MISA TOXICĂ: 1. ”EVA - Ura și la gară!”



Subtitlu: ”Cum să mimezi comentarea unui podcast, trecându-l sub tăcere”

În primul articol dintr-o serie începută pe site-ul său oficial (link), MISA lăsa să se înțeleagă că va analiza și va combate

cele afirmate în podcast-ul ”Vânătorul de suflete” (link), ce conține relatări ale unor foste cursante ale MISA/ATMAN

care consideră că au fost abuzate de către liderul spiritual organizației și de acoliții acestuia.

Mai întâi, ce treabă are MISA cu relatările unor foste cursante ale filialei germane a ATMAN - DAtY?

Parcă era vorba că școlile din federația ATMAN sunt independente și sunt responsabile doar pentru propria lor activitate 🔗.

Dar în tot acest timp, DAtY a tăcut de parcă n-ar fi vorba de foste cursante din Germania.

Podcastul are legătură cu MISA din următoarele motive:

➤ una dintre victime, care și-a dat numele real, Nathalie, a locuit un timp împreună cu cursanți yoga în România

➤ toate victimele denunță unele aspecte bizare ale ideologiei ATMAN, despre care DAtY recunoaște că provine de la MISA

și de la liderul spiritual al acesteia, Bivolaru:

”Dl. Bivolaru a fost implicat semnificativ în proiectarea și dezvoltarea cursului de yoga pe termen lung. 

Acest curs de yoga este oferit acum ca o lecție în toate organizațiile de yoga ale Federației ATMAN, inclusiv aici, în Germania.” 🔗

De asemena și federația ATMAN recunoaște aceasta:

”Gregorian Bivolaru este autorul Cursului Integral de Yoga Ezoteric, cel mai extins curs de yoga din lume. El este, de asemenea,

coautor al Cursului de Tantra Yoga Ezoterică și susținătorul activ și contribuitorul la mai multe alte cursuri spirituale.” 🔗

➤ două dintre victime - Eva și Nathalie - îl acuză de abuz sexual pe liderul spiritual al organizației, Gregorian Bivolaru.

Cu toate acestea, în răspunsul său, MISA evită orice referire din podcast la Bivolaru.

În episodul 1 se spune doar că ”dușmanii profesorului de yoga Gregorian Bivolaru nu ratează nicio ocazie de a-l discredita,

pe el și învățăturile sale spirituale revoluționare (subliniem revoluționare, fiind o idee importantă)” 🔗, în timp ce în episodul 2 🔗,

numele lui Bivolaru lipsește cu desăvârșire (în sfârșit, un aspect în care Bivolaru a ajuns la desăvârșire!)

Firesc ar fi fost ca dezbaterea să pornească de la afirmațiile și dovezile pe care podcast-ul se bazează.

Dar la MISA nimic nu este firesc, totul este exact invers decât ar trebui să fie, așa că cei de la MISA trec sub tăcere

mai tot ceea ce se afirmă în podcast și caută doar să schimbe impresia pe care acesta o produce, interpretând unele afirmații

în alt sens, citez:

MISA:”Începem și noi o serie de câteva articole (poate și un bonus, de ce nu), în care lansăm întrebări pertinente și oferim

puncte de vedere de bun simț, care să deschidă cititorilor o altă perspectivă asupra acestui subiect.” 

Desigur, dacă dovezile sunt subțiri sau lipsesc, se pot pune întrebări cu privire la afirmațiile făcute.

Însă MISA evită aproape tot ceea ce se afirmă în reportaj și, prin aceasta, nici măcar nu neagă faptele relatate,

ci doar susține că ”perspectiva corectă” asupra faptelor este alta decât cea pe care o produce respectivul reportaj.

MISA nu realizează că lipsa negării faptelor descrise de victime echivalează - chiar și într-o instanță de judecată - cu o recunoaștere?

De ce evită MISA să reia afirmațiile din podcast?

➤ în primul rând, pentru că relatările sunt deranjante pentru mironosița MISA care se dă fată mare, fecioară neprihănită,

iar vorbele de rău - fie acestea chiar și simple bârfe sau zvonuri - îi strică imaginea. Și fecioara MISA ține mult la imagine.

Pentru ea, imaginea de virgină imaculată este totul, căci nu are altceva concret de arătat.

➤ în al doilea rând - cel mai important - se dorește a se împiedica apariția ”îndoielilor demoniace” în mintea adepților.

În acest context, nu doar imaginea fecioarei trebuie apărată, ci și imaginea Mirelui, și el pretins virgin.

Imaginea ambilor e importantă pentru a atrage la ”nuntă” cât mai mulți invitați noi, care să aducă ”darul”.

Dar de ce ar apărea îndoieli demoniace în mintea nuntașilor deja prezenți? Oare aceștia nu văd că atât Mirele cât și Mireasa

sunt îmbrăcați în veșminte albe ca neaua (iar în cazul mirelui, chiar și părul este alb)?

Sigur că asta se vede în exterior, dar mulți dintre ei știu și ceva ce nu se vede.

Nuntașii știu că, în ciuda hainelor albe, au avut loc - și au loc în continuare - multe ”relații extraconjugale”.

Multe dintre invitatele și domnișoarele de onoare au trecut anterior prin patul Mirelui.

În cazul acestora, pot apărea nu doar îndoieli demoniace, ci pot fi răscolite chiar AMINTIRI demoniace!

De asta evită MISA să expună care sunt declarațiile victimelor din podcast: ceea ce povestesc victimele au trăit multe

dintre actualele cursante și, cine știe, poate că unora dintre acestea le-ar putea veni și lor idei gen #metoo!

În definitiv, asta acuză MISA în această serie de articole: ”#metoo, privirea retrospectivă”!

Dacă, ”privind retrospectiv”, unele actuale cursante își vor spune: ”și eu am pățit asta, și eu am fost păcălită”?

Sau, cel mai grav: dacă foste cursante, aflând despre reclamațiile victimelor, vor dori să devină și ele parte în proces,

agravând situația Mirilor și stricându-le nunta?

➤ în al treilea rând, MISA încearcă să prevină, să atenueze și să creeze o contrapondere la impactul dezvăluirilor ce vor urma

în cadrul procesului din Franța, nu neapărat pentru opinia publică (deoarece impresia publică negativă despre MISA e demult creată),

ci pentru proprii adepți. Niște adepți care au deja formată o ”altă perspectivă” vor fi mai puțin predispuși să creadă ceea ce vor auzi.

De aceea, cei de la MISA evită să pună cărțile pe masă și joacă la cacealma, scoțând cărți măsluite din mânecă.

Pe ei nu-i interesează să triumfe adevărul - pentru că adevărul i-ar distruge - ci caută să ”schimbe perspectiva”.

MISA nici măcar nu neagă acuzațiile, ci caută să creeze impresia că faptele sunt altceva decât par.

MISA: ”Nu ne propunem, și nici nu ar fi posibil, să dezbatem fiecare afirmație, mai ales că nu am avut ocazia să discutăm cu

nefericitele ”victime” care le-au făcut confesiuni celor două jurnaliste. Nu vom analiza fiecare propoziție.”

Tocmai asta ar trebui într-o dezbatere despre acest podcast: analiza și dezbaterea fiecărei afirmații și a probelor.

Cei de la MISA pretind că nu pot dezbate toate afirmațiile fără să discute cu nefericitele ”victime”.

Dar ce anume oprește dezbaterile? Din moment ce există deja declarațiile, ce sens ar avea aceste discuții?

Este doar un pretext, pentru a trece sub tăcere declarațiile, profitând și de faptul că limba germană nu este foarte cunoscută.

De fapt pe cei de la MISA nu-i interesează care este adevărul, dovadă că se apucă să mintă vârtos și manipulează însăși

ordinea temporală a faptelor:

MISA: ”Ascultătorul obișnuit remarcă încă de la început că ”victimele” relatează despre experiențe minunate, transformatoare,

care au răspuns unor nevoi sufletești profunde. În plus, recunosc singure că nimeni nu le-a forțat niciodată să facă

sau să nu facă ceva, nimeni nu le-a constrâns, nu le-a impus, nu le-a obligat. La toate activitățile la care au participat,

fie ele publice sau private, au participat pentru că așa au dorit. Erau majore, dispuneau de discernământ.

Numai că, stimați ascultători, ”privind retrospectiv”, aceste persoane consideră acum că nu a fost alegerea lor, că au fost ”influențate”.

Acesta va fi leit-motivul acuzațiilor și dovada „vinovăției”. ”Privirea retrospectivă” este o găselniță eficientă, care anulează complet

faptele și adevărul, transferă responsabilitatea asupra altcuiva și te face victima ideală.”

Ticăloșia se află în propoziția ”ascultătorul obișnuit remarcă ÎNCĂ de LA început că ”victimele” relatează despre experiențe minunate”.

”Ascultătorul obișnuit” - cu care sunt obișnuiți cei de la MISA - care crede tot ce spune MISA, nu se informează și nu verifică

veridicitatea a ceea ce spune MISA deși are la dispoziție faptele, ”remarcă încă de la început”, adică rămâne ”ÎNCĂ de LA început”

cu impresia pe care vrea să le-o inoculeze MISA cum că totul a fost bine și frumos PÂNĂ la SFÂRȘIT, doar că ”proastele de victime

s-au sucit, fiind răzgândite de activiștii antisecte”.

Ascultătorul neobișnuit - adică cel care gândește și, în plus, verifică și se informează în prealabil - remarcă faptul că victimele

relatează că LA ÎNCEPUT totul era bine și frumos, dar la un moment dat ele au avut niște experiențe șocante care le-au făcut

să-și schimbe total impresia de la început, iar  ”activiștii antisecte” doar le-au arătat că nu este numai vina lor.

După cum se poate constata citind atent relatările, victimele au înțeles chiar în momentul experienței lor că este ceva în neregulă,

doar că și-au asumat inițial întreaga vină pentru că așa fuseseră învățate (”au picat testul spiritual”), iar DUPĂ ACEEA au înțeles

că nu este în totalitate vina lor, deoarece fuseseră amăgite.

”Privirea retrospectivă” - pe care o persiflează MISA - este în realitate cu totul firească în cazul unei amăgiri, deoarece cel amăgit

își dă seama de aceasta abia DUPĂ ce a fost amăgit, căci dacă și-ar fi dat seama înainte, nu mai putea fi amăgit. 

Ordinea cronologică sugerată în mod insidios de către MISA este următoarea:

(1) ”Încă de la început, toate bune și frumoase” ➜ (2)”până la sfârșit, toate bune și frumoase” (atunci de ce a survenit sfârșitul? - n.aut.) ➜ 

➜ (3)”ulterior, activiștii antisecte le-au convins că, privind retrospectiv, totul a fost abuz” (de unde au aflat aceștia de ele? - n.aut.) ➜

➜ (4) reclamații ale victimelor influențate de activiști ➜ (5) acțiunea abuzivă și fără motiv a autorităților

Se remarcă lipsa de logică a variantei pe care o insinuează cei de la MISA.

Ordinea cronologică ce rezultă din relatările victimelor, pe deplin logică, este următoarea:

(1)  La început, toate bune și frumoase ➜ (2) experiența sexuală traumatizantă de la Paris ➜ (3) abandonarea cursurilor DAtY ➜

➜ (4) suferință psihică, întreaga vină asumată de către victime (”cădere la test”) ➜ (5) victimele află despre experiențe similare

ale altor victime și au loc contact între ele ➜ (6) contactarea din proprie inițiativă  a comisarilor pentru secte ➜ (6) sesizări, reclamații,

plângeri la autorități ca urmare a discuțiilor cu comisarii ➜ (7) acțiunea autorităților, pe baza reclamațiilor victimelor.

”Aceste persoane consideră acum că nu a fost alegerea lor, că au fost ”influențate”.”

Exact, nu a fost inițiativa lor, ci au fost amăgite să acționeze într-o anumită direcție, după care și-au dat seama ulterior cum au stat lucrurile.

Întâlnirile cu gurul - despre care MISA nu suflă o vorbă - nu au avut loc la inițiativa victimelor, ele nici măcar nu știau cum arată acesta

(că dacă ar fi știut...), ele doar i-au scris acestuia despre unele probleme și au primit invitația la o întâlnire directă.

La intrarea în grupul de shakti au primit pe un formular întrebarea dacă vor să-l întâlnească, iar tot sistemul de cazare și transport

- cu mașini și apartamente, plus ”personal auxiliar” - a fost organizat de către guru și acoliții acestuia. 

Dacă ar fi fost inițiativa victimelor, acestea și-ar fi achitat călătoria și cazarea la un hotel.

Încă o dată, ”ascultătorul neobișnuit” remarcă faptul că MISA nu neagă că ceva s-a petrecut, așa cum ar fi fost firesc în cazul în care

chiar nu s-ar fi petrecut nimic. MISA doar susține că s-a petrecut altceva decât consideră victimele și consideră că întreaga răspundere

le revine victimelor pentru că au fost de acord să participe. Aceasta este o logică strâmbă și incompletă, deoarece

și gurul a fost de acord să participe! Unde e partea lui de răspundere, inclusiv cea pentru minciună și manipulare?

MISA le recunoaște totuși victimelor calitatea de nefericite, căci altfel ar fi pus și acestă caracterizare între ghilimele.

Însă din punctul de vedere al MISA, acestea sunt nefericite nu pentru că au trăit experiențe traumatizante, ci pentru că

”nu au înțeles grația” care a fost deasupra lor, pe care ele au ratat-o și căreia i-au dat cu piciorul:

MISA: Testele spirituale nu sunt niște invenții. Ele sunt reale și apar în viața tuturor căutătorilor spirituali.

Când ți se oferă mult, și testele sunt mai complexe...

Așadar MISA fuge de expunerea faptelor și caută în schimb să creeze și să impună o altă perspectivă, iar pentru a atinge

acest scop, aplică două tactici:

➤ în loc să nege faptele, MISA caută să le prezinte ca fiind altceva decât par.

Ar fi putut, cum era mai firesc, să nege și să spună: nimic din cele relatate nu a avut loc, acestea sunt declarații false,

ce probe au cele care acuză? Dar asta ar fi însemnat să arate care sunt acuzațiile și am văzut de ce MISA evită să facă asta.

Prin această atitudine sau tactică de ocolire și eschivare, cei de la MISA nu fac decât să lase impresia că au ceva de ascuns

și că acuzațiile ar putea fi adevărate.

➤ în loc să-și expună argumente care ar pune la îndoială faptele, acuzata MISA caută să submineze credibilitatea victimelor

și a jurnalistelor, lăsând impresia că apărarea nu are argumente sau că probele acuzării sunt prea puternice.

Amintim că la înfățișarea în fața instanței care a decis încarcerarea sa, Bivolaru a recunoscut că femeile ”l-au iubit la el acasă”.

Probabil a fost nevoit să recunoască asta, pus în fața probelor, cum ar fi declarațiile cursantelor filmate după ”inițiere”.

Se va vedea la proces.

În partea a 2-a (link) a ceea ce trebuia să fie demontarea podcast-ului ”Vânătorul de suflete”, MISA se ”ocupă” de victime.

articol MISA: ”Elementul central, ”artileria grea” în podcastul despre utopicul ”Vânător de suflete” îl reprezintă mărturiile

a trei auto-intitulate ”victime”.

Două dintre ele, numite în interviuri Eva și Liz, și-au ascuns numele și vocea, pretextând că s-ar teme de cine știe ce represalii.”

Represaliile nu sunt ”cine știe ce”, ci chiar se știe exact ce sunt: intimidări și amenințări cu acțiuni în instanță care, în unele cazuri

s-au concretizat, chiar dacă până la urmă s-au dovedit a fi fără temei, așa cum au decis instanțele de judecată.

Intimidări și amenințări ale MISA/ATMAN:

”We are intent on pursuing legal proceedings against individuals making these damaging allegations to hold them accountable

for their actions.” (arhivă 🔗 sau 🔗) În traducere:

”Intenționăm să pornim proceduri judiciare împotriva persoanelor care fac aceste acuzații dăunătoare, pentru a le trage

la răspundere pentru acțiunile lor.”

Exemple de acțiuni în instanță:

👊”Cecilia Tiz - fosta instructoare MISA din Germania - a câștigat un proces intentat de 14 instructori și reprezentanți a două filiale

MISA din Italia. În loc de 1.245.000 Euro despăgubire, vor rambursa 24.828,50 Euro cheltuieli de judecată” (link)

👊 MISA vs M.C. Mai întâi, intimidarea:

☝⚠  CNCD - 18.”Petentul susține că nu este în măsură să indice numele persoanei care deţine blogul şi nici a celei care

a postat afirmaţiile dar că, din informaţiile pe care le-a obţinut, reiese că în prezent unul dintre autorii principali,

care postează majoritatea articolelor de pe acest blog, este (username).” 🔗

”Avem noi o bănuială că e ăla care scrie împotriva noastră!”

Apoi represaliile:

👊 Cererea MISA de chemare în judecată: ”Ne-am hotărât, dăm toată vina pe el!”

”Având intenţia explicită de a orienta opinia publică către dezaprobare, dispreţ și chiar ură împotriva asociaţiei noastre,

pârâtul a încălcat în mod vădit Codul civil. Acțiunea pârâtului se circumscrie unei adevărate campanii de ”hărțuire” a MISA

și implicit și a membrilor și simpatizanților ei, prin formarea unei opinii publice vădit ostilă.

Având în vedere cele expuse mai sus se poate afirma că există o nevoie socială IMPERIOASĂ ca pârâtul să fie sancționat civil.

Adăugăm în acest context că subscrisa am formulat și o plângere penală în legătură cu alte fapte ilicite săvârșite cu ocazia publicării

ALTOR articole pe blogul Exmisa, care îmbracă însă haina unor infracţiuni.”

Rezultatul:

FOND: ”Respinge acţiunea reclamantei MISA, în contradictoriu cu pârâtul M.C., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane

fără calitate procesual pasivă. Obligă reclamanta la plata către pârât a cheltuielilor de judecată.” 🔗 

Adică pârâtul nu este autorul faptei reclamate!

APEL: ”Respinge apelul ca nefondat. Obligă reclamanta apelantă să plătească pârâtului intimat cheltuieli de judecată. Definitivă.” 🔗

Adică MISA o ținea pe-a ei, deși era clar că nu avea cum să câștige! Nu contează pe cine acuză, important este să-și atingă

scopul de intimidare.

Inclusiv colegi ai realizatoarelor podcast-ului au luat contact cu blândețea și toleranța MISA

podcast: În 2018, niște colegi de-ai noștri au difuzat un scurt reportaj TV despre Gregorian Bivolaru și mișcarea yoga

și iată că a apărut o scrisoare a unui avocat. Dar cererea în instanță a fost respinsă. Postul nostru nu greșise.

Ne-a arătat doar că și acum, membrii mișcării yoga pot face presiuni asupra noastră și ne pot amenința cu procese

pentru a ne împiedica să facem reportaje și pe cei care abandonează mișcarea să vorbească.

Acestea sunt represaliile și de aceea vrea MISA ”să discute cu victimele”, că poate le ”convinge” să nu iasă public cu declarații,

sesizări, reclamații, plângeri la procuratură și poliție sau acțiuni în instanță.

La acestea se adaugă jurămintele sau auto-blestemele de gen ”să mor eu dacă dezvălui ce-am văzut la MISA!”

Din aceste motive, multe dintre victime nu vorbesc!

Comentariile MISA despre victime sunt sumare, mai mult niște vorbe aruncate la nervi.

Dar în aceste scurte pasaje este concentrată atât de multă ticăloșie, încât este necesar ca acestea să fie analizate pe rând,

pentru fiecare victimă în parte, prin comparație cu declarațiile victimelor, care au fost extrase separat în acest scop.

                                                                                 ”EVA - Ura și la gară!”

Deși în primul episod ale seriei de replici se promitea desființarea podcast-ului cu tot cu victime și realizatoare,

prima parte a răbufnirii celor de la MISA, ce este ”dedicată” victimei numită fictiv ”Eva”, este foarte sumară,

precum îmbrăcămintea din pozele cursanților MISA pentru legitimații de tabere:

MISA:”Persoana numită Eva a avut o poveste mai scurtă, despre o experiență din anul 2007 și despre faptul că ulterior a decis

să renunțe la calea spirituală.”

Am extras din transcrierea podcast-ului ”scurta” mărturie a Evei și, cu toate că am eliminat spațiile dintre paragrafe,

tot au rezultat vreo 8 pagini A4:

MISA: Nu este nici prima, nici ultima care renunță. Testele spirituale nu sunt niște invenții pe care jurnaliștii să le ia în derâdere.

Ele sunt reale și apar în viața tuturor căutătorilor spirituali. Când ți se oferă mult, și testele sunt mai complexe,

dar nu suntem noi în măsură să emitem judecăți.

”Nu suntem noi în măsură să emitem judecăți, dar ne mănâncă în dos de nu ne putem abține și, până la urmă, emitem!”

Eva relatează că a pus sub semnul întrebării rămânerea la cursurile ATMAN chiar la finalul acelei experiențe care a fost

în mod evident una șocantă pentru ea, luând apoi hotărârea de a părăsi aceste cursuri la două zile după aceea.

Așadar, din ceea ce afirmă cei de la MISA, rezultă că Evei i s-a oferit mult prin aceea că ea urma o cale spirituală la MISA,

la care a renunțat din cauza unei experiențe din 2007 (pe care MISA o trece sub tăcere), care s-a dovedit pentru ea un ”test complex”.

Eva declară că a experimentat o inițiere sexuală la Bivolaru. Cei de la MISA nu neagă că a avut loc ”o experiență”, ci doar subliniază

că a fost vorba de o ”experiență voluntară”, în urma căreia ea a hotărât să abandoneze cursurile ATMAN.

MISA: Eva admite că experiența ei din 2007 a fost voluntară, iar atunci când a cerut să plece acasă a fost condusă elegant la gară. 

Expresia ”o experiență voluntară” sugerează că nu a fost ceva din inițiativa ei (căci atunci MISA ar fi subliniat clar acest lucru)

ci a fost inițiativa altcuiva, iar ea a fost de acord să participe.

Mai mult cei de la MISA admit că victima numită fictiv Eva a trăit o experiență neplăcută deoarece nu doar că aceasta

nu a mai vrut să repete întâlnirea și a cerut să fie condusă la gară, dar aceasta a plecat fără să i se mai ia acea declarație video

care se ia de obicei fiecărei femei, la finalul întâlnirii.

De fapt, experiența Evei a fost semi-voluntară, pentru că ea a fost amăgită și împinsă în acea direcție.

Iată un rezumat al experienței ei, care a fost expediată de MISA într-o frază de tip ”ura și la gară”:

A fost atrasă la curs de perspectiva împlinirii sexuale. Instructorul ei de Tantra, de care ea s-a îndrăgostit, i-a propus

o întâlnire cu Bivolaru, pe care i l-a prezentat ca un mare înțelept, ce are răspunsul la toate întrebările.

Pentru întâlnire, avea de trimis o fotografie în costum de baie sau nudă, pentru ”citirea aurei”.

Ei și colegelor ei li s-a părut inițial de neacceptat, dar instructorilor li s-au părut amuzante suspiciunile lor, apoi ofertele

și promisiunile au fost repetate și, în cele din urmă, ea a acceptat întâlnirea:

EVA: Am spus că nu voi trimite așa ceva oricui, că e o prostie, am avut o discuție în grupa de yoga cu alte câteva fete:

”Nu, nu vom face asta!” Apoi profesorii de yoga au râs puțin, chiar nu era nevoie, era ceva foarte serios.

Și la un moment dat, probabil câteva săptămâni mai târziu, o ofertă a fost aruncată din nou în cameră. 

Și atunci am spus: ”Da, hai să încercăm, să vedem dacă iese ceva din asta.”

Ajunsă la Paris, a fost luată cu mașina de niște străini, transportată cu ochii acoperiți să nu poată vedea unde merge,

la sosire i s-au luat telefonul și pașaportul, a ezitat să mai rămână, a avut un atac de panică și a vrut să se întoarcă.

Apartamentul unde așteptau fetele ce urmau la ”inițiere” era strâmt și mizerabil, multe fete înghesuite.

A spus că nu mai poate aștepta, a fost acceptată, i s-au promis că totul este minunat și benevol, dar înainte să plece

la întâlnirea cu gurul, i s-a cerut să facă duș și să se radă complet. Până la urmă, la presiunea celorlalte, a cedat:

EVA: Și apoi, când a venit invitația mea, mi-au spus: ”Acum te rog să te duci să faci un duș și să te razi.”

Iar eu am spus: ”De ce să fac duș? Și cum ar trebui să mă rad? Eu nu mă rad niciodată!” 

Complet rasă, ei vorbeau despre un ras complet. Iar eu am zis: ”Nu, eu nu fac asta!”

”Ba da, pur și simplu din respect pentru el.” Eu: ”Da, dar de ce? Nu va mai apuca să mă vadă. De ce aș face-o?”

”Doar fă-o. Și da, ești liberă să decizi totul, dar asta nu e chiar un lucru rău.”

Și apoi, cumva, a mai apărut o fată sau două: ”Haide, fă-o! Nu e chiar atât de rău!”

Și atunci chiar am făcut-o. Mi s-a părut ca la un control medical complet. Mi s-a părut total înfricoșător.

Pe drumul către apartamentul gurului, i s-a dat să bea apă, după care s-a simțit ciudat.

Prima impresie despre Bivolaru a fost una de dezgust (un bătrân dezgustător, în halat de baie)

EVA: Așa că, atunci când l-am văzut, mi-am zis:

”Doamne, ce bătrân neatrăgător, și eu trebuie să mă duc acolo acum, nu-mi inspiră niciun un strop de înțelepciune sau bunătate!”

”Oh, Doamne, dacă ai fi cu adevărat un guru înțelept, ai ști că nu zâmbesc de fericire acum, mai degrabă fac pe mine de frică.

Dacă ai avea un fel de plan sau dacă ai putea citi aurele sau ceva de genul ăsta, ai ști că vreau doar să mor chiar acum,

pentru că sunt atât de speriată!”

EVA: Mai târziu, am perceput ca o lumină ciudată, ca și cum aș fi fost puțin drogată. Atunci, îmi amintesc, chiar l-am întrebat

dacă era ceva în apa asta din care am băut. Și el a râs tare, ”ce apă mi-au dat să beau în timpul călătoriei? Nu, nu, totul e bine.”

Chiar mi-am dat seama că aveam gura uscată, eram tulburată și am încercat să continui să vorbesc și să mențin conversația,

doar pentru a evita ceea ce ar fi putut urma.

Deși ea a căutat să evite ceea ce bănuia că se va petrece, gurul a trecut la subiect:

EVA: Apoi a spus cumva dacă eu... cum a spus? Ceva de genul ”dacă aș vrea să experimentez expansiunea spirituală”.

Am știut imediat ce înseamnă asta și apoi am întrebat , foarte clar, dacă asta trebuie să se întâmple pentru a progresa spiritual. 

Și apoi a spus ceva de genul: ”Vrei să experimentezi asta?” Vrei să te implici? Mai întâi, relaxează-te și abandonează-te în asta.

Hai deocamdată să medităm împreună!”

De parcă expansiunea spirituală se poate experimenta numai prin sex!

Până la urmă însă, s-a ajuns la act sexual, la posturile pe centrii de forță, totul a durat foarte mult, Bivolaru a mai dormit între timp,

ea a pierdut noțiunea timpului, a avut crampe și s-a crispat, crezând că e vorba despre blocajul energiilor ei.

La un moment dat, a dat de înțeles că este foarte epuizată și că ar vrea să plece.

Întoarsă la apartamentul unde așteptau fetele, i s-a propus să se revină a doua zi la Bivolaru, dar decide să nu se mai întoarcă

apoi, cugetând la ceea ce trăise, decide după două zile să părăsească cursul.

EVA: Nu poți să te duci acasă și să înghiți asta pur și simplu, ceva nu e în regulă.

Și apoi mi-am dat seama repede că nu vreau să mai continui, nu și nu. Mi-am zis: plec!

Comparați cu varianta MISA, care reține doar că a fost o experiență voluntară și că a fost condusă la gară când a cerut să plece acasă.

Prin aceasta cei de la MISA, fără să-și dea seama, certifică faptul că Eva a fost în acel loc, că a fost transportată (”condusă”),

că experiența s-a petrecut în realitate (chiar dacă ei o consideră întru totul voluntară) și că refuzul ei de a relua vizita

urmată de cererea ei de a pleca acasă arată nu doar că a fost acolo, ci că a fost vorba despre o experiență neplăcută.

În rest, batista pe țambal, pentru a ascunde participarea lui Bivolaru (și pentru a ascunde faptul că acesta a adormit de câteva ori).

MISA: Dar percepția ei s-a schimbat după niște ani, când a discutat – nicio surpriză aici – cu un activist anti-secte

care i-a explicat că nu contează faptele obiective, în realitate ea a fost victima unei secte, a fost spălată pe creier, abuzată și traficată. 

Eva s-a hotărât să abandoneze cursurile DAtY imediat după vizita la guru, deci nu a fost convinsă să plece ca urmare

a intervenției vreunui activist anti-sectă, ci a fost hotărârea ei imediată. De fapt, așa cum declară jurnalistele germane

care sunt autoarele podcast-ului, Eva este cea care ”le-a dat pontul” pentru subiectul anchetei.

Motivul abandonării ”căii spirituale” a fost legat doar de Bivolaru, căci până atunci totul fusese în regulă, iar despre comunitatea

de cursanți yoga, numai de bine. 

EVA: Toată lumea era pe deplin fericită, caldă și împlinită. Așa este această comunitate de yoga. Este ca o familie fericită de hippie.

Toată lumea se iubește, mult contact fizic, îmbrățișări, apropiere. Bineînțeles că am avut parte de ceva foarte cald.

Totul s-a stricat însă brusc atunci când a apărut vizita la Bivolaru. Bivolaru e capul răutăților, deși toate filialele ATMAN declară

că nu au altă legătură cu guru decât programa cursului de yoga realizată de către acesta.

Este necesar de subliniat ticăloșia celor de la MISA care, pe parcursul așa-zisei replici la podcast, nu pomenesc absolut nimic despre

gurul Mișcării, nici măcar nu fac vreo aluzie la acesta, deși el este cauza suferințelor și punctul comun al relatărilor celor trei victime.

Unul din motivele pentru care cei de la MISA au minimalizat povestea Evei și au trecut rapid peste ea, este faptul că evenimentele

datează tocmai din 2007, deci nu prezintă un pericol în instanță, fiind prea veche.

De altfel Eva însăși a vorbit despre faptul că nu a crezut că nu are temei să deschidă o acțiune în instanță.

reporteră: Mai am o întrebare pentru tine. Nu cred că ai depus o plângere sau ceva de genul acesta.

EVA: Nu aș fi știut pe ce bază. Ce anume ar fi trebuit să raportez?

reporteră: Agresiune sexuală, constrângere sexuală, viol. Potrivit articolului 177 din Codul penal german,

aceste infracțiuni ar exista dacă fapta este comisă împotriva voinței vizibile a unei alte persoane.

EVA: Mi-a fost destul de clar că ei ar fi spus pur și simplu că ”ai făcut fiecare pas în mod voluntar, că ești matură

și că nimeni nu te-a forțat să faci nimic”.

realizatoare: De aceea Eva nu depune plângere. Acesta este motivul pentru care multe alte femei nu depun plângere.

Într-adevăr cei de la MISA dau exact această replică, chiar în postarea de față:

MISA: Poate ar fi convins-o activistul și să depună plângere, noroc că justiția germană, rațională și riguroasă, consideră

– pe bună dreptate – că dacă ai luat o decizie în mod liber, în calitate de persoană majoră și cu discernământ,

nu te mai poți prevala de ”privirea retrospectivă” și interpretări ulterioare.

Un leit-motiv al narațiunii este cum fiecare dintre persoanele intervievate a fost ”traumatizată”. Sau supusă ”terorii psihologice”.

”Ce poți să ne povestești despre experiența ta?” ”Am fost traumatizată!” Cum anume, mai precis? Te-a bătut cineva,

te-a închis în beci, te-a ținut flămândă, te-a amenințat că nu-ți mai vezi familia, ți-a pus o armă la cap?

Ticăloșie și duplicitate marcă înregistrată MISA: o întreabă pe victimă ce anume a traumatizat-o, ca și cum aceasta nu ar fi relatat

care a fost cauza traumei psihice, apoi enumeră câteva motive fictive, orice altceva decât motivul adevărat și arătat clar!

Prin aceasta, MISA le transmite adepților: ”stați și nu mai cercetați, credeți-ne pe cuvânt, vă spunem noi că victima nu a dezvăluit

motivul traumei și nici nu a avut vreun motiv să fie traumatizată, totul a fost de fapt minunat și dumnezeiesc!” 

Despre ce activist vorbește MISA? Un comisar guvernamental pentru secte, cu care a discutat Eva:

EVA: Rușinea a fost atât de mare! Cum se poate să mi se întâmple mie una ca asta?

Cum am putut să cad în așa ceva și să fiu de acord cu asta? Ce prostie, de ce?

De ce am făcut asta? Da, nu mă simt grozav și a cântărit greu asupra mea

pentru o lungă perioadă de timp. Îmi amintesc cât de mult mi-a luat să îi spun soțului meu.

A fost cu adevărat groaznic să-i spun.

realizatoare: Ani de zile, Eva a trăit cu gândul că e vina ei. Până când, într-o zi, își mărturisește povestea unui comisar pentru secte.

Ea menționează cu grijă cuvântul ”abuz”.

EVA: Dar eu nu i-aș fi spus așa, pentru că nu am spus niciodată ”NU” în mod serios, la un moment dat.

Și, în același timp, îmi dau seama acum câtă manipulare a fost în spatele acestei situații, cum te manipulează în această direcție.

Iar cuvântul se potrivește foarte bine. Este o spălare a creierului, nu te omoară.

realizatoare: Eva își dă seama cu adevărat de acest lucru abia în conversația cu comisarul pentru secte.

EVA: Când s-a întâmplat asta, a fost o adevărată eliberare pentru mine, pentru că atunci am început să plâng cu adevărat.

Era pentru prima dată când cineva mai spusese că am avut o experiență intrinsecă de abuz.

Din relatările Evei, rezultă că ea simțea încă din timpul întâlnirii că a fost victima unui abuz, că experiența pe care a trăit-o

nu a fost în regulă, dar Eva considera că era DOAR VINA EI, pentru că cedase împotriva a tot ceea ce ea simțea.

Acel comisar i-a arătat care este și PARTEA de VINĂ a ABUZATORULUI, care a inițiat și organizat aducerea ei, acțiune

ce îmbracă aspectul de trafic de persoane, mai ales că modul de acțiune este unul clandestin, dovadă că cei care au acționat

știau că e vorba de ceva ilegal, fapt demonstrat și de către jurămintele și declarațiile pe care trebuiau să le semneze victimele.

Deoarece inițiativa întâlnirii nu a plecat de la ea și totul a fost inițiat și realizat de o adevărată rețea organizată de aducere

a femeilor la Paris, care în plus le-a și amăgit și a dus o activitate de ”lămurire” a lor, există și partea de vinovăție

a celor din rețea, fără acțiunile cărora nu s-a fi petrecut nimic din toate acestea.

 

Dacă se observă cu atenție, se constată că problema care îi frământă pe cei de la MISA este plângerea în justiție și nicidecum

dacă a existat cu adevărat un abuz. Suferința victimei nu contează pentru ei, grija lor cea mare este să nu ajungă pe mâna autorităților,

citez din nou: ”Poate ar fi convins-o activistul și să depună plângere, noroc că justiția germană...”

Este și cazul acțiunii menționate împotriva fostului cursant M.C., în care grija MISA nu era legalitatea articolului reclamat,

ci ”campania de hărțuire a M.I.S.A., formarea unei opinii publice vădit ostilă și nevoia socială IMPERIOASĂ ca pârâtul

să fie sancționat civil.”

Celor de la MISA nu le pasă care a fost experiența celor care se consideră victime și ce anume le-a afectat,

(de asta nici nu descriu care sunt experiențele relatate), ci singura grijă a lor este să nu ajungă ei în justiție, pe banca acuzaților.

Aceasta este cu adevărat spaima cea mare la MISA.

În concluzie, în legătură cu Eva, ”analiza MISA” mai poate fi numită ”Nimic despre Eva”,  parodiind titlul unui film din anii '50,

”Totul despre Eva”. Nimic despre Eva, ca să nu se afle ce a făcut ”Adam”!

(va urma)

PS: 

În declarația ei, Eva atinge un aspect esențial, care dă la iveală impostura acestui fals guru, dincolo de orice insinuările acestuia

sau ale acoliților lui cum că tot ceea ce face el reprezintă ceva cu valoare simbolică și este totodată un test spiritual:

”Oh, Doamne, dacă ai fi cu adevărat un guru înțelept, ai ști că nu zâmbesc de fericire acum, mai degrabă fac pe mine de frică.

Dacă ai avea un fel de plan sau dacă ai putea citi aurele sau ceva de genul ăsta, ai ști că vreau doar să mor chiar acum,

pentru că sunt atât de speriată!”

➤ dacă ar fi fost cu adevărat un guru înțelept, ar fi știut dinainte că nu era momentul inițierii, căci discipola nu era pregătită,

dovadă ezitările și crispările acesteia de dinainte, experiența neplăcută în sine, eșecul și în fine plângerea penală.

➤ dacă ar fi fost cu adevărat un guru înțelept, nu el ar fi avut inițiativa ”inițierii” ci, în virtutea atât a principiului liberului arbitru

cât și al aspirației spirituale, dorința ar fi trebuit să fie lăsată să apară mai întâi în sufletul aspirantei, după care ar fi urmat firesc

verificarea prin viziune spirituală dacă aceasta merita și era divin integrat ca ea să primească inițierea.

➤ dacă ar fi fost cu adevărat un guru înțelept, ar fi lăsat discipola să întreprindă eforturile minime ce se impuneau

(organizarea și plata călătoriei, a cazării etc), prin care aceasta să demonstreze că aspiră cu adevărat să primească ceea ce solicita.

➤ dacă ar fi fost cu adevărat un guru înțelept, ar fi respectat liberul arbitru al discipolei nu doar din punct de vedere al libertății

în sine (”dragoste cu forța nu se poate”, ”celui ce îi e sete, vine singur să bea”, ”nu poți grăbi creșterea florii trăgând de petale” etc),

ci și din punctul de vedere psihic:

astfel, dacă inițiativa vine din afara ei, discipola va avea tendința să dea vina unui eventual eșec pe seama inițiatorului

(”a fost ideea lui, din moment de ce el pretinde că este maestrul, trebuia să știe ce face etc).

O altă victimă a lui Bivolaru, Ashleigh, își spunea cu îndreptățire, la rândul ei:

”Dacă e un maestru adevărat și este cu adevărat maestrul meu, va ști ceea ce am nevoie și ce nu am!” 🔗

Dacă ar fi fost lăsat ca inițiativa să vină exclusiv din partea discipolei, în eventualitatea unui eșec, aceasta și-ar fi asumat faptul

că a avut o idee neinspirată; poate că ar fi dat parțial vina pe guru pentru eșec (”ar fi trebuit să știe dinainte că nu va merge”),

dar în niciun caz NU L-AR FI ACUZAT de ABUZ (și chiar nu avea acest drept din punct de vedere juridic și nici moral).

➤ dacă ar fi fost cu adevărat un guru înțelept, ar fi respectat condițiile obligatorii pe care trebuie să le îndeplinească o fuziune sexuală

cu adevărat spirituală, condiții pe care el însuși le-a propovăduit - dar le-a și încălcat - de atâtea ori: 

iubire RECIPROCĂ totală, aspirația AMBILOR iubiți, transfigurare RECIPROCĂ, dăruire RECIPROCĂ, plăcere RECIPROCĂ.

În fața instanței franceze, gurul a declarat că femeile l-au iubit la el acasă (adică a fost voia lor), iar amorul a avut loc

după consacrare. Așadar:

➤ dacă e cu adevărat un guru înțelept, cum explică el că s-a petrecut ceea pretinde, cum că Dumnezeu a răspuns afirmativ

la consacrare, adică a consimțit ca discipola să fie inițiată, din moment ce totul demonstrează că aceasta

fie nu merita să primească inițierea,

fie nu era divin integrat să o primească în acel moment?