficiente. Fiecare om are mereu dreptul la părerea proprie, dar este incorect și tendențios

să faci în mod pripit judecăți de valoare bazate doar pe propria ignoranță. (sursa)

”Cine nu bea urină de la toți, secreții menstruale sânge menstrual, ca noi, e prost, obtuz, ignorant și răuvoitor!”

Din moment ce ”conducerea MISA” se manifestă atât de vehement și disprețuitor la adresa oamenilor obișnuiți

care nu au nicio legătură cu MISA, imaginați-vă cum se comportă cu cursantele, pe care le văd ca pe o turmă

de vaci bune de muls și ca pe un harem de cadâne oricând la dispoziția sultanului parizian. Această vehemență,

manifestată tocmai într-un comunicat oficial al MISA, este o ilustrare evidentă a abuzului psihologic care este

practicat în cadrul organizației. Cineva ar trebui să aducă la cunoștință acest comunicat și în special citatele

de mai sus avocatului victimelor, de unde să ajungă la cunoștința instanței care va judeca procesul Bivolaru-MISA!

Deși suntem siguri că nici atunci cei de la MISA nu vor dezbate faptele concrete expuse în cadrul procesului,

cu toate că de această dată vor fi însoțite și de probe concrete, pe care nu le vor putea evita decât dacă vor

închide ochii...