Consimțământ vs ”integrare” la MISA



În cadrul documentarului Twisted Yoga, care i-a făcut pe cei de la MISA să se răsucească de nervi, precum și

într-un podcast recent (detalii), fosta cursantă Ashleigh Freckleton a povestit că Bivolaru le presa pe cursantele

care ezitau să accepte inițierea sexuală cu el, spunându-le (trecând peste voința lor) că ”este integrat pentru ele”.

Conceptul de ”integrare” stă la baza MISA, fiind cuprins chiar în denumirea Mișcării. Scopul declarat al acesteia

este ”integrarea în Absolut”, adică fuziunea, contopirea cu Dumnezeu, Suprema Realitate, transcendentă. 

Integrarea fiecărei acțiuni nu e stabilită prin raportarea de către practicantul MISA la principiile etice și morale

(Yama și Niyama), așa cum ar fi normal, ci prin ”răspunsul primit de la Dumnezeu la consacrarea prealabilă

a roadelor acțiunii”, o ”revelație în premieră planetară” a liderului MISA, Gregorian Bivolaru. Acest răspuns

este o percepție de natură subtilă - pretinsă absolută, adică dincolo de orice îndoială sau discuție -  pe care

se presupune că practicantul o simte clar în ”universul său lăuntric” după ce rostește formula de consacrare,

cu o atitudine interioară corespunzătoare, de dăruire, atenție și detașare. Trebuie menționat că, deși Bivolaru

pretinde că procedeul consacrării se întemeiază pe revelațiile lui Krishna expuse în Bhagavat Gita, în realitate

Krishna nu a revelat un procedeu de consacrare și nici măcar în ce constă atitudinea celui care consacră, ci doar

a arătat necesitatea consacrării roadelor acțiunii, lăsând practicantul să descopere el însuși, pe parcursul evoluției

sale spirituale, în ce constă această atitudine (detalii în articol 1, articol 2, articol 3).

Procedeul consacrării roadelor acțiunilor, așa cum a fost prezentat la MISA, ridică problema raportului dintre

”răspunsul lui Dumnezeu la consacrare” și liberul arbitru sau voința individuală a practicantului. 

Întrebarea este: poate răspunsul lui Dumnezeu să vină în contradicție cu voința și cu aspirațiile practicantului? 

Analizând strict cazul contradicției, din punct de vedere teoretic există două posibilități:

● Dumnezeu răspunde NEGATIV la consacrarea roadelor unor acțiuni pe care aspirantul DOREȘTE

să le realizeze

Firește, acest lucru se petrece fără excepție în cazul în care, din cauza ignoranței spirituale a practicantului,

căruia îi lipsește discernământul necesar pentru a aprecia natura acțiunilor pe care dorește să le realizeze,

acesta intenționează să realizeze acțiuni neintegrate, ce nu corespund întru totul Legilor divine.

● Dumnezeu ”răspunde AFIRMATIV” la consacrarea roadelor unor acțiuni pe care aspirantul NU DOREȘTE

să le realizeze

Această posibilitate teoretică apare la prima vedere ca fiind ilogică și aberantă (încât nici nu ar trebui să existe),

deoarece Dumnezeu răspunde la consacrarea roadelor unor acțiuni ALESE în mod LIBER de către practicant.

”Omul propune, iar Dumnezeu dispune”, repeta gurul MISA. Ori cum se poate ajunge în situația ca un practicant

să ”propună”, adică să formuleze intenția de a înfăptui acțiuni pe care el însuși nu dorește să le realizeze?

Poate doar SILIT, și aici ajungem la situația care se petrece adesea la MISA: cursanții sunt îndemnați și chiar

presați de către lideri ai organizației să realizeze acțiuni pe care nu le doresc, presiunea fiind exercitată de pe

poziția de autoritate - de rang sau spirituală - a respectivilor lideri.

Există cazuri în care cursanții MISA nu s-ar gândi să realizeze anumite acțiuni, ce le sunt ”sugerate” sau

”recomandate” de către liderii organizației, cu anumite justificări mai mult sau mai puțin dubioase, de obicei

sub pretextul ”transcenderii ego-ului”, iar cursanții se pomenesc în situația de a fi presați să înfăptuiască - și

deci să consacre - roadele unor acțiuni în care ei nu doresc să fie implicați. Și mai aberant, adesea cursanții

sunt puși în situația de a-și da acordul să participe la acțiuni ÎNAINTE de a afla despre ce este vorba!

Este evident că în astfel de cazuri, liberul arbitru este forțat sau chiar încălcat. Întrebarea este: se poate 

ca Dumnezeu să răspundă afirmativ la consacrarea roadelor unor acțiuni nedorite, dar impuse din afară,

de pe poziția autorității spirituale? Din experiența noastră, simțim că, în forul nostru interior, suntem ființe

libere în luarea deciziilor și că Dumnezeu nu ne dă ”sugestii și recomandări” la care noi nu ne-am fi gândit,

cel puțin nu ni le dă fără să i le cerem. De fapt, adesea, în momentele de decizii importante, am dori intens

ca Dumnezeu să se manifeste și să ne dea sfaturi înțelepte, și cine nu și-ar dori să fie clarvăzător sau profet?

Dar de regulă lucrurile nu se petrec astfel în viața noastră, ci doar eventual în cărțile despre viețile maeștrilor

spirituali. Acele intervenții miraculoase li se petrec mereu altora, ”celor puțini și aleși”, însă nu nouă!

Și atunci cu ce drept vin liderii ”școlii spirituale MISA” să îndemne la săvârșirea unor anumite acțiuni, 

care pe deasupra mai sunt și nedorite?

De exemplu, cine a simțit spontan o dorință arzătoare de a-și bea urina proprie sau chiar a altora, așa cum

simte ”maestrul” (detalii, sursa pag.9)? Cine a simțit spontan dorința de a-și schimba numele primit la naștere

cu ceva de genul Clionela, Analurin sau Agapioselin (detalii)? Sau cine a simțit spontan dorința arzătoare și

nestăpânită de a porni în căutarea ”maestrului” care se ascunde în lume și de a face sex cu el (detalii), acesta

având peste 70 de ani și fiind dezgustător la înfățișare? Toate aceste ”intenții” s-au trezit, dar nu spontan,

la ”inspirația” liderului MISA, cel care vede femeile ca pe niște țâșnitori sau cișmele...

Cursantele care au fost invitate și au ajuns pentru prima dată să-l întâlnească pe Bivolaru la Paris, nu au știut

motivul real al deplasării. Poate că unele au bănuit, dar nu a existat o certitudine, căci totul era înconjurat

cu secrete și jurăminte ale tăcerii. Așadar, ce au consacrat - sau ar fi trebuit să consacre - acele fete? Evident,

roadele deplasării și ale întâlnirii cu ghidul spiritual. Problema este că nu știau precis în ce consta ”întâlnirea”,

iar consacrarea roadelor se face întotdeauna cu privire la o acțiune precisă. Bivolaru însuși a indicat astfel:

mai întâi se formulează intenția CLARĂ și fermă de a realiza o anumită acțiune, după care se rostește formula

precisă ”Ție îți dăruiesc aici și acum, în mod total și necondiționat, toate fructele acțiunii de a...” și se indică

într-un mod cât mai precis și în detaliu în ce constă acțiunea, care poate fi foarte diversă. 

Însă când s-au găsit față în față cu el, ”ghidul” le-a spus pe loc că ”este integrat” pentru ele să fie inițiate

sexual. Dar de unde puteau ști ele, din moment ce ele nu știau cu certitudine, căci încă nu făcuseră consacrarea

până în acel moment? Într-o declarație în fața instanței, Bivolaru a susținut că s-a realizat consacrarea la fața

locului (detalii), sugerând că s-a primit răspuns afirmativ de la Dumnezeu din moment ce actele sexuale au

avut loc. Dar atunci de ce unele cursante au reclamat că au fost abuzate? Cum este posibil ca Dumnezeu să-i fi

răspuns afirmativ lui Bivolaru pentru ”inițierea sexuală”, în condițiile în care invitata nu-și dorea asta?

Mai grav, Bivolaru a făcut presiuni asupra unor cursante care au refuzat să accepte inițierea sexuală. Există

relatări făcute de Roxana Chirilă în documentarul finlandez din 2013 intitulat ”The call of a tantric guru”

(min17:sec32 video) sau în documentarul din Uruguay ”Secta porno yoga” (min10:sec30). Mai recent, sunt

relatările fostei cursante Ashleigh Freckleton, cele mai detaliate fiind în podcast-ul ”Girl Uninterrupted” (detalii)

și în documentarul video ”Twisted Yoga”. Ambele femei relatează că, după refuzul lor de a accepta inițierea

sexuală cu guru, au fost ocărâte de către acesta, care le-a făcut în toate felurile, în special egotice și demonice.

Potrivit lui Bivolaru, ele sunt egotice pentru că au refuzat să se ”iubească” cu el, că s-au lăsat pradă repulsiei

pe care au resimțit-o la nivelul ființei lor, în loc să se sacrifice, să renunțe la voința lor egotică închistată,

să îl transfigureze și să se gândească în primul rând la plăcerea lui, citez din zicerile lui (sursa): 

”Cea mai mare fericire a tantricei este să îl facă să fie cât mai fericit pe iubitul ei”. 

Și sunt demonice, pentru că l-au respins pe sfântul sfinților, Gregorian-Gură de aur.

Ashleigh declară în podcastul menționat mai sus (video) că Bivolaru i-a scris: ”minți, pentru că îți place 

să trăiești în minciună, pentru că ai un ego mare și multă rea voință, doar tu răspunzi în acest fel pentru că

ești manipulată de demoni, care nu vor să primești putere divină, dacă ai face inițierea, ar avea un efect

de exorcizare asupra ta, uită-te la videoclipul acestei fete” (declarația unei anumite fete, dată după ”inițiere”).

”Un ego mare și multă rea voință”? Haideți să vedem ce i-a scris Ashleigh (foto reconstituire):

Dragă Ghidule Spiritual Grieg,

Mă simt extrem de neliniștită, îngrozitor de speriată când citesc textul... indicând că aleg o viață de suferință

și karmă negativă... pentru mine asta... ca un ultimatum impus sub presiune. Cred cu tărie că nu voi fi niciodată

pregătită în această viață să primesc această inițiere... mă simt inhibată și atrasă sexual de foarte puține

persoane, darămite de o ființă... pe care nu am întâlnit-o niciodată, mă întreb, sigur nu este singura cale? 

Trebuie să fie o altă cale... compasiune și milă. Am găsit o pace profundă...

Dimpotrivă, ea recunoaște că nu este pregătită și simte că nu are nivelul necesar să treacă acest prag. 

Este acesta semnul unui mare ego? Recunoșterea incapacității și a inhibițiilor nu este semnul unui mare ego,

mai ales că ea cere ajutorul: ”trebuie să fie o altă cale”. Blocajele și inhibițiile pot fi semnele unui ego banal,

închistat, caracteristic marii majorități a oamenilor, numai că ea spune că ”se simte inhibată, deoarece este

atrasă sexual de foarte puține persoane”, ceea ce este de fapt semn de normalitate! Mai mult, ea arată că

de fapt trăiește conform principiilor spirituale tantrice, care prevăd iubirea profundă ca temelie și principală

condiție pentru un cuplu spiritual, căci spune că nu poate fi atrasă sexual de cineva pe care îl cunoaște 

atunci și acolo (”darămite de o ființă pe care nu am întâlnit-o niciodată”). Dar nu e pregătită să facă parte

din ”elita MISA” unde iubirea cade cu (hodoronc)tronc...

Spre deosebire de obsedatul sexual Bivolaru (care se simte atras sexual de fotografiile și filmările organelor

genitale a mii de femei, colectate cu ocazia taberelor, și are nevoie în fiecare zi de câteva femei ca să-i fie

satisfăcut apetitul sexual macrocosmic de satir, cel care îi îndeamnă pe adepți să aibă cât mai multe relații

sexuale paralele, cu cât mai multe persoane, sau chiar în grup, certându-i că au o viață sexuală ”săracă”),

omul normal este atrași sexual sau se îndrăgostește de un număr redus de persoane de gen opus, tocmai 

pentru că fiecare este unic în felul său și își găsește perechea potrivit afinităților lui (potrivit legii rezonanței,

atât de invocată la MISA și înregistrată ca marcă proprie, dar călcată în picioare de aceștia).

Ashleigh nu este blocată și inhibată sexual, ci doar i se pare astfel, prin comparație cu dezmățul promovat

la MISA prin presiune colectivă, la îndemnul gurului obsedat sexual. Nu are un ego mare, deoarece își admite

limitările și se consideră incapabilă să-și depășească presupusele inhibiții ”în această viață”. Și nici nu are

rea voință, deoarece cere ajutor, ”o altă soluție, milă și compasiune”. În loc să-i ofere acest ajutor, jalnicul

specimen dezaxat - care se pretinde maestru spiritual, venit în lume din milă și compasiune pentru oameni,

pentru a-i ajuta și chiar pentru a se sacrifica pentru ei - o plesnește” cu invective și reproșuri.  Dimpotrivă,

un maestru spiritual adevărat vine tocmai pentru a-i ajuta pe oameni să-i depășească condiția limitată, 

nu pentru a-i ocărî că sunt limitați (căci asta își dau seama și ei și oricum nu-i ajută cu nimic).

Deși Ashleigh invocă aproape rugător mila și compasiunea celui pe care îl crede maestru, cerând o altă șansă,

Megalomaniacul - adevăratul ego imens din această poveste - se simte mare sculă și ”urlă din hârtia biletului”

la ea, căci așa sunt marile scule de eroi, se simt mari cu cei mărunți și fragili! El îi reproșează că are un ego

imens, deoarece ea afirmă că a simțit textul dat ei spre citire ”ca un ultimatum impus sub presiune”, pentru că

acel text spune ceva în genul că ”proasta superficială și schimbătoare care refuză șansa colosală și unică 

a acestei formidabile inițieri dumnezeiești, se auto-condamnă singură la o viață de suferință și karmă negativă”.

Scrisoarea ei nu denotă un mare ego, deoarece ea, pe lângă faptul că admite că este inhibată (doar în raport

cu dezmățul de la MISA), spune că se simte ”extrem de neliniștită și îngrozitor de speriată” citind textul

care îi sună ca un ultimatum impus sub presiune. Dacă ar fi avut un ego mare, i-ar fi răspuns ceva în genul

”băi $#&@, nu mă cobor eu la nivelul tău, că-mi faci greață” (de fapt ăsta ar fi fost un răspuns îndreptățit)!

Apoi, textul de genul ”dacă nu ți-o pui cu mine, te ia mama naibii” chiar sună ca un ultimatum, din moment

ce este clar că trebuie să fie și alte modalități de evoluție spirituală, de exemplu bărbații de la MISA cum se

eliberează (teoretic)? Dacă ea ar fi avut un ego mare, el de ce a invitat-o, doar ca s-o ”exorcizeze”?

De fapt Ashleigh nici nu are un ego mare, nici nu este inhibată, demonică sau proastă, este o fată drăgălașă

care pare perfect normală, cu un bun simț care poate o face să pară slabă, dar nu este, căci le-a tras-o celor

de la TARA UK (detalii) și i-a tras-o și lui Bivolaru, de l-a făcut cu cel puțin 3 ani de pârnaie, ceva ce n-a reușit

nici măcar Securitatea! În realitate, Bivolaru este cel cu ego-ul umflat, fiind atins în orgoliu de către Asheligh,

deoarece ”DOAR EA a răspuns în acest fel”. 

Comportamentul Megalomanului nu reprezintă nicidecum aplicarea unei tehnici pentru transcenderea ego-ului.

Un maestru spiritual adevărat i-ar pune la punct ferm și tăios doar pe cei îngâmfați și plini de tupeu, pentru că

doar aceștia plutesc cu nasul pe sus și trebuie aduși cu picioarele pe pământ. Cei mărunți și umili, dimpotrivă,

trebuiesc ajutați, încurajați și susținuți cu tact, ca să se ridice, căci intimidarea le-ar putea amplifica inhibițiile.

Bivolaru se comportă ca un macho turbat căruia i-au fost refuzate avansurile și care vrea să obțină ce vrea

prin viol. El este ”cocoșul faimos, legendar, viril, înzestrat cu un plod formidabil, care calcă totul în picioare”,

din următoarea zicere a lui, care îl caracterizează întru totul și care explică tot ce face:

”Merită să vă amintiți că, deloc întâmplător, cocoșul este și rămâne un simbol viu, legendar, al unei stări

reale de virilitate cocoșească. Dacă veți avea ocazia să contemplați un cocoș faimos în acțiune, veți fi 

uimiți să constatați că, deloc întâmplător, cocoșul alege să își calce iubita în picioare și practică la 

nesfârșit continența cocoșească, deoarece este înzestrat cu un plod formidabil.”

Gregorian Bivolaru, conf. ”Argumente ezoterice importante la care este urgent necesar să chibzuim” - p4

În final, revenind la bivolii noștri, ”integrarea” la MISA înseamnă a te supune voinței demente și aberante

a liderului, care confundă voia lui cu Voia lui Dumnezeu. Pe de altă parte, consimțământul este manifestarea

liberului arbitru individual sau, cum îi spune Bivolaru, ”ego-ul demonic”.