”Karma Yoga” lui Costică

(continuare din postarea precedentă Dan sare coarda, Costică sare calul)

Invitatul podcast-ului a postat pe YouTube înregistrarea cu conferința despre Karma Yoga pe care a patronat-o la

Biblioteca Județeană din Baia Mare pe data de 21 iunie 2024, cu ocazia Zilei Internaționale Yoga. (video 🔗).

”Patronul” a avut ca invitate două profesoare de la Colegiul Național ”Mihai Eminescu” din Baia Mare care, din câte se poate vedea,

sunt cursante ale MISA:

”Mă prezint încă odată, sunt Maria Bolchiș, profesor de istorie și practicant yoga de câțiva ani. Am primit cu interes

această provocare de a participa la conferința yoga, pentru a-mi exprima o opinie, că despre asta este vorba, din perspectiva

propriei mele experiențe cu cele două domenii: educație și practica yoga.”

În continuare ea vorbește despre locul practicii yoga în sistemele educative contemporane, despre codul moral Yama și Niyama

(specialitatea MISA...), enumeră câteva tehnici de purificare și de Hatha Yoga, apoi spune:

”Eu sunt un exemplu clar al acestui tip de practică, atunci când am venit la yoga și prin prisma problemelor de sănătate,

de-abia puteam să mă mișc. Acum lucrurile stau altfel și mă bucur.”

Nu a vorbit însă despre tema conferinței - Karma Yoga, sarcină care i-a revenit colegei ei, Florentina Baciu, despre care aflăm

de pe canalul YouTube al MISA că este ”psiholog, profesor, consilier școlar, lector de Ayurveda, și practică yoga de 32 de ani” 🔗.

”Sarcina mea astăzi este să vorbesc despre efectele psihologice ale unei acțiuni responsabile conștiente dezinteresate, pe care

domnul instructor Costică o numește Karma Yoga. Noi putem să o numim oarecum mai laic, uneori are și această accepțiune

de voluntariat și de acțiune total dezinteresată.” 

Noi putem să o numim cum dorim, dar Suprema Autoritate Macrocosmică în materie de Karma Yoga - guru Bivolaru -

a afirmat, cu prilejul seriei de conferințe intitulată ”O inedită și edificatoare paralelă între activitățile de voluntariat și abordarea metodică

a sistemului milenar Karma Yoga”, că voluntariatul este... paralel cu  Karma Yoga și, după cum știm, problema cu paralelele este

că acestea nu se întâlnesc niciodată, nu au niciun punct comun.

Desigur, prin această paralelă, guru a creat intenționat confuzie, pentru a induce în eroare atât cursanții cât și publicul neinformat

că activitățile neremunerate de la MISA, mascate sub denumirea de ”karma yoga”, ar fi ceva la fel de firesc și de legal

precum voluntariatul, atât de stimat și lăudat de societate.

Sunt două diferențe notabile între cele două concepte ”paralele”:

✦ voluntariatul reprezintă o sumă de activități de ale căror rezultate nu beneficiază cel care realizează activitatea voluntară,

ci alte ființe umane, de care voluntarul nu este legat prin interes material sau de altă natură.

În schimb, de rezultatele activităților de karma yoga de la MISA beneficiază exclusiv persoane ce au legătură cu MISA,

mai ales factorii de decizie din cadrul organizației. De câte ori ați beneficiat de daruri din partea MISA?

Ah, era să uit, ați primit multă grație...

✦ conform lui Bivolaru, Karma Yoga este realizată doar cu consacrarea fructelor acțiunilor către Dumnezeu.

Iată ce spune mărețul guru în prima parte a seriei de conferințe amintite, citez:

”Acțiunile de voluntariat, în modalitatea în care sunt realizate actualmente de un număr foarte mare de ființe umane pe întreaga

noastră planetă, nu sunt totuși integrate ca acțiuni specifice sistemului Karma Yoga, deoarece anumite cunoștințe ezoterice de bază,

cum ar fi consacrarea prealabilă a roadelor, acelor acțiuni către Dumnezeu Tatăl, nu sunt cunoscute de toți acești oameni

pentru a putea fi aplicate și integrate.” 

Așadar, dacă Ghidul ar fi fost în libertate și i-ar fi căzut sub ochi înregistrarea acestei conferințe, ar fi sărit în sus

până în al șaptelea cer și l-ar fi făcut cu ou și cu oțet pe instructorul Costică, pentru că acesta nu a pomenit deloc,

pe toată durata acestei conferințe dedicată practicii Karma Yoga, despre marea revelație în premieră planetară a lui Bivolaru:

consacrarea roadelor acțiunilor și modul în care aceasta se realizează! Singura care pomenește de consacrare este psihologul

și consilierul școlar Florentina Baciu, care are 32 de ani de yoga:

”... tu în momentul în care faci niște lucruri – și cu atât mai mult cu cât faci cumva integrând sau consacrând lui Dumnezeu

acele fructe, deci nu așa că doar te apuci tehnic, ci având o anumită conectare la Dumnezeu și la instanțe superioare ție.”

Mai mult, reprezentanții MISA vorbesc despre actele de Karma Yoga ca fiind acțiuni ”dezinteresate”.

În limba română, cuvântul ”dezinteresat” mai are și înțelesul - e drept, secundar - de ”nepăsător”.

Un interes trebuie să existe, din moment ce este bine să fie realizate doar acțiuni divin integrate, deci se urmărește un scop benefic,

există interesul facerii de bine, dar cel care acționează nu trebuie să aibă interese egoiste și să nu-și însușească roadele acțiunii.

Ce spune Costică despre Karma Yoga?

”Sistemul Karma yoga ne vorbește despre o acțiune realizată ca o ofrandă pentru absolut, pentru divin, pentru Dumnezeu,

o acțiune detașată de la care noi nu cerem nimic în schimb, nu dorim niciun fruct al ei, pur și simplu realizăm acea acțiune.

Este ”pur și simplu”, nu ”pentru că”.”

Aste este o bazaconie scornită de marele instructor care se bagă în seamă mult mai mult decât ar trebui!

”Pur și simplu” este ceva ce apare din nimic, fără o cauză anume și fără un scop: ”pur și simplu mi-a venit să fac asta,

nu știu de ce, dar așa mi-a venit și am făcut-o! Pur și simplu, mi-a venit să ejaculez în gura iubitei mele!” 🔗

Iar ”pentru că” e mereu prezent în acțiunile declanșate de MISA:

”Îi consacrăm aici și acum lui Dumnezeu Tatăl roadele acestui program spiritual realizat pentru protecția dumnezeiască a Ghidului

nostru spiritual Grieg și a cursanților școlii noastre de yoga, pentru stoparea abuzurilor împotriva școlii noastre de yoga

și pentru punerea în libertate a lui Grieg și a tuturor colegilor noștri reținuți pe nedrept.” 🔗

Cât despre ”acțiunile dezinteresate”, părintele Irineu, invitatul central al conferinței despre Karma Yoga, pune degetul pe rană:

”Noi, acum, aici eu sunt un pic în disens cu ceea ce ați spus, cu lucrurile dezinteresate, teoretic sunt frumoase.

Real, nu prea sunt oameni fără interes. Haideți să fim sinceri!”

Adică, vorbe! Există un interes ascuns în toate! Cum realizezi o acțiune dezinteresată: ca la MISA recitând din gură poezia

”Ție Îți ofer roadele...”?

”Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lor este departe de Mine.

Şi zadarnic Mă cinstesc ei, învăţând învăţături ce sunt porunci ale oamenilor". (Matei 15:8-9)

Părintele Irineu:

Noi, cam tot ceea ce facem, avem un interes. Dar e un interes firesc, de viață și de bine. Atunci când noi acest interes îl transformăm,

îl cuantificăm în ceva ca să primim, îl transformăm în dorință, în acea dorință care este zona durerilor și al neîmplinirilor

și al așteptărilor noastre, acolo deja greșim.

Costică:

Acum pot să spun că am credința că nu m-am înșelat când am afirmat că sunteți un foarte bun exemplu ceea ce privește karma yoga.

Chiar sunteți un karma yoghin. Am stat de multe ori și m-am gândit ce aș fi făcut eu sau dacă eu aș fi în stare să fac așa ceva.

Până prezent, răspunsul este ”Nu”. 

Părintele Irineu:

Foarte mult mergem pe ideea de a face... sau a ajuta, care iarăși cred că e o idee care ne pune pe un piedestal care nu e real.

Împreună cu cei pe care Dumnezeu i-a trimis în casa noastră, împărtășim doar ceea ce Dumnezeu ne-a dat.

Nu am ajuns niciodată să-mi împart farfuria de mâncare cu cineva. Niciodată să am două cămăși și una să o dau. 

Grădina o îngrijim noi toți. Mâncarea și-o fac ei. Hainele și le spală ei. Suntem o familie, exact ca și într-o familie,

într-o familie în care ne bucurăm de frumosul vieții pe care le avem. Eu nu consider că fac ceva. Sunt lucruri, da, frumoase,

dar nu, nu suntem un centru social, nu dăm asistență socială, că m-au întrebat. Ne luptăm să nu fim cerșetori. Avem nevoie de demnitate.

Nu ne împingeți înspre cerșetorie! Veniți, vă bucurați, ne bucurăm împreună. Dați-le șanse. Dă-le șansa de a studia.

Dă-le șansa de a face ceva. Deschide-le un drum, o oportunitate în viață. Asta da.

Iată, exprimat în cuvinte simple, unul dintre principiile Karma Yoga, pe care îl subliniază inclusiv Bivolaru:

”Nu trebuie niciodată să te consideri autorul acţiunii realizate” 🔗

În sensul exprimat de părintele Irineu - că e ușor de vorbit cu buzele despre abandonarea intereselor egoiste dar greu

de realizat în fapt - vine și întrebarea esențială din sală, de la oamenii simpli, sinceri, care nu se ascund după filozofii și tehnici:

Întrebare din sală:

Bun. Și atunci, frumos tot, dar întrebare practică: Cum putem ajunge toți să gândim așa?

Costică:

Aici, cred că este efortul fiecăruia dintre noi. Deci, clar, este nevoie de timp, este nevoie de curiozitate, de căutare interioară

și, evident, și de cunoaștere, să căutăm acolo unde este necesar. Dar, într-adevăr, cred că este nevoie de suflet.

Și urmărim să facem bine și să ajutăm. Vom înțelege această realitate într-un mod superior. Ajungem la acea stare de ananda,

de beatitudine pentru că este o bucurie pur și simplu, fără obiect. Dar mult entuziasm, mult curaj, multă căutare, mult efort conștient

și cam aceasta e rețeta. Nu există o pilulă minune.

”Și urmărim să facem bine și să ajutăm.” Tocmai îi spusese părintele Irineu că nu trebuie să crezi că ”tu faci”, dar Costică,

a uitat de la mână până la gură că el e ”releu divin” ca la MISA. În schimb, precum sepia împroașcă cerneală în situații dificile

ca să se ascundă și să scape, tot așa și Costică, pentru a ieși din încurcătură, împroașcă cu termeni sanscriți gen ”ananda”.

Cei din sală îl întreabă ”practic cum se face”, iar savantul pandit(mai bine zis, bandit) zice din sanscrită.

Dar cea mai gravă este blasfemia: ”Nu există o pilulă minune!” Cum să nu existe? Este hap-ul prescris de Bivolaru:

reciți formula-minune de consacrare, aștepți fiorașul de confirmare să se coboare din creștet și să-ți ”inunde întreaga ființă de sus în jos”

și gata, s-a rezolvat cu starea de releu! Ce contează că nu simți nimic? Dacă a zis Ghidul că se rezolvă, atunci așa trebuie să fie...

Disperat și încurcat în ”ananda” interioară, Costică cere ajutorul colegelor de la curs, că el, instructorul, care a organizat conferința

și a invitat oameni să le explice cum e cu karma Yoga, și-a epuizat cunoașterea”.

Dacă soluția se încăpățânează și nu iese din interior, lasă că poate vine totuși din exterior:

Costică:

Așa cum spunea și părintele Irineu, așteptăm soluția din exterior. Ea nu are cum să vină din exterior, ci din interior.

Și Florentina, te rog să mă completezi. 

Florentina povestește cum părinții ei, care locuiau alături de Casa de Copii, au înfiat două surori.

Iar colega Maria pune și ea la dispoziție casa părinților ei  - care nu mai sunt - pentru cei care nu au unde locui.

Foarte frumos. Dar MISA, pe care o reprezintă dom' instructor Costică, oferă adăpost gratuit?

Desigur: oferă cazare și masă gratuită, la Viluță, shakti-urilor care sunt invitate să stea pe toată durata taberei de vară.

Mai mult, le oferă gratuit călătorii la Paris, unde pot sta de asemeni cu săptămânile în apartamentul de așteptare sau chiar

în apartamentul gurului care, la rândul lui, își desfășoară întreaga activitate complet detașat și nu cere nimic 🔗 , nici măcar

cei 300.000 de euro găsiți de poliția franceză.

Însă nu doar Florentina îl completează pe dom' instructor Costică,, ci și dom' Costică o completează pe Florentina, prilej cu care

mai comite o dezvăluire de proporții, cireașa de pe tort sau, după caz, bomboana de pe colivă:

Florentina Baciu:

Viața psihică – exact ca și ceea ce ne spune întotdeauna domnul profesor Costică – viața psihică este rezonanță.

Psihicul este rezonanță. Nici nu știu dacă mai este vreun curent psihologic care să zică că viața psihică nu-i rezonanță.

Costică:

Mulțumesc, Florentina dar, pentru informare, Ștefan Odobleja în ”Psihologia Consonantistă” a spus pentru prima dată că

”totul este rezonanță, inclusiv gândul este rezonanță”. 

Dacă Ștefan Odobleja a spus că ”totul este rezonanță, inclusiv gândul”, înseamnă că ”revelația în premieră planetară”

a lui Bivolaru, înregistrată de către MISA ca marcă proprie, e o furăciune! Mulțumim, Costică pentru o așa revelație!

CONCLUZII:

Din întreaga conferință, atât din ceea ce susține Costică însuși cât și din intervențiile invitaților lui, se desprinde concluzia că

de fapt karma yoga reprezintă dăruirea din inimă pentru semeni, fără a aștepta răsplată și fără a considera că cel care acționează

este autorul acțiunii, că este cel care dă ajutorul. Această concluzie vine în contradicție cu ceea ce a susținut Bivolaru că ar fi karma yoga:

Bivolaru, conferința despre Consacrare 1995 audio:

(1h:59min:40sec – 2h:00min:15sec)

Întrebare: De multe ori, această stare de răspuns a divinității îmi apare spontan, chiar şi când nu realizez consacrarea.

Este ea considerată consacrare?

Bivolaru: Nu. Nu este considerată consacrare, pentru că consacrarea este privită ca fiind consacrare doar atunci când noi oferim

fructele acţiunii noastre lui Dumnezeu şi Dumnezeu ne răspunde. Că noi simţim că Dumnezeu ne ajută, v-am mai spus,

asta nu înseamnă că noi am consacrat fructele acţiunilor noastre şi că Dumnezeu Ie-a primit.

(1h:14min:31sec – 1h:15min:22sec)

Întrebare: Mai trebuie să rostim alte cuvinte sau gânduri?

Bivolaru: Da. V-am spus că trebuie să rostim cuvintele pe care vi le-am zis, sau eventual să le gândim, şi după ce le-am rostit

sau le-am gândit, să urmărim să realizăm dacă cu adevărat Dumnezeu primeşte aceste fructe ale noastre. 

(1h:02min:05sec – 1h:05min:58sec)

Întrebare: Rugăciunea ”Tatăl Nostru” spusă înaintea unei acţiuni, poate înlocui consacrarea?

Bivolaru: Nu. Nu poate să înlocuiască consacrarea, poate cel mai mult să creeze în fiinţa noastră o stare de comuniune

cu Dumnezeu Tatăl, dar nu poate să înlocuiască consacrarea. De ce? Pentru că consacrarea este o ofrandă a noastră directă

adusă lui Dumnezeu, căruia îi dăruim fructele acţiunii noastre. Nu are nici o legătură. Pot să spun Tatăl Nostru ca să mă simt apropiat

de Dumnezeu, dar asta nu exclude ca după aceea eu să-i ofer fructele acţiunii mele. Sunt două lucruri distincte.

Întrebare: Este suficient la o consacrare să spunem "în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh" şi să ne facem cruce de trei ori?

Bivolaru: Nu, nu este suficient, pentru că aceasta este o acţiune de integrare a noastră în Trinitate. Dacă după ce facem aceasta,

spunem lăuntric sau chiar cu voce tare: "Tată Ceresc, îţi dăruiesc Ție fructele acţiunii pe care o

fac acum, Te implor să mă faci

să înţeleg şi să realizez dacă Tu le accepţi!" Aceasta este altceva, așa da! Şi după aceea aşteptaţi într-o stare de reculegere lăuntrică

dacă acel flux divin, transfigurator, ca o reacţie, ca o boare sublimă, extatică, vine şi vă inundă fiinţa.

A spune doar ”Tatăl Nostru" sau "în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh", făcând de trei ori cruce şi după aceea

faceţi acţiunea, asta nu face decât să ceară ajutor de la Dumnezeu pentru acţiunea pe care să o faceţi, dar fructele ei vă aparţin.

Dumnezeu nu vă poate lua fructele decât dacă dumneavoastră în mod clar şi precis I le dăruiţi Lui.

Așadar, dacă faci bine semenilor tăi, dar nu spui formula și nu simți fiorașul de răspuns afirmativ, te încarci karmic cu fructele acțiunii.

Culmea este că Dumnezeu îndeamnă mereu la săvârșirea de fapte bune (facerea de bine) dar, potrivit lui Bivolaru,

tot Dumnezeu lasă răspunderea (fructele) în seama celui pe care l-a îndemnat să facă bine!

Mai mult, ar rezulta că Dumnezeu a tăcut toată istoria omenirii și nu le-a spus oamenilor să consacre roadele acțiunilor lor

nici prin Krishna, nici prin Iisus, ci numai prin Bivolaru, taman la spartul târgului, când stă să se sfârșească lumea!

Oare părintele Irineu a auzit de toată această ”învățătură” de la MISA. Am putea pune un pariu în stilul lui Bivolaru că

domnul Costică ”a ales să omită” aceste aspecte în discuțiile sale cu preotul, pe care a căutat să-l aducă la conferința lui

spre a-și mai face niște imagine. din fericire, părintele Irineu nu a venit în haine preoțești.

Desigur, în ceea ce face, părintelui Irineu nu are niciun beneficiu, nu urmărește beneficii și nu consideră că el este cel care ajută,

deci despre ce fel de înlănțuire karmică poate fi vorba în acest caz? Care sunt roadele însușite de el?

Însă potrivit lui Bivolaru, din moment ce preotul n-a spus formula de consacrare, el se încarcă karmic. Cu ce se încarcă?

Dacă te iei după Bivolaru, dacă nu faci nimic și doar ”consacri” din buze, te eliberezi și ajungi la Dumnezeu!

Dacă faci bine dar nu rostești formula, ești prins în lanțul reîncarnărilor! Iar Dumnezeu tace, doar Bivolaru avertizează!...

În final, rămân două posibilități:

➤ potrivit lui Bivolaru, binele pe care-l săvârșesc invitații lui Costică se încadrează la ”voluntariat” dar nu este Karma Yoga,

deci aceștia sunt înlănțuiți karmic deși realizează fapte de binefacere fără a urmări ceva pentru ei (!)

➤ potrivit lui Costică, invitații lui realizează cu adevărat karma yoga, căci nu urmăresc să-și însușească roadele actelor de binefacere,

cu toate că nu rostesc formula de consacrare, contrar celor susținute de Bivolaru!

Când motanul nu-i acasă...

În acest caz, mai este de remarcat că invitații lui Costică realizează acte de binefacere și de karma yoga, în timp ce Costică

nu face nimic din toate acestea, dar dă lecții de karma yoga! În definitiv, nu așa fac toți instructorii și conducerea MISA?