PLANUL MORAL și ETIC la MISA: 3. ASTEYA (NON-FURTUL)



(tema anterioară: SATYA - ADEVĂRUL)

pagina MISA: 3. ASTEYA - NON-FURTUL, respectarea proprietății altora (”să nu furi!”)

Asteya se traduce prin a nu fura.
Dar, în afară de interdicția absolută de a ne însuși obiecte sau valori care nu ne aparțin, Asteya presupune și absența lăcomiei,

sau altfel spus “să nu râvnim” la bunurile altora.

Aceasta implică onestitate, cinste și un anumit simț al dreptății, care ne face să nu dăm nici mai mult, dar nici mai puțin decât este necesar.

cursul MISA anul 1 - ASTEYA:

Dorinţa de a poseda şi de a se bucura de bunul altuia conduce oamenii către fapte profund negative.

Din această dorinţă vine îndemnul de a fura şi invidia.

ASTEYA (A = nu, STEYA = fura) sau "a nu fura" include nu numai ideea de a nu lua ceea ce aparţine altuia fără permisiunea sa,

dar şi aceea de a nu folosi ceva pentru alt scop decât cel iniţial, sau mai mult decât a permis-o posesorul.

Astfel, ea include înstrăinarea, abuzul de încredere şi folosirea greşită.

La nivel mental, ASTEYA înseamnă lipsa de lăcomie şi aceasta trebuie înţeleasă într-un sens

mai larg: "să nu râvneşti".

Dorinţa iniţială de a avea ceea ce posedă alţii este cauza care duce la însuşirea lucrurilor altora.

Dar şi simplul gând de a râvni la ce are altcineva poate tulbura echilibrul emoţional şi mental. El creează insatisfacţia, invidia.

VYASA spune: "Se respectă ASTEYA atunci când, eliberat de orice dorinţă, yoghinul refuză însuşirea bunurilor care aparţin altora."

Deci, dacă cineva doreşte un lucru aparţinând altuia şi îl ia, el este un hoţ.

Dacă doreşte ceva şi nu-şi însuşeşte acel obiect, nu este un hoţ, dar nu practică ASTEYA.

Doar dacă nu doreşti şi nici nu iei nici un obiect de la altcineva, respecţi ASTEYA.

Atât timp cât doreşti ceea ce are altul, realizezi un furt la nivelul intenţiei, în plan mental. ASTEYA implică de asemenea

abţinerea de la orice nedreptate, imperativul categoric aici fiind să laşi totdeauna fiecăruia ceea ce merită.

Când aspirantul spiritual s-a stabilit ferm în virtutea yoghină a onestităţii el capătă o putere de

cunoaştere asemănătoare clarviziunii

sau conştiinţa intuitivă. Este exact aceeaşi facultate pe care o posedă profeţii. 

* în afară de interdicția absolută de a ne însuși obiecte sau valori care nu ne aparțin, Asteya presupune și absența lăcomiei,

sau altfel spus “să nu râvnim” la bunurile altora.

Aceasta implică onestitate, cinste și un anumit simț al dreptății, care ne face să nu dăm nici mai mult, dar nici mai puțin decât este necesar.

Cursanții MISA obișnuiți nu manifestă dorințe materiale deosebite, nu râvnesc să devină bogați.

Ei se mulțumesc cu strictul necesar și, din acest punct de vedere, manifestă dorințe materiale în mai mică măsură decât oamenii obișnuiți;

de aceea, în general, nu prezintă tendința de a-și însuși bunurile altora.

Cazurile rare de furturi în rândul cursanților nu pot considerate ca ceva caracteristic, în nici un caz nu se poate spune că

membrii comunității yoghine de la MISA ar fi cumva niște hoți.

Tot liderii sunt cei care au manifestat tendințe de însușire a bunurilor.

Unele bunuri și imobile au ajuns să fie înregistrate pe numele unor persoane importante din MISA, fiind invocată necesitatea protejării acestora

de o eventuală acțiune de sechestrare abuzivă din partea autorităților.

Aceste lucruri au fost dezvăluite într-un articol de pe site-ul MISA, articol care a dispărut între timp, deși redactorii MISA

au uitat aici referințele către acesta.

În acel articol dispărut (arhivă), VIP-ul Nae Catrenu declara:

”... el recunoaşte faptul că „soţii Tr.” sunt de fapt nişte HOŢI, deoarece ei refuză să restituie proprietăţile care au fost înregistrate

pur formal pe numele lor, numai din cauză că în acea perioadă se vorbea de scoaterea MISA în afara legii şi, ca urmare directă,

întregul patrimoniu MISA ar fi putut fi confiscat abuziv (aceasta cu toate că la achiziţionarea acestor proprietăţi

– ce sunt case transformate în aşezăminte spirituale sau centre de terapii naturiste, unde locuiesc în mod gratuit numeroşi yoghini –

ei nu au contribuit niciodată cu nimic şi tocmai de aceea nu au niciun fel de drept asupra acestora!).

Altfel spus, refuzul lor de a restitui ceea ce nu le-a aparţinut niciodată este evident un FURT şi

un ABUZ.” 

Aceste bunuri și imobile fuseseră sechestrate în 2004, în cadrul unui dosar de trafic de persoane, încheiat cu achitări sau prescrieri.

În hotărârea finală din cadrul procesului, bunurile MISA ce au fost puse sub sechestru au revenit proprietarilor în acte,

aceștia fiind dezvăluiți cu această ocazie 🔗. Pe lângă ”soții” acuzați de furt, erau și alte pesoane sus-puse din MISA

ce aveau înregistrate bunuri și imobile pe numele lor.

”Soții” acuzați de furt au făcut parte din grupul așa-numitor ”conspiratori ridicoli” ce au părăsit MISA, după ce liderul spiritual Bivolaru

i-a acuzat de complot pentru preluarea școlii, dar respectivii au restituit aceste bunuri către MISA după încheierea procesului

(cu acea ocazie li s-au făcut ”soților” binecuvântări”).

Nici MISA nu a manifestat bunăvoință în legătură cu o proprietate din Brașov, în care grupul celor ce au părăsit MISA

investise sume importante. Schimbul de mesaje de atunci (”scrisoriada”) a rămas mărturie:

”Cu ocazia retragerii, L.Gh. i-a scris lui Grieg o scrisoare personală scurtă în care [...] se retrăgea și îi solicita [...]  lui Grieg

să îi returneze investiția bănească făcută de el la început (prin cumpărarea terenului pe care se află sala și pentru materialele folosite

în procesul de construcție) pentru Centrul din Brașov.

Situația acelui teren a fost cu greu descâlcită de L.Gh. într-o perioadă de 8 luni de zile.

Faptul că el a plătit banii ceruți pentru acel teren este evident; nu a donat acel teren nimănui, totul fiind pe numele lui.

Acum, la despărțire, trebuie să fie clar că L.Gh. nu mai este dispus să facă vreo donație la MISA; nu își arogă dreptul asupra sălii,

nu pretinde nimic pentru eforturile depuse de el acolo.

Și totuși, el, L.Gh. este proprietarul cu acte, până una alta, al acestui Centru și al acestei firme.

Iată aici un citat din scrisoarea pe care L.Gh. i-a trimis-o lui Grieg la retragerea de la cursuri:

“Ultimul Centru la care am avut, fără falsă modestie, o contribuție majoră ca inițiativă, proiectare, organizare de șantier și strâns donații,

ulterior alăturându-se și alții, așa cum știi este cel din Brașov.

Acest locaș va rămâne un loc unde se va face yoga așa cum i-a fost consacrată de la început destinația, dacă vei accepta

returnarea investiției mele pentru acest centru.

Știu și apreciez susținerea ta din acea perioadă de timp și mi se pare corect să țin cont de faptul că MISA, prin tine și cu ajutorul altora,

a contribuit la crearea acestui centru.

Nu sunt deloc un om materialist... Acum, în momentul despărțirii în aceste condiții, este evident că se pun anumite probleme.

Îți voi reaminti acum că Centrul din Brașov este pe numele meu.

Tot ce a fost organizat în Brașov pentru a se putea susține în siguranță cursurile până acum a fost organizat de S.Tr. și de mine,

împreună cu o echipă puțin numeroasă dar foarte valoroasă și eficientă.

La acest Centru contribuția mea de până acum este următoarea:

1.Terenul, care este proprietatea mea, l-am cumpărat cu banii mei [...], teren pe care l-am pus la dispoziție pentru această construcție

și care este evaluat acum la aproximativ 90.000 euro.

2. Investițiile mele bănești de-a lungul timpului pentru acest centru care se cifrează la aproximativ 15.000 euro.

Întreaga clădire cu tot cu teren este evaluată acum la cel puțin 400.000 euro având 750 m2 construiți. Așa cum se observă în mod corect, contribuția mea financiară reprezintă mai mult de un sfert.” (link)

În lipsa lui Bivolaru care s-a refugiat în străinătate, proprietarii în acte ai bunurilor și imobilelor au rămas să decidă de acestea

ca și cum ar fi fost proprietatea lor personală (deși nu contribuiseră la acestea cu nimic, așa cum s-a arătat mai înainte).

Filiala NATHA a MISA a mai fost implicată într-un proces (pierdut) cu un fost cursant din Danemarca (video 22min:00sec  🔗).

➽ Deși se afirmă despre liderul MISA că ”pentru toate cărţile pe care le-a scris Gregorian Bivolaru nu a solicitat bani

şi le-a oferit în mod gratuit editurilor şi persoanelor fizice care au vrut să le publice” (🔗) sau că ”nicio taxă nu a fost percepută de MISA

sau de dl Bivolaru pentru furnizarea orelor de yoga” (🔗), acesta nu a lămurit niciodată cum își asigură existența și cum anume,

atunci când a fost arestat în Franța, avea asupra sa suma de 11.000 de euro (articol și video).

El frecventase magazine pentru a achiziționa cărți și filme, despre care a afirmat mereu că sunt pentru cursanți.

Însă în acest fel, este încălcat un aspect al lui ASTEYA:

* ASTEYA include nu numai ideea de a nu lua ceea ce aparţine altuia fără permisiunea sa, dar şi aceea de a nu folosi ceva

pentru alt scop decât cel iniţial, sau mai mult decât a permis-o posesorul.

Astfel, ea include înstrăinarea, abuzul de încredere şi folosirea greşită.

➽ Utilizarea cărților (plagierea) precum și difuzarea filmelor contra cost, fără a avea acordul proprietarului (licență) este furt,

atât moral cât și legal.

Iată dovada că cei care vizionează filmele erotice difuzate la MISA trebuie să achite o taxă, sub denumirea de ”diferență de contriuție” (link).

În postarea SINTEZĂ despre MISA® - cap.5 PLAGIATE (🔗), s-a arătat că în cursurile MISA se utilizează texte din alte lucrări,

fără a se indica - așa cum ar fi corect - sursa (plagiat).

Cel mai flagrant exemplu este atunci când un text plagiat din cartea lui André Van Lysebeth ”J'apprends le yoga”

a fost prezentat ca fiind relatarea unei experiențe personale REALE a celui ce a ”creat” cursul MISA:

Ulterior, MISA a pretins că deține drepturi de autor și a interzis reproducerea cursurilor sale sub orice formă,

citat dintr-un articol retras de pe site-ul MISA și arhivat (🔗):

”O altă afirmaţie tendenţioasă este aceea că toate cursurile noastre de yoga ar fi nişte „plagiate”.

Cu privire la aceasta, trebuie să menţionăm că, spre exemplu, de la regretatul profesor de yoga André van Lysebeth

noi am avut în urmă cu ani buni acordul său în scris pentru a extrage tot ceea ce considerăm că ne este util din excelentele sale lucrări de yoga.

La vremea respectivă, André van Lysebeth a consimţit cu multă amabilitate (şi chiar cu bucurie) că avem dreptul să folosim

toate informaţiile ce erau prezentate în lucrările sale atât în cadrul cursurilor noastre de yoga cât şi în articolele pe care urma să le publicăm

în revista noastră de yoga.”

Și dacă profesorul van Lysebeth a consimţit cu multă amabilitate şi chiar cu bucurie, totuși de ce nu s-a indicat sursa?

Preluarea fără citarea sursei - chiar și cu acord scris - constituie plagiat deoarece induce în eroare, dând impresia că textul i-ar aparține

celui care citează.

”Am avut în urmă cu ani buni acordul său în scris”.

Corect era ”avem” căci, în limba română și în multe alte limbi, ”am avut” este la timpul trecut, ceea ce înseamnă că, în prezent,

”nu-l mai avem” sau ”l-am avut, dar l-am uitat în tramvai”...

Mai mult, Bivolaru îi înfierează pe cei care procedează la fel ca el:

conferința ”Un răspuns la acțiuni de pe grupul online de discuții Frăția 2020” partea 1 – 14 sept 2021”:

”... escrocii au părăsit acest curs de yoga, iar unul dintre ei chiar a avut tupeul uluitor să deschidă propriul său curs,

cu o diplomă achiziționată pe mulți bani din India, folosind însă în continuare cursurile acestei școli și utilizând diploma doar ca acoperire,

iar uneori s-a ajuns până acolo încât au fost propuse cursuri de formare a unor instructori ce urmau să primească o diplomă indiană,

plătind pentru aceasta sume impresionante de ordinul a peste 1.000 de euro.

De altfel, utilizarea cursurilor aceste școli spirituale de yoga ezoterică integrală de către impostorii care câștigă astfel mulți bani în felul acesta,

este o practică deja veche.

N.T. - supranumit Swami Vivekananda Sarasvati - face de multă vreme aceasta în cadrul cursurilor din Thailanda.”

Cât despre ”diploma achiziționată pe mulți bani din India” de către Swami Vivekananda Sarasvati, Bivolaru are și el o diplomă din India,

obținută între aprilie-mai 1990 (!), ce poate fi văzută aici!

➽ Nu doar că plagiază, dar adesea liderul MISA modifică textul citat, schimbând uneori chiar sensul acestuia, adică

utilizarea pentru alt scop decât cel iniţial, cel permis de posesor.

Această manevră manipulatorie nu reprezintă doar încălcarea ASTEYA (non-furtul), ci și a Adevărului SATYA!

La capitolul plagiat (furt) pot fi menționate și conferințele furate, o listă consistentă găsindu-se la finalul postării Hoțul strigă ”Hoții!” (🔗)

➽ Un furt reprezintă măsluirea cărții ”DOAMNA MIRACOLULUI” (🔗), prin utilizarea unor capitole din lucrarea ”WORLD of TANTRA”

și adăugarea la acestea a trei capitole inventate despre jocurile amoroase în care se bea urina celuilalt.

➽ Secvențe extrem de intime, filmate pentru proba secretă a concursului Miss Shakti, în care apăreau cursante MISA

ce exemplificau ”orgasmul urinar”, secvențe ce erau destinate spre a fi vizionate numai de către Șeful Juriului - Bivolaru -

au apărut în filme pornografice distribuite spre vânzare în Occident.

Gurul a declarat că filmele ar fi fost confiscate de procurori în timpul raziilor din 2004 și vândute apoi de către aceștia,

dar datele apariției și comercializării filmelor îl contrazic (🔗).

➽ Liderul MISA achiziționează în cantitate mare filme pornografice de duzină, cu care îi bombardează apoi pe cursanți,

presându-i să le vizioneze (copyright?) și criticându-i atunci când aceștia nu reacționează corespunzător (🔗):

”deși eforturile care s-au făcut pentru a fi structurat și apoi asigurat programul special pentru adulți ce a presupus realizarea unor selecții

din cel puțin 1000 filme care, în magazinele de specialitate, costă fiecare între 45 și 60 euro, am constatat fluctuații imense

în ceea ce privește participarea voastră.

Paradoxul la care am făcut referire dezvăluie că marea majoritate a ființelor umane letargice, egoiste, nu sunt capabile să aprecieze

ceea ce li se oferă gratuit.

Tocmai de aceea anunțăm pe această cale că, de la anul, condițiile de participare la acest program destinat adulților se va modifica.

Participarea se va putea face numai contra cost chiar și pentru persoanele care beneficiază de gratuitate,

iar dacă numărul persoanelor interesate va scădea, în aceste condiții, vă anunțăm că acest program va fi eliminat pentru totdeauna.”

Producătorii și proprietarii unor astfel de filme au fost oare de acord ”cu bucurie” ca filmele lor să servească MISA

la obținerea de audiență sau bani? Dacă nu, este o încălcare a principiului ASTEYA!

➽ Liderii MISA îndeamnă la ”activități voluntare”, de care beneficiază însă doar cursanți ai MISA, inclusiv liderii.

În înțelesul larg acceptat, voluntariatul cuprinde activități care sunt – în cea mai mare măsură – în folosul altor persoane

decât cele care desfășoară aceste activități.

Unii dintre liderii sau membrii MISA și-au abandonat slujbele și carierele când au început activitatea în cadrul MISA,

locuind în ashram-urile MISA (construite și menținute prin munca voluntară a unor cursanți) în schimbul unor activități mai lejere.

➽ Zeci de ani, cursanții au plătit taxe lunare pentru participarea la cursuri și tabere, dar – cu excepția cursurilor din unele orașe mari –

nu au primit chitanțe sau bonuri fiscale. La fel pentru achizițiile de cărți sau preparate naturiste.

MISA declară încasări la ANAF, dar este ceva ciudat cu acestea.

Pe anul 2021, MISA (cod unic de identificare 4829126) a declarat la ANAF (🔗) venituri încasate din activități cu caracter nepatrimonial

(donațiile și contribuțiile membrilor) în sumă de 647785 lei.

Împărțind suma la taxa de curs lunară (120 Ron) și la cele 11 luni ale anului de curs ”yoghin”, rezultă 500 de cursanți plătitori.

Dacă însă se ține cont și de faptul că suma ar trebui să includă și taxele de tabere (300 Ron tabăra de

primăvară

și 700 Ron cea de vară - vezi articol), numărul ar trebui să fie și mai mic de atât!

Aceste cifre vin în contradicție atât cu numărul de cursanți clamați de-a lungul anilor (35.000 🔗), cât și cu numărul

- mult mai mic, dar totuși de peste 7 ori mai mare - dezvăluit recent de către liderul MISA într-un articol de pe acest blog (🔗).

MISA nu încasează bani doar din cursuri și tabere (adesea fără chitanțe sau bonuri fiscale), ci și din tot felul de impuneri:

Înscrieri selecție Mişcarea Charismatică Teofanică (click pe + [25 iulie] Înscrieri selecție MCT 🔗)

”Fiecare persoană va depune la înscriere o garanţie de 100 de ron. Pentru persoanele care vor fi selectate,

garanția se va returna după 5 ani consecutivi de participare la conferințele din cadrul Mişcării Charismatice Teofanice.

Pentru persoanele care nu vor fi selectate, garanția va fi returnată imediat după comunicarea rezultatelor de la selecția respectivă.”

S-au dat chitanțe fiscale pentru aceste sume? Sumele încasate și nedeclarate reprezintă o formă de furt nu doar din perspectiva

principiilor YAMA și NIYAMA, ci și din perspectiva legii juridice.

Bivolaru a promis la înființarea Mișcării Charismatice că accesul va fi pentru totdeauna gratuit (vezi aici), deoarece aceasta a fost fondată

la îndemnul lui Dumnezeu Tatăl.

Chiar dacă suma se restituie după 5 ani, aceasta va avea o valoare mai mică datorită inflației, MISA beneficiind atât de diferența de valoare

cât și de un ”sui-generis” împrumut fără dobândă pe timp de 5 ani!

➽ MISA pretinde că își trage seva din tradiția milenară tantrică, dar a înregistrat ca mărci comerciale proprii unele concepte

legate de această tradiție: TABĂRA DE REVELARE A SINELUI SUPREM ATMAN®, CONTINENŢĂ SEXUALĂ®,

CONTINENŢĂ AMOROASĂ®, GRUP EZOTERIC VIRA®, GRUP EZOTERIC SHAKTI®, LEGEA REZONANŢEI OCULTE®,

REZONANŢĂ OCULTĂ®, GRUP EZOTERIC SHIVAISM® (🔗).

Mai mult, MISA a făcut și din MIȘCAREA CHARISMATICĂ TEOFANICĂ® o marcă înregistrată (🔗)!

”Să nu râvnești”.

Liderul MISA râvnește la statutul de cel mai mare înțelept din istoria omenirii, de cel mai special dintre trimișii lui Dumnezeu pe Pământ.

El manifestă un comportament straniu: face mereu apel la marii înțelepți, le preia învățăturile așa cum consideră el,

le ”corectează” și le modifică (ca și cum ar fi incomplete, nedesăvârșite), apoi și le însușește sub pretextul realizării unei ”sinteze înnoitoare”,

prezentându-le în final drept ”revelațiile sale în premieră planetară”.

De-a lungul anilor, și-a însușit ”susținerea Shambalei” (din care a păstrat până la urmă un logo), înțelepciunea Orientului, știința Occidentului,

profețiile, totul culminând cu Atributele lui Dumnezeu.

I-a micșorat treptat pe ceilalți maeștri până i-a eliminat, sub pretextul noii religii: Dumnezeismul fără intermediari,

cu el drept unic intermediar.

După ce și-a arogat și însușit ideile altora, le-a înregistrat drept marcă proprie.

Și-a însușit lucrările pe care cu multă amabilitate şi chiar cu bucurie i le-a pus la dispoziție profesorul van Lysebeth,

a făcut din acestea baza cursurilor de Hatha yoga; a adăugat și lucări ale Bihar Scool of Yoga (cu tot cu însemnele de copyright! - vezi aici), 

după care a decretat drept de copyright asupra lor!

Dacă învățații și înțelepții nu au făcut asta ci, dimpotrivă, au lăsat scrieri pentru cei care vor veni, Bivolaru de ce procedează exact pe dos?

Iisus din Nazareth a spus că ”nimeni, aprinzând făclie, nu o pune în loc ascuns, nici sub obroc, ci în sfeşnic, ca aceia care intră să vadă lumina”,

dar se vede că s-a înșelat, tot așa cum s-a înșelat când a revelat incomplet rugăciunea Tatăl Nostru, trebuind să fie ”completat”

de Fiul Domnului din Tărtășești.

Bivolaru este hoțomaul suprem al spiritualității. Măcar sub acest aspect - al furtului intelectual - e cel mai mare dintre toți.

Când aspirantul spiritual s-a stabilit ferm în virtutea yoghină a onestităţii el capătă o putere de

cunoaştere asemănătoare clarviziunii

sau conştiinţa intuitivă. Este exact aceeaşi facultate pe care o posedă profeţii. 

... Și este exact aceeași facultate pe care n-o posedă deloc Bivolaru!