”Când dulăul nu-i acasă, cățeii joacă pe masă!” Iar cățeii s-au apucat să țină lecții ezoterice, acum că
nu mai e Dulăul care le mârâia de obicei! Problema e că nici nu mai are cine să-i corecteze pe căței,
așa că aceștia s-au apucat să latre verzi și uscate, cel mai adesea tâmpenii crase! Iată un exemplu:
unul dintre clipurile postate din belșug pe canalul YouTube al MISA, de când lipsește ”Profesorul”,
conține un dialog ”spontan” pe tema rezonanței, susținut de doi dintre cei care s-au urcat pe masă:
host-ul Costică Cojocaru și invitatul special, omniprezentul Horia Pintea, reprezentantul MISA la
Shambala și reprezentantul Shambalei la MISA, locțiitorul pe linie ezoterică al ”maestrului”.
La un moment dat, iată ce trăsnăi debitează cei doi, inspirați de tripla energie ocultă a ghidului lor:
Horia Pintea (6:34 - 7:23):
Orice astfel de tendință sau intenție sau acțiune pe care noi o facem, are în spate o anumită rezonanță,
o anumită energie care o alimentează din anumite structuri care există în afara noastră și care sunt
nesfârșite ca putere, ca energie, pentru că altfel omul ar putea spune că continuă să facă bine și la un
moment dat binele din univers se termină și el nu mai are cu ce să rezoneze ca să poată să facă bine,
ceea ce este o absurditate. La fel este și cu răul, nu se poate să se încheie la un moment dat, să zic că
”nu mai pot să mai fac rău dacă eu vreau asta, pentru că s-au terminat sferele de forță din macrocosmos
care să mă alimenteze cu această energie!”
Costică Cojocaru (7:23 - 7:37):
Și totuși binele învinge întotdeauna, dacă răul ar fi învins până acum lumea nu ar mai fi existat.
E necesar să observăm și acest aspect, că binele învinge întotdeauna.
Horia Pintea (7:37 - 8:52)
Un aspect fundamental pe care urma să-l menționez, binele întotdeauna are o frecvență de vibrație
net superioară, înaltă, elevată, sublimă și de aceea va învinge întotdeauna și va controla întotdeauna
răul care, la nivel macrocosmic, în realitate este infim comparativ cu binele dumnezeiesc care este
infinit, nesfârșit. Aceste focare ale răului, sigur că e necesar să existe, pentru a da posibilitatea omului
- și nu numai omului - și altor creaturi care au liber arbitru, să și-l manifeste, deoarece așa a lăsat
Dumnezeu această Creație, ca noi să avem în permanență puterea de a alege între bine și rău.
Dar global, la nivel macrocosmic, evident binele învinge întotdeauna. Dumnezeu este atotputernic,
despre rău nu se poate spune niciodată aceasta. Chiar îmi amintesc că domnul profesor de yoga
Gregorian Bivolaru a exprimat la un moment dat într-un mod foarte frumos aceasta și a spus:
”Lucifer este potent, dar nu este omnipotent”. (video)
Așadar, afirmația că, citez, ”răul nu se poate să se încheie”, înseamnă că răul nu are sfârșit, este etern,
iar afirmația că ”focarele răului sigur ar fi necesar să existe”, înseamnă că răul există de la începuturi,
deci este creat chiar de către Dumnezeu și că, fără rău, Creația n-ar putea exista! Dumnezeu cel sfânt,
izvorul Binelui, a creat și răul, adică EL este rău, după capul lui Pintea. Tot după acesta, focarele răului
sunt necesare spre a-i alimenta cu energia corespunzătoare pe cei care aleg să facă rău! Astfel, este
exprimată aceeași idee cum că răul există de la începuturi, deci este creat chiar de către Dumnezeu!
Prin liberul arbitru cu care sunt înzestrate, ființele au posibilitatea de a alege să facă Voia lui Dumnezeu,
iar cele care o resping, se întorc împotriva Creatorului, ceea ce se manifestă ca ”rău”. Așadar răul este
un efect al opoziției liber alese față de Bine, față de Creator, și nu e o sursă primordială a faptelor rele,
cel mult devine o sursă ulterioară. Pe măsură ce ființele care aleg în mod liber să manifeste răul, se adună,
ele (și nu Dumnezeu!) creează focarele de care vorbește Pintea. De asemenea, se creează o lume distinctă
a celor care aleg să săvârșească răul - infernul. Așadar nu Dumnezeu creează răul și infernul, ci ființele
care aleg în mod liber să se întoarcă împotriva Lui.
Bivolaru a fost nevoit să emită ideea ”focarelor răului din Macrocosmos” fiind obligat de principiul rezonanței,
așa cum l-a enunțat tot el. Mai exact, principiul liberului arbitru presupune că orice ființă este liberă să facă
orice alegere dorește, inclusiv să-l respingă pe Creator, oriunde s-ar afla în Creație și în orice moment.
Deci, pentru ca ființa să aibă posibilitatea să aleagă liber răul, ”este necesar” ca ”focarele răului” să existe
oriunde și oricând! Se ajunge astfel la ideea că răul este infinit și etern, o altă consecință aberantă ce
decurge din principiul rezonanței oculte, așa cum a fost descris de către Gregorian Bivolaru.*
Pentru a rezolva această aberație, ”este necesar” să se renunțe la ideea existenței universale a răului.
De altfel, invitatul Pintea însuși, jonglând cu ghiveciul de noțiuni din mintea lui, afirmă acest fapt când spune:
”răul la nivel universal, la nivel macrocosmic, în realitate este infim comparativ cu binele dumnezeiesc
care este infinit, nesfârșit” și ”global, la nivel macrocosmic, binele învinge întotdeauna”.
Gazda Costică comite și el o ”misănească”: ”dacă răul ar fi învins până acum, lumea n-ar mai fi existat”.
Este aceeași idee a răului ca energie ce există în sine sau este creat, care poate provoca și anihila binele.
În realitate, răul nu poate exista prin sine, căci nu este creat de Dumnezeu, ci este doar absența binelui.
Ca să faci întuneric într-un loc, nu aduci întunericul de undeva de unde există deja, ci doar oprești lumina.
Întunericul în sine nu există, nu are o realitate proprie, ci este absența luminii. Tot astfel, răul nu există în sine,
ci este absența Binelui. Aici Bivolaru a emis o altă prostie, spunând că ”Binele este absența răului”. Fals!
Binele există în sine și prin sine, căci are aceeași natură cu Dumnezeu. Binele, ca realitate fundamentală care
există în și prin sine, nu poate fi definit ca absența a altceva. Binele - ca și Dumnezeu - nu poate fi pus sub
semnul întrebării sau chiar anihilat de ceva, cu atât mai puțin de către rău, care nici măcar nu există prin sine.
Chiar și dacă toate ființele create ar fi acaparate de rău, Binele tot nu ar dispărea, căci este etern și nu poate
fi anihilat, întocmai precum Dumnezeu. Binele există și persistă chiar și atunci când Creația este resorbită.
În continuarea dialogului, el îndreaptă cumva lucrurile, deși este clar că nu stăpânește ideile pe care le afirmă:
Costică Cojocaru (8:52 - 9:16)
Interesantă remarcă și nu doar atât, tot din lecțiile noastre de curs am învățat și, într-adevăr am și trăit, am simțit
aceasta ulterior, prin experiență directă: răul poate exista doar în planul fizic și planul astral. În planul cauzal
el nu există, pentru că în planul cauzal de fapt este Intenția minunată a lui Dumnezeu, de fiecare dată.
Dumnezeu nu a creat răul și nu produce rău, ci răul este un efect al alegerilor ființelor ce resping Voia Lui.
Se constată că cei doi nu au înțeles și nu simt, așa cum pretind, aceste principii, ci pentru ei sunt doar noțiuni
cu care jonglează. După ce au afirmat în prealabil niște enormități, ajung apoi să afirme contrariul, contrazicând
ceea ce au afirmat anterior și uneori nimerind la întâmplare câteva frânturi de idei ce sunt, formal, corecte.
Dacă ar fi avut acces la planul cauzal, nu ar fi debitat asemenea contradicții căci, la acel nivel, nu există dualitate
și polaritate. Ei nu au niciun fel de cunoaștere a realității, ci doar se joacă cu cuvintele, se joacă de-a inițiații.
Se vede că cei doi nici măcar nu au asimilat cele câteva conferințe în care ghidul lor a atins problema răului:
Deşi este dificil să fie înțeles acest aspect, răul are totuși un rol tainic în cadrul creației și manifestării dumnezeieşti.
Analogic vorbind, răul și manifestările malefice (cum sunt demonii, diavolii, entitățile satanice) joacă rolul complex
și adeseori nebănuit al unor examinatori cruzi, nemiloși, contribuind vrând-nevrând la procesul de evoluție
ce are loc fără încetare în cadrul creaţiei şi manifestării dumnezeieşti mai ales în universul fizic, dar şi în unele
straturi inferioare ale universului astral. (sursa)
Expresia ”contribuind vrând-nevrând la procesul de evoluție în cadrul creaţiei şi manifestării dumnezeieşti”
înseamnă că existența entităților rele nu este neapărat necesară sau indispensabilă, cum crede Pintea ci
înseamnă că, din moment ce au ajuns în această stare din cauza alegerii lor greșite, au ajuns să joace,
”vrând-nevrând”, rolul de ispititori.
Aceste aspecte dezvăluie, într-o manieră ambiguă, rolul pe care în mod evident îl joacă entitățile malefice,
care nu au fost create ca fiind rele, ca fiind malefice de către Dumnezeu, dar care, prin alegere, au devenit
malefice ulterior şi, dincolo de aparențe, au totuşi un rol în cadrul Creaţiei şi Manifestării Dumnezeieşti.
În jocul complex al Manifestării Dumnezeieşti, entitățile malefice, diavolii, spiritele satanice, au rolul de
ispititori, de incitatori pe care îl exercită atunci când fiinţele umane sunt în fel şi chip testate spiritual.
Aşa cum examenele la facultate punctează fiecare an de studiu, cam tot așa, analogic vorbind, testele
spirituale marchează pașii pe care o anumită fiinţă umană îi face pe o cale spirituală veritabilă, pe care
în prealabil a îmbrăţişat-o. Fiecare fiinţă umană are parte de testele spirituale pe care le merită. (sursa)
Dincolo de aparențe, răul evidențiază absenţa vădită a Binelui dumnezeiesc. Este necesar să nu pierdem
niciodată din vedere că nici satana și nici lucifer nu au fost creaţi de Dumnezeu ca fiind răi, ca fiind malefici,
dar au devenit malefici prin alegerile lor ulterioare. (sursa)
În aceste pasaje, apare ideea că entitățile malefice nu au fost create ca fiind rele, deci răul nu a fost
creat de către Dumnezeu, deci răul nu este necesar în cadrul Creației, ci este doar o posibilitate.
Aici apare o mare problemă modul în care Bivolaru e definit rezonanța ocultă: problema căderii
lui Lucifer, primul spirit sau înger căzut. Conform principiului rezonanței oculte enunțat de Bivolaru,
pentru ca să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu, Lucifer trebuie să fi rezonat în prealabil cu
focarele răului din Creație dar, din moment ce el a fost cel dintâi spirit căzut, ”focarul răului” trebuie să
fi existat înaintea lui, adică răul fusese deja creat de către Dumnezeu, căci nu mai rămâne altă posibilitate.
Se ajunge astfel la o aberație. Metoda reducerii la absurd arată că dacă, pornind de la a anumită ipoteză,
se ajunge la o concluzie aberantă, atunci rezultă că ipoteza de la care s-a pornit - care, în cazul acesta,
este că ”totul este rezonanța ocultă” - este, la rândul ei, aberantă.
Lucifer nu a ”rezonat” cu un ”focar al răului” care nu exista anterior în Creație, căci Dumnezeu nu putea
crea răul, ci a ales pur și simplu să se întoarcă împotriva lui Dumnezeu, iar acest lucru pur și simplu
s-a manifestat ca rău, astfel s-a născut răul. Analogic vorbind, umbra apare pur și simplu prin oprirea luminii.
Umbra nu există prin ea însăși, ci există doar în raport cu lumina. Fără lumină, nu există nici umbră.
Lumina însă poate exista fără umbră! Dacă nu există ceva care să blocheze lumina, umbra nu apare!
Conform principului rezonanței oculte al lui Bivolaru, o ființă dotată cu conștiință de sine și liber arbitru ar fi
un fel de mașină automată care vine cu câteva funcții din fabrică, pentru fiecare funcție existând două stări:
PORNIT și OPRIT sau PLUS (”bine”) și MINUS (”rău”), comutarea între cele două stări fiind aleatoare.
Dar asta nu înseamnă o ființă cu liber arbitru, ci un automat cu câteva posibilități prestabilite. Iar unele dintre
aceste ”funcții incluse din fabricație” sunt cele negative, adică ființa vine din momentul creării sale cu opțiunea
de a săvârși răul, ceea ce este iarăși o aberație, căci ar s-ar ajunge din nou la ideea că Dumnezeu - creatorul
tuturor ființelor - a inclus răul în acestea, adică apare din nou ca un creator al răului!
Mai mult, a pune orice alegere doar pe seama ”rezonanței oculte”, elimină nu doar ideea de liber arbitru,
dar și ideile de discernământ și responsabilitate, deoarece astfel alegerea apare ca un proces aleator (random),
cauzat de anumite mecanisme din învelișurile energetice ale ființei, ce ”șuntează” voința liberă ce izvorăște
din spirit. Desigur că orice ființă are și posibilitatea de a se lăsa influențată de ceea ce se manifestă în jurul său
(”rezonanță ocultă”), dar liberul arbitru nu poate fi conceput ca o funcție automată cu multiple posibilități,
ci trebuie să fie dincolo de instincte și rezonanțe automate căci, în caz contrar, nu ar mai putea fi vorba de libertate.
Acest dialog arată că, după trei decenii și jumătate, nici măcar instructorii ”avansați” de la MISA nu au decât
o cunoaștere teoretică, de formă - și adesea deformată - a principiilor fundamentale ale învățăturii spirituale.
Lor le lipsește total cunoașterea prin experiență directă a aspectelor elevate ale Creației și, drept dovadă,
exprimă adesea idei contradictorii cu privire la acestea și, cel mai grav, confundă răul cu binele dumnezeiesc,
săvârșind acțiuni de-a dreptul malefice, cum ar fi încălcarea principiilor morale fundamentale ale căii spirituale,
mințirea cursanților, îndoctrinarea, ispitirea, manipularea și atragerea lor către activități rele, sau se ”angrenează”
în slujba ghidului lor, un adevărat geniu al răului, pentru a-i duce la îndeplinire demersurile machivelice.
* MISA a înregistrat la OSIM ca marcă proprie conceptul de rezonanță ocultă© (link). Însă gazda acestui
dialog, Costică Cojocaru, a arătat într-un interviu că ideea de rezonanță ocultă (în planurile invizibile) a fost
enunțată de către părintele ciberneticii, Ștefan Odobleja, în lucrarea ”Psihologia Consonantistă” (sursa).
Prin urmare, MISA și-a însușit în mod fraudulos acest concept, dovadă contradicțiile care apar în felul în care
este teoretizat la MISA.
Link alternativ:
ReplyDeleteRezonanța și problema răului la MISA
Linkuri alternative articole
ExMISA channel
UNDE SUNT CĂRȚILE? – Întrebare directă către MISA
ReplyDeleteAceasta este o întrebare pe care o adresez direct către MISA, și iată de ce:
În cartea Taina menstruației, scrisă de Gregorian Bivolaru „pe baza” lucrării lui Raymond W. Bernard, apar trei capitole care pretind a fi rezultatul unui studiu asupra unor cărți. Până aici, nimic ieșit din comun. Însă în cartea lui Raymond Bernard, se precizează clar că acele capitole sunt copii ale unor fragmente din alți autori. Trecem peste acest aspect.
Am încercat să găsesc respectivele cărți în format PDF. Am gasit doar una si am vorbit despre ea. La început am crezut că pur și simplu nu le găsesc eu. Dar recent, am căutat în biografiile și bibliografiile autorilor menționați — și surpriză: acele titluri nu apar nicăieri ca fiind scrise de ei!
Așadar, întrebarea devine legitimă: sunt titluri fictive, sau pur și simplu imposibil de verificat?
Indiferent de răspuns, MISA ar trebui să clarifice această situație. Dacă într-adevăr s-a făcut un „studiu asupra” acelor cărți, atunci ele ar trebui să existe — și să poată fi găsite, măcar în bibliotecile din Statele Unite. Sau, cine știe, poate chiar în biblioteca MISA, deși sincer, nu cred că sunt acolo.
Cu atât mai mult cu cât sunt menționate în bibliografia oficială a cărții Taina menstruației. Asta presupune că au fost citite și analizate.
Până la proba contrarie, rămâne o întrebare deschisă: Unde sunt aceste cărți?
1, Menstruatia cauzele si tratamentul de Herbert Sheldon
2. Regenerarea: metode speciale care sunt necesare pentru femei de Dr. Kenneth S. Guthrie
Mai mult, dacă analizăm biografiile autorilor citați, observăm că GB omite detalii importante care ar fi fost corect și necesar să fie menționate:
Dr. Kenneth S. Guthrie a trăit între 1871 și 1940. Așadar, orice carte scrisă de el are peste 100 de ani. Poate fi interesantă, poate conține idei valoroase — dar trebuie să știi când a fost scrisă și să decizi tu dacă o consideri relevantă pentru prezent.
Herbert M. Shelton (1895–1985) a fost doctor naturopat, nu medic alopat. A promovat postul terapeutic și igiena naturală, dar nu avea o diplomă de medic în sensul clasic. Dacă vrei să-i acorzi încredere, e alegerea ta — dar trebuie să știi ce fel de formare avea.
Am citit atent, ceea ce au zis cei doi "doxați" de la MISA, despre rezonanță. Cei doi mari piloni ai școlii sunt "continența sexuală" și "principiul universal al rezonanței". E jalnic, cum cunosc cei doi despre rezonanță. Și eu mi-am pierdut ani din viață dând crezare a ce spun. Ghinion mare. Costică e tare si la rezonanță, după ce la continență sexuală, e deja o vedetă incontestabilă. Ăștia doi sunt cei mai prezenți în spațiul public, din partea MISA!!!!! Rău au mai ajuns. Își merită soartcursanții
ReplyDelete"Continența sexuală perftctă" si "principiul universal al rezonanței" sunt cei doi piloni principali ai școlii MISA. Am citit atent articolul. Jalnic. Și eu am pierdut ani de viață la această școală, mi-am pus toate speranțele in ei și nu-s capabili să explice rezonanța. Marele expert in continență sexuală, acum și Marele expert în rezonanță împreună cu Ambasadorul Extraordinar și Plenipotențial al Shambalei la MISA sunt cei nai activi în spațiul public în ultima vreme din partea școlii, iar ei sunt pe lângă!!!! Și oamenii încă sunt la cursurile acestei școlii. De fapt, la Costinești acum. După 15 august, se va umple stațiunea de yoghini. Că vin Marile Spirale. Să le fie cu noroc, deși nu are cum, din păcate ptr ei...
ReplyDeleteNu e școală ci este secta2
Delete😂 Când divinul face o dată „Bau!” la cei 2 instructori…
ReplyDeleteSe răstoarnă tot. Ce era „bine” devine „rău”, ce era „rău” devine „bine”.
Nu pentru că divinul e capricios, ci pentru că ei nu au înțeles că binele și răul sunt proiecții, nu pulsații.
Astfel 'svatantrya', logica explicativă a divinului' cum am denumit-o eu ca sa fac distincția clara de ritual,
* Nu e cauzalitate: Divinul nu creează pentru că „trebuie” sau pentru că e „nevoit”.
Creează din propria libertate, din svatantrya.
* Nu e morală: Nu acționează ca să „facă bine” sau să „pedepsească”.
Acționează din plenitudine, din joacă, din pulsație.
* Nu e arbitrară: Libertatea divină nu e haotică, ci coerentă în sine, ca o muzică care se compune din propria vibrație.
Sva - sine,
Tantra aici e înțeleasă in sensul de mecanism, instrumentalitate, extindere.
Svatantrya este recunoașterea libertății interioare de a crea, de a simți, de a decide. Este libertatea conștiinței.
Diana are dreptul la această libertate, la această svatantrya personală.
Dacă am lua Biblia în mână, cum par să încerce să ne determine cei 2 instructori, ceea ce părea aleator devine haotic: foc, potop, porunci, răzbunări, alegeri inexplicabile - „voia Domnului”. Fără de Iisus trimis in lume s-o salveze cu iubirea, pasiunea/jertfa si iertarea Sa, ce ne-am face?
Psalmi 1:7 Frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii.
Si înțelegem ca Dumnezeu decide ce este bun si ce este rău. Nu putem noi, fiind in ascultare, sa decidem noi despre si peste Satana ca este rău. Aceasta este înțelepciunea, si nu o expunere vida de context sau înțeles. Pentru ca nu poți experimenta pentru alții ce este Dumnezeu. Credința este ceva mai intim, mai personal si mai radical decât sexul.
Oare facem bine noi ca ii tot corectam?
ReplyDelete