Un documentar bizar despre ATMAN: 1 - Fabulații



Un comentator de pe blog a semnalat apariția unui documentar pe YouTube despre Bivolaru și ATMAN,

intitulat ”SCLAVELE lui BIVOLARU din SECTA MISA: Scoteau banii din țară lipiți de trupurile goale!”

(link)

La o analiză din punct de vedere tehnic, este evident că documentarul este creat cu ajutorul AI. Vocea care

îl prezintă este creată de un instrument electronic de tip TTS (Text to Speech) care transformă un text în voce,

dovadă fiind pronunția incorectă a unor cuvinte românești, cu accentul pus greșit.

Transcrierea este automată, fiind încorporată în imagine (embedded) și, de asemenea, dă numeroase rateuri.

De exemplu, pronumele nehotărâte ”un” sau ”o” sunt transcrise prin cifra 1, iar ”o nouă” este transcris ”1 9”!

Imaginile sunt generate integral de AI, remarcându-se un lucru bizar: toate inscripțiile ce apar în documentar,

de la denumiri ale clădirilor oficiale la titlurile ziarelor, sunt cuvinte fără noimă, deformări ale unor cuvinte

ce se vor a fi românești, cum ar fi ”CENTRUL”. Doar denumirea de ”ATMAN” este nealterată, fiind scrisă

ostentativ pe pereții sălilor de curs, ceea ce nu este cazul în realitate (secvența video). Adesea, imaginile

nu au vreo legătură cu cele expuse în coloana sonoră în acele momente! Posturile yoga nu sunt prezentate

așa cum se execută la cursurile MISA (foto), deși există la dispoziție, chiar pe paginile organizației, destule

exemple vizuale în acest sens.

Culmea ridicolului, vrând să sugereze eliberarea lui Bivolaru din penitenciar în septembrie 2017, în loc să fie

inserată una dintre secvențele filmate la punerea în libertate a acestuia, ce sunt disponibile pe internet (video),

a fost creată o imagine în care data este înscrisă direct pe poarta închisorii: SEPTEMBRE ”200017”! 😄 

(secvența video)

Până și imaginile care intenționează să-l reprezinte pe Bivolaru, sunt generate de AI și nu au absolut nicio

legătură cu fizionomia personajului real (foto). Deși internetul este plin de imagini și secvențe video care puteau

fi utilizate în documentar, având legătură directă cu evenimentele, nimic de genul acestea nu este utilizat!

Impresia de fake și de lucru făcut la repezeală, este covârșitoare! Măcar informațiile de-ar fi fost autentice!

Conținutul expunerii variază de la afirmații corecte din punct de vedere formal, ce corespund pe deplin realității

(dar fără trimitere la probe care sunt totuși disponibile pe internet), trecând prin afirmații despre care se pretinde

că ar fi adevăruri certe, însă fără a fi prezentate dovezi, ajungând la afirmații de-a dreptul false, niște ”sui generis”

fabulații. În anumite momente, realizatorii lasă să se înțeleagă că ar avea acces chiar la informații din ancheta

ce se desfășoară în Franța, dar fără a furniza probe în acest sens. Deși analiza asupra organizației ATMAN

și a liderului acesteia se vrea una serioasă, punând accentul pe aspecte esențiale (cauze, natura profundă,

mod de acțiune) și nu pe senzațional, documentarul are un titlu senzaționalist, de presă tabloidă. Sunt momente

în care autorii lasă impresia că ar cunoaște organizația ATMAN din interior, până la cele mai intime detalii,

însă alteori par a fi cu totul în afara problemei! 

Documentarul este postat pe canalul ”DEPARTAMENTUL SECRET”, care conține în principal documentare

legate de perioada dictaturii lui Ceaușescu, dând impresia că ar fi produse de cercuri care fie au legătură cu

fosta Securitate, fie au acces la dosarele acesteia, dar nu sunt prezentate niciun fel de dovezi sau documente. 

Sunt pur și simplu afirmații fără probe, care se pretind a fi dezvăluiri în premieră, iar tonul ferm și apăsat

al acestora lasă să se înțeleagă că ar fi vorba despre adevăruri certe, ce au fost inaccesibile până acum.

Chiar și imaginile care se referă la evenimente din prezent prezintă efectul cinematografic de peliculă veche,

degradate și uzate, ca și cum ceea ce se vizionează datează de o sută de ani! Se pare că autorii acestui canal

care se ocupă în special de subiecte din vremea dictaturii, au creat un set de setări pe care le utilizează apoi

pentru orice producție, inclusiv pentru cele cu subiect contemporan! Ei par să fi conceput la repezeală un scenariu,

pe care l-au încărcat apoi într-un instrument AI de o calitate îndoielnică, iar acesta a generat imagini

exclusiv alb-negru, potrivit setărilor de film vechi! Acest aspect de peliculă veche de cinema, ce contrastează

cu subiectul de actualitate, împreună cu faptul că imaginile în sine oricum nu au legătură cu ceea ce expune

naratorul robotic, amplifică impresia de producție generată automat, marcată de senzaționalism ieftin, creată

cu eforturi minime, menită să umple un canal orientat pe obținerea rapidă de bani. Această impresie este 

accentuată de cele câteva îndemnuri la abonare la canalul video, care sunt inserate pe parcursul în narațiunii.

Să luăm pe rând câteva idei mai importante surprinse în această bizară producție:

➤ FABULAȚII - documentarul vehiculează pretinse informații din ancheta din Franța

● citate din documentar:

Din acele case, au fost ridicate tone de documente și jurnale care au dispărut înainte de a ajunge pe masa

judecătorilor. Ce secret a trebuit îngropat cu prețul unui asediu militar în inima Capitalei? (secvența)

Dar în haosul perchezițiilor, procurorii au pus mâna pe ceva ce Bivolaru credea că este în deplină siguranță.

Nu erau doar bani nedeclarați sau pașapoarte cu identități false pregătite pentru fugă. Într-una dintre locațiile

conspirative, ascunsă bine sub podea, a fost găsită o arhivă video vastă și o serie de jurnale personale ale

fetelor din cercul intim. Dar în dosarul trimis instanței a mai apărut un singur document: o simplă foaie

de hârtie scrisă de mână, care a dispărut misterios din arhivă înainte de a ajunge la judecător. (secvența)

comentariu: Dacă documentele ar fi dispărut înainte de a ajunge la judecători, de unde ar putea ști realizatorii

despre existența acestora? Asta ar fi posibil doar dacă ei ar avea acces la aceste dosare secrete, numai că

întrebarea ”ce secret a trebuit îngropat?”, alături de ”dispariția misterioasă” a acestuia sugerează că de fapt

realizatorii nu cunosc conținutul ”îngropat”, ceea ce vine în contradicție cu detaliile ”precise” despre acest

conținut, de exemplu că ar fi vorba de ”jurnale intime” sau ”hârtie scrisă de mână”. Cel mai probabil, FAKE ❎ !

Realizatorii continuă circul contradicțiilor când, după ce tocmai au afirmat că arhiva ar fi rămas secretă, 

dar se află totuși în mâinile anchetatorilor, ulterior afirmă despre aceasta că ar fi fost scoasă din țară de Bivolaru:

● citat din documentar:

Deși oficial SRI nega o implicare directă, surse judiciare au confirmat ulterior că MISA era considerată

o vulnerabilitate la adresa siguranței naționale, nu neapărat din cauza practicilor yoga, ci din cauza potențialului

de șantaj asupra unor decidenți politici și magistrați. Existența arhivei video cu demnitari în ipostaze compromițătoare

rămânea o amenințare latentă. Se bănuia că această arhivă a fost scoasă din țară înainte de percheziții sau că

există copii de siguranță bine ascunse. Faptul că Bivolaru nu a publicat niciodată aceste înregistrări, deși

a amenințat voalat de mai multe ori, sugera că ele erau folosite ca poliță de asigurare, un instrument de negociere

tăcută cu puterea de la București. Această ipoteză ar explica de ce, în ciuda mandatelor internaționale, autoritățile

române păreau uneori ezitante în a forța nota pe canale diplomatice pentru aducerea lui în țară. (secvența)

comentariu: Chestia cu șantajul la adresa ”puterii” funcționează poate doar dacă cei șantajați sunt chiar de la

vârful puterii (”decidenți”), pentru că nu poate fi ținut în șah sistemul puterii amenințându-i pe cei mărunți.

Dimpotrivă, aceste razii s-au declanșat totuși, în ciuda pretinsului șantaj, fiind decise tocmai de către ”decidenți”,

care în niciun caz n-ar fi riscat să fie demascați, mai ales dacă ar fi existat ”copii de siguranță bine ascunse”.

Cel mai probabil, FAKE ❎ !

Dar stai să vezi că de fapt probele nu au dispărut, nici nu le-a scos Bivolaru din țară, ci sunt bine mersi 

la anchetatori, iar realizatorii dau detalii, ca și cum le-ar fi văzut cu ochii lor! 

● citate din documentar:

Bivolaru și-a consolidat puterea folosind exact metodele celor care îl persecutaseră în trecut: dosare detaliate

pentru fiecare adept. Se întocmeau rapoarte scrise despre viața intimă a cursanților. (secvența)

A fost găsită o arhivă video vastă și o serie de jurnale personale ale fetelor din cercul intim. Ceea ce scria acolo,

negru pe alb, nu avea nicio legătură cu spiritualitatea sau evoluția sufletului. Erau grafice detaliate, tabele

cu frecvența actelor sexuale, nume de cod și date precise. (secvența)

Dar elementul cel mai periculos găsit la percheziție a fost arhiva de jurnale. Fiecare adeptă din cercul intim

era obligată să țină un jurnal detaliat, în care să noteze nu doar trăirile spirituale, ci și actele sexuale, partenerii

și fanteziile. Aceste caiete, sute la număr, au fost ridicate de procurori. Citindu-le, anchetatorii au realizat

că au în față probele clare ale traficului de persoane și ale prostituției mascate. Femeile erau trimise să facă

tantra cu diverse persoane influente din afara sectei, sub pretextul transfigurării. În realitate, aceste întâlniri

erau filmate sau documentate minuțios pentru a asigura loialitatea respectivilor bărbați. Era un sistem clasic

de honey trap (”capcană cu miere”), folosit de serviciile de spionaj, dar aplicat la scară industrială de o grupare

spirituală. (secvența)

comentariu: Jurnale intime au fost descoperite la razii (a se vedea fragmente din rechizitoriul MISA - DIICOT

link1, link2, link3), unul dintre ele fiind chiar jurnalul intim al cursantei M.D. (presă, arhivă rechizitoriu),

care a dus în cele din urmă la condamnarea lui Bivolaru. Cursanților le era recomandat să țină astfel de jurnale

pentru ”a-și obiectiva și memora percepțiile spirituale”, mai ales după inițierea în anumite tehnici speciale

(inclusiv ”inițierile sexuale” cu Bivolaru). Aceste jurnale nu sunt obligatorii în sensul că întocmirea lor este

verificată periodic de către lideri, dar apar implicit ca o necesitate la anumite activități, acolo unde li se cere

cursanților să-și relateze percepțiile, cu ocazia anumitor evaluări (de exemplu la Mișcarea Charismatică).

Dar de aici și până la ”grafice detaliate, tabele cu frecvența actelor sexuale, nume de cod și date precise”

este o distanță prea mare spre a fi veridică și credibilă. 

Este cert că MISA și Bivolaru trimiteau fete în preajma unor persoane importante (vezi min16:sec20 video

sau transcript). După declarațiile raportorului OSCE, în care acesta a descris MISA ca sectă, instructoarea

Daniela Dae din Finlanda l-a acuzat de hărțuire sexuală pe un forum de yoga din Finlanda, însă nu a mers

mai departe, printr-o eventuală acțiune în instanță (presă și declarație în engleză cu traducere).

Însă nu există dovezi că ”fetele trimise la baștani” ar fi încercat să-i șantajeze pe aceștia, cel mult s-a căutat

obținerea de favoruri și protecție pe principiul ”ai grijă de noi și noi te vom răsplăti având grijă de tine”.

De altfel este foarte riscant să-i superi pe baștani, de aceea șantajul trebuie să fie ultima soluție, când nimic

altceva nu mai rămâne de făcut, după principiul ”dacă mă duc eu, te iau cu mine”. Așadar chestia cu arhiva

video cu filmări se scene sexuale în scop de șantaj este cel mai probabil FAKE ❎ !

● citat din documentar:

O fostă membră din cercul zero, a cărei identitatea a fost protejată sub inițiale în dosar, a acceptat să colaboreze

cu procurorii. Declarația ei a fost piesa lipsă din puzzle. Ea a descris nu doar abuzurile sexuale, ci și mecanismul

banilor. A explicat cum sume uriașe de valute erau scoase din țară de curieri, fete care călătoreau cu banii lipiți

de corp. (secvența)

comentariu: Nu sunt furnizate dovezi despre practica ”curierelor cu bani lipiți de corp” (la care se face referire

și în titlu), iar în dosarul întocmit de DIICOT nu este specificată modalitatea de transport (sursa).

● citat din documentar:

Anchetatorii au început să documenteze fluxurile financiare care plecau din România către Suedia pentru

a susține traiul luxos al liderului. (secvența)

comentariu: În dosarele judecate în instanță, nu există referiri la fapte comise după fuga lui Bivolaru în Suedia,

ci doar se menționează trecerea frauduloasă a frontierei, reținerea lui la Malmo și stabilirea lui la Karlskrona.

Acuzațiile cu privire la banii trimiși către Suedia, aparțin fostei instructoare Simona Trandafir:

Noi credem că Grieg a deviat de la idealurile spirituale pe care ni le-a destăinuit nouă. A început să fie interesat

în principal de viaţa lui, de propria lui securitate şi de acumularea a cât mai mulţi bani pe care să îi cheltuie

pe mâncare scumpă. (arhivă) Ulterior, Bivolaru a negat aceste acuzații într-un mesaj care conținea și celebrele

fotografii cu frigiderul gol din Suedia.

● citat din documentar

Informația despre prezența sa la Paris venise pe un canal securizat, probabil de la un serviciu partener sau,

cum speculează unii, chiar din interiorul organizației, de la cineva care dorea preluarea puterii. (secvența)

comentariu:

Mostră de abureală în stil de securiști vechi cu nostalgii comunist-ceaușiste, prezentată ca mare dezvăluire

a unor secrete de la cel mai înalt nivel: ba se presupune că Bivolaru a fost localizat de ”un serviciu partener”

(adică serviciile de informații române le-ar fi dat pontul celor din Franța), ba se speculează că a fost turnat

din interiorul MISA/ATMAN! Când vii cu speculații, sigur nu ești conectat la surse de informații autentice!

● citat din documentar:

Bivolaru nu mai era protejat de azil, așa că a devenit o fantomă. Se deplasa constant între țări, folosind 

documente de identitate extrem de bine falsificate și o rețea de logistică impresionantă. (secvența)

comentariu: Nu sunt dovezi că Bivolaru s-a mai deplasat între țări după 2017, tocmai pentru că Finlanda

emisese mandat de căutare prin Europol. Dimpotrivă, declarațiile unor foste cursante, victime ale traficului

de persoane de la ATMAN, indică faptul că el s-a ”stabilit” la Paris și nu mai ieșea din locuința secretă, având

”treabă” în permanență, ”inițiind” zilnic cursante. Pe durata supravegherii de către poliția franceză în perioada

1 nov 2022 = 28 noiembrie 2023, Bivolaru nu a părăsit deloc vizuina, în schimb i-au fost aduse între 5 și 10

femei pe săptămână.

● citat din documentar:

În Franța, o unitate specială a Jandarmeriei, Section de Recherche, a început să primească sesizări ciudate.

Nu erau plângeri obișnuite. Erau relatări despre femei tinere, franțuzoaice sau străine, care intrau în centre

de yoga și rupeau brusc orice legătură cu familiile lor, ajungând să trăiască în comunități închise din regiunea

pariziană. (secvența)

comentariu:

Dimpotrivă, informațiile furnizate atât de victime cât și de organizațiile anti-sectă din Franța arată că tocmai

franțuzoaicele erau exceptate de la ”inițierea sexuală” (link), fie pentru că puteau reclama la autoritățile țării lor

(ceea ce străinele ar fi făcut mai greu), fie pentru că, știind locurile, puteau identifica mai ușor locația.

În plus, lipsa femeilor din Franța era mai ușor de sesizat de către familii și de reclamat la poliția franceză.

● citat din documentar:

Spre finele lui 2020, cercul investigațiilor s-a lărgit. Finlanda a raportat cazuri de trafic de persoane legate

de aceeași rețea. În SUA, FBI-ul a început să monitorizeze fluxurile financiare ale studiourilor de videochat

care operau pe platforme americane, dar aveau sediul în estul Europei și legături cu MISA. (secvența)

comentariu: Finlanda a emis mandatul de căutare pe numele lui Bivolaru în septembrie 2017, la o săptămână

după eliberarea condiționată a acestuia din penitenciarul Bistrița. Nu avem date despre monitorizarea din partea

FBI, dar e clar că nu s-a acționat. Până în momentul în care când foste cursante au depus reclamații la poliția

franceză, nici FBI și nici poliția franceză sau finlandeză nu au acționat.

● citat din documentar:

Finalul acestui capitol al libertății sale frauduloase se apropia, iar semnele erau vizibile pentru cine știa

să privească. Conturile bancare ale interpușilor începeau să fie blocate. Vizele unor instructori erau refuzate.

(secvența)

comentarii: Nu există informații despre o astfel de situație și nici realizatorii documentarului nu furnizează

dovezi. Dar dacă ”semnele erau vizibile”, Bivolaru și acoliții s-ar fi sesizat și s-ar fi alarmat, în schimb aceștia

n-au schițat niciun gest, continuând să acționeze de mai mulți ani în același mod, ce fusese deja dezvăluit

public încă din anul 2013 în documentarul finlandez ”Chemarea unui guru tantric” și în anul 2019 în declarațiile

din presa internațională ale australienei Ashleigh Freckleton.

● citat din documentar:

În paralel cu exploatarea din România, centrele ATMAN din Occident începeau să devină puncte fierbinți.

În Marea Britanie, de exemplu, poliția a început să monitorizeze o serie de școli de Tantra care operau în Londra.

Vecinii reclamau mișcări suspecte, femei care intrau și ieșeau la ore târzii, mașini de lux care aduceau bărbați

în vârstă. Sub acoperirea unor cursuri de dezvoltare personală se desfășura prostituție de lux. (secvența)

comentarii: Bullshit! Miranda Grace s-a adresat autorităților din UK, care i-au răspuns că nu au găsit nimic:

”Laura vorbește cu Miranda și cu alți foști membri și apoi merge la poliția Thames Valley. Poliția face o anchetă,

dar apoi se așterne tăcerea. Ne-au spus că au făcut o anchetă amănunțită, dar au ajuns la concluzia că 

nu au avut loc infracțiuni în zona lor, așa încât cazul a fost clasat.” (podcast BBC Bad Guru ep.5, min18:sec26)

- Ați comis faptele reclamate?

- Nu!

- Vedeți, nu le-au comis!

● citat din documentar:

Bivolaru, deși fugar, primea rapoarte detaliate despre încasările din Londra, Paris sau Berlin. (secvența)

comentarii: Dar despre încasările din Praga, nimic? (detalii)

● citat din documentar:

El devenise un fel de CEO fantomă al unei multinaționale a sexului ezoteric. Lăcomia sa creștea proporțional

cu riscurile. Cerea sume tot mai mari. Punea presiune pe coordonatoare să recruteze mai agresiv, să deschidă

noi locații, să extindă misiunea. Această grabă a dus la greșeli. Transferurile bancare au devenit prea frecvente,

sumele prea mari pentru a fi justificate ca donații, iar fiscul din diverse țări europene a început să pună întrebări.

(secvența)

comentarii: Și ce răspunsuri a primit fiscul? Că nimeni nu i-a întrebat de sănătate pe cei din MISA până când

fostele cursante au depus reclamații la poliția franceză. Evident, este o vrăjeală din partea autorilor.

● citat din documentar:

Ultimii ani de libertate clandestină ai lui Bivolaru au fost marcați de o degradare morală și fizică accelerată.

Surse din anturajul său povestesc despre crize de furie, despre decizii haotice, despre suspiciunea bolnăvicioasă

îndreptată chiar și împotriva celor mai loiale coordonatoare. Începuse să vadă trădători peste tot. Își schimba

ascunzătoarea la fiecare câteva zile. Dormea puțin, consuma cantități uriașe de suplimente și medicamente.

(secvența)

comentarii: Minciuni sfruntate! Bivolaru nu aveau cum să-și schimbe locație frecvent, în condițiile în care

avea o mulțime de lucruri pe care ar fi trebuit să le mute (a se vedea filmările difuzate de MISA din apartamentul

ticsit și răvășit al gurului de după razii, că erau cărți stivuite și la budă - video). Zeci de fetele locuiau câte

două-trei săptămâni în casa de așteptare, iar poliția franceză a supravegheat locuința lui guru timp peste un an,

numărând fetele ce-i erau aduse acestuia, iar gurul nu s-a mutat în tot acest timp. Invenții cu iz senzaționalist,

pentru cules like-uri și subscrieri. Cât despre ”suplimente” (de fapt pulberi de plante), se știe de mult că guru

ia cu sacii, dar nu s-a auzit ca acesta să ia medicamente, pe care le blamează ca fiind nocive.

● citat din documentar:

Mitul marelui yoghin, care trăiește cu aer și lumină, era contrazis de realitatea unui bătrân hăituit, dependent

de puterea pe care o exercita asupra femeilor pe care le captivase. El știa că sfârșitul se apropie, dar refuza

să accepte înfrângerea. Pentru el nu exista înfrângere, ci doar teste spirituale. (secvența)

comentariu: Nu bănuia că sfârșitul se apropie, că dacă ar fi bănuit ceva, ar fi încercat să o tulească precum

șobolanul de pe corabia ce se scufundă sau măcar ar fi încercat să scape de unele probe incriminatoare și

mai ales ar fi încercat să-și salveze banii!

● citat din documentar:

Trupele speciale au pătruns în forță în locația principală din Ivry-sur-Seine, unde se credea că se ascunde liderul.

(secvența)

comentariu: Cum ”se credea”, din moment ce poliția supraveghea locația de peste un an și, la sfârșitul filajului,

au intrat peste el și l-au surprins cu flagrantul în flagrantă?

● citat din documentar:

Bivolaru a fost găsit într-o cameră retrasă, înconjurat de obiecte ritualice și teancuri de bani cash. Spre deosebire

de arestarea din 2016, de data aceasta atitudinea sa nu a mai fost una de sfidare calmă. Martorii oculari descriu

un bătrân confuz, vizibil marcat de anii de fugă și de boală, care părea să nu înțeleagă gravitatea situației. (secvența)

comentarii: Nu au fost date publicității astfel de informații din anchetă. Singura înfățișare a lui Bivolaru de până

acum care a avut caracter public și la care a asistat presa, cea din 1 decembrie, când a fost pus sub acuzare

și a primit mandat de arest preventiv pentru 4 luni (link) - nu au cuprins detalii din momentul arestării. 

Sunt invenții cu scopul de a amplifica dramatismul și senzaționalul.

Însă faptul că Bivolaru pare rupt de realitate se poate constata din declarațiile date în fața anchetatorilor (detalii),

când s-a comparat cu Iisus, s-a lăudat cu capacitățile lui paranormale și o promovat ”virtuțile” consumului

de urină, căutând să justifice prezența bolurilor cu ”elixir auriu” găsite în apartamentul acestuia.

● citat din documentar:

Un aspect crucial al anchetei franceze a fost identificarea fluxurilor financiare. Procurorii au reușit

să demonstreze că banii generați din activitățile ilicite, videochat, masaj erotic, muncă la negru,

nu rămâneau în Franța, ci erau transferați prin circuite complexe către conturi din alte țări sau erau 

folosiți pentru achiziționarea de proprietăți imobiliare. Bivolaru nu era doar un lider spiritual, ci și 

beneficiarul final al unei rețele de spălare de bani. Sumele vehiculate erau de ordinul milioanelor

de euro, o avere construită pe suferința adepților săi. Această dimensiune economică a dosarului

a atras atenția fiscului francez, o instituție temută pentru rigoarea sa, care a început propriile verificări 

punând sechestru pe bunurile organizației. (secvența)

comentariu: Există puține detalii despre ancheta fiscului și despre traseul banilor. Jurnalul Libération a scris

despre cercetările care îi vizează în special pe Sorin Turc (detalii) și pe Mihai Stoian (detalii). Nu se cunosc

multe amănunte nici despre proprietățile MISA, dar afirmația că fiscul a pus sechestru pe aceste proprietăți

nu este adevărată în toate cazurile. După un timp în care accesul le-a fost oprit de către poliția franceză pentru

finalizarea anchetei, cei de la MISA au putut intra și filma în apartamentul în care a locuit Bivolaru (video).

MISA a reclamat că una dintre proprietăți a fost afectată de un incendiu după razie, aruncând acuzații la adresa

vecinilor (video). Așadar nu a fost vorba de sechestru, ci de o interzicere temporară a accesului la ”scena crimei”.

● citat din documentar:

În zilele de după arestare, asistența socială și psihologii au intervenit pentru a ajuta victimele scoase din casele

sectei. Procesul de deprogramare a fost extrem de dificil. Multe dintre femei refuzau să accepte că au fost

abuzate, apărându-l cu înverșunare pe cel pe care îl considerau un sfânt. (secvența)

comentariu: Nu este clar dacă a existat o deprogramare, nu avem informații de la anchetatori, însă cei de la MISA

scapă vorbesc despre cursante care au dat declarații și au fost duse la adăposturi, citez:

Au trecut însă la amenințări, de îndată ce unele dintre presupusele victime nu au fost de acord să semneze

hârtiile care li s-au pus în față. [...] (ceea ce înseamnă că altele au semnat, zice-se, sub presiune)

Cele foarte puține care au semnat ceva, au fost duse la un fel de adăpost, unde sunt de obicei găzduite 

victimele traficului de persoane. [...] Deși a trecut mai bine de o lună de la descinderile în forță ale poliției

franceze din 28 noiembrie, există încă așa-zise victime despre care nu se știe nimic nici până acum.”

(sursa)

Însă dacă imediat după razie aceste cursante au dat declarații din care reiese că sunt victime (prin urmare

considerându-se necesară internarea lor într-un adăpost special), nu poate fi vorba de o deprogramare! 

Pentru o astfel de deprogramare, este necesar un interval de timp mai mare. Din acest motiv, următoarea afirmație

din documentar devine și mai puțin credibilă:

● citat din documentar:

A fost nevoie de săptămâni de consiliere și de confruntarea cu realitatea probelor pentru ca unele dintre ele

să înceapă să vorbească. Mărturiile lor înregistrate video au devenit piesele de rezistență ale acuzării. (secvență)

comentariu: Nu există informații oficiale despre cursante găsite și interogate la razii care ar fi devenit martori

de bază ai acuzării. MISA și susținătorii ei insistă și persistă în a afirma că niciuna dintre cele descoperite la razii

nu a făcut acuzații la adresa lui Bivolaru și a liderilor MISA, ceea ce totuși vine în contradicție cu afirmația, făcută

tot de către ei, cum că unele cursante au fost duse, imediat după razie (și nu după săptămâni de consiliere),

în adăposturi speciale pentru victime ale traficului de persoane și abuzurilor sexuale.

● citat din documentar:

În săptămânile care au urmat raziei, anchetatorii francezi au început să analizeze terabytes de date extrase

din computerele și serverele confiscate din vilele organizației. Ceea ce au găsit a depășit sfera infracționalității

sexuale, intrând într-o zonă mult mai obscură, care a alertat serviciile de contrainformații. Bivolaru nu colecta

doar materiale pornografice cu adepții săi. El construise o arhivă sistematică de informații sensibile. 

Printre fișierele criptate, experții au descoperit rapoarte detaliate despre persoane publice din România

și din alte țări europene, oameni care trecuseră pragul cursurilor de yoga sau care avuseseră interacțiuni

private cu membrii sectei. Aceste rapoarte semănau izbitor cu notele informative ale fostei securități: profiluri

psihologice, vulnerabilități, vicii, relații extraconjugale și probleme financiare. Se pare că rețeaua de videochatiste

și maseuze tantrice nu avea doar rolul de a produce bani, ci și pe acela de a culege informații. Clienții studiourilor

și saloanelor, mulți dintre ei oameni cu bani și poziții influente, se confesau în momentele de intimitate, fără să știe

că totul este notat și transmis mai departe. Această descoperire a schimbat perspectiva asupra MISA. Nu mai era

doar o sectă, ci o structură privată de informații care opera la nivel transfrontalier. Întrebarea care a început

să circule în mediile judiciare a fost: Cine mai beneficia de aceste informații? Era Bivolaru singurul destinatar

sau aceste dosare erau o marfă de schimb pe o piață mult mai mare? În România, ecourile anchetei franceze

au provocat o undă de panică tăcută. Numele care apăreau în dosarele franceze ca contacte sau simpatizanți

includeau figuri din justiție, politică și media de la București. Deodată, vechile teorii despre protecția politică

a lui Bivolaru căpătau o substanță concretă. Se vorbea despre judecători care frecventau ashram-urile în anii 2000,

despre politicieni care beneficiau de tratament preferențial în campaniile electorale și despre jurnaliști care

fuseseră plătiți sau șantajați să tacă. Faptul că aceste dovezi se aflau acum în mâinile procurorilor francezi

și nu ale celor români însemna că omerta locală nu mai putea funcționa. Riscul unor scurgeri de informații

către presă era iminent, iar potențialul de compromitere a unor cariere publice era uriaș. (secvență)

comentarii: Bullshit! ”Persoanele publice din România și din alte țări europene, care trecuseră pragul cursurilor

de yoga sau care avuseseră interacțiuni private cu membrii sectei” erau arhicunoscute: Monica Macovei și Cioloș

din România, Ulla Sandbeck și alți europarlamentari din UE, cunoscuți de-ai lui Stoian, fără mare influență.

Despre Sepo Isotalo, MISA nu avea informații ”compromițătoare” astfel că, atunci când acesta a început

să se pronunțe public despre MISA ca fiind o sectă, coordonatoarea Natha din Finlanda, Daniela Dae, n-a avut

altă soluție decât să insinueze - pe un forum obscur - că acesta ar fi hărțuit-o sexual! În procesele intentate

unui fost cursant în legătură cu postări de pe acest blog, cei de la MISA ”a fost necesar” să vină cu martori

mincinoși, căci n-au avut nimic compromițător despre pârât.

În ce privește protecția pe care MISA ar avut-o în raport cu justiția română, o modalitate mult mai eficientă

și mai lipsită de riscuri decât șantajarea cu informați compromițătoare a factorilor de putere și decizie este

cultivarea de relații strânse cu aceștia, dar oricum nici ei nu ar avea vreo influență asupra justiției franceze. 

● citat din documentar:

Un alt aspect șocant relevat de analiza datelor a fost nivelul de control financiar. Bivolaru nu doar că încasa bani,

ci controla prin interpuși o rețea de firme fantomă înregistrate în paradisuri fiscale din Cipru până în Panama.

Aceste firme dețineau proprietăți imobiliare valoroase în marile capitale europene, cumpărate cu banii proveniți

din exploatarea sexuală. Mai mult, anchetatorii au găsit dovezi ale unor investiții în cripto-monede, o metodă

modernă și greu de urmărit de spălare a banilor. Gurul care predica detașarea de material era în realitate

un speculator financiar abil, care folosea tehnologia blockchain pentru a și ascunde averea ilicită. (secvență)

comentariu: Fugiți băi cu cripto-monedele voastre, guru nici măcar nu își dădea seama că cita din Cațavencu!

Singura lui ispravă bazată pe tehnologia informatică era că își semna email-urile cu ”Selfsame”!

Oricum, toate aceste afirmații pleacă de la realizatorii acestui documentar, care pretind că ar fi avut acces

la dosarele anchetatorilor francezi, ceea ce este doar o vrăjeală. Acești realizatori nu cunosc bine nici situația

din interiorul MISA, așa cum se va vedea mai târziu.

● citat din documentar:

În tot acest timp, Gregorian Bivolaru, aflat în arest preventiv, a încercat să joace ultima sa carte, nebunia

sau deteriorarea cognitivă. Avocații săi au solicitat expertize psihiatrice, susținând că starea sa de sănătate

nu îi permite să suporte regimul de detenție. A fost o strategie disperată, menită să câștige timp sau să obțină

o plasare în arest la domiciliu, de unde ar fi putut relua comunicarea cu exteriorul. Însă medicii legiști francezi

au fost fermi. Rapoartele lor au concluzionat că Bivolaru are discernământ, că este capabil să înțeleagă

acuzațiile și că starea sa fizică, deși fragilă din cauza vârstei, este compatibilă cu detenția. Această decizie

a închis și ultima portiță de scăpare. Gurul trebuia să răspundă pentru faptele sale, nu ca un pacient, ci ca

un inculpat. (secvență)

comentariu: Nu există informații că Bivolaru și avocații lui ar fi jucat ultima carte a nebunei. Desigur că

judecătorii și anchetatorii au ascultat ”pledoaria” lui Bivolaru despre capacitățile lui paranormale, canalul

iubirii divine și consacrarea jocurilor amoroase către Dumnezeu, plus ”virtuțile” consumului reciproc de urină, 

dar acest fapt nu elimină răspunderea acestuia care, prin organizarea sistemului de racolare, manipulare, îndoctrinare,

supunere și exploatare sexuală a cursantelor, precum și prin comportamentul conspirativ, a dovedit că are

discernământ și că trebuie să răspundă pentru faptele sale. Mai mult, ori de câte ori a ieșit din pușcărie, 

Bivolaru a fugit și și-a reluat imediat vechile practici ilegale și imorale, fiind un recidivist.

● citat din documentar:

În România, impactul social a fost profund. Cazul MISA a redevenit subiect de dezbatere națională, dar de data

aceasta discuția nu mai era despre senzaționalism, ci despre vulnerabilitatea societății în fața manipulării.

S-au pus întrebări serioase despre rolul statului în protejarea cetățenilor, despre cum a fost posibil ca o astfel

de structură să funcționeze timp de 30 de ani sub ochii autorităților. Psihologi, sociologi și teologi au apărut

la televizor încercând să explice mecanismele sectare. S-a discutat despre necesitatea unor legi mai clare

privind abuzul psihologic și manipularea mentală, infracțiuni greu de dovedit în actualul cod penal.

Cazul Bivolaru devenise un studiu de caz pentru eșecul instituțional și pentru nevoia de reformă morală.

(secvență)

comentariu: E clar că realizatorii acestei producții au văzut cu certitudine alt film sau au avut halucinații.

Din 2004, nu a mai existat o discuție națională despre MISA, subiectul MISA nu mai prezintă interes în prezent.

Cu prilejul arestării lui Bivolaru în Franța, în mass-media din România au existat doar știri seci, telegrafice.

Mult mai ample au fost ecourile din media internațională, pentru care subiectul este nou, dar nici acolo nu a existat

vreo inițiativă despre schimbări legislative necesare care să împiedice repetarea unor astfel de situații pe viitor.

Poate prezentarea publică a faptelor, în cadrul procesului ce va urma în Franța, să mai schimbe situația. 

Anchetele autorităților din alte țări, în afară de Franța, n-au găsit nimic special. Zdup? NUP! (Nope!)

Singura țară care are o legislație corespunzătoare și acționează ca atare, rămâne Franța.

● citat din documentar:

În final, povestea MISA ne lasă cu un gust amar, dar și cu o lecție necesară. Ne învață că răul nu are întotdeauna

coarne și coadă, ci poate veni îmbrăcat în alb, ne învață că granița dintre credință și fanatism este fină și că trebuie

să ne păstrăm mereu spiritul critic chiar și în fața celor mai seducătoare promisiuni.

comentariu: Parafrazând, ”povestea MISA ne lasă cu un gust ciudat, ne învață că granița dintre adevăr și fabulație

este fină și că trebuie să ne păstrăm mereu spiritul critic, chiar și în fața celor mai convingătoare narațiuni”.

Povestea MISA, așa cum a fost spusă în această tentativă de documentar, lasă un gust ciudat de ghiveci,

un amestec de adevăr și fabulație, de afirmații corecte și obiective cu dramatizări senzaționaliste.

Iar scopul nu este unul de demascare și trezire, care se realizează doar prin puterea adevărului, ci unul de profit,

urmărind atragerea unui număr cât mai mare de vizualizări, obținut prin senzaționalism ieftin îmbrăcat în haina

unor pretinse clarificări ale istoriei. Citez din documentar:

Câte alte astfel de cutii ale Pandorei mai există nedeschise în subsolurile României postcomuniste? 

În final, în aceeași ordine de idei, un comentariu al unui cititor al blogului:

Mi se pare o suspiciune exagerată ideea că Bivolaru își construia baze de date cu clienți politici cărora 

le-ar fi plasat locotenenți. De ce spun asta:

- nu există dovezi că ar fi urmărit vreun obiectiv politic. Profilul lui indică mai degrabă un interes financiar,

nu unul strategic. Pentru a avea un target politic trebuie să ai o anumită claritate mentală și infrastructură,

iar el, ca fugar/refugiat, nu se încadrează în acest tipar.

- din Suedia își coordona organizația, nu colecta date pentru jocuri de putere.

- deși informațiile adunate de pe exmisa, Softpedia și din bloguri personale sunt utile, povestea prezentată

în video nu are o coloană vertebrală solidă. Bias-urile celor care au construit narațiunea se simt. Da, sunt

lucruri reale discutate de-a lungul timpului, dar acesta nu este firul adevărat al relatărilor despre MISA.

În concluzie, e bine că există materiale care avertizează publicul, dar cea mai valoroasă avertizare este 

cea obiectivă, nu cea construită prin telefon fără fir. Oricât de bine intenționat ar fi un video, dacă nu există

o urmărire activă și riguroasă a faptelor, valoarea lui scade. (comentariu)

⬧ rechizitoriu corupție sexuală, act sexual cu un minor, în formă continuată, perversiune sexuală partea 1, partea2

⬧ rechizitoriul MISA - DIICOT trafic de persoane, arhivă pag.1, pag.2, pag.3

(va urma)