PLANUL MORAL și ETIC la MISA: 8. TAPAS (disciplină interioară, austeritate, efort)

(tema anterioară: SANTOSHA - MULȚUMIREA)

pagina MISA: NIYAMA - Regulile disciplinei interioare

8. TAPAS (disciplină interioară, austeritate, efort ardent, perseverent)

TAPAS se referă la necesitatea unei discipline autoasumate, a efortului ardent, constant şi perseverent.  TAPAS-ul poate să implice atât

realizarea zilnică a unei acţiuni benefice (tehnici yoghine, meditaţie, rugăciune etc.), pentru o perioadă dinainte stabilită de timp,

dar şi renunţarea la ceva dizarmonios sau perturbator, cum ar fi un obicei nefast, viciu.

Un TAPAS realizat corect şi dus la bun sfârşit conferă practicantului o mare forţă interioară şi o creştere considerabilă a voinţei sale.

TAPAS-ul “arde” karma negativă a practicantului, adică consecinţele (altfel inevitabile) ale acţiunilor sale rele din trecut.

TAPAS-ul poate să se refere la trup [...] sau la forme de tapas ale minţii, care urmăresc purificarea ei de gânduri sau atitudini mentale negative.

TAPAS-ul este foarte important la MISA. Desigur, practica este indispensabilă pe o cale spirituală; fără o practică adecvată,

doar filosofând sau făcând act de prezență la conferințe și expuneri, nu se produce nicio evoluție spirituală. Motivele sunt clare:

- este necesară acțiunea de purificare a corpului și a minții, spre a face ființa umană să fie capabilă să perceapă manifestările de ordin subtil

- spiritele divine respectă liberul arbitru și nu infuzează ”universul lăuntric” al ființei umane dacă nu sunt invitate din tot sufletul.

Prin urmare este necesară manifestarea unei alegeri libere, precum și asumarea unui efort în sens spiritual, adică o practică spirituală.

Rezultă că practica spirituală trebuie să fie susținută de aspirație, iar aceasta trebuie să vină din interior, trebuie să fie ASUMATĂ.

Dacă un efort spiritual este declanșat prin mimetism sau în urma unui imbold ce vine de la altcineva, nu va avea efecte deosebite,

căci va fi o mare diferență între ceea ce își dorește sau crede aspirantul și ceea ce indică sfătuitorul. Fiecare are specificul său;

ceea ce este natural și eficient pentru unul, nu este neapărat la fel pentru un altul.

Chiar și în cazul unui TAPAS indicat de un maestru adevărat, clarvăzător, există mereu riscul ca discipolul să nu înțeleagă pe deplin

necesitatea, finalitatea și modul corect de aplicare al acelui sfat. De aceea, un maestru autentic va ghida cu blândețe discipolul,

astfel încât acesta să fie capabil să înțeleagă și să aleagă singur ceea ce îi este necesar pentru evoluția lui, ceea ce i se potrivește

și care poate fi îndeplinit în mod eficient.

Însă atitudinea de la MISA față de TAPAS depășește ideea de ”curs de yoga” sau de ”școală spirituală” și capătă accente dogmatice, sectare.

➤ în primul rând, sub pretextul și pretenția că la MISA nu se face yoga superficială - ”de salon” - ci e vorba de o ”școală spirituală autentică”

care ”nu face compromisuri, ci conduce pe o cale spirituală autentică”, s-au impus - psihologic vorbind - standarde formale înalte.

S-a început cu recomandarea alimentației lacto-vegetariene preponderent sattvice.

Proaspeților cursanți, aterizați din lumea materialistă la o sală de sport pentru a participa la un curs de yoga ce le-a fost prezentat

ca un curs oarecare, află subit că ei sunt acolo pentru a dobândi eliberarea ultimă, desăvârșirea, iar presiunea este amplificată

de faptul că se pretinde că cel care a structurat cursul ar fi el însuși desăvârșit spiritual.

”Astfel, a reuşit să dobândească, în foarte scurt timp, practicând singur, o serie de aptitudini care sunt considerate paranormale.

Toate aceste experienţe au culminat la vârsta de 19 ani, când el a obţinut rezultatul final şi a atins starea de supremă conştiinţă.” 🔗

Și cum ”nimic nu crește la umbra stejarilor înalți” (C. Brâncuși), iar sub lumina intensă a Soarelui apare deșertul, tot astfel

în prezența ”copleșitoare” a ”Eliberatului” cresc doar scaieți și cactuși.

Energiile, chakrele, nadi-urile și kundalini - noțiunile din primele săptămâni de curs, au fost suplimentate devreme cu

”susținerea Shambalei, misiunea spirituală planetară”, zeul Shiva și Marile Puteri Cosmice - care, între timp, s-au ”îngrășat”

și au devenit Macrocosmice, de nu le mai încape Universul, rămas prea mic și pentru Bivolaru însuși.

Au apărut mulțimi de zeități hinduse și tibetane ce necesitau ritualuri pe măsură, de au ajuns cursanții MISA mai ceva decât preoții.

Odată cu ”spirala de inducție a Stării de Eliberare prin Miracol Divin”, Bivolaru a lansat la apă religia sa personală - ”Dumnezeismul” care,

sub pretextul abil al unirii fără intermediari cu Dumnezeul Suprem, i-a eliminat pe toți ceilalți intermediari și l-a lăsat doar pe el

în centrul atenției (și al Universului!)

S-au recomandat TAPAS-uri dure: ședințe de tehnici Hatha yoga puternice care durau ore întregi fără întrerupere, soldate cu tremurături

la nivelul întregului corp, zeci și sute de execuții de Uddiyana Bandha și Nauli Kriya pe zi, ore întregi de stat pe cap, serii de regimuri Oshawa,

ore întregi de Laya Yoga, una sau chiar două zile de post complet pe săptămână, post complet de 3 sau 7 zile, cură de 10 zile numai cu mere

și suc de mere, tot felul de cure de dezintoxicare cu sucuri, cu săruri, spălături gastrice și intestinale frecvente etc.

Liderul MISA și instructorii au turnat gaz pe focul TAPAS-ului. Au început să apară impuneri:

- un TAPAS obligatoriu de abstinență pe timp de o lună la sfârșitul anilor 90, încheiat cu jurământ personal pe sănătatea și evoluția spirituală

că a fost respectat de fiecare în parte

- în ashram-uri este obligatoriu postul complet din ziua de vineri

- la grupurile de SHAKTI și VIRA se instituie TAPAS-uri generale pe care fiecare trebuie să le îndeplinească, spre a li se permite să continue

în cadrul grupului etc.

Mai există alte TAPAS-uri generale la nivelul întregii ”școli”:

- serii de regimuri Oshawa (10 zile doar cu grâu și orez), pregătitoare pentru sărbătorile de Paști și Crăciun

- serii de 7 regimuri Oshawa pregătitoare pentru tehnica Revelării Vieților anterioare (nimeni nu s-a înghesuit să facă relatări!) 🔗 🔗

- TAPAS pregătitor pentru aniversarea Iubitului Conducător 🔗

- TAPAS pentru arderea karmei: 7 serii a câte 3 zile de post complet 🔗

- TAPAS de post negru timp de 49 de duminici consecutive pentru stoparea definitivă a tuturor persecuţiilor şi abuzurilor îndreptate

împotriva lui Gregorian Bivolaru şi a şcolii de yoga MISA 🔗 (posturile nu s-au stopat, dar nici ”abuzurile”).

Acest TAPAS are chiar o conotație de magie neagră, deoarece unele dintre aceste ”persecuţii şi abuzuri” sunt cercetări penale care,

prin lege, trebuie să fie realizate, având în vedere reclamațiile la adresa liderilor MISA.

➤ cursanții au început și ei să-și aleagă TAPAS-uri care de care mai dure, iar rezultatul a fost atingerea saturației.

După ani și ani de eforturi fără atingerea rezultatelor așteptate (tocmai pentru că așteptările au fost mult prea mari din start),

au urmat saturația și blazarea. Chiar și în cazul TAPAS-urilor cu efecte rapide și puternice, elevarea vibrației pur și simplu

depășește rapid capacitatea de conștientizare (”acul indicator iese din scală”), lăsând senzația de mers în gol, de efort în van.

Odată cu starea de gol interior, au crescut însă habotnicia și orgoliul spiritual, pentru compensare. De aceea nici nu sunt recomandate

regimuri puternice chiar de la început, deoarece practicantul nu poate ține pasul din punct de vedere fizic și nici din punct de vedere mental

cu procesele care se declanșează atunci.

Practicile Hatha au fost înlocuite cu fuziunile amoroase lungi și dese (cheia marilor succese!) - mult mai confortabile și mai plăcute -

iar fiorașii orgasmici intenși au devenit ”mari realizări spirituale”.

Cei care ulterior au abordat practica în ritmul natural al ființei, dozat corespunzător, obțin efecte sesizabile, fiind în același timp

capabili să conștientizeze progresele pas cu pas, astfel că fiecare salt pe un nivel superior duce în mod natural la următorul nivel.

A realiza un efort corect și conștient este infinit mai eficient decât a tăbărî pe tehnici care mai de care, așteptând rezultate rapide,

care nici nu pot fi sesizate corespunzător în vâltoarea practicii intensive.

Pâinea bună și rumenă se coace la foc mic; la foc prea mare, se arde repede și devine tăciune.

La MISA nu a fost recomandată calea de mijloc, ci abordarea extremă: Hatha Yoga în forță pe de o parte și Tantra confortabilă,

plăcută, orgasmică, de cealaltă parte. Până la urmă, a fost preferată Tantra - mai ales în forma sa orgiastică, poliamoroasă -

care nu se împiedică de ”limitări penibile” și complicații inutile precum starea de îndrăgostit sau iubirea profundă stabilă.

Cu trecerea timpului, mulți cursanți au renunțat la TAPAS-urile intense, care generau disconfort, preferând practicile călduțe, confortabile

dătătoare de fiori plăcuți. Din practicanții cu trupuri zvelte, au devenit obezi, puhavi, ofiliți, tamasici (inerți).

După peste trei decenii de practică asiduă, rezultatele este pervertirea morală a adepților, care devin mincinoși și ticăloși

cu aere spirituale, iar unii dintre aceștia dobândesc boli, adesea grave, incurabile, cu evoluție galopantă.

➤ cursanții au fost îndemnați să ceară de la Maestrul Spiritual TAPAS-uri de ardere a karmei, de evoluție accelerată, de sănătate.

De fapt, sugerarea de TAPAS-uri îndelungate este o metodă abilă și subtilă de asigurare a obedienței și a dependenței mentale a ucenicului

față de ”maestru.” Practic, discipolul se lasă cu totul în mâinile mentorului, iar TAPAS-ul venit din afară se potrivește propriei ființe

ca nuca în perete.

În concluzie, la fel ca și în cazul celorlalte reguli etice și morale, la MISA se pune accent pe litera legii și se exagerează aspectele exterioare,

în timp ce se ignoră și chiar se încalcă aspectele interioare profunde, spirituale, cu adevărat importante.

Există o uriașă diferență între manifestarea exterioară exagerată, adesea habotnică și uscăciunea, sterilitatea și rigiditatea interioară.

(va urma)