”Yoga care ne transformă”



Invitat la podcast-ul ”Dan sare coarda” 🔗, Costică - instructor yoga la MISA - a afirmat:

”Yoga, pentru mine, reprezintă acum un mod de viață, iar ca și cadru general este un sistem foarte precis, este o știință exactă,

dar în același timp se îmbină extraordinar de bine cu capacitatea de a te transforma profund, interior, la modul real.”

Aici se atinge un punct sensibil care privește nu doar yoga practicată la MISA, ci orice practică spirituală în general:

”tehnicile spirituale”produc într-adevăr transformări DIRECTE la nivelul sufletului?

citat dintr-un articol MISA:

La exterior Inima spirituală este sufletul, interior ea este însă Sinele (Atman), iar trezirea Inimii înseamnă trezirea Sinelui,

cu alte cuvinte, iluminarea. Pentru unele metode şivaite evoluţia spirituală propriu-zisă începe abia după ce ai trezit a doua semnificaţie

a Inimii, Sinele. Acum începe o altă etapă fundamentală a practicii spirituale care lasă în urmă foarte multe sisteme yoga clasice

care conduc doar până aici. Acestea au în vedere liniştirea minţii şi revelarea Sinelui, mai departe nu mai spun nimic,

pentru că ele se adresează unor ființe începătoare în Yoga. 🔗

Prin urmare, practicile spirituale realizate la nivelul învelișurilor fizic și energetic ale sufletului, nu determină o influență DIRECTĂ

asupra acestuia, ci cel mult una indirectă, prin perceperea efectelor asupra învelișurilor exterioare acestuia.

Procedeele Hatha Yoga (posturile corporale, tehnicile de respirație, contracțiile bandhas) nu pot avea o acțiune DIRECTĂ asupra sufletului.

Mudras - gesturile și atitudinile sincronizatoare - trebuie să fie conștientizate pentru a avea efecte importante, ceea ce presupune deja

un suflet evoluat. Nu devii mai bun sau mai inteligent doar realizând Hatha Yoga, însă devii fals dacă pretinzi că te transformi doar prin asta!

În virtutea liberului arbitru, sufletul se poate transforma numai în urma alegerilor sale. 

Transformarea asumată în mod liber a sufletului poate avea loc în două moduri:

- 1. sub influența INDIRECTĂ a experiențelor sale exterioare sau interioare - feedback (”de jos în sus”)

- 2. sub influența DIRECTĂ a comuniunii cu alte suflete, pe baza naturii comune (”de sus în jos”)

✦ 1. Sufletul se transformă INDIRECT, ca urmare a experiențelor sale exterioare (percepții senzoriale) sau interioare (trăiri, conștientizări,

analize), survenite ca urmare a participării la evenimentele exterioare din existența acestuia, dar atitudinea manifestată rămâne

în ultimă instanță la latitudinea ființei umane.

Față de același eveniment exterior, oamenii vor resimți ecouri diferite în sufletul lor, în funcție de natura și de nivelul lor de elevare spirituală,

iar în ceea ce privește percepțiile subtile, unii vor deveni interesați să aprofundeze noua lume nevăzută ce se deschide în fața conștiinței lor,

în timp ce alții le vor considera ”mari realizări spirituale instant” și se vor umfla în penele ego-ului. Depinde așadar de fiecare suflet în parte.

Doar propria ignoranță și prejudecățile omului îi limitează sufletul.

Metodele și tehnicile spirituale exterioare nu au efect direct asupra sufletului ci indirect, acționând asupra impurităților din învelișurile exterioare

și eliminându-le. Și Costică recunoaște aceasta:

Și atunci când realizez o asana, când realizez o tehnică de respirație, când adopt un mod de viață alimentar sănătos, eu urmăresc

în același timp să mă transform. Și când spun să mă transform, înseamnă să elimin ceea ce este greșit, să elimin ceea ce este toxic...

Desigur că tehnicile de yoga elimină impuritățile prin conștientizarea acestora și prin menținerea ideii-forță de a le elimina,

iar un aport de energie - care este un vehicul pentru conștiință - prin tehnici specifice, este de ajutor.

Dar aceste energii asimilate prin practici exterioare nu ajung până la nivelul sufletului, ci se manifestă la nivelul învelișurilor

sau vehiculelor exterioare ale acestuia, cu anumite ECOURI în interior.

De aceea, Costică se înșeală atunci când consideră că tehnicile de yoga exterioare determină virtuți de natură divină:

Dacă vreau să fiu mai bun, dacă vreau să iubesc, dacă vreau să înțeleg ceea ce este smerenia sau umilința, realizez

anumite tehnici de yoga, urmăresc să acumulez aceste energii specifice, pentru că ele sunt niște energii specifice. 

Cum să devii mai bun sau să iubești realizând tehnici yoga? Dacă în loc să mergi la întâlnire cu iubita și să trăiești din plin bucuria

prezenței acesteia, spunându-i mereu că o iubești, tu - Costică - o să-ți faci un altar cu poze ale ei, o să aprinzi bețișoare parfumate

și o să te așezi în lotus în fața pozelor, repetând ”te iubesc” ca pe o mantră, s-ar putea ca iubita să nu vrea deloc să se mai întâlnească

cu un asemenea bolovan - și posibil psihopat - și o să rămâi singur cuc, cu tehnicile tale!

Desigur că tehnicile exterioare, acționând la nivelul învelișurilor fizic și subtil energetic, pot determina purificări și astfel,

prin eliminarea unor blocaje, survine o senzație euforică ce este percepută de suflet ca un fel de eliberare, dar este o eliberare

de o povară exterioară, nu este o eliberare autentică la nivelul sufletului!

Un rob care este pus în libertate nu devine automat mai bun, ci doar se simte mai bine!

Aici a greșit și Buddha: eliberându-se de orice povară (karmă) fizică, a survenit un gen de stare extatică (Nirvana) pe care

a considerat-o ca fiind eliberarea supremă deși nu a fost deloc astfel, căci nu s-a recunoscut nici la nivel esențial (Sinele Esență)

și nici nu a perceput existența altor suflete la nivel de esență (buddhismul neagă existența Sinelui și a lui Dumnezeu).

În Nirvana buddhistă există doar subiectul experienței extatice, dar unde sunt ceilalți subiecți?

Virtuțile divine, care sunt energii reale, creatoare, ce există în sine, nu pot fi concepute ca lipsa defectelor ce li se opun.

Nu poți să faci lumină eliminând întunericul ci din contră, pentru a elimina întunericul, trebuie să faci lumină!

Dar cum faci lumină la modul efectiv? Aici greșesc adepții MISA care, sub influența directă a învățăturilor de tip mecanicist

promovate de Bivolaru (rezonanță ocultă - marcă înregistrată), consideră că devin mai buni sau mai morali doar prin simplul fapt

că practică asane și tehnici, prin care ”acumulează din abundență energii specifice”.

Care anume este ”asana binelui”? Sau și mai clar: care asana te face din prost, deștept, doar practicând-o?

Un prost nu poate deveni deștept prin acumularea de ”energie specifică” deoarece, prin natura lui, prostul nu rezonează

cu inteligența sau cu înțelepciunea și - potrivit chiar teoriei rezonanței a lui Bivolaru - neavând trezit focarul de rezonanță

cu înțelepciunea, nu poate rezona cu aceasta și deci nu poate asimila respectiva ”energie”.

Tot aici este de semnalat obsesia stărilor așa-zis spirituale de la MISA.

Realizând tot felul de tehnici în mod mecanic (tehnicile pe etape și ritualurile implică și amplifică atitudinea mecanică),

practicanții de la MISA își provoacă senzații subtile intense, ”orgasmice”, despre care cred - pe fondul unei aridități

sufletești anterioare, dar și susținuți și ”autentificați” de către guru - că sunt mari realizări spirituale.

Survine un fel de autostimulare subtilă, o sui-generis - am putea spune - masturbare spirituală.

Adepții MISA își provoacă stări plăcute prin tehnici, după care își spun că senzațiile pe care și le-au provocat ei înșiși

sunt realizări spirituale și, astfel, se ”autopăcălesc singuri”, cum ar zice Ghidul lor. 

Ei spun că l-au prins pe Dumnezeu de un picior, dar de fapt e piciorul lor... Câinele și-a prins coada!

Este un fel de idolatrie subtilă. Spre deosebire de idolatrii păgâni, care se închină la idoli făcuți de propriile lor mâini,

idolatrii subtili de la MISA se închină propriilor stări, provocate de către ei înșiși (și-o fac cu mâna lor!)

Acesta este cercul vicios al autoamăgirii la MISA, promovat și susținut de gurul însuși, din care cu greu se mai poate ieși.

Și mai prostească este afirmația lui Costică în care spune, citez: ”dacă vreau să înțeleg ceea ce este smerenia sau umilința,

realizez anumite tehnici de yoga”. Smerenia sau umilința reprezintă depășirea ego-ului, dar nu poți depăși ego-ul prin acțiuni

ce sunt realizate de către ego, de la nivelul ego-ului!

Este exact cercul vicios de mai sus: adeptul MISA își provoacă stările, pe care le consideră ca fiind revelații spirituale,

deși sunt produse de acțiunile lui, controlate de către el.

Iată un alt aspect esențial din care reiese clar că practica yoga de la MISA amplifică egoul:

prin așa-zisul specific tantric cu care se laudă MISA, se pune accent pe ”stările de plăcere intensă trăite în universul lăuntric”.

Dar senzațiile subtile trăite intens în propriul corp fizic sau în învelișurile subtile proprii de către subiectul experiențelor,

creează și amplifică sentimentul propriului ”eu”. Prin trăiri și senzații de ordin SUBIECTIV, accentul este pus mereu pe ”eu” și ”aici”.

Acest reflex este creat în mod abil și pervers încă din primele luni de practică, atunci când cursanți sunt învățați să fie atenți

asupra propriilor chakre, pentru a aprecia natura diferitelor aspecte fizice sau subtile cu care vin în contact!

Prin comparație, viziunile spirituale autentice vorbesc despre manifestări EXTERIOARE, OBIECTIVE.

Proorocii Vechiului Testament mărturisesc despre ”slava lui Dumnezeu” care se pogoară peste ei, Apostolii Noului Testament

vorbesc despre ”Cerurile care se deschid”, Duhul Sfânt se pogoară peste Iisus în momentul Botezului din Iordan 🔗 și asupra

Apostolilor de Rusalii 🔗, lumina strălucește deasupra celor care merg pe drumul Damascului 🔗 etc.

Accentul nu se pune pe percepții interioare subiective, ci pe ceva ce este perceput de către toți cei prezenți, ca venind mereu

DINAFARA lor, de undeva de sus, din Ceruri.

Desigur că toate aceste evenimente sunt percepute și de către cei care asistă și sunt martori la ele, așadar se reflectă

și în interiorul acestora, dar accentul nu este pus pe ”universul lor lăuntric”, ci pe CAUZA care este ÎN AFARĂ, DINCOLO de ei,

DEASUPRA lor, dincolo de voința și de controlul lor.

Adepții MISA, deveniți subit mari experți în Atribute Dumnezeiești, vor spune:

”sufletul este transformat în mod direct prin asimilarea energiilor specifice ale Atributelor Dumnezeiești, care sunt Însușiri

și Virtuți ale Spiritului lui Dumnezeu.” Formal, așa este.

Sufletul, în virtutea naturii sale libere și transcendente, poate fi transformat direct doar la nivelul său,

prin ceea ce este de aceeași natură cu el și numai cu acceptul acestuia! Dar cum asimilezi Virtuțile sau Atributele Dumnezeiești?

Bivolaru spune că prin ”acumularea din abundență în universul lăuntric al ființei a energiilor specifice ale Atributelor,

a căror frecvență nu se modifică niciodată”. Adică ”zis și făcut”, ceea ce este o prostie, deoarece împărtășirea cu harurile divine

este chiar încununarea efortului spiritual, este sfârșitul și nu începutul. Bivolaru pune căruța înaintea cailor!

Potrivit mentalității de la MISA, imediat ce Ghidul le mai dezvăluie câte un Atribut divin ”nou” (pe care nici el nu-l știa până atunci!)

adepții au așa, din senin, o stare de iluminare, devin brusc experți atotcunoscători și se apucă să facă relatări și chiar conferințe

încă de la primele impresii. Evident toate acestea survin la insistența Ghidului, ce arde de nerăbdare ca să iasă în față yesmenii

care să-i adeverească ”revelațiile în premieră planetară” și să semene semințele noi religii planetare, ”Dumnezeismul” 🔗.

Evident, asemenea realizări spirituale de descoperire a virtuților divine nu pot surveni decât după un anumit timp

și după o aprofundare corespunzătoare. Aceste relatări ”la botul calului” trădează intervenția imaginației debordante

care produce false impresii pe baza unor imagini și prejudecăți mentale. 

În loc să caute să privească realitatea așa cum este, adepții MISA o deformează spre a o adapta părerilor lor preconcepute,

exact cum zice și Costică: ”să elimin ceea ce nu concordă cu realitatea obiectivă a mea și să mă transform”. 

Dacă elimini realitatea și rămâi cu ”realitatea obiectivă a ta” (observați contradicția!), nu te transformi, Costică, ești doar tu,

același ca mai înainte, cu deosebirea că ai ifose mai mari!

Transformarea înseamnă ”a schimba o formă în alta”, nu a reduce totul la o formă dinainte existentă!

În concluzie, omul nu se poate schimba la modul real și profund prin acțiuni concepute de el însuși. Ego-ul nu se poate transforma

pe sine. Singura posibilitate de transformare reală, în sensul evoluției spirituale, vine de DINCOLO de EGO, adică

✦ 2. sub influența DIRECTĂ a comuniunii cu spirite elevate, pe baza naturii comune

O și mai bună înțelegere a acestui fapt este următorul raționament:

De la finit și limitat (sufletul individual) nu se poate ajunge la Infinit și Nelimitat adăugând tot ceva finit și limitat, de natura

sufletului individual, ci doar adăugând ceva Infinit și Nelimitat (Spiritul lui Dumnezeu).

Rezultă că de fapt singura cale reală (am evitat cuvântul ”metodă”!) este împărtășirea cu calitățile și virtuțile (atributele)

Spiritului lui Dumnezeu, adică împărtășirea cu Duhul Sfânt sau Sfântul Spirit. Aceasta este calea creștină, nu ezoterisme

și alte vrăjeli! Apostolii lui Iisus s-au iluminat doar în momentul Pogorârii Duhului Sfânt, nu mai înainte!

Bineînțeles, din moment ce sufletul individual este perfect liber, împărtășirea cu Duhul Sfânt se poate face doar prin chemarea

(invitarea) Acestuia să impregneze ființa individuală. Însă Duhul Sfânt fiind Absolut Liber și Atotputernic, doar EL decide

dacă va da curs chemării. Evident, fiind nu doar un Duh al Libertății ci și al Iubirii, Duhul Sfânt nu va refuza chemarea venită

din partea unui suflet curat. Dar cum se ”procedează” la început, când omul se află în ignoranță și orbire?

Într-un singur mod: prin chemare urmată de așteptare atentă, sinceră și umilă! Duhul Sfânt nu este duhul lămpii care vine

la chemarea posesorului, spre a-i îndeplini acestuia dorințele (adică magie!) Duhul Sfânt este Domn!

Pentru aceasta, nu există o metodă (exercițiu, ritual, formulă magică), ci este o problemă de atitudine sufletească.

Omul este asemenea unuia rătăcit în beznă totală într-o pădure. Nu știe și nu vede unde se află, iar orice pas ar putea însemna 

căderea într-o prăpastie. Atunci nu-i rămâne decât să strige după ajutor, rămânând însă permanent cu ochii larg deschiși și cu atenția

trează, pentru a auzi un eventual răspuns și pentru a vedea o eventuală lumină. Atenția trebuie să fie maximă și pentru a evita închipuiri

(false voci, false lumini), care să fie interpretate drept răspunsuri reale, ce ar agrava starea de rătăcire și chiar ar putea aduce un tragic sfârșit.

Prin comparație, cursanții MISA cred orbește în ”ghidul” lor, cred orice le spune acesta și îndeplinesc tehnicile și ritualurile

pe care acesta le promovează, apoi își imaginează ceea ce trebuie să apară ca urmare a practicii și iau aceste imagini mentale

drept trăiri autentice, după cum li se spune de către ”ghidul spiritual”. Dovadă: când tema ”exemplificărilor” este dinainte cunoscută,

urmează o mulțime de relatări care mai de care mai bombastice, în ton cu tema anunțată. Când tema exemplificată NU este

dinainte cunoscută - precum în cazul concursurilor de percepții subtile - fiecare relatează ALTCEVA!

Cursanții MISA s-au învățat să caute ”în subtil” ceea ce li s-a spus dinainte și nu realitatea care se manifestă atunci și acolo.

Ei nu ascultă în tăcere deplină ”vocea și răspunsul lui Dumnezeu”, ci pun în gura lui Dumnezeu vorbele gurului lor.

În loc să privească realitatea așa cum este, deformează realitatea după cum au fost instruiți.

De aceea gura lui Costică îl ia pe dinainte și spune: ”când spun să mă transform, înseamnă să elimin ceea ce este greșit,

să elimin ceea ce nu concordă cu realitatea obiectivă a mea și să mă transform.” 

Aceasta nu e TRANSformare, ci DEformare; aceasta nu duce la eliminarea sau la transcenderea egoului, ci la amplificarea

acestuia, căci schimbarea se petrece în direcția dorită sau așteptată de către ego!

Iată explicația faptului că, deși cursanții MISA realizează atâtea practici spirituale și de purificare fizică și subtilă,

se adâncesc în iluzie și unii - mai ales cei din conducere și instructorii - chiar devin de o fățărnicie și de o ticăloșie uluitoare.

Machiavelismul fără niciun fel de scrupule a devenit cu timpul atitudinea de bază a celor din conducerea MISA.

Din căutători spirituali sinceri, cum erau la început cei mai mulți cursanți ai MISA, aceștia au devenit rătăcitori fățarnici.

Toate căile spirituale tradiționale subliniază ideea că, înainte de a începe practica spirituală bazată pe cunoștințe și tehnici ezoterice,

este absolut necesar ca aspirantul spiritual să fie ferm stabilit în respectarea Codului Moral.

Un aspirant nu ar trebui să fie inițiat în cunoașterea ezoterică și în practici spirituale până când nu dovedește că trăiește pe deplin

în conformitate cu Codul Moral. Orice practică spirituală începută fără această temelie morală va conduce practicantul

către ruina morală, amplificându-i egoul spiritual. Dovada o furnizează chiar MISA, unde fiecare conferință a ”ghidului spiritual”

și a lacheilor săi începe cu un mesaj de dispreț la adresa ”ignoranților obtuzi și sceptici” care nu vor crede orbește cele expuse

și ”vor manifesta îndoieli demoniace, fiind manipulați de diavoli”.

Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lor este departe de Mine. Şi zadarnic Mă cinstesc ei, învăţând învăţături

ce sunt porunci ale oamenilor. Nu înţelegeţi că tot ce intră în gură se duce în pântece şi se aruncă afară?

Iar cele ce ies din gură pornesc din inimă şi acelea spurcă pe om. Căci din inimă ies: gânduri rele, adultere, desfrânări,

mărturii mincinoase, hule. Acestea spurcă pe om, dar a mânca cu mâini nespălate nu spurcă pe om (Matei 15:8-9 & 15:17-20).

Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, iar înăuntru sunt pline

de răpire şi de lăcomie. Fariseule orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, ca să fie curată şi cea din afară.

Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase,

înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia. (Matei, 23:25-27)

În concluzie, practica yoga - la fel ca practica spirituală în general - poate fi împărțită în două categorii:

- yoga pregătitoare, ce cuprinde post, regim alimentar, exerciții, tehnici, ritualuri, procedee exterioare, care este destinată

să purifice și să transforme învelișurile EXTERIOARE ale sufletului individual. În acest caz, transformarea interioară

poate surveni indirect, doar în urma unei atitudini corecte, pline de discernământ, cu privire la această transformare exterioară.

Această formă de yoga pregătește ființa aspirantului pentru a deveni mai capabilă să intre în comuniune directă cu divinitatea, 

îi mărește acestuia șansele de a dobândi această stare de comuniune, dar nu oferă niciodată o garanție absolută sau o certitudine.

În ultimă instanță, totul va depinde de puritatea, sinceritatea, smerenia, atenția și de gradul de maturizare spirituală a aspirantului.

- yoga cu adevărat transformatoare, destinată unei transformări DIRECTE a sufletului, prin comuniunea pură, de la suflet la suflet,

cu spiritele divine foarte elevate (Bhakti Yoga - devoțiune, rugăciune), fără intermedieri și intermediari, fără tehnici, procedee în etape

sau ritualuri mecanice, doar prin trăire efectivă pură (”în duh și în adevăr”).

Desigur, ”este necesară” și o discriminare superioară (discernământ spiritual) prin care să fie abordată o atitudine corectă,

lipsită de fățărnicie, precum și o înțelegere corectă a răspunsurilor primite în urma devoțiunii (Raja Yoga).

Această formă de yoga nu poate fi predată sub formă de lecții, nu poate fi realizată la sală și în realitate nu poate fi realizată

nici măcar individual, sub forma unei practici sistematice programate sau a unui Tapas realizat în mod egotic.

Este vorba despre trăirea SPONTANĂ a comuniunii cu divinitatea, de la inimă la Inimă, pe care nicio practică, ritual sau orice alt gen

de surogat nu o poate înlocui. De aceea se vorbește despre rugăciune (care are aceeași terminație cu acțiune, înțelegând prin aceasta

o trăire autentică), spre deosebire de rugăminte, care este doar o formulare mecanică, îndreptată undeva către exterior, fără adresă

(rugă făcută în minte).

Această comuniune nu poate fi determinată de nici un fel de acțiune, ea presupune smerenie, puritate și atenție din partea aspirantului,

ce primește spontan răspuns, prin Grație Divină, dar acesta trebuie să fie suficient de maturizat spiritual pentru a recunoaște răspunsul!

După cum arată Iisus, un prunc trăiește în Împărăția Cerurilor dar, pentru că încă nu este capabil să recunoască aceasta, va pierde starea

de grație a inocenței și - precum Adam și Eva - va ieși din Rai.

Regăsirea Raiului pierdut ține de recunoașterea acestei stări de inocență din poziția omului curățit și maturizat spiritual.

Înțelepciunea spiritului nu este ceva care se adaugă și se lipește de ființă precum tencuiala de clădire, ci este însăși esența spiritului.

Așadar această înțelepciune nu poate fi dobândită prin acumulare de cunoștințe ezoterice, ci doar recunoscută și reamintită în spirit.

Nu yoga exterioară îl transformă pe aspirant, ci aspirantul transformă yoga, atunci când o face să devină cu adevărat interioară și autentică!