(continuare din articolul precedent)
S-a terminat tabăra, s-a încheiat și conștientizarea, iar redactorii noului canal de lături Media Sucită s-au reapucat
de produs, spre slava măreței școli spirituale și a liderului ei suprem. Au început prin a ”arăta” cum este încălcată
de către presa cea rea prezumția de nevinovăție în cazul MISA:
”Procesul intentat de mass-media: Încălcări ale prezumției de nevinovăție în relatările despre MISA”
(sursa)
● citat:
Codul etic al jurnalismului susține un principiu fundamental al sistemului judiciar în sine: prezumția de nevinovăție,
în special în cazurile care nu au ajuns încă la o hotărâre judecătorească definitivă. Acest principiu impune
jurnaliștilor să respecte prezumția de nevinovăție a persoanelor acuzate sau suspectate și să se abțină de la
a emite judecăți.
comentarii: Prezumția de nevinovăție din Codul Etic al jurnalismului presupune ca presa să nu emită judecăți
asupra persoanelor acuzate sau suspectate ÎNAINTE de o hotărâre judecătorească definitivă, însă nu oprește
relatările despre evenimentele ce au legătură cu acuzațiile. MISA amestecă adesea aceste două probleme.
Măreața școală se inflamează încă din momentul în care presa dă în vileag anumite activități ale acesteia,
chiar și atunci când nu emite judecăți. Cum apare o știre care arată pur și simplu ce se mai petrece în spatele
ușilor închise de la MISA, hop și Biroul de Presă al MISA sare cu comunicate, spumegând de revoltă că a fost
demascată, reproșând că se încalcă prezumția de nevinovăție. Să luăm exemplul articolului de presă
”Viața dublă a fetelor lui guru Bivolaru. Ziua sunt femei serioase, noaptea se dezlănțuie la videochat
Când nu realizează pictoriale provocatoare pentru revista yoghinilor lui Bivolaru, cele mai sexy fete din
cadrul organizaței MISA fac striptease și videochat. Ani de-a rândul au apărut speculații că unii dintre membrii
Mișcării de Integrare Spirituală în Absolut (MISA), de altfel oameni cu meserii onorabile, își îngroașă veniturile
din activități pornografice. Șapte dintre cursantele școlii de yoga conduse de Gregorian Bivolaru au fost
identificate pe site-uri pentru adulți în cele mai incendiare ipostaze.
Atât. MISA nu a fost acuzată în articol că exploatează cursantele ”angrenate” în aceste activități sau că susține
și promovează respectivele activități sau persoane, ci doar s-a scris că unele cursante au fost identificate că
activează pe videochat-uri porno, ”îngroșându-și veniturile”. Însă imediat organizația a sărit cu replica:
”Cancan vrea să-şi atragă cititorii cu imagini din Yoga Magazin, aruncându-le însă în derizoriu prin
comentariile asociate” (arhivă)
Observați manevra MISA de ascundere a problemei și de deviere a atenției către aspecte mai puțin deranjante.
Problema nu ar fi videochat-urile porno, ci pictorialele! În comunicatul Biroului de Presă al MISA, cuvântul
”videochat” apare doar în titlurile articolelor de presă ce sunt contestate. Apoi, MISA reacționează ca și cum
ar fi fost acuzată de pornografie sau exploatare sexuală, deși articolul nu face asta. Citez:
Asociaţia MISA funcţionează în conformitate cu prevederile O.G. nr. 26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile,
are ca scop şi obiect statutar promovarea practicii yoga tradiţionale [...], fără ca activitatea sa să implice
activităţi cu conotaţie sau caracter sexual, aşa cum s-ar putea interpreta din articolele publicate de ”Cancan”.
[...] Prezentarea unor noţiuni elementare şi popularizarea unei viziuni spiritualizante asupra erosului nu are
însă decât un aspect educativ, nefiind vorba în cazul MISA de desfăşurarea niciunei activităţi cu caracter
pornografic sau sexual. [...] Viaţa privată a practicanţilor de yoga nu se poate asocia cu Şcoala de yoga MISA,
această abordare aşa-numită „de scandal” prejudiciind atât persoanele vizate, cât şi Şcoala de yoga MISA.
[...] Asociaţia MISA se delimitează însă de modul în care fiecare cetăţean (care practică yoga), optează
să aplice respectivele teorii în viaţa sa personală, considerând că orice imixtiune ar fi total nepotrivită şi
ar încălca drepturile acestuia. Pe de altă parte, MISA se disociază ferm şi fără echivoc de orice tip de
vulgaritate şi degradare sexuală astfel cum constată că este promovată în anumite cercuri mediatice
focalizate pe profitul financiar.
comentarii:
Minciună! MISA nu s-a dezis de aceste activități ale cursantelor ei, și asta îi reproșa un fost instructor important
de la MISA (arhivă). Mai mult, deși obținerea de bani din expunerea părților intime a fost definită de Bivolaru
ca fiind prostituție (audio), el nu a criticat vreodată activarea pe videochat sau apariția în filme porno a cursanților
de la MISA. De fapt, MISA și Bivolaru au evitat asta, negând că astfel de activități ar avea loc. În fine, depunerea
de jurăminte ale tăcerii înaintea realizării activităților secrete de la MISA este o recunoaștere implicită a caracterului
dubios al acestora. În concluzie, înainte ca presa să acuze MISA de activități dubioase, MISA însăși se ”auto-
acuză singură”! MISA nu ar dori doar respectarea prezumției de nevinovăție, ci să nu mai existe niciun fel de
dezvăluiri deranjante cu privire la ea, ori aceasta înseamnă încălcare dreptului la informare!
● citat:
Jurnaliști sau judecători? - O acoperire mediatică excesivă și țintită poate duce la un „proces de către media”,
o situație în care presa pronunță un verdict de vinovăție înainte ca instanța să ia o decizie judecătorească.
Cercetările în domeniul studiilor media și al dreptului au arătat că o publicitate intensă înainte de proces,
fie că este îndreptată împotriva inculpatului sau împotriva acuzării, poate influența semnificativ percepțiile
juraților, interpretarea probelor și, în cele din urmă, deciziile acestora. Jurnaliștii devin astfel judecători
autoproclamați, adesea fără o cunoaștere profundă a cazului în cauză, dar revendicându-și puterea de
a pronunța verdictul.
comentarii: MISA însăși procedează la fel, aruncând asupra presei acuzația că inventează lucruri inexistente.
Imediat ce apare o dezvăluire deranjantă în presă, MISA aruncă cu acuzații cum că presa minte cu rea credință,
pentru că este cumpărată și plătită (fără a aduce probe în acest sens) și chiar comite atac la persoană la adresa
jurnaliștilor (arhivă). MISA a mers până acolo încât a intentat (mai bine spus, înscenat) două procese unui
fost cursant, acuzându-l că a preluat acest blog în totalitate în mai 2021 (arhivă) și că atacă MISA din poziția
de blogger anonim. În acest scop, au adus cursanți și instructori ca ”martori obiectivi”, dar declarațiile lor
au fost respinse de instanțe ca fiind nefundamentate, ilogice sau chiar suspecte. Sursa articolului pentru care
acesta a fost acționat în instanță (link) s-a dovedit a fi un articol din 2008 de pe fostul forum exmisa.ro (arhivă).
Chiar și astăzi, la aproape doi ani și jumătate după hotărârea definitivă, încă apar dovezi ale faptului că MISA
a pornit aceste procese fără o bază reală. Într-un articol din martie 2021 (așadar cu trei luni înainte ca fostul
cursant să contacteze acest blog ce abia fusese reactivat, și cu peste un an înainte de apariția articolului care
a făcut obiectul procesului), pe acest blog se vorbea despre probleme legale la înființarea MISA (link).
Să nu uităm despre situația descrisă în documentarul Twisted Media, când TARA Yoga UK a șantajat cu
un proces o autoare britanică, pentru ca acesta să fie forțată să dezvăluie identitatea unei cursante ce a publicat
anonim o relatare plină de acuzații la adresa organizației.
În ce privește presiunile asupra justiției, ne amintim de nenumăratele demonstrații și mitinguri din fața tribunalelor,
la fiecare termen mai important (anunț de mobilizare, articol și foto). Plus scrisoarea de amenințare la adresa
judecătorului Ionuț Matei (arhivă) sau linșajele mediatice față de judecătoarea Lia Savonea (articol).
● citat:
Jurnaliștii ocolesc, de asemenea, cerința de obiectivitate alegând să scoată la iveală povești ale unor indivizi.
Prin încadrarea producției lor ca o explorare psihologică sau personală, ei evită cerințele de obiectivitate
și imparțialitate care sunt în mod normal așteptate în reportajele de știri concrete. În schimb, par să accepte
relatările intervievaților ad litteram, fără a verifica veridicitatea afirmațiilor lor, în special a celor referitoare
la presupusul abuz de vulnerabilitate.
comentarii: Asta este marea problemă a MISA: presa publică relatările foștilor membri, care dezvăluie
minunățiile ce se petrec în MISA, dar nu publică relatările actualilor membri, despre ”miracolele” au loc
la MISA, deoarece acestea nu au nicio legătură cu faptele demascate.
De fapt, jurnaliștii au verificat relatările victimelor care l-au acuzat pe Bivolaru. Miranda a adus înregistrarea
cu declarația dată de ea după inițiere, precum și probe cu privire la activitatea ei de pe videochat, realizatorii
podcast-ului suedez ”Secta Yoga” au avut o jurnalistă sub acoperire, iar în cazul lui Ashleigh chiar cei de la
TARA Yoga s-au simțit cu musca pe căciulă înainte ca ea să numească școala de yoga și pe liderul acesteia!
Dovada cea mai clară că cei de la MISA știu foarte bine că relatările victimelor sunt adevărate este că, atunci
când pretind că ”analizează” podcast-urile și documentarele, evită cu orice preț să aducă vorba despre vreo
faptă relatată de victime, mai ales că Bivolaru a recunoscut deja multe dintre acestea!
● citat:
Jurnaliștii adoptă o abordare senzațională, sacrificând standardele reportajului obiectiv în favoarea generării
unui impact emoțional asupra publicului. În acest scop, ei folosesc practici discutabile, cum ar fi utilizarea
selectivă a surselor, încadrarea prejudiciabilă și construirea unei narațiuni stereotipe centrate pe sex, presupusă
criminalitate, sectarism, procese, razii ale poliției, arestări.
comentarii: Atunci pe ce să se focalizeze, pe declarațiile laudative ale actualilor cursanți, de tip ”vai ce minunat
și dumnezeiesc e la noi”, în timp cei ei au jurat să nu dezvăluie nimic din ce se petrece cu adevărat la activitățile
școlii? Jurnaliștii nu sunt niște fraieri de agenți de publicitate ai MISA. Ei pun întrebări tăioase, iar MISA se simte
cu musca pe căciulă, din moment ce ei cer să vadă întrebările înainte de interviuri, pe care de fapt le evită
atunci când nu cunosc dinainte aceste întrebări! Iar din moment ce MISA se centrează doar pe sex și iar sex,
jurnaliștii ce temă ar trebui să aleagă, abstinența sexuală?
● citat:
În plus, studenții activi MISA sunt adesea prezentați ca fiind îndoctrinați și potențial periculoși, ceea ce
subminează sau invalidează complet credibilitatea perspectivelor lor în ochii publicului. În acest fel, astfel
de conținuturi media contribuie la stigmatizarea lor și, potențial, la discriminarea publică împotriva lor.
Prin urmare, aceste practici jurnalistice ridică îngrijorări nu doar cu privire la respectarea prezumției de
nevinovăție, ci și cu privire la protejarea libertății religioase și a libertății de credință.
comentarii: Nu trebuie uitat că actualii cursanți au și ei partea lor de vinovăție în ceea ce se petrece la MISA,
deoarece trec sub tăcere practicile stranii și abuzive, pentru că așa au jurat și, mai grav, exercită presiune
colectivă în direcția conformării la unele practici bizare, asupra celor care ezită să se ”angreneze, din cauza
ego-ului lor exacerbat”! Apoi tot ei sar în apărarea MISA și al liderilor lor, dând declarații mincinoase în fața
anchetatorilor, pentru a acoperi fărădelegile liderilor și ducând campanii de sprijinire a acestora, atacându-i
în același timp pe cei critici la adresa școlii. Iar când vin în contact cu probleme de moralitate sau chiar
legalitate în interiorul organizației, nu doar că tac (căci au jurat!), dar caută justificări pentru acestea!
Complicitatea la comiterea faptelor sau tăinuirea acestora reprezintă un pericol social.
● citat:
În ceea ce privește relatarea din mass-media vest-europeană, concluziile definitive pot fi dificil de tras.
Ceea ce este evident, însă, este că aceste narațiuni întăresc în mod constant acuzațiile oficiale de abuz de
vulnerabilitate aduse în prezent împotriva lui Gregorian Bivolaru în Franța. O astfel de publicitate intensă
înainte de proces, care susține în mod covârșitor perspectiva reclamanților, are potențialul de a influența
opinia publică și, indirect, atmosfera din jurul procedurilor judiciare.
comentarii: De fapt, în ceea ce privește relatarea din mass-media vest-europeană, concluziile definitive sunt
ușor de tras. Aceste relatări sunt confirmate în cea mai mare parte de anchetatori, Bivolaru a fost nevoit să
admită multe fapte pe care le-a negat anterior, iar unii acuzați sunt reținuți în arest preventiv de peste doi ani,
pe baza probelor culese de anchetatori ÎNAINTE de apariția relatărilor din media! Nu trebuie uitat că cei
de la ATMAN au amenințat că ”își rezervă dreptul de a urmări în justiție orice agenție media pentru orice
declarații care încalcă legile britanice și/sau internaționale privind defăimarea” (sursa), dar n-au făcut-o
până acum. Probabil așteaptă încheierea procesului, dar de ce nu au așteptat la fel și în cazul agențiilor media,
pe care le-au acuzat din start de minciună și manipulare, așa cum rezultă și din titlul noului canal media pe care
îl analizăm aici?
● citat:
Prin adoptarea unor narațiuni senzaționaliste și pline de prejudecăți, jurnaliștii riscă să participe la ceea
ce este descris în mod obișnuit drept un ”proces al mass-media”, provocând daune semnificative nu doar
lui Gregorian Bivolaru personal, ci și zecilor de mii de practicanți asociați cu MISA și școlile de yoga afiliate.
Prin stigmatizarea repetată a studenților MISA, astfel de reportaje contribuie la crearea, persistența și amplificarea
prejudecăților sociale și a discriminării îndreptate împotriva lor.
comentarii: ”Zecile de mii de practicanți asociați cu MISA și școlile de yoga afiliate” - care între timp s-au redus
la doar câteva mii de practicanți - au de făcut o alegere. Dacă - din cauza lipsei de informare sau a îndoctrinării -
aleg să ignore și să caute să justifice ceea ce se petrece în cadrul organizației lor, atunci sunt părtași la acele
fapte și trebuie să și le asume. Iar dacă nu le convine că sunt asociați cu fapte la care nu au participat sau
despre care nu au avut cunoștință, nu au decât să le denunțe, să se dezică de ele și de cei care le-au comis,
iar dovada cea mai clară că manifestă această atitudine este să se desprindă de această așa-zisă școală, așa
cum au făcut atâția cursanți, inclusiv de când au început aceste dezvăluiri la scară internațională.
*****
Acest articol ce a fost analizat aici face parte dintr-o serie de articole și se continuă cu un altul, intitulat
”Sectă – cum a fost folosită o etichetă: de la un instrument juridic la o narațiune globală” (arhivă)
După ce la începutul seriei a afirmat ideea că eticheta de sectă i-a fost lipită organizației MISA de către fosta
Securitate (ceea ce este o prostie, căci ce legătură are mass-media internațională actuală cu foștii securiști
din România), acum autorul seriei ajunge și el la aceeași întrebare, despre care se preface că îi oferă răspunsul.
Citez: ”Ce s-a întâmplat când această etichetă a ajuns la instituții cu adevărat independente – instanțe europene,
experți în secte, cercetători sociologi? Răspunsul este cel pe care îl vom examina în continuare.”
Spun că se preface, deoarece el trebuia să ofere răspunsul la întrebarea corectă, în spiritul acestei serii, care
trebuia să fie ”Cum putea ajunge această etichetă de la fosta Securitate la mass-media internațională?”
Dar autorul evită această întrebare firească, iar motivul evident este pentru că nu poate explica un fapt care
nu s-a petrecut în realitate, așa cum el pretinde. Eticheta de sectă nu a ajuns de la fosta Securitate la mass-media
internațională, ci manifestările MISA/ATMAN au creat DIRECT mass-mediei impresia unei secte.
Autorul ne duce iar înapoi la raziile din România din 2004, cu încălcările drepturilor omului, pentru a ajunge
- așa cum era predictibil - la momentul procesului de la Curtea Supremă a Suediei din 2005, în cadrul căruia
a fost expus raportul ”specialistului suedez în secte” Nylund, căci atâta ”contra-argument” are MISA, opinii
ale unuia din 2005, pe care le prezintă și în 2026 ca un fel de eternă adeverință în alb, un fel de scutire de sectă
(raport de care expertul s-a spălat pe mâini între timp detalii).
Pentru ”obiectivitatea și imparțialitatea raportului”, Nylund i-a intervievat pe liderii grupării - Bivolaru și Stoian -
precum și alți șase cursanți (sursa). Pe Bivolaru l-a ”autentificat clarvăzător”, acceptând pur și simplu
justificarea solicitării de fotografii în costum de baie la înscrierea în tabere, pentru ”citirea aurei (detalii).
În analiza lui, a aplicat 4 criterii de sectă, citez:
Agresiune
– pedepsirea membrilor care critică conducătorul sau mişcarea.
Aversiune
– critică şi persecuţii ale celor din afara grupării, ca de exemplu părinţii.
Alienare
– circuit închis în sectă, sub formă de colectiv geografic sau ideologic. Secta devine noua familie.
Adevărul absolut
– nu există decât în cadrul sectei, şi conducătorul/conducătorii au drept absolut în a interpreta adevărul.
Ca o mişcare să fie o sectă manipulativă, ea trebuie de asemeni să îndeplinească trei dintre cele patru A-uri.
În discuţiile purtate cu practicanţii şi instructorii din MISA nu am regăsit nimic din primii doi A (Agresiune
şi Aversiune). În ceea ce priveşte viaţa în ashram, doar o parte trăiesc acolo, iar activităţile nu sunt în circuit
închis, cursurile sunt accesibile oricui din afară. La aceste cursuri poate participa oricine. Deci NU poate fi
vorba de alienare. Câţiva dintre cei care sunt dedicaţi mai mult pot avea un contact minim cu lumea din afară,
însă conducătorii urmăresc în mod activ să se opună acestei forme de alienare, încurajându-i pe aceştia
să se întoarcă la servici şi la familie. Gregorian Bivolaru NU pretinde că are monopol de necontestat asupra
adevărului.
Desființarea acestui raport a fost realizată în detaliu într-un articol de pe acest blog, intitulat ”Fabricarea unei
secte în media distorsionată” (link). Cum i-o fi ales Nylund pe cei 6 cursanți (3 danezi și 3 români aflați
”în vizită” în Danemarca tocmai atunci...)? I-a ales de pe lista cu toți cursanții sau i-au fost ”desemnați”?
Cum a analizat criteriul 1: ”Agresiune: pedepsirea membrilor care critică conducătorul sau mişcarea” sau
criteriul 2: ”Aversiunea la adresa celor din afara grupării”, fără să intervieveze niște foști cursanți?
La criteriul 3 - ”Alienare: circuit închis în sectă”, Nylund nu a analizat ”activitățile extracurriculare”, adică
cele din afara cursurilor săptămânale la sală, secrete, păzite cu jurăminte ale tăcerii, acolo unde se găsesc
adevăratele probleme din MISA nu-i așa? De ce? Pentru că cei intervievați nu i-au spus despre asta, nu-i așa?
De ce? Pentru că e secret! Și pentru că nu i-a intervievat și pe cei plecați! De asta spumegă Bivolaru și MISA
când aud de ExMISA, că aici se spune ceea ce ei nu spun și nu vor ca să se afle!
Nylund are o singură circumstanță atenuantă: în anul 2005, Bivolaru încă nu arătase tot ce poate în materie
de lider de sectă. Marile dovezi au apărut după aceea, începând cu Marea Schismă din 2006, când și-a
manifestat dragostea de maestru asupra celor care nu mai credeau în el. Dar această scuză nu îl absolvă de
modul părtinitor în care a realizat interviurile, doar cu membri ai grupării. Însă chiar și la jumătatea lui 2005,
când Bivolaru era reținut în Suedia și aveau loc audierile din cadrul procesului vizând cererea de extrădare
în România, existau în mass-media destul semne de întrebare cu privire la MISA și Bivolaru, iar Nylund
ar fi putut să le afle dacă, desigur, ar fi avut bunăvoința și obiectivitatea necesare și dacă ar fi intervievat
niște foști cursanți care i-ar fi furnizat informații edificatoare, de felul celor care urmează:
➤ în legătură cu criteriul 3: Grup închis și criteriul 4: Adevărul Absolut, existau deja:
- broșura cu programul de deviere a unui asteroid, din 1993 (dovada)
- avertisment despre iminența unor cutremure catastrofale, manifest tipărit și răspândit public (detalii)
- broșura despre urinoterapie din 1995 (link)
- biografia de ”maestru dintr-o viață anterioară, ce a atins suprema conștiință”, de pe site-ul MISA (arhivă)
- o pagină cu relatări ale cursanților despre ”maestrul planetar” Bivolaru (arhivă)
- filmele omagiale dedicate lui Bivolaru: ”Călăuza” 1995 (video), Pentru Tine - partea 1 1998 (video)
și partea a 2-a 2003 (video). În Pentru Tine p1, există o secvență (link) în care Bivolaru insinuează că
a ajuns la cel mai înalt nivel de conștiință.
- scandalul spectacolului omagial de la Sala Polivalentă, din 12-13 martie 2002, cu scenele porno (video)
- celebra scenă a ”exemplificării” stării de fericire la TV (video)
- a apărut în presă Regulamentul de locuit în ashram-ul Dacica din Timișoara (articol), ce contrazice
viziunea idilică prezentată lui Nylund.
➤ alte știri legate de activități și fapte comise la MISA, disponibile în presa română de dinainte de 2005:
- scandalul filmelor porno turnate și vândute de MISA, precum și implicarea unei judecătoare de la MISA
(articol de presă). O avocată de la MISA a recunoscut că a jucat în filmul ”Secretele Seducției” (articol), deci
nu poate fi vorba despre un fals pus la cale de către autoritățile sau presa din România. În articol, jurnaliștii
povestesc cum au ajuns să cumpere filmele porno din Danemarca. Filmele porno sau uro erau deja realizate
- un articol arată că oficialul MISA Teo Pop deținea o mașină scumpă (sursa)
- presa scrie despre trimiterea de fete ca dansatoare în barurile de striptease din Japonia (cazul Extaz - articol).
➤ știri din presa daneză:
- luni, 15 noiembrie 2004: ”Natha – o cale sacră către Dumnezeu sau prostituție?” (arhivă)
- luni, 30 mai 2005: ”Răspuns la plângerea Natha către Comisia de Presă” (arhivă)
Același gen de ”profesionalism” și ”obiectivitate” a arătat și activista Susan Palmer care, citez,
”după 9 zile de interviuri cu 39 de femei care practică yoga în cadrul școlii de yoga MISA, contrazice direct
narațiunea dominantă. Femeile intervievate ocupă roluri de conducere, dezvoltă cursuri, conduc seminarii
și își integrează practica spirituală în cariere independente, psihoterapie, regie de film, dans, pedagogie.”
Altfel spus, a intervievat femei ce au o anumită poziție (și interese) în cadrul MISA, și ea consideră asta
ca fiind o ”cercetare imparțială”.
● citat:
Un argument mai profund este acela că yoga, prin natura sa, este structural incompatibilă cu funcționarea
unui sistem de tip ”sectă”. O sectă este definită prin contracție și izolare – a conștiinței, a grupului, a persoanei
– din societate. Tendința sa predominantă este exclusivismul, fanatismul, dependența de un lider. Yoga, pe de
altă parte, este prin definiție un sistem de expansiune: de deschidere a conștiinței, de autonomie personală,
de autodisciplină asumată liber. Termenul sanscrit în sine, yuj , ”a uni”, indică o direcție de integrare, nu de
separare. Progresul în yoga este strict personal și direct. Sistemul necesită efort personal continuu, gândire
critică și responsabilitate personală: calități pe care orice sectă reală le suprimă în mod activ, deoarece
subminează controlul. Un sistem care promovează eliberarea ca scop spiritual final nu poate construi logic
mecanisme de dependență colectivă de un lider fără a se contrazice.
comentarii: O fi yoga un sistem ce susține deschiderea conștiinței și libertatea interioară, problema e că MISA
nu este yoga! Este una din tacticile activiștilor MISA de a ascunde organizația în spatele întregii comunități
spirituale, ca în comunicatul ATMAN, citez, ”încă un episod al unei vânători de vrăjitoare plină de calomnie
împotriva spiritualității autentice” (sursa), după care să pretindă că organizația nu este cu nimic vinovată
și că totul este un atac împotriva spiritualității care, fără niciun motiv, i-a vizat la întâmplare tocmai pe ei.
Link alternativ:
ReplyDeleteTupeu de MISA: Ceea ce nu-i place, altora le face!
Linkuri alternative articole
ExMISA channel