Uite cine dă lecții de independență!



Într-o atmosferă de sfârșit de an de curs, în care se simte deja că începe să adie un vânt de tabără sau de concedii,

pe MisaTV se difuzează reluări sau expuneri scurte pe teme fără importanță, făcute doar ca să umple timpul de emisie.

În acest context, în după-amiaza zilei de luni, 21 iulie, a fost difuzată expunerea cu titlul ”Cum să devii independent

într-un sistem ce te dorește să fii doar sclav. Independența – un concept, dar și o realitate necesară care mereu

va deranja sistemul social actual”, realizată de Costică Lampă-Mică, cel care (se) ocupă (de) canalul YouTube al MISA,

împreună cu invitații săi. Tema expunerii frapează prin fățărnicie: cum poți să vorbești despre libertate și independență

în și din sânul unei secte? Dar cum fățarnicul se recunoaște tocmai prin diferența dintre vorbă și faptă, iată că se poate,

cu tupeu! Amuzant este că învățăceii nu i-au luat doar locul maistrului, dar au început să-l completeze și să-l corecteze!

Când dulăul nu-i acasă, cățeii joacă pe masă!

Este de notorietate obiceiul mărețului ghid al MISA de a prelua aforisme clasice, pe care le schimonosește

(el zice că le adaptează și le explică pe înțelesul adepților), până când nu mai rămâne mare lucru din ele. 

Dar iată ce a ieșit din gura lui Costică, atunci când acesta s-a scremut să-și imite ghidul și să pară spiritual, citez:

”Motto: ”Orice este posibil, doar dacă este cu adevărat posibil, dar nu totul ne este permis”.

comentariu:

”Dar” este o conjuncție adversativă, adică introduce în propoziția subordonată o opoziție față de propoziția principală.

Cum propoziția subordonată conține o negație, anume că ”nu totul este permis”, logic ar fi fost ca propoziția principală

să conțină o afirmație, ”totul este posibil”, așa cum sună fraza atât de des invocată de Bivolaru:

”totul este posibil, dar nu totul este permis” care, la rândul ei, este o adaptare a versetului din Corinteni 10:23,

”toate sunt îngăduite, dar nu toate sunt folositoare”, ce aparține apostolului Pavel.

Numai că don' Costică, vrând să producă o vorbă de duh care să sune a înțelepciune, a introdus o limitare

în propoziția principală, prin adverbul ”doar”, așa că a ieșit zicerea ”Nu totul este posibil și nu totul este permis”,

care nu are mesajul și impactul aforismului pe care a dorit să-l parafrazeze, dar pe care a reușit doar să-l paralizeze.

Conferențiarul începe prin a arăta că independența este corelată cu libertatea, iar adevărata libertate nu este

în realitate libertatea ego-ului, adică libertatea de a face ce vrei. Dimpotrivă, aceasta este robie față de propriile

instincte și patimi și încalcă libertatea celorlalți, de unde rezultă că ”anumite limite sunt necesare, astfel încât

fiecare membru al societății să se bucure de libertate, deci libertatea, la modul esențial, nu poate exista fără

responsabilitate, fără bun simț, fără un discernământ spiritual adecvat, fără empatie și fără anumite reguli

ce sunt necesare”. Până aici, toate bune!

Prin urmare, adevărata libertate este libertatea spirituală, dobândită prin revelarea și conștientizarea deplină

a identității noastre adevărate cu esența dumnezeiască, Sinele dumnezeiesc nemuritor Atman.

După aceasta, autorul analizează condiția omului ignorant din punct de vedere spiritual, în societatea ce este

”constrictivă, manipulativă și care ne dorește a fi sclavi”. Altfel spus, omul care ignoră că adevărata libertate

este cea spirituală, de ordin interior, este condiționat de realitățile exterioare și de constrângerile prezente

în societatea actuală. În acest sens, autorul emite o primă observație: ”Cu cât omul este mai dependent,

cu atât este în realitate, mai puțin liber”. Citez:

Sistemul social actual este conceput de așa manieră, pentru a ne face slabi și dependenți. Motivul este unul simplu:

controlul maselor. Sistemul educațional este conceput pentru a genera oameni-roboți lipsiți de discernământ,

dar care să execute întocmai sarcinile oferite. Totul este ambalat foarte bine și, pentru efortul de a fi oameni-roboți,

și roboțeii sunt răsplătiți cu o viață așa-zis mai bună. Au o imagine mai bună, susținută de o funcție pe măsură,

cu salarii pe măsură și toate acestea la pachet cu o grămadă de avantaje primite la angajare: bonuri, tichete cadou,

programe plătite la spa, al 13-lea salar, vacanțe preplătite, mașină de serviciu, telefon. Ce mai? O viață de boier.

Nu trebuie decât să fii roboțel, să nu comentezi, să votezi cu cine trebuie, să ieși în stradă când este amenințată

democrația impusă și multe altele. Adică să devii un sclav, un vânzător de țară și de semeni. Dar ce mai contează,

atâta vreme cât tu și familia ta, copiii tăi, o duc bine? Recrutarea se realizează prin firme specializate numite HR,

mai precis, resurse umane. Acolo, doar dacă te încadrezi în șabloanele lor, devii imediat interesant pentru ei.

Important este să fii suficient de prost încât să urmezi ordinele șefului și, totodată, suficient de deștept încât să fii

capabil să-ți îndeplinești sarcinile impuse. Aceste firme de recrutare au devenit adevărate centre de vânătoare

de imbecili, pentru că este nevoie de foarte mulți, cât mai mulți imbecili, dar nimeni nu vede rezonanța, uneori

chiar satanică sau demonică, din spatele acestor recrutări.

comentariu:

Ceea ce a fost zugrăvit aici este societatea corporatistă. Problema este că o corporație seamănă mult cu o sectă!

Doctrinele prezintă diferențe, dar mijloacele de punere în practică sunt asemănătoare, pentru că au același scop:

înregimentarea maselor de oameni în slujba intereselor liderilor organizației. Pârghiile psihologice sunt comune!

Dar în timp ce o corporație mai scapă angajaților și câteva firimituri în lumea aceasta, secta oferă doar promisiuni

abstracte, adesea doar pentru lumea de dincolo! Parafrazându-l pe Costică, doctrina și propaganda (spălarea creierelor)

dintr-o sectă sunt menite să producă oameni-roboți lipsiți de discernământ, care să pună în aplicare ”învățăturile” inoculate,

prin care ți se promite o viață lungă și sănătoasă (”tinerețe fără bătrânețe”), precum și viață spirituală fără de moarte,

plăceri fără măsură și o stare de euforie și fericire paradisiacă. Nu trebuie decât să fii roboțel, să nu comentezi,

să-ți plătești taxele, să votezi cu cine ți se sugerează, să ieși în stradă când este amenințată mișcarea și conducerea ei. 

Recrutarea are loc sub paravanul cursurilor de yoga și de dezvoltare personală, iar dacă te încadrezi în șabloanele lor,

poți deveni chiar instructor. Important este să fii suficient de prost, încât să crezi și să urmezi orbește învățăturile șefului

(Chief Mentor) chiar dacă acestea se bat cap în cap și, totodată, suficient de ticălos încât să fii capabil să-ți îndeplinești

sarcinile trasate, chiar dacă acestea sunt imorale sau chiar ilegale, mai ales că ai jurat că nu le vei dezvălui.

Să nu îți faci probleme din pricina încălcării principiilor morale limitatoare și să nu permiți sau să întreții îndoieli demoniace. 

Aceste cursuri au devenit adevărate centre de vânătoare de imbecili, pentru că este nevoie de foarte mulți, cât mai mulți

imbecili, dar nimeni nu vede rezonanța satanică sau demonică din spatele acestor racolări, crezând că sunt ”dumnezeiești”.

Ce soluții la problema dependenței vede autorul? ”Necesitatea de a fi cât mai puțin dependent de job, de a te limita

la ceea ce este cu adevărat necesar, la necesitatea de a elimina datoriile și de a reduce cheltuielile, de a fi cumpătat”.

comentariu:

Dacă nu vrei să fii dependent de job sau, mai bine zis, să nu muncești deloc, poți să deschizi curs de yoga, videochat

porno sau salon de masaj erotic, clinică de ”sănătate”, firmă naturistă, fiecare funcționând pe spatele celor înscriși

la cursurile de yoga. Limitează-te doar la ceea ce este cu adevărat necesar: retrageri spirituale în Franța, în care sute

de femei așteaptă să le vină rândul să facă sex cu tine. Elimină datoriile sau lasă pe fete să le facă și să le plătească

pentru tine, pe videochat porno. ”Este necesar” să-ți reduci cheltuielile cu detergent, apă și săpun, cu spălatul

lenjeriei intime și de pat, menține la minim cheltuielile cu parfumurile și deodorantele proaste și ieftine sau alte

chestii oferite cadou fetelor. Astfel vei putea aduce la tine la Paris cât mai multe fete. De asemenea, redu

cheltuielile cu fraierii ”independenți” care trăiesc în ashram-uri. Poți să cumperi însă filme porno la greu,

că o să-ți scoți banii întreit din taxele suplimentare pe vizionarea lor în cadrul taberelor. Poți să cumperi cărți la greu,

că îți vei scoate banii din cursurile pe care le ticluiești prin plagierea lor. Fii cumpătat cu banii pe care îi lași celor din

organizație, însă nu este necesar să fii deloc cumpătat cu banii pe care îi pretinzi de la organizație. Cere de la cei

înscriși în tabăra online prețuri ca și cum ar participa la fața locului, iar de la fraierii care chiar participă la fața locului,

cere taxă suplimentară, că le oferi informații ce nu se pot da online!

Iată o altă soluție miraculoasă pentru problema dependenței, găsită de Costică:

O altă soluție, și care din păcate nu toți și-o pot permite, este proprietatea privată. Ar fi binevenit chiar și un teren

pe care apoi să-l poți folosi la nevoie, inclusiv pentru hrană, aspect ce poate conferi o anumită libertate.

O grădină proprie este un pas important către independență. 

comentariu:

Mulți nu-și pot permite o proprietate privată, din păcate (din păcatele lor), în timp ce alții își pot permite locuințe și retrageri

în Franța, din păcatele altora de pe videochat-uri, saloane de masaj etc. Cei care nu-și pot permite o proprietate privată

nu doar în Franța, dar nici măcar în România, pot merge în ashram-uri, unde vor putea experimenta starea de libertate

și independență, la ordinele șefilor de ashram. Însă nici proprietatea privată nu valorează măcar cât o privată, în cazul

în care vine (sigur) al treilea război mondial, așa că fuga în peșteri, că acolo e salvarea, libertatea și independența! (link)

Desigur că nu ajunge să ai o proprietate privată (și nici măcar privată), dacă nu ai apă, citez:

Un alt aspect pentru a deveni cu adevărat independent și liber, este să ai mereu o sursă de apă potabilă. 

Găsiți o sursă de apă sigură. Știm foarte bine că apa este vitală și de aceea vom avea nevoie de ea mereu. 

comentariu:

E ușor de zis din gură, mult mai greu în realitate. Nu orice proprietate privată are sub ea pânză freatică și,

chiar dacă ar avea, nici măcar aceasta nu e o garanție, dacă nu plouă destul. Mulți dintre cei care au fântâni

în curte, dar au rămas fără apă din cauza secetei actuale, tocmai au luat un contact dur cu această realitate!

alt citat:

În cazul în care sistemul se năruie sau în cazul în care suntem puși în fața unor evenimente neplăcute, este bine

să cunoaștem tehnici de supraviețuire și să deținem minimul de echipament necesar.

comentariu:

Cunoașterea tehnicilor de supraviețuire poate asigura, după cum expresia însăși o arată, doar supraviețuirea,

adică o viețuire marcată de multe limitări și doar pe o perioadă scurtă de timp. În absolut toate emisiunile care

prezintă tehnici de supraviețuire, ce umplu canalele TV de popularizare gen Discovery sau National Geografic,

se subliniază mereu această idee: trebuie să înveți să supraviețuiești suficient timp până găsești așezări umane! 

Încercările se încheie doar când cei care demonstrează tehnicile - care sunt ei înșiși experți în astfel de tehnici -

întâlnesc primii oameni ai locului! Până și autorul expunerii e conștient de asta, căci subliniază rolul comunităților

umane în supraviețuire omului, care este prin excelență o ființă socială și care nu poate trăi mult timp decât în

cadrul unei comunități de oameni, citez:

O ultimă idee este cea de comunitate benefică. Construiți legături puternice. A supraviețui singur este dificil.

Cei care rezistă cel mai bine în timpul crizelor sunt cei care fac parte dintr-o comunitate puternică. Împreună

suntem mai puternici.

Și dacă tot a venit vorba despre comunitate, ce comunitate ar putea fi mai bună decât una spirituală, nu-i așa? Citez:

Dintr-o anumită perspectivă noi, cei de la MISA, cunoaștem foarte bine toate aceste aspecte și pot spune acum că,

de foarte mult timp pentru această societate, școala de yoga MISA a fost o mare binecuvântare, pentru că ea a oferit

mereu și mereu independență, autonomie, spiritualitate, credință, libertate. 

comentariu:

Da, MISA a fost mereu o mare binecuvântare în ceea ce privește independența, autonomia și libertatea...

Cel mai bine știu asta cei din ashram-uri, nevoiți să respecte cu strictețe regulile și programele ce le sunt impuse,

să mănânce doar ceea ce li se pune în farfurie și care ”este necesar” să ceară bilet de voie pentru a ieși afară.

De asemenea, știu acest lucru fetele care activează pe videochat-uri porno și care sunt nevoite să lucreze până

își plătesc drumul și cazarea la Paris, apoi datoriile pe care le acumulează prin sistemul de amenzi, ce este astfel

conceput încât ele să devină ”libere și independente”.

Conferința se încheie apoteotic, astfel:

Iată de ce autoritățile au văzut în MISA un mare pericol. E foarte simplu de constatat aceasta. MISA este o comunitate

puternică, cu principii spirituale, cu un lider autentic, real și nu imaginar, o comunitate evolutivă, educativă, având

în rândurile ei ființe cu o puternică credință în Dumnezeu. MISA a devenit un mare pericol pentru sistem, tocmai din

aceste motive expuse anterior. Un pericol atât de mare, încât sistemul încă investește milioane de euro pentru a distruge

această școală. Cu acești bani, s-ar fi putut construi școli, spitale sau s-ar fi putut genera o bună infrastructură. 

comentariu:

Dacă există ceva ce caracterizează cel mai bine MISA, aceea este respectarea principiilor spirituale, mai ales ADEVĂRUL...

Până să devină un pericol pentru sistem, MISA a devenit un pericol pentru societate, așa cum acuză procurorii francezi.

”Liderul autentic” a dat în bâlbâială în fața instanței, căreia i-a declarat că ”dumnezeu”, prin răspuns afirmativ la consacrare,

i-a dat lumină verde să facă sex cu cursantele, după ce invitatelor li s-ar fi aprins călcâiele de atâta sex appeal ce se

revarsă din abundență prin intermediul ”canalului iubirii”, cel Tânăr-și-Neliniștit.

Nu știm câte școli, spitale sau câtă infrastructură s-ar fi putut construi cu banii băgați în distrugerea MISA, dar cine știe

câte ashram-uri sau clădiri acoperite la Costinești, promise pentru activitățile taberelor, în locul Terenului Descoperit

de lângă cimitir, s-ar fi putut construi cu banii nedeclarați din taxele pe cursurile și taberele MISA sau cu banii produși

de cursante în Japonia, în videochat-uri și filme porno sau în saloane de masaj erotic. Numai cu cei 200.000 de euro

găsiți în locuința guru-lui din Paris, câte s-ar fi putut face! ”Retragerile spirituale (link) de îmbinat plăcutul cu utilul” (link)

și ”casele de așteptare” pentru fetele care își așteptau rândul la ”inițiere”, toate acestea s-au construit foarte repede,

fără știrea cursanților (și cotizanților) de rând! Trăiască și înflorească independența și eliberarea la MISA, aummm!

În concluzie, Costică dă lecții de independență, din poziția de lider al unei organizații care își ține adepții într-o stare

de dependență totală, atât materială, cât și spirituală. Cursanții sunt nevoiți să cotizeze lunar la diferite cursuri,

pe viață, pentru a continua să participe la activitățile organizației. De asemenea, cotizează în tabere sau la activități

din cadrul grupurilor speciale, pentru a primi ”inițierile excepționale, unice în lume” ce le sunt prezentate drept

”modalități de eliberare rapide și ușoare” și care li se oferă doar cu ocaziile menționate. Ei nu-și pot permite să întrerupă

prezența la aceste cursuri și activități, deoarece ar însemna excluderea lor din rândul comunității și, astfel, ”ar pierde

definitiv singura șansă de eliberare spirituală din această viață și din această lume”, așa cum le-a spus, în repetate

rânduri, ”ghidul spiritual”, pe un ton de avertisment apocaliptic (detalii mesaj 1, mesaj 2).

Aceasta este o dependență totală și definitivă. Iar gradul de dependență mentală este ilustrat de următoarea situație:

atunci când liderii organizației le livrează diferite idei sau îi îndeamnă să realizeze diferite acțiuni, adepții nu își mai

pun problema dacă este vorba despre adevăruri sau acțiuni corecte din punct de vedere moral, ci întreabă cum să

execute mai bine. De exemplu, față de recenta prezentare a așa-ziselor profeții ale lui Miguel Angel Poblete privind

declanșarea ”certă” a celui de-al treilea război mondial, adepții nu și-au pus deloc problema veridicității acestora,

ci au întrebat cum să procedeze (link pentru detalii). Nu mai există discernământ, nici judecată proprie, ci o masă de

păpuși cu aparență umană, care se comportă orbește la apăsarea de către liderii sectei a unor butoane sau pârghii.

Și ei numesc asta ”eliberare” și ”independență”!

PS. Bivolaru glumea adesea că aspiranții spirituali nu trebuie să devină yin-dependenți, ci yang-dependenți...

transcrierea conferinței: