Dacă vidul este caracterizat de nemișcare și uniformitate, de unde ideile de vibrații ale vidului și energie utilă din vid?
Zice Bivolaru:
Un alt fenomen ce pune în evidență existența energiei Punctului Zero este așa-numitul efect Casimir.
Dacă două plăci conductoare sunt plasate la o foarte mică distanță una de cealaltă, într-un mediu vidat,
acele plăci sunt împinse una spre cealaltă de către o forță.
Această forță incontestabilă apare din cauza fluctuațiilor energetice ce se manifestă în vid (particule virtuale), ce au un spectru larg de lungimi de undă.
Fenomenul are loc datorită imposibilității manifestării între acele plăci a vibrațiilor cu lungimi de undă mari,
ce vor putea exista doar în exteriorul plăcilor, ceea ce are ca efect exercitarea unei presiuni asupra plăcilor dinspre exterior spre interior.
Pentru o înțelegere simplă, este utilă o analogie cu suprafața oceanului.
Înregistrând pe o durată lungă de timp nivelul oceanului, acesta apare ca fiind stabil pe sute și mii de ani, dincolo de valuri și maree.
Dar, la nivel de fracțiuni de secundă, suprafața oceanului fluctuează neîncetat, sub forma valurilor.
La fel, pe durate mai lungi, valoarea medie a EPZ se menține aceeași; pe durate de timp foarte mici aceasta fluctuează,
manifestându-se ca niște valuri de energie.
Aceste valuri de scurtă durată sunt particulele virtuale, care însă dispar înapoi în vid după un timp foarte scurt.
Deoarece EPZ este uniformă în spațiu și reprezintă cel mai jos nivel de energie, cercetătorii caută o modalitate de a produce o neuniformitate (diferențiere)
în acest ocean de energie, pentru a extrage o energie utilă din această diferență.
O modalitate este sugerată prin analogie cu următorul experiment simplu (3 min):
Două plăci metalice conductoare aflate în vid, foarte aproape una de alta, vor fi împinse una în alta de către presiunea valurilor,
mult mai numeroase în afara plăcilor decât în spațiul dintre ele (video aici).
Deci cele două plăci sunt împinse una într-alta, se ating, se opresc și cu aceasta s-a încheiat și utilizarea energiei vidului prin efect Casimir.
Pentru a crea o mișcare continuă ciclică, utilizabilă, ar fi nevoie ca plăcile să fie depărtate la loc, de data aceasta împotriva forțelor Casimir (cheltuind energie),
iar procesul să se repete ciclic.
Deși crearea unei diferențeri în cadrul vidului care să poată crea o mișcare utilă este urmărită de cercetători,
efortul lor este subminat de aceea că forța Casimir este CONSERVATIVĂ.
Toți am cunoscut această experiență la săniuș sau schi. La coborâre, gravitația ne poartă la vale și nu trebuie să facem nimic, nu trebuie să consumăm energie.
Dar, odată ajunși în vale, la capătul pistei, trebuie să urcăm înapoi pe culme pentru a repeta coborârea și, pentru asta, trebuie să cheltuim energie,
căci urcarea se face împotriva gravitației. Ce se câștigă la coborâre, se cheltuiește la urcare!
De fapt, din cauza frecărilor, vor exista întotdeauna pierderi de energie, iar energia consumată va fi chiar mai mare decât cea primită.
La fel cum un oscilația unui pendul lăsat liber se amortizează în timp și se stinge.
Apoi, energia vibrațiilor vidului nu se manifestă pe o direcție anume (precum apa care curge de la deal la vale, rotind palele turbinelor),
ci se manifestă HAOTIC și omogen, fără o direcție anume.
Energia utilă este o mișcare ordonată ciclică (mișcarea dute-vino, într-o succesiune exactă, a pistonului motorului pe axa cilindrului,
rotirea palelor turbinelor eolienelor sau hidrocentralelor într-un singur sens etc).
Dar particulele virtuale ce apar și apoi dispar în vid - la fel ca valurile de la suprafața veșnic frământată a oceanului - se manifestă haotic.
O ambarcațiune ce plutește pe ocean este lovită mereu din toate părțile, de valuri al căror impact se compensează,
astfel că aceasta se leagănă continuu dar nu se deplasează pe ansamblu, deși acțiunea valurilor este neîncetată.
Nu se poate înainta folosind doar energia valurilor, deși aceasta este infinită!
Pentru ca ambarcațiunea să înainteze pe un traseu dorit, e nevoie de ACȚIUNEA ORDONATĂ a unor elice (ce creează un contracurent de apă),
sau a unor vele acționate de un vânt care să aibă o direcție stabilă și potrivită destinației.
Energia vidului agită haotic particulele microscopice, dar nu poate mișca ordonat corpurile macroscopice!
Acest fapt se observă în cazul amintitei mișcări browniene, în care granulele MICI de polen suspendate în apă se agită haotic
și mult mai puternic decât granulele mari.
Astfel, se poate înțelege mai bine de ce energia vidului nu este utilizabilă la nivel macroscopic.
Undele figurate în schema lui Casimir nu sunt unde reale active, ci reprezintă doar vibrații POSIBILE, în stare POTENȚIALĂ.
Doar în cazurile în care undele încap în spațiul aflat la dispoziție, doar atunci particulele se pot forma.
Situația nu este - așa cum crede GB - ca aceea a posturilor de radio sau TV, în care fiecare post emite CONTINUU, CONSTANT și STABIL,
fiecare pe frecvența lui, ci este ca atunci când pe fiecare post se transmit haotic pulsuri scurte, rezultând un fâsâit (la radio) sau "purici" (la TV).
Aceasta este energia vidului: "FÂSÂIT și PURICI", adică un ocean de energie reală, infinită la scara universului, dar inutilizabilă
pentru că este haotică și omogenă.
EPZ este la fel de utilă pe cât sunt de utile valurile oceanului la navigare.
Sosind în mod egal din toate părțile, această energie nu poate crea o mișcare ordonată, continuă, utilă, ci doar o agitație haotică.
GB a înregistrat la OSIM termenul de "rezonanță ocultă".
Conform ideilor sale, "în eterul din Macrocosmos se manifestă în permanență o multitudine de vibrații permanente, stabile,
cu frecvențe care acoperă tot spectrul posibil.
Fiecare dintre vibrațiile existente reprezintă o energie subtilă ce poate fi asimilată prin rezonanță (acord)".
Aceasta este însă o imagine complet eronată.
În vid se manifestă doar străfulgerări de energie și nu unde stabile, ca cele ale posturilor radio sau TV.
Imaginea unor surse (focare) macrocosmice continue de energie, care pot fi contactate și care furnizează energie prin rezonanță ocultă,
este un basm.
Energia vidului cuantic nu seamănă cu valurile regulate ce sosesc ritmic din larg, ci cu agitația haotică de la suprafața stătătoare a apei unui lac.
GB va trebui să găsească altă explicație pentru "energia subtilă" decât Punctul Focar Zero.
”Expertiza, competența și omnisciența” lui GB reies perfect din următorul noian de cuvinte fără sens:
”Diferitele estimări ale densității acestui câmp energetic fundamental indică valori extrem de mari ale energiei disponibile.
Fizicianul Robert Forward estimează că, într-un singur centimetru cub de spațiu „vid”, există o EPZ disponibilă de circa 10.108 Jouli.
Aceasta înseamnă aproximativ 28 înmulțit cu 10.100 de Kilowați.
Prin comparație, întreaga noastră planetă consumă anual mai puțin de 130.000 de mii de terrawați-oră, adică 13 înmulțit cu 1.010 kilowați-oră.
Prin urmare, energia dontr-un singur centimetru cub de spațiu “vid” ar putea acoperi întregul consum energetic mondial actual
pentru cel puțin 2 înmulțit cu 1.090 de ani, 2 urmat de 90 de zerouri.
Corect este: Energia Punctului Zero disponibilă este de circa 10 la puterea 108 Jouli (10^108 = zece urmat de 108 zerouri)
(și nu 10.108 = zece mii o sută opt Jouli!).
1 kWh = 3,6 MJ = 3,6 x 10 la puterea a 6-a Jouli
Deci 10 la puterea 108 Jouli = 10^6 x 10^102 Jouli = 1/3,6 x 10^102 Kwh = 0,28 x 10^102 Kwh = 28 x 10^100 Kwh = 28 x 10 la puterea 100 kilowați-oră
(și nu 28 înmulțit cu 10.100 de Kilowați, cum zice Gurunstein).
130.000 de terrawați-oră = 130.000 ori zece la puterea 12 wați-oră = 13 x 10 la puterea 16 wați-oră = 13 x 10 la puterea 13 kilowați-oră.
2 înmulțit cu 1.090 de ani nu înseamnă 2 x 10 la puterea 90 (cum a vrut de fapt să spună GB), ci 2.180 ani!
"Repetăm spre a vă edifica!" Ne-am "iedificat" pe deplin!
GB ne anunță că, la simpozionul organizat în august 1984 cu ocazia sărbătoririi centenarului sosirii genialului inventator Tesla în SUA,
John Bedini ar fi prezentat un convertor al cărui randament este de 800% - adică produce de opt ori mai multă energie decât consumă.
Ulterior, acel convertor ar fi fost atestat de mai mulți ingineri.
Acest convertor de tip Tesla de mărimea unui pachet de unt ar fi furnizat curent fără întrerupere timp de 24 de ore pe durata simpozionului.
Apoi prezintă o imagine cu un macro-convertor Bedini cu 30 de bobine, conform site-ului Eveilom.com (?),
după care își exprimă speranța ca mulți cursanți să construiască ieftin macro-convertorul Bedini, pentru a obține energie liberă gratuită,
în primul rând spre a se convinge că o astfel de energie există.
Dacă generatorul este realizat încă din 1984, iar planurile sunt pe net, cum de nu s-a auzit până acum de el?
De ce să vii cu o vechitură din 1984, când ai tehnologie din cea mai nouă - "spațială" - de la Keshe?
”Gata, s-a fâsâit treaba cu "genialul" Keshe, acum îl scoatem de la naftalină pe "genialul" Bedini?”
Și cum adică "să construiți cu cheltuieli minime macro-convertorul Bedini, spre a vă convinge că o astfel de energie există"?
Asta trebuia făcut deja chiar de către GB, încă dinainte de conferință!
În loc să vină cu o instalație gata realizată și funcțională, GB ne invită să "ne-o facem" singuri!
Întâi decretează că este reală, apoi ne invită pe noi să ne convingem, că el deja știe asta prin clarviziune și spirit profetic!
Iar dacă cineva susține că nu funcționează, atunci respectivul este "obtuz, sceptic și plin de îndoieli demonice".
PS.
"Free Energy" sună ca "Eliberați-l pe Energy!", la fel ca în filmul "Free Willy! - Eliberați-l pe Willy!"
Eliberați-l pe Energy, dar vedeți că a scăpat GB!
No comments:
Post a Comment
tag form to add a photo:
[image width="400px" rel="nofollow" src="image_link"/]
do not go beyond a width of 400