"Energia liberă gratuită" (Free Energy) - o energie subtilă sublimă (ce lipsește cu desăvârșire) - partea 1

La 3 ani după seria de articole delirante cu privire la tehnologia Keshe, GB revine cu o conferință pe tema energiei gratuite:

"Dezvăluiri recente, extraordinare, referitoare la energia liberă gratuită (Free Energy în limba engleză)”.

În limba engleză, "free" înseamnă fie "liber" (fără condiționări), fie "gratuit" (fără costuri).

GB, în elanul său integrator, a contopit ambele sensuri, rezultând o energie care zburdă liberă pe câmpuri ("câmpuri de ienergie").

Când spune "energie liberă", GB se gândește de fapt la o energie ce există "la liber, la dispoziție, gata spre a fi captată și utilizată",

dar acesta este oricum sensul termenului "gratuit".

Însă nici acest lucru nu este întru totul adevărat căci, pentru a capta energia disponibilă din mediu, trebuie cheltuită

o cantitate de energie de un alt tip și sunt necesare investiții în diferite dispozitive tehnice.

Un alt motiv pentru care traducerea "energie liberă" este incorectă este acela că există deja un concept de "energie liberă" în termodinamică,

unde reprezintă una din funcțiile de stare ale unui sistem termodinamic.

Surprinzător, dar semnificativ în același timp, GB nu mai pomenește nimic despre "energia gratuită obținută prin tehnologia Keshe",

ci dezgroapă morții la propriu, făcând trimitere la pretinse invenții din 1984!

Aceasta dovedește că grupurile de studii și cercetare din MISA s-au lămurit cum stă treaba cu Keshe,

iar acum GB aruncă în altă curet

pisica moartă care pute.

În actuala conferință, GB scoate de la naftalină tema Energiei Punctului Zero EPZ - vânturată și pe la cursuri -

deși există multe argumente de natură teoretică și tehnică pentru care această energie nu este utilizabilă.

GB arată că ”energia liberă gratuită” este direct asociată cu energia Focarului Zero, concept parțial acceptat în mediul academic.

Energia Focarului Zero e considerată o energie potențială nesfârșită, inerentă sau intrinsecă macrocosmosului,

caracterizată de un echilibru perfect al tuturor forțelor contrare, constitutive.

Termenul echivalent pentru ”energia enigmatică a Focarului Zero” este energia vidului.

Energia liberă gratuită nu poate fi explicată prin aplicarea și utilizarea legilor sau a formulelor științifice ce sunt acceptate în prezent

de către forurile academice.

Atunci când nu apare nici un fel de diferență între un element observat și un reper, nu există mișcare între acestea,

iar observatorul nu percepe „nimic”, adică „vid”.

Existența universului fizic derivă din acest vid enigmatic; orice componentă a universului fizic este în realitate o perturbare sporadică a stării de vid.

Astfel, energia liberă gratuită se referă la acea energie ce poate fi extrasă din substratul energetic universal ce există inclusiv în universul fizic,

prin intermediul unor dispozitive care reușesc să se acordeze pe frecvențele specifice de vibrație ale vidului.

Să le fie rușine celor sceptici, obtuzi și plini de îndoieli demoniace care nu înțeleg sau nu cred pe cuvânt afirmațiile Geniului Omniscient!

Numai niște cârcotași răutăcioși, care caută mereu nod în papură vor face observația că vidul este caracterizat

de "un echilibru perfect al tuturor forțelor contrare, de lipsa oricărei mișcări" și, trei cuvinte mai încolo, se vorbește din senin despre

"frecvențele specifice de vibrație ale vidului".

A susține că se obține energie (mișcare) din echilibru perfect - așa cum face marele ”savant” - este ca și cum ai susține că

se obține curent de la eoliene în zilele caniculare fără pic de vânt.

Oricât de mare ar fi canicula (energia termică prezentă în mediu), tocmai uniformitatea încălzirii face să nu apară vânt,

iar turbinele eoliene să rămână astfel nemișcate.

Pentru ca mișcarea (energia) să apară, este necesar să existe o diferență.

Și, în timp ce acestei misterioase energii "nu i se poate explica proveniența prin aplicarea și utilizarea legilor, dar și a formulelor științifice acceptate",

iată că apar, tot din senin, "dispozitive care reușesc să se acordeze pe frecvențele specifice de vibrație ale vidului".

De unde ar fi știut "inventatorii" că există energia enigmatică a vidului (nimicului!) și cum le-a venit ideea de a realiza aceste dispozitive

din moment ce GB spune - cu gura lui - că "observatorul percepe ceea ce am putea numi un „nimic”?

"Ia te uită, nu e nimic acolo! Cred că e plin de energie! Hai s-o colectăm!"

Le-au venit idei așa, fără să vrea, le-au visat sau au avut revelații prin clarviziune?

Cum să asamblezi dinadins dispozitive pentru a capta ceva a cărui existență nu o poți simți, înțelege sau explica?

Bivolaru continuă:

S-ar putea considera că se poate obține un volum de spațiu complet vid prin simpla eliminare a tuturor gazelor care se aflau acolo,

dar chiar și în acest caz acel volum conține încă radiație termică.

Apoi, a apărut ideea că obținerea vidului absolut este totuși posibilă prin eliminarea acestei radiații termice,

în urma răcirii până la zero absolut a spațiului respectiv, din care au fost eliminate gazele.

În secolul al 20-lea, s-a arătat că există totuși o radiație non-termică ce persistă în vid, chiar dacă temperatura poate fi coborâtă până spre zero absolut,

denumită  „radiație sau energie a Focarului sau a Punctului Focar Zero”, făcând în felul acesta referire atât la temperatura zero Kelvin

cât și la faptul că această radiație pare să apară dintr-o stare de echilibru deplin.

Existența energiei Focarului Zero este demonstrată prin răcirea heliului până la câteva milionimi de grad față de temperatura zero absolut.

Chiar și în aceste condiții, heliul rămâne lichid. 

Energia Focarului Zero este singura sursă de energie ce poate face ca heliul să nu înghețe.

A capta energie din EPZ este ca și cum ai vrea să te încălzești scufundându-te în apa provenită din gheața care se topește,

aflată la temperatura de zero grade Celsius, care este cea mai mică temperatură pe care o poate avea apa în stare lichidă.

Ca să te încălzești, trebuie să te scufunzi în apă aflată cel puțin la temperatura corpului.

Însăși denumirea de "Punct Focar Zero" este un indiciu că nu se poate obține energie din acesta.

Atâta poate face Energia Focarului Zero: să agite puțin moleculele de heliu, cât să nu se ajungă la nemișcare totală,

adică la înghețul din apropierea punctului de zero absolut!

Energia Focarului Zero este vecină cu nemișcarea! Cum să produci energie utilă - mișcare - din ceva ce este vecin cu nemișcarea?

Culmea, există un fapt analogic semnalat de două sute de ani, când s-a observat la microscop cum particule de polen aflate în suspensie în apă

execută o mișcare aleatorie, numită "mișcare browniană".

Mișcarea este cu atât mai redusă cu cât scade temperatura, încetând atunci când apa este pe punctul de a îngheța.

Tot astfel, în vecinătatea punctului de Zero Absolut, nu doar că NU SE CÂȘTIGĂ energie ci, dimpotrivă,

orice mișcare moleculară se reduce la minim!

Iată acum explicat simplu de ce nu se poate obține energie din câmpul Punctului Zero:

conform definiției, Energia Focarului Zero sau a Punctului Focar Zero (EPZ) este energia spațiului complet vid,

după ce s-au eliminat toate celelalte forme de energie posibile, inclusiv radiația termică, prin răcirea la temperatura de zero absolut.

Fiind ceea ce rămâne după ce s-au eliminat TOATE celelalte forme de energie posibile, energia Focarului Zero reprezintă

CEA MAI MICĂ VALOARE POSIBILĂ A ENERGIEI dintr-un loc oarecare din spațiu, corespunzând - după cum îi arată și numele -

temperaturii de Zero Absolut.

Nu se poate coborî mai jos de atât. Dacă însă ar fi existat și un "Punct Focar 1.000", ar fi fost cu totul altceva!

Mai mult, un dispozitiv a cărui energie este egală cu EPZ (adică este în echilibru termic cu vidul) nu poate funcționa deoarece,

pentru a produce lucru util, ar trebui să cedeze energie, ceea ce ar însemna ca nivelul de energie al dispozitivului să coboare mai jos decât EPZ,

fapt ce nu este posibil, din moment ce EPZ este cea mai mică valoare cu putință, căci s-a eliminat orice altă formă de energie!

Pentru a produce energie utilă, orice dispozitiv trebuie mai întâi să primească din afară o energie mai mare ca cea a EPZ,

apoi să o cedeze ca energie utilă, coborând spre nivelul EPZ, care este minimul posibil.

Din moment ce generatorul cedează energie utilă consumatorului, acesta își coboară nivelul de energie, deci funcționează întotdeauna între două niveluri:

SURSA CALDĂ - caracterizată de o valoare mai ridicată a energiei - și SURSA RECE, caracterizată de o valoare mai coborâtă a energiei.

Această lege - a funcționării între două niveluri sau surse - este o lege ce nu poate fi eludată, reprezentând esența

celui de-al doilea Principiu al Termodinamicii.

Energia utilă rezultă din DIFERENȚA dintre cele două surse.

Energia Focarului Zero este valoarea cea mai de jos posibilă, este SURSA RECE ABSOLUTĂ!

Ea nu poate fi sursă generatoare de energie, ci receptacolul final al energiei reziduale ce rămâne după generarea de energie utilă! 

A capta energie din EPZ este ca și cum ai vrea să captezi energia nesfârșită din valurile oceanului cu ajutorul unei turbine electrice scufundate în ocean.

În cel mai bun caz, palele turbinei vor fi agitate înainte și înapoi, într-un ritm aleatoriu, fără a putea genera energie utilă.

Deși energia valurilor este infinită, aceasta nu este utilă, pentru că apa oceanului NU CURGE, fiind la nivelul cel mai de jos!

Pentru a obține energie electrică, trebuie plasate turbine pe firul apelor curgătoare, adică ape care curg din amonte (relief mai înalt - "sursa caldă")

spre aval (oceanul, punctul cel mai de jos - "sursa rece").

În concluzie, deși cantitatea totală de Energie a Punctului Focar Zero din spațiul infinit este, la rândul ei, infinită, ea este inutilizabilă,

datorită faptului că reprezintă nivelul cel mai mic posibil și, în plus, este uniformă în toate direcțiile.