Dar DACĂ... ?



Una din fricile inoculate în mințile adepților MISA este cea a ”îndoielilor demoniace” (detalii). Astfel, potrivit

lui Bivolaru, cursanții care se îndoiesc de ghidul lor spiritual și de ”școala” spirituală MISA, sunt influențați

de demonii care vor să-i abată de pe calea spirituală pe care se află în timp ce urmează cursurile acestei școli.

Însă ”demonii” nu pot să pătrundă pur și simplu în mințile oamenilor normali, ci au nevoie de o ușă întredeschisă.

Îndoielile nu apar în mintea unor aspiranți spirituali din neant, ci au o cauză. Ei pornesc cu încredere pe calea

spirituală, animați de scopurile școlii și de credința împărtășită cu ceilalți frați spirituali cum că ghidul lor

este unul autentic și că acesta îi poate conduce până la scopul final. Dacă nu ar avea această încredințare,

respectivii aspiranți nu ar porni pe o cale spirituală, care presupune un angajament pe durata întregii existențe.

Și atunci ce îi face pe unii dintre ei să se îndoiască? Ce anume îi face să se întrebe:

”DAR DACĂ cel despre care se spune că este un ghid autentic, e în realitate un impostor? (detalii)

DACĂ această școală spirituală în care ne aflăm este în realitate falsă? DACĂ această cale spirituală

pe care ne aflăm acum, nu este în realitate autentică sau eficientă?”

Lipsa de rezultate odată cu trecerea timpului, contradicțiile din cadrul învățăturii, contradicțiile dintre vorbe

și fapte, dintre principiile morale și acțiunile efective, toate acestea declanșează îndoieli în mintea cursantului.

Când contradicțiile devin insurmontabile, aspirantul sincer și consecvent nu mai poate tolera situația, pentru că

el este condus în direcția opusă principiilor pe care le-a îmbrățișat și care i-au fost propuse chiar de către cei

care acum le calcă în picioare, pe față și fără scrupule. Treptat, îndoielile copleșesc sentimentul de încredere,

care dispare, iar el hotărăște să facă pasul decisiv, părăsind comunitatea, liderul și, uneori, chiar și învățătura. 

În acest moment, pot surveni alte îndoieli, dar nu precum cele menționate, ci în sens opus, care nu sunt induse

de către ”demoni”, ci chiar de către foștii ”frați spirituali”, care vor să-l tragă înapoi și care îi șoptesc:

”DAR DACĂ totuși te înșeli? DACĂ totuși ghidul spiritual este un realizat spiritual, iar tu, părăsindu-l,

pierzi șansa eliberării? DACĂ tu nu înțelegi acțiunile lui, ce sunt doar în aparență contradictorii? 

DACĂ judecata ta este cea eronată, iar tu nu ești în stare să vezi adevărul?” DACĂ ești supus unui test

spiritual, iar tu nu-ți dai seama? DACĂ toate acestea sunt adevărate, ce vei face, ce se va alege de tine?”

Fiind opusul ”îndoielilor demoniace”, înseamnă că aceste îndoieli tocmai enumerate sunt ”dumnezeiești”.

Să vedem unde se ajunge pe acest drum ”dumnezeiesc” al lui ”DAR DACĂ...?” În cazul de față, asta 

înseamnă să fii ceea ce se numește ”avocatul diavolului”:

                                                                 JOCUL  APARENȚELOR

     

Deci, ”DACĂ Bivolaru este totuși un maestru realizat spiritual?” Atunci, e o problemă, că el spune una și

face exact pe dos. De exemplu, le-a declarat apăsat celor dintâi discipoli ai săi (foarte dedicați lui, din moment

ce suportaseră alături de el torturile din beciurile Securității) că ”Tantra nu e pentru oricine, ci doar pentru cei

avansați” (detalii, audio), pentru ca apoi, la trei luni după ”revoluție” să deschidă conducta cu Tantra la MISA,

pentru începători (curs nr. 8, anul 1). A subliniat și a insistat în repetate rânduri că la baza fuziunilor amoroase

tantrice stă ”numai iubirea, doar iubirea” 🔗, și nu oricum, ci iubire profundă, totală, nesfârșită (detalii, carte).

A insistat că el nu face sex, deoarece este ceva degradant, ci doar dragoste (text, video), pentru ca apoi să ajungă

să ”fuzioneze amoros” la Paris cu cursante oripilate de aspectul lui, care îl vedeau pentru prima dată (detalii).

A recunoscut asta în fața instanței 🔗, respectiv în fața anchetatorilor din Franța 🔗, fiind un fapt dincolo de îndoială!

Și a mai spus că exhibarea trupului pentru bani este prostituție (text, audio), pentru ca apoi să ridice exhibarea

trupului contra cost, de către cursante, în cadrul videochat-urilor porno, la rang de misiune spirituală (detalii).

Și câte și mai câte (detalii).

Apoi, a turnat o grămadă de minciuni. De exemplu a negat că la MISA se fac filme porno, atât în direct la TV

(text, video min33:sec25), cât și în cadrul unui ”mesaj urgent” către cursanți 🔗, în timp ce locotenenții lui

(fam. Stoian) jucau în filme (secvențe, recunoaștere), pe care apoi le vindeau pe site-ul Natha din Danemarca,

prin Kubera Tantric shopping (arhivă). Pe 26 februarie 2011, Bivolaru a trimis adepților un mesaj de ”urgență”,

deoarece în două reportaje difuzate la începutul aceleiași luni la TVR, intitulate ”Cel ce gândește singur”,

ep. 5 și 6 (știre presă), cele două purtătoare de cuvânt ale MISA, Crina Calek și Monica Dascălu, fuseseră

nevoite să recunoască producerea la MISA a unor filme porno (video), inclusiv de urofilie (Exaltation of Pee,

vândute chiar pe Kubera Shop 🔗), din care fuseseră difuzate secvențe chiar în timpul emisiunii TV (video). 

Acele filme demascau o altă minciună a lui Bivolaru emisă în cadrul emisiunii lui Marius Tucă (video, începând

de la min12:sec25), cum că la MISA nu se face sex în grup și nu se bea urină. Ulterior, în cadrul unui proces,

a negat că a întreținut act sexual cu o minoră (pentru care a și fost condamnat), apoi a admis acest fapt în fața

instanței ce judeca cererea lui de eliberare condiționată (declarație), pentru ca la scurtă vreme, la ieșirea pe

poarta penitenciarului, să nege din nou în fața presei (video). O sinteză a minciunilor flagrante debitate de-a

lungul timpului de către Gregorian Bivolaru, se găsește aici (sinteză 1, sinteză 2).

La acestea, se adaugă eșecurile lui Bivolaru ca ”profet”. Numeroase cutremure sau războaie, ”prezise” de

Mesia cel Apocaliptic, n-au mai avut loc (sinteză). A picat și prezicerea despre marcarea cu codul de bare

(articol), după o serie de 15 conferințe ce au fost în final eliminate de pe MisaTV (arhivă)!

Față de aceste contradicții, Bivolaru a lăsat să se înțeleagă (și adepții și-au însușit această idee) că totul este

de fapt un joc pe care ”ghidul spiritual” îl face cu mai multe scopuri. În primul rând, această aparență de eroare

a ghidului ”îi face să plece pe cei superficiali, care se conduc doar după aparențe, în timp ce discipolii care

sunt în comuniune profundă cu ghidul lor, nu se lasă înșelați de aparențe, căci ei simt prin experiență interioară

profundă că el este în continuare scufundat în Dumnezeu”. Apoi, acest joc al aparențelor, pe care ghidul însuși

îl face, îi pune la încercare și pe adepții fanatizați, care nu au creat o legătură profundă adevărată cu el, ci sunt

robii unor prejudecăți, ei nefiind în realitate aspiranți autentici. În fine, cu fiecare test pe care îl trec pe baza

percepțiilor lor interioare veritabile, discipolii autentici experimentează totodată mari salturi spirituale,

apropiindu-se și mai mult de ființa esențială adevărată a ghidului lor care joacă un teatru al aparențelor 

(mesaj Bivolaru, articol MISA). Acestea sunt argumentele cu care sunt combătute ”îndoielile demoniace”.

”E doar un joc, e un test, e doar mintea ta care îți joacă feste, plus demonii care sar să te abată de pe cale”,

îți vor spune adepții MISA, încredințați că ghidul lor e cel mai mare din câți a văzut planeta și Parisul. 

Narcis Tarcău a povestit că ”Grieg” a avertizat că vor veni vremuri în care mulți nu-l vor recunoaște

(mărturie Tarcău text 1 și text 2, audio, deși același ”mărturisitor” s-a răsucit ulterior cu totul (text, audio).

Apoi, ”ghidul” însuși a plusat, căutând să încline decisiv balanța: ”După cum îl privești pe ghidul spiritual,

tot așa îți va fi și răsplata de la acesta” (articol YE și sursa).

Tu nu ai clarviziune, nu știi ce există cu adevărat în ”ființa lăuntrică a ghidului”, deci ce faci? De cine să asculți:

de vocea ta interioară ”demonică” sau de foștii colegi care au rămas alături de ghidul infailibil?

Iisus vine cu învățătura salvatoare: ”după faptele lor îi veți cunoaște!” (link), ceea ce zdruncină serios ideea

cu ”jocul aparențelor, făcut de ghidul spiritual”. Căci nu se poate ca mărețul ghid să propovăduiască adevărul

(Satya), care presupune - citez din cursul de anul 1 - ”că nu trebuie să spunem ceea ce ştim că este fals și

nici nu trebuie să inducem pe alţii în eroare lăsându-i să înţeleagă că ştim cu precizie ceva, când de fapt

numai bănuim, sau facem presupuneri dogmatice; putem minţi prin acţiuni, dacă acestea îi înşeală pe  alţii;

îi facem să creadă că am făcut un lucru pe care nu l-am făcut şi nici nu am avut de gând să-l facem” dar,

în același timp, același predicator al adevărului să realizeze acțiuni înșelătoare pentru alții, sub pretextul

testării lor spirituale (detalii).

”Ghidul spiritual” își mai dă din când în când măsura orgoliului său imens (text), sugerând că este realizat

spiritual (audio) și lăudându-se cu revelațiile sale unice în premieră planetară (audio). Adepții răspund că,

dimpotrivă, el își dezvăluie astfel misiunea spirituală (audio) și că de fapt el este foarte umil (oare de aceea

uzează de pluralul de Majestate când se referă la el însuși?) Adepții mai susțin că, tocmai pentru că este atât

de umil, el nu manifestă în exterior semne paranormale (decât mișcarea busolei cu ajutorul minții și al ”suflului

subtil” - video). Culmea, pentru a-și ”proba veridicitatea spuselor”, recurge la faimoasele și penibilele pariuri

pe sume imense, tocmai el care pretinde că nu deține bunuri materiale (articol), aruncând sarcina dovedirii

în seama celorlalți, în timp ce el, cel care face afirmațiile și cel care ar trebui să le dovedească, nu o face.

Deci, la orice acțiune exterioară a ”ghidului” care apare ca fiind eronată sau contradictorie, el și adepții vor insinua

că totul este doar o falsă impresie, că este doar un joc al iluziei, că în realitate el, cel adevărat, este cu totul altul.

Tot el pretinde că, în ciuda aparențelor înșelătoare și schimbătoare, este și rămâne MEREU ACELAȘI (articol).

Pentru ca tu să nu fii înșelat, adepții îți vor recomanda ”să te raportezi la ființa lui esențială”, veritabilă, ceea ce,

în lipsa unui nivel spiritual adecvat, se poate transforma în autoamăgire sau în credință oarbă, în fanatism.

În tot acest timp, în care persistă întrebarea ”DAR DACĂ el are totuși dreptate?”, ce rămâne de făcut?

                                                     IEȘIREA din ILUZIE

JOCUL este o simulare a realității. JOCUL APARENȚELOR implică două părți: cel care simulează (partea activă)

și cel care reacționează (partea pasivă). Ghidul nu se joacă cu el însuși, ci are nevoie de ”public” pentru jocul său.

Dacă ”publicului” îi place jocul, ia parte la el. Dar DACĂ nu este de acord? Atunci nu mai este de joacă!

Pretenția absurdă a adepților MISA că tot ceea ce face ghidul lor este un joc cu tâlcuri ascunse, se oprește acolo

unde începe liberul arbitru al ”publicului”. Când regulile jocului sunt impuse și altora împotriva voinței lor,

acesta nu mai este un joc, ci devine o acțiune forțată, manipulatoare și chiar agresivă.

Spectacolul pe care îl joacă gurul și scopul pe care acesta îl urmărește, îl privesc doar pe el, sunt problema lui.

Dar efectele ”jocului” îi privesc și pe cei ce sunt afectați, precum și societatea, care are niște legi ce trasează

clar regulile jocului și limitele decorului pentru fiecare în parte. Asta a uitat Marele Actor, care se crede Creatorul

universului, cu ”dansul” său. El se crede Shiva Nataraja, dar s-a dovedit a fi Jiva Nătărăul. Iar jocul s-a terminat.

Bivolaru nu este judecat pentru că a jucat teatru, nici pentru replicile din spectacol și nici măcar pentru rolul

de maestru desăvârșit pe care l-a jucat, așa cum pretinde el, ci pentru că, în cadrul jocului său, i-a tras cu forța

pe unii din publicul înconjurător, care nu au agreat regulile jocului și scenariul ce le-a fost impus. Iar cel mai grav

este faptul că jocul gurului a fost exclusiv pentru beneficul lui! Publicul a avut doar de suferit!

Aici se prăbușesc toate justificările fanilor actorului Bivolaru. Jocul pe care acesta îl desfășoară ar fi trebuit

să se limiteze doar la decorul de pe scenă și la reacțiile spectatorilor, nu și la implicarea acestora în piesa lui!

Amorul simulat pe scenă e gustat de cei din public, căci ei știu că nu e real, dar dacă (a)tragi spectatori pe

scenă, aceștia s-ar putea să nu mai guste piesa, căci pentru ei totul devine dintr-odată cât se poate de real.

Bivolaru este judecat pentru că și-a extins scena în spațiul rezervat publicului, fără să ceară acordul acestuia.

El a încercat să se apere, declarând că spectatoare din public au intrat pe scenă (detalii) în timp ce el își juca

rolul, fiind atrase de personajul lui magnetic (detalii). Mai mult, unii dintre admiratorii lui susțin că totul a fost

spre binele spectatoarelor! (Fautre, Introvigne, din nou Introvigne, MisaTV).

Apărătorii Marelui Maestru al Jocului Cosmic vorbesc despre o inițiere, o șansă imensă de evoluție spirituală

pe care acesta le-a oferit-o unora din discipolele sale, dar orice inițiere survine ca urmare a unor merite,

evidențiate în urma unor teste spirituale adecvate (articol Stoian). Ori, care a fost testul în cazul ”inițiatelor”?

Ele au fost pur și simplu invitate la guru, unele dintre ele nici măcar nu știau că există un guru al școlii, iar

altele nu-l văzuseră niciodată! ”Când aspirantul este pregătit, Ghidul spiritual apare” (sursa), repetă adesea

adepții MISA. Așadar, să presupunem că aspirantele erau pregătite - deși ele nu știau și nici nu doreau

- dar Ghidul a văzut - prin clarviziune, desigur - acest merit la elevele sale (dar, culmea, numai la cele tinere,

nu și la cele mature, cu mai multă ”practică”!)

Însă cum au ajuns aspirantele pregătite la el, din moment ce gurul se ascundea de poliție? Și nu își ascundea

doar locația fizică, dar și adresa electronică, fără a comunica direct cu interlocutorii, ci prin intermediari din rândul

adepților lui fideli care, la rândul lor, operau sub identități ascunse și prin sistemul proxy. După cum am văzut

mai sus, guru a declarat în fața judecătorilor și a anchetatorilor că adeptele au venit la el. Însă această declarație,

plus o eventuală afirmație a adepților de genul ”Dar DACĂ e așa cum a spus?” sunt spulberate de constatările

polițiștilor care i-au supravegheat în secret mișcările timp de peste un an și care au constatat la fața locului

că ”potrivit supravegherii desfășurate, în cele 13 luni premergătoare arestărilor, agenții au socotit că nu mai puțin

de 5 până la 10 femei i-au fost desemnate” în fiecare săptămână” și că ”acoliții români le-au confiscat apoi

actele de identitate și telefoanele, le-au legat la ochi, înainte de a le așeza în mașini cu geamuri fumurii și

le-au condus cu forța la una dintre numeroasele locuri de cazare ale sectei”. (sursa)

La începuturile MISA, cu prilejul taberelor de primăvară și de vară, cursantele așteptau mult timp, la cozi

interminabile în fața ușii locuinței lui Bivolaru, în văzul lumii, doar-doar vor reuși să intre la el, nu contează

pentru ce motiv sau pretext. Dar și vremurile erau altele, la fel și vârsta și înfățișarea mult doritului guru.

Să zicem că adeptele și-au dorit nespus de mult inițierea sexuală cu gurul lor, că în acest scop au apelat 

la instructori, care le-au trimis solicitările pe canalele cunoscute doar de ei și că unele dintre ele (”alesele”)

au primit invitația de a veni la guru și li s-au dat indicații cum să ajungă la un loc public (aeroport, gară) 

de unde să fie luate de către acoliții lui. Admitem că, gurul fiind presupus nevinovat, au fost necesare

măsuri de protejare a acestuia față de autoritățile vândute Ocultei, deci s-ar justifica - dar NUMAI DIN 

INIȚIATIVA ADEPTELOR !!! - păstrarea secretului deplasării și a activităților, plata deplasării de către 

adepte, învelirea telefoanelor și a dispozitivelor electronice în folie metalică și apoi plasarea acestora în 

cutii metalice, însă doar atât! DACĂ se presupune că adeptele aspiră cu adevărat la șansa vieții lor - 

inițierea de către guru - iar gurul e clarvăzător și le alege doar după merite și, evident, NUMAI DUPĂ

răspunsul afirmativ la consacrarea acțiunii de a le invita pe alese la el, atunci NU SE JUSTIFICĂ

în primul rând transportarea clandestină a acestora, cu ochii acoperiți, de la locul de sosire la locația de 

cazare și apoi la cea a gurului, nu se justifică reținerea actelor de identitate ce nu conțin cip-uri, fapte 

pe care gurul a fost nevoit să le recunoască pentru că toate aceste mișcări au fost filmate (sursa), citez:

”De ce atâtea constrângeri asupra adeptelor devotate?”, întreabă anchetatorii: ”Am fost amenințat cu moartea”,

susține Bivolaru. ”Se putea ca ele să dea adresa mea cuiva care vrea să mă omoare”, încearcă el să se apere.

”Se putea ca ele să mă vândă” este recunoașterea din partea unui impostor că nu este nici clarvăzător, nici nu

”utilizează metoda supremă și infailibilă de validare care este consacrarea”. Citez de pe pagina oficială a MISA:

Unele pretinse „victime” recunosc că nu li s-a impus nimic, că nu au fost forțate în niciun fel, că au avut

tot timpul posibilitatea de a alege (știm că ne repetăm afirmând că o metodă infailibilă de a lua decizia corectă

este consacrarea, pe care o cunoșteau cu toții și cu toatele). (sursa)

Dar guru se pare că nu o cunoaște, sau o ignoră! De fapt, guru a recunoscut că el făcea ”consacrarea”

doar la fața locului! Citez: ”Au fost persoane care au venit la mine pentru a avea relații intime amoroase dar,

în ceea ce mă privește, răspunsul la consacrare nu a venit, așa că nu s-a întâmplat nimic.” Bullshit! 

Respectivele nu ar fi venit dacă nu ar fi fost acceptate și invitate, iar asta nu ar fi trebuit să se petreacă

fără un răspuns afirmativ la consacrarea prealabilă. Dumnezeu Atotștiutorul ar fi prevăzut dinainte că 

respectiva nu va îndeplini cerințele de a fi ”inițiată” și nu ar fi răspuns afirmativ. Chiar și dacă s-ar căuta

justificări de genul ”a fost bine pentru ea ca să întreprindă călătoria, pentru a-și dovedi aspirația, iar la

capătul drumului, a fost bine pentru ea, chiar dacă a fost respinsă, spre a experimenta starea de umilință”,

totuși nu se justificau atâtea impuneri care au de fapt rolul de a-l pune pe guru la adăpost de posibile acuzații,

care nu ar fi putut surveni dacă, așa cum susține chiar el, gurul fi făcut în prealabil consacrarea invitării 

pentru fiecare femeie în parte.

”Victimele recunosc că nu li s-a impus nimic”. Ba li s-a impus: ”dacă vrei să primești șansa aceasta unică

în viață, trebuie să respecți regulile, să dai telefonul, actele, să-ți acoperi ochii, să juri!”. Ele au fost făcute

să creadă că nu li s-a impus, dar nimeni cu mintea la cap nu-și dă telefonul și actele din plăcere. Dacă apare

o situație critică neprevăzută, când e absolută nevoie de telefon? Au fost amăgite să creadă că, în schimbul

acceptării regulilor, primesc ceva ce nu există în realitate, și aceasta este una dintre aspectele centrale ale 

dosarului lui Bivolaru și al acoliților. Căci legea franceză nu face tâmpenia de a arunca întreaga răspundere

asupra victimelor, ci îi trage la răspundere pe escroci, deoarece inițiativa provine de la ei! Zicerea populară

românească cum că ”prost e ăla de dă, nu ăla de cere”, se aplică doar proștilor!

”Inițiativa adeptelor” nu justifică deloc nici jurămintele (autoblestemele) de păstrare a secretului și semnarea

formularelor cu declarații de disculpare, acestea demonstrând că de fapt gurul este organizatorul sistemului

de racolare și transport (trafic).

Și mai sunt și altele, cum ar fi declarațiile video solicitate fetelor la ieșirea de la ”inițierea” sexuală. Ce fel de femei

ar avea inițiativa de a povesti în fața camerei video ce au făcut și de a lăuda talentul sexual al gurului, fiind nude?

De ce nude? Spre a le obișnui cu ideea și spre a le ”pregăti mental” pe cele cărora le erau prezentate aceste

declarații video, care erau cursante invitate pentru prima dată la guru și care erau cazate în ”locuința de așteptare”. 

Nu poate fi imaginat un alt motiv, căci în cazul unor simple relatări de impresii, nu ar fi avut niciun sens ca femeile

să fie filmate nude! Iar dovada se află în formulele-tip cu care se încheiau fiecare dintre aceste declarații:

”Nu voi uita niciodată această experiență și, dacă o voi face, mă voi încadra atunci în categoria femeilor

superficiale, schimbătoare și proaste” (podcast BBC, audio, min23:sec22). Unor femei atât de diferite și de

numeroase, nu le-ar fi venit ideea de a rosti aceeași formulă-tip. Ele au fost puse să facă aceasta ca o formă

de auto-șantaj psihologic. 

Deci, iată-le pe cursantele novice în locuința de așteptare la Paris. Însă una dintre invitate, care nici măcar

nu știa pentru ce a fost chemată, înțelege despre ce este vorba și refuză să meargă mai departe (text, video)!

Și atunci, ce fel de clarviziune spirituală are gurul care a considerat că, pentru respectiva elevă, a venit 

momentul inițierii pe care ea nu o ceruse și pe care a refuzat-o?

În toate poveștile despre inițieri și teste spirituale, ni se spune că aspirantul este testat, adică i se pun în față

anumite obstacole, peste care acesta trebuie să treacă spre a dovedi că merită grația. Dar în cazul de față,

invitata îi dă cu tifla gurului ”clarvăzător”, iar el, în loc să-i spună acesteia ”ai căzut la test, încă nu ești pregătită,

n-a venit momentul, nu meriți, pleacă!” etc, trage de ea ca să accepte! Ce fel de test e acesta? Inițiere cu forța?

Au fost și altele care au ezitat oripilate, dar care și-au ascuns dezgustul și totuși au primit ”inițierea” (relatare).

Însă a fost și un caz în care o aspirantă și-a manifestat dezinteresul, gurul a remarcat și i-a reproșat atitudinea

dar, cu toate acestea, a întreținut cu ea act sexual (sursa). Unde e răspunsul afirmativ la consacrare în acest caz?

Unde sunt iubirea, transfigurarea, principiile morale? În niciun caz la Paris, nu?

Adepții MISA pretind că este vorba despre căderea unor aspirante la ”teste spirituale” (sursa), dar culmea

este că tocmai gurul este cel care a căzut la test, deoarece el și numai el le-a ales și le-a invitat, ca și cum

acestea ar fi fost pe deplin pregătite pentru momentul de ”grație”, ceea ce s-a dovedit a fi fals, printre invitatele

lui fiind chiar cele care au depus plângeri la poliție împotriva lui și l-au adus în situația de a fi arestat și judecat,

riscând o pedeapsă imensă! Nu întâmplător, tocmai această conjunctură l-a adus în sfârșit în fața instanței!

În acest punct, la ”îndoiala dumnezeiască” exprimată prin întrebarea ”DAR DACĂ ghidul spiritual face un JOC,

ce este de fapt un TEST spiritual?”, răspunsul ce survine chiar din faptele acestuia (”prin faptele lui îi veți cunoaște”)

este aceasta: ”Acum e clar că acest așa-zis ”test” este un pretext și o modalitate pentru ca ghidul tău

să-și satisfacă pornirile nestăpânite! E un joc pervers de-a ”inițierea”!” Plecând de la presupunerea că

”Ghidul spiritual a avut dreptate”, se ajunge la concluzia că acesta s-a înșelat amarnic, ceea ce, conform metodei

reducerii la absurd, conduce la concluzia că presupunerea inițială este falsă. 

Așa că la întrebarea ”DAR DACĂ maestrul nostru face doar un joc?” din partea adepților, replica îndreptățită

a criticilor lui este: ”DAR DACĂ maestrul vostru este doar un obsedat sexual pervers, care se joacă

cu mințile victimelor?” Întrebarea ”Dar DACĂ Grieg știe ce face?” devine ”Dar DACĂ Grieg face ce știe?”

PS. Nimic nu ilustrează mai bine atitudinea de abuzator sexual a mărețului guru, decât propriul lui citat:

”Deloc întâmplător, cocoșul este și rămâne un simbol viu, legendar, al unei stări reale de virilitate cocoșească.

Dacă veți avea ocazia să contemplați un cocoș faimos în acțiune, veți fi uimiți să constatați că, deloc întâmplător,

cocoșul alege să își calce iubita în picioare și practică la nesfârșit continența cocoșească, deoarece este înzestrat

cu un plod formidabil”

conf. G. Bivolaru: ”Argumente ezoterice importante la care este urgent necesar să chibzuim” - p4

În  mintea lui Bivolaru, ceea ce a făcut el s-ar justifica prin ”înzestrarea lui cu un plod formidabil”: 

”dacă am, de ce să nu-l utilizez?” Însă dacă în cele din urmă va fi ”înzestrat” cu o sentință grea,

”plodul lui formidabil” va deveni inutil, la fel ca existența lui! În schimb, la rândul lui, s-ar putea

să simtă în pușcărie ”plodul formidabil” al altuia. Așa ar cere principiul ”ce semeni, aceea culegi!”