A fost eliminat ultimul obstacol din calea eliberării la MISA!

Făţarnicilor, bine a proorocit despre voi Isaia, când a zis: "Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele,

dar inima lor este departe de Mine. (Matei 15:7-8)

După roadele lor îi veţi cunoaşte. Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor,

ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri. (Matei 7:20-21)

”Călăuze oarbe care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila! Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! 

Că voi curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire şi de lăcomie.

Fariseule orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, ca să fie curată şi cea din afară.

Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară

se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia. Aşa şi voi, pe din

afară  vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.”

(Matei 25:24-28)

Lipsiți de ”inspirația” venită de la ghidul spiritual care este indisponibil de vreo doi ani din motive de gratii,

adepții îi caută prin coșul de gunoi, că poate mai găsesc resturi de înțelepciune, astfel că, din când în când,

mai apar așa-numite ”conferințe inspirate din manuscrisele profesorului de yoga Bivolaru”. Recent, a mai fost

produsă una intitulată ”Clarificări necesare, importante, referitoare la utilizarea în exprimarea noastră

a termenului dumnezeiesc în locul cuvântului divin, în limbajul inspirat și inspirator al spiritualității

autentice, dar mai ales în descrierea aspectelor inedite privitoare la atributele dumnezeiești”.

Asta era marea problemă care stătea în calea eliberării adepților MISA: utilizarea cuvântului divin în loc de

dumnezeiesc! Dacă se utilizează cuvântul ”corect”, atunci totul se rezolvă ca prin farmec! Hocus-pocus!

Problema esențială la MISA pare a fi limbajul necorespunzător și nicidecum călcarea în picioare a principiilor

etice și morale! Minciuna nu există, nici atașamentul față de avuții materiale și de plăceri trupești, toți se află

în pragul desăvârșirii spirituale, așteptând să audă cuvântul magic ce aprinde lumina și alungă pentru eternitate

întunericul. Problema era în vorbe și nu în fapte! Pe undeva, e ceva normal la MISA, unde realizările spirituale

autentice, ca și ”dovada autenticității școlii”, se află în ”mărturiile” adepților și nu în realizările lor spirituale.

În lipsă de învățături autentice, care au cam fost epuizate, și în așteptarea unor cărți sau traduceri noi care

să fie reproduse fără drept și fără indicarea sursei, la MISA se livrează de mult timp apă chioară în chip de

vin sfințit ce conține adevăruri ezoterice. Acum, cică a venit momentul să se explice de ce a fost înlocuit

cuvântul ”divin” cu ”dumnezeiesc”, la câțiva ani după ce înlocuirea s-a produs...

Uluitor, dar și aceasta este o revelație în premieră planetară, citez:

”Este de asemenea necesar să știți că este pentru prima oară în lume când aceste dezvăluiri, în felul lor 

fundamentale, referitoare la termenul dumnezeiesc, sunt destăinuite oamenilor pe înțelesul tuturora.”

Noi, profanii și muritorii de rând nu știam ce înseamnă dumnezeiesc, noroc că s-a născut Bivolaru pe acest

pământ, să ne lumineze. DEX spune că dumnezeiesc înseamnă ”al lui Dumnezeu, privitor la Dumnezeu,

care se referă la Dumnezeu, care e dat de Dumnezeu”, în timp ce ”divin” înseamnă ”provenit de la Dumnezeu

sau de la zei, în felul lui Dumnezeu sau al zeilor, care emană de la divinitate, care este asemenea divinității”.

Prin urmare, diferența între cei doi termeni este că, în timp ce divin se referă și la ceea ce ține și de zei, care

nu sunt neapărat de o natură desăvârșită, absolută, având grade diferite de evoluție spirituală, dumnezeiesc

se referă strict la Dumnezeu care singur este desăvârșit și absolut, fiind în același timp Creatorul și sursa de

putere și inspirație a zeilor. Cuvântul divin este mai general, mai vag, fiind atribuit la ceea ce este supranatural,

în plus există și zeități inferioare sau chiar false, în timp ce dumnezeiesc se referă numai și numai la ceea ce

este desăvârșit, suprem, absolut.

Așadar, ce așa mare filozofie și revelație planetară? Dar la MISA, unde rahatul este transformat în bici și vândut

ca ceva foarte prețios, apa chioară este elixirul (auriu) fundamental al cunoașterii! În loc să fie cât mai multe

conferințe - absolut necesare la MISA - despre diferența dintre adevăr și minciună, dintre ghidare spirituală

și manipulare, dintre acumularea de averi și integrare socială, dintre voluntariat și exploatare, dintre erotism

și sexualitate trupească, dintre castitate și prostituția pe videochat sau în saloane de striptease și masaj erotic,

iată că se produc conferințe în mai multe părți, care durează ore întregi, despre nimic, când totul se putea

lămuri într-o notă explicativă sau chiar într-unul din faimoasele și nelipsitele ”glosare” ale lui Bivolaru. 

Dar dacă problema se putea lămuri pe scurt, atunci ce mai rămânea de livrat adepților ca să rămână la nesfârșit

cursanți captivi la MISA? Așa că s-a făcut o conferință stufoasă, care mai umple programul MisaTV,

citat:

Provenind de la cuvântul latin divinus, această vorbă desemna în antichitate este orice aspect, orice realitate

ce era considerată supranaturală, fiind de-a valma aplicabilă oricărui zeu, oricărei zeițe sau chiar fiecărei

forțe ascunse cosmice, fiind nu doar rezervată Dumnezeului absolut și unic. În cam toate religiile politeiste,

zeii erau considerați divini, fără a avea însă feluritele atribute dumnezeiești. Banala vorbă divin să fie un termen

vag, formal, sumar, imprecis, ce este susceptibil de multe interpretări în funcție de contextul religios, filozofic

sau chiar psihologic, în care este utilizat.

Este necesar să precizăm aici și acum că termenul - mereu fundamental - dumnezeiesc evocă imediat o vădită

rigoare dumnezeiască și o claritate ce sunt indispensabile credinței creștine veritabile și spiritualității autentice

ce se bazează, așa cum este normal, firesc, pe energiile subtile sublime ale atributelor dumnezeiești. 

Cuvântul dumnezeiesc nu se referă la orice realitate supranaturală, ci face o clară trimitere, într-un mod

specific și exclusiv, la Dumnezeu cel revelat, în mod tainic la Creatorul, la Mântuitorul.

Și unde este marea revelație? Ei, unde? În atributele dumnezeiești! Bivolaru și adulatorii săi nu pierd nicio ocazie

de a duce discuția către ”atribute”, marea găselniță prin care marele guru absolut încearcă să-și dobândească,

dacă nu imortalitatea, măcar un loc în conștiința colectivă a umanității viitoare.

Apropos, cei mai mulți zei se întâlnesc tocmai în tradiția hindusă, iar pe locul doi vine MISA, cu marile puteri

cosmice, Shiva, Skanda, Ganesha cu miresele, Krishna, Kalki, Indra - conducătorul zeilor, tot felul de shakti-uri

și dakini-uri. Acestea toate sunt zeități, nu? Nu sunt identice cu Dumnezeu, deci sunt doar ”divine! Dar la MISA,

pentru toate acestea se utilizează tot termenul dumnezeiesc, pentru că ”sunt în comuniune depliă cu Dumnezeu”.

Și tot din acest motiv, toate acțiunile spirituale de la MISA sunt dumnezeiești, căci sunt susținute de ”dumnezeu”,

servitorul MISA, precum și de către ghidul spiritual, chiar cu triplă energie ocultă, tot de la ”dumnezeu”!

citat:

A scrie, a rosti sau a spune într-un mod cât mai lucid, conștient, dumnezeiesc, înseamnă a afirma în felul acesta

o legătură tainică, directă cu Dumnezeu, a recunoaște opera Sa în cadrul macrocosmosului, a oferi o mărturie

sinceră, vie, referitoare la existența misterioasă și la prezența neîncetată a Lui Dumnezeu. Această clară distincție

nu este doar una exclusiv lingvistică sau stilistică, ci este și rămâne mereu o distincție cu implicații semantice,

dar mai ales spirituale, ce sunt reale și esențiale.

Așa se afirmă legătura cu Dumnezeu la MISA: rostind cuvinte cât mai mari, în total contrast cu realitatea și cu

starea morală! În acest sens, se potrivesc perfect citatele biblice de la începutul postării, precum și acesta:

”Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău

minuni multe am făcut? Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine 

cei ce lucraţi fărădelegea.” (Matei 7:22-23)

citat:

În spiritualitatea cea apoasă, imprecisă, estompată, ștearsă, confuză, contemporană, termenul divin a devenit

din ce în ce mai vag, indistinct, vaporos și nedeslușit. Tocmai de aceea, s-a ajuns deja ca această vorbă să fie

adesea folosită brambura, fie pentru a desemna o energie, o forță universală, o conștiință superioară sau

doar o stare de echilibru interior. În felul acesta, de foarte multe ori, termenul divin nu mai indică o persoană,

ci face referire la un principiu neclar, nesigur, estompat, impersonal, ce este o speculativă abstracție pe care

adeseori fiecare ființă umană o umple anapoda, sporadic, cu un sens personal, după propria sa alegere haotică,

mai mult sau mai puțin prostească sau în conformitate cu propria sa ideologie. În acest mod, respectivul

termen și-a pierdut deja ancorarea teologică și a devenit doar un vehicul oarecum haotic pentru actualele

sincretisme pseudo-spirituale sau pentru o superficială și falsă religiozitate fără de contur, fără un adevăr

adevărat ce este astfel revelat, fără o relație vie cu Dumnezeul cel absolut. În diversele forme de spiritualitate

alternativă, se vorbește adeseori despre, cităm, ”Principiul Divin, Femininul Divin, Energia Divină sau chiar

Divinul Interior”, aceste formulări superficiale, vagi, ambigue, eludând o referire clară, explicită la Dumnezeu.

Tocmai de aceea, cuvântul divin este mereu predispus la o polivalență semantică, ce devine așa chiar foarte

problematică din punct de vedere spiritual. 

Și mă rog cine a utilizat ”brambura și anapoda, pentru sincretisme pseudo-spirituale sau pentru o superficială

și falsă religiozitate, producând o spiritualitate apoasă”, termenul de ”divin”? Nu cumva tocmai ghidul spiritual

cel fără de asemănare, în primi ani ai cursului de yoga? Doar nu cursanții, că ei veniseră la un curs de yoga

la sală, ei nu se așteptau să pornească pe o ”cale spirituală”. Cursanții foloseau termeni precum chakre, energii,

activări, nadi-uri, kundalini, eliberare, asta până când la MISA s-a spart conducta cu ”energie divină”, citez:

Prin Arta Binecuvântării se trezeşte în noi Conştiinţa Divină. Conştiinţa Divină conferă pace mentală netulburată

de nimic, este calea cea mai rapidă de obţinere a binelui suveran. Este necesar să practicăm perseverent

Arta Binecuvântării, pentru că astfel accedem la Realitatea Divină Supremă. 

(Legile dumnezeieşti pe care se bazează Arta Binecuvântării - autorul Gregorian Bivolaru se referă în mod

precis la Dumnezeu Tatăl, iar cuvântul ”divin” apare de 12 ori - arhivă)

Arta Binecuvântării conduce la manifestarea prin noi a Energiei Divine, ceea ce ne pune în contact cu eternitatea,

atotputernicia, sacrul, extazul divin, libertatea spirituală, Împărăţia Tatălui Ceresc, misterele jocului divin,

iubirea pură şi copleşitoare, intuiţia spirituală a existenţei lui Dumnezeu.

(Efectele Binecuvântării - cuvântul ”divin” apare de 5 ori - arhivă)

Spirală Yang de inducţie a stării de eliberare spirituală prin miracol divin urmată de Ruga colectivă către

Dumnezeu Tatăl (denumire dată de Gregorian Bivolaru însuși; anunțul se încheie cu urarea ”succes divin!”)

(arhivă)

Un alt exemplu este conferința lui Bivolaru despre jurăminte din anul 2011, în care acesta a ”utilizat” de nu mai

puțin de 98 de ori cuvântul ”divin” (deschide transcrierea și caută: CTRL F + divin). Prin comparație, cuvântul

”dumnezeiesc” și declinările (CTRL F + dumnezei) apare de 59 de ori. Se pare că pe atunci, marele eliberat

era într-o perioadă de tranziție, căci peste un deceniu, în anul 2021, Bivolaru a reciclat această conferință,

iar cu această ocazie a înlocuit peste tot divin cu dumnezeiesc (link comparație, căutare CTRL F + divin).

Spre amuzament 😃, ascultați un extras audio din conferința reșapată, veți recunoaște ușor pasajele înlocuite,

după vocea gângăvită.

Iar adepții au ascultat și, de unde utilizau adesea cuvântul ”divin” (de exemplu acest articol în care ”divin”

apare de 14 ori), astăzi practic nu mai există relatare care să nu conțină cuvântul dumnezeiesc.

citat:

Tocmai în acest sens, înlocuirea urgentă și definitivă a termenului divin cu termenul dumnezeiesc este 

nu doar preferabilă, ci chiar imediat obligatorie și imperios necesară în contextul spiritualității eminamente

dumnezeiești autentice, care are o indisolubilă legătură cu dezvăluirea atributelor dumnezeiești în cadrul

acestei școli spirituale ezoterice.

Acest imperativ le este pus în atenție cursanților, de parcă ei ar fi vinovați de acest ”sacrilegiu” și nu ghidul

cel realizat, care nici usturoi n-a mâncat (deși a produs conferințe despre acest sui-generis vaccin natural),

nici gura cea aurită nu-i miroase! (”Ia mai terminați cu prostiile, larvarilor ce sunteți!”)

Apropos de realizarea spirituală, din toate acestea se înțelege că Bivolaru nu s-a eliberat când a povestit el

(adică pe la 19 ani - sursa), ci abia recent, când și-a dat seama că legătura cu Dumnezeu înseamnă să-i rostești

numele, precum duhului lămpii din cele 1001 de nopți, din cele 1001 de luni cât va dura cursul la MISA...

citat:

Totodată această înlocuire este și o acțiune de credință dumnezeiască față de aceste revelații dumnezeiești,

este un gest dătător de claritate spirituală și totodată se revelează, ca fiind un exercițiu important, ce conferă

o stare treptată de responsabilitate dumnezeiască în studiul spiritual. Prin urmare este crucial să ne dăm

urgent seama cum că preferința - chiar obligatorie pentru noi cei inițiați - în ceea ce privește folosirea termenului

dumnezeiesc în locul cuvântului divin, nu este doar o simplă opțiune stilistică, în realitate este și o alegere

care are o vădită legătură cu adevărul dumnezeiesc.

Responsabilitatea la MISA înseamnă să fii atent ce cuvinte utilizezi, nu ce acțiuni săvârșești! Dacă minți

și manipulezi cursanții, dacă exploatezi și abuzezi sexual cursantele, nu e problemă (că ai primit răspuns

afirmativ la consacrarea către Dumnezeu - nu către divin!), problemă e dacă nu ai utilizat cuvântul ”necesar”.

Apropos: la MISA se realizează consacrare roadelor acțiunii ȘI către marile puteri cosmice (zeițe!), după cum

Bhagavad Gita îndeamnă să se consacre lui Krishna (zeu!), așadar consacrări către divin și nu doar către 

Dumnezeu cel Unic și Absolut! Cum vine asta? Înseamnă că tehnica consacrării este ”apoasă”?

citat:

Sperăm că în lumina acestor dezvăluiri foarte importante, chiar cruciale, cursanții acestei școli vor deveni

urgent conștienți de a renunța să gargarisească iar și iar, la nesfârșit, conform obiceiului lor ciudat, cuvântul

divin în locul termenului dumnezeiesc. Este de asemenea necesar să știți că este pentru prima oară în lume

când aceste dezvăluiri, în felul lor fundamentale, referitoare la termenul dumnezeiesc, sunt destăinuite oamenilor

pe înțelesul tuturora.

Uluitor, Bivolaru nu recunoaște sau se face că a uitat deceniile în care el a indus reflexul utilizării mecanice

a cuvântului divin (știind bine că el a făcut asta, din moment ce el a făcut înlocuirea în conferința cu jurămintele,

menționată anterior). În schimb, aruncă pisica moartă în ograda cursanților, pe care îi ceartă și îi presează

să nu mai gargarisească, de unde rezultă că în toate aceste decenii, până de curând, Bivolaru a făcut gargară! 

Întrebare: oare o fi observat vreun adept asta? Cel care a citi conferința - Gămulea - sigur nu și-a dat seama,

dacă se ia în considerare intonația apăsată cu care a citit expunerea, de parcă rostea adevărul suprem!

citat:

Într-un context contemporan, ce este deja marcat de stranii sincretisme religioase, relativism semantic și de

tendințe pregnante de schilodire vădită a limbajului spiritual, se impune o reflexie foarte atentă asupra modului

în care anumite cuvinte, precum divin, sunt pripit utilizate, chiar anapoda, în locul unor termeni obiectivi,

cu o încărcătură spirituală precisă, cum este cuvântul dumnezeiesc. Sincretismul religios este un fenomen

prin care unele elemente din diferite religii, tradiții spirituale sau sisteme bazate pe credințe, sunt combinate

aiurea sau haotic amestecate într-un mod care își propune să le alăture în grabă, însă realizează aceasta

într-un mod vădit forțat, simulând prezența acestora într-o perspectivă comună. De cele mai multe ori, 

sincretismul apare și este promovat mai ales din dorința de a reconcilia diferențele dintre religii sau de 

a face să apară o spiritualitate universală, ce este mereu deschisă tuturora. Însă, doar realitatea fundamentală

a atributelor dumnezeiești este mereu universală. 

La MISA nuuu este sincretism religios, deoarece amestecul yoga cu I Ching și eneagramă, sau amestecul

marilor puteri cosmice hinduse cu îngerii iudeo-creștini și cu Iisus și Fecioarea Maria, sau chiar amestecul

erosului pur (fără legătură cu trupul și cu instinctele) cu sexualitatea, toate aceste amestecuri nu sunt combinate

aiurea sau haotic, ci au un scop clar: de a atrage la MISA toate categoriile de oameni, indiferent de religie,

categorie profesională sau vârstă! O recunosc chiar cei de la MISA, în prezentarea oficială a școlii:

Obiectivul MISA este să îmbrățișeze esența tuturor acestor învățături spirituale autentice, într-un spirit de

înțelegere și acceptare reciprocă, să le exprime într-o formă contemporană și astfel să creeze o conexiune

între inimile tuturor căutătorilor spirituali de pe această planetă. Învățăturile Școlii de yoga ezoterică MISA

au urmărit să sintetizeze tot ce este în mod dumnezeiesc inspirat și fundamental în tradițiile spirituale autentice

cunoscute, pentru a oferi astfel tuturor celor suficient de receptivi și pregătiți noi sau străvechi modalități

directe de transformare şi de realizare spirituală care să fie cât mai accesibile nivelului lor actual. În realitate,

sincretismul slăbește adesea foarte mult conturul clar al fiecărei credințe veritabile, ștergând de multe ori,

pe nesimțite, granițele dintre adevăr și eroare, dintre revelație și speculație umană. În loc să aducă o lumină

necesară, amestecul fără fundament al doctrinelor, de-a valma, riscă să creeze o mare confuzie, dezlănțuie

superficialitate și face să apară un relativism spiritual periculos. (arhivă)

Amuzant, până și popa Nylund (sursa), precum și cei de la Skop Research (sursa), care au întocmit rapoartele

pentru Curtea Supremă a Suediei atunci când Bivolaru a obținut azilul (rapoarte ce sunt fluturate mereu de

către cei de la MISA în fața celor care îi numesc sectă), declară că MISA este sincretică, citez raportul Skop:

Fondatorul MISA, Gregorian Bivolaru, foloseşte multe simboluri religioase şi idei în expunerile domniei sale.

Viziunea sa este în mare parte sincretică, şi îşi extrage ideile din diferite surse şi tradiţii religioase, ceea ce

Karl-Erik Nylund prezintă în raportul său.

Adică Bivolaru contestă însuși scopul declarat al MISA, susținând că ”doar atributele dumnezeiești reprezintă

adevărata religie universală, ce le va înlocui pe toate celelalte, fără a avea nevoie de intermediari” (audio).

Atunci la ce bun (sau la ce rău!) mai practică cei de la MISA învățăturile altor sisteme și de ce nu se rezumă

doar la atributele dumnezeiești? Întrebarea este și pentru cursanți, dar mai ales pentru Bivolaru, cel care își dă

cu stângul în dreptul și anulează tot ce a făcut până de curând (citez, ”un straniu sincretism”), doar de dragul

”revelației formidabile despre atributele dumnezeiești”, cu care speră să rămână pentru posteritate.

citat:

Atât etimologic, dar și semantic, exprimarea dumnezeiesc este un termen univoc. El nu admite pluralism

în ceea ce privește interpretarea. Nu poate fi deloc atribuit zeilor, niciunor principii impersonale vagi, ci doar

lui Dumnezeu, așa cum este în veșnicie acesta revelat în Sfânta Scriptură și în tradiția milenară a înțelepciunii.

Divin este un termen general, vag, ambigu și susceptibil de o deturnare semantică. Din această perspectivă,

utilizarea permanentă chiar obligatorie a termenului dumnezeiesc în locul cuvântului divin, acolo unde este

vorba despre Dumnezeu, despre atributele dumnezeiești sau despre toate manifestările lui Dumnezeu, nu este

niciodată doar o preferință stilistică, ci este și rămâne mereu o exigență spirituală fundamentală a limbajului

și evidențiază o fidelitate, ce este necesară față de adevărul cel adevărat care este revelat.

Bun, am înțeles: când e vorba de Dumnezeu, se utilizează dumnezeiesc. Problema e că la MISA se utilizează

peste tot acest termen, tot ceea ce se face acolo este - din start și automat - ”dumnezeiesc”. Pot fi dumnezeiești

niște acțiuni realizate de persoane cu un nivel spiritual limitat și care nu sunt nici măcar zei, adică divini?

Căci dacă cineva are vreo umbră de îndoială cu privire la acțiunile săvârșite la MISA, e automat demonic,

pentru că tot ce se face la MISA este, prin definiție, ”dumnezeiesc”. În această categorie intră bineînțeles

”acțiunile susținute de ghidul spiritual” care, astfel, este considerat identic cu Dumnezeu! Este utilizată aici

o șmecherie, anume că se consideră că ”Dumnezeu susține” tot ce se înfăptuiește la MISA, fiind astfel 

precum ”duhul lămpii lui Gregorian”, care execută automat toate solicitările celor de acolo. Iată și dovada:

citat:

Atunci când facem referire la o ”manifestare dumnezeiască”, nu ne referim doar la o acțiune cu totul excepțională

a unui om, ci evocăm astfel intervenția Lui Dumnezeu însuși în tot și în toate cele, în creație sau în viața

sufletului uman. În felul acesta, cuvântul dumnezeiesc include mereu în sine o dublă dimensiune: ontologică,

dar și una referitoare la o relație inefabilă cu Dumnezeu. 

V-ați prins cine este ”omul excepțional”? E chiar el, Inefabilul, care este ”în relație cu Dumnezeu, iar Dumnezeu

acționează prin el”.

Totuși, prin înlocuirea cuvântului divin cu termenul dumnezeiesc, nu se rezolvă absolut toate problemele

de la MISA. Mai există încă o problemă, de data asta chiar e ultima:

citat:

În acest context, este urgent necesar să semnalăm o altă greșeală curentă ce deja există și este necesar să fie

eliminată cât mai repede și pentru totdeauna în cadrul acestei școli spirituale ezoterice. Este vorba despre

utilizarea neîncetată, oarecum automatică a termenului mental care, în realitate face referire doar la învelișul

tainic psihoemoțional-mental (manomaya kosha), în loc să fie utilizat termenul corect conștiință, care face

astfel prompt referire la toate cele cinci componente de bază ale microcosmosului fiecărei ființe umane. 

Datorită acestei greșeli în exprimare, survine fulgerător o raportare ocultă, dar și un proces de rezonanță

tainică numai cu învelișul tainic mental, în locul unei referiri îmbogățitoare la sfera complexă, cea plină

de taine a conștiinței. Sperăm să vă inspire mereu pe fiecare, spre a înlocui pentru totdeauna definitiv 

sărăcăciosul și banalul termen mental cu mirificul termen conștiință, care oferă în simultaneitate imensul

avantaj complex, plurivalent, de a declanșa imediat în microcosmosul ființei voastre un proces net superior,

mult îmbogățitor lăuntric, de rezonanță ocultă cu tot macrocosmosul, dar și cu Dumnezeu. 

Dacă zici mental, ești prost și obtuz. Zici conștiință și deodată, ca prin farmec, devii conștient și iluminat,

fără să faci nimic altceva decât să schimbi un cuvânt! Pare de necrezut, dar la MISA totul se face doar din gură!

De fapt, la MISA mai există o problemă: utilizarea excesivă a cuvintelor sacru și sfânt.

citat:

Într-o epocă în care starea de sfințenie dumnezeiască este adesea banalizată, ignorată, iar limbajul spiritual

devine din ce în ce mai vag, ambigu, superficial, recurgerea conștientă la cuvinte precum Dumnezeu sau

dumnezeiesc constituie nu doar un act crucial de fidelitate față de tradiția spirituală obiectivă ce este revelată,

ci și o formă de mărturisire vie a raportării fiecăruia dintre noi la realitatea misterioasă și infinită a Lui Dumnezeu. 

Cuvântul divin a derivat din termenul latin divinus, care la rândul său provine din termenul divus, un adjectiv

ce era folosit în Roma Antică pentru a desemna o ființă zeificată sau o entitate ce aparținea sferei oculte.

În acest context, termenul divus nu se referea deloc la o ființă supremă, transcendentă și unică, ci era aplicabil

multor zei, spirite sau chiar împărați care fusese reproclamați așa-zis ”sacri”, după moarte. Tocmai de aceea,

încă din perioada clasică, sensul termenului era plurivoc și era asociat unui cadru politeist în care noțiunea

indeterminabilă de așa-zis sacru era disociată de ceva personal și moral. 

La MISA totul este sacru: erosul (link), lingamul (link), cele cinci nectaruri tantrice (saliva, urina, secreţiile

sexuale - sperma şi secreţiile vaginale, sângele menstrual şi excreţiile - link):

Tantricii au căutat să descopere proprietăţile speciale ale tuturor produselor corpului nostru. Ei au cercetat

proprietăţile pe care le au transpiraţia, lacrimile, bucăţile de unghii tăiate, ceara din ureche, părul de pe cap,

din barbă, gene, sprâncene, nas, subsuoară, regiunea pubiană etc. Ei au explorat fiecare faţetă a corpului,

toate materiile pe care el le produce, găsind utilizări magice pentru fiecare dintre acestea şi şi-au axat 

cercetările în special asupra a cinci produse particulare ale corpului, la care se face referire în textele tantrice

hinduse şi budiste, sub denumirea de “cele cinci nectaruri”. Acestea sunt: saliva, urina, secreţiile sexuale

(sperma şi secreţiile vaginale), sângele menstrual şi excreţiile. În cadrul învăţăturilor tantrice cele mai înalte,

acestea sunt elemente spirituale, sacre care sunt folosite în cadrul ritualurilor mistice, ele ajutând la 

dobândirea eliberării spirituale.

Da, până și rahatul este sacru la MISA, dacă îl transfigurezi și ești ”deschis”, nu obtuz ca toți ceilalți. 

Tot din acest motiv, apa chioară predată în chip de ”curs de yoga” sau ”conferințe importante”, timp de

peste 30 de ani, poate fi privită (și este privită de către adepți) ca ”esență dumnezeiească”, elixir (auriu). 

”In aqua chiorensis veritas”!

În concluzie: de asta încă nu s-a eliberat nimeni de la MISA, pentru că toți se raportau la divin și nu la dumnezeiesc,

dar cu aceste precizări în premieră planetară, situația se va schimba radical, iar numărul celor eliberați se va înzeci!

PS. După redactarea acestei postări, am făcut o descoperire uimitoare. Pe data de 5 ianuarie 2022, în articolul

”Revelații în... reluare planetară - Marea Reșapare” (link) de pe acest blog, există următorul pasaj:

În tabăra Herculane online din mai 2021 a fost (re)difuzată seria de conferințe revăzute, revizuite și adăugite

despre jurăminte. Însă ”ghidul” n-a mai putut să producă nimic nou și nici n-a avut chef să recitească vechea

expunere, astfel că s-au folosit tot vechile conferințe, dar vechea înregistrare de acum un deceniu a fost "peticită"

cu vocea actuală - împleticită - a marelui vizionar. Sunt reluate vechi teme scoase de la naftalină, ca să se dea

impresia că se face totuși ceva. Rezultatul este însă amuzant, căci între vocea de acum și cea de demult este

aceeași diferență ca între nivelurile spirituale de la momentele corespunzătoare. Noutăți față de vechile variante?

Cuvântul "divin" a fost peste tot înlocuit cu "dumnezeiesc", "minte" cu "conștiință".

Cum ar spune Bivolaru și MISA - nimic nu e întâmplător. Greu de crezut că este o simplă  întâmplare că în pasajul

marcat cu roșu de mai sus, se vorbește despre cele două substituții esențiale ”ce este necesar, chiar obligatoriu

să fie realizate de către toți cursanții MISA în limbajul lor”. Este foarte probabil ca tema acestei expuneri,

prin care li se atrage imperativ atenția cursanților să facă cele două schimbări în limbajul lor - dumnezeiesc

în loc de divin și conștiință în loc de mental -  să fi apărut în ”conștiința” lui Bivolaru chiar în urma operațiunii

de ”reciclare” a conferinței vechi despre jurăminte din 2011 cu cea peticită din 2021. Evident că nu s-a hotărât

să scrie expunerea de față în urma citirii acelui articol de pe blog, ce a fost scris tocmai ca urmare a conferinței

reciclate din 2021, în care Bivolaru făcuse DEJA substituțiile. În plus, el se adresează ”cursanților gargaragii”

și nu ”cârcotașilor demonici sau blogărașilor veninoși ”.

Chiar vă invit să comparați cele două versiuni, deschizând următorul documentul, unde porțiuni din cele

două variante sunt deja puse în paralel (link - căutare CTRL F + divin și apoi CTRL F + minte), constatând

că, în conferința din 2011, a utilizat de 5 ori cuvântul divin și doar de 2 ori cuvântul dumnezeiască.

Problema este alta: Bivolaru a ascuns faptul că el însuși a utilizat cuvintele divin și minte în conferință

(fapt pe care îl știa cu siguranță, pentru că el a corectat vechea variantă), apoi a aruncat vina pe cursanți:

Sperăm că în lumina acestor dezvăluiri foarte importante, chiar cruciale, cursanții acestei școli vor deveni

urgent conștienți de a renunța să gargarisească iar și iar, la nesfârșit, conform obiceiului lor ciudat, cuvântul

divin în locul termenului dumnezeiesc. În acest context, este urgent necesar să semnalăm o altă greșeală

curentă ce deja există și este necesar să fie eliminată cât mai repede și pentru totdeauna în cadrul acestei

școli spirituale ezoterice. Este vorba despre utilizarea neîncetată, oarecum automatică a termenului mental,

în loc să fie - așa cum este inteligent, înțelept și firesc - utilizat termenul corect ”conștiință”.

Așadar Bivolaru utilizează cuvintele ”infame” într-o conferință pe care tot el o corectează, apoi îi acuză pe proprii

lui cursanți că gargarisesc aceste cuvinte! Tupeul Gargaragiului este cu adevărat macrocosmic, e ”mare cât galaxia”!

Megalomaniacul își proiectează propriile erori asupra ucenicilor săi. Hal de ”maestru realizat spiritual”!

Transcrierea integrală a conferinței: Dacă veți avea impresia că unele idei de repetă de câteva ori, nu este

deloc o impresie, este real! În definitiv, repetiția este mama învățăturii (și a cursurilor nesfârșite de la MISA)!