Cu MISA în instanță - 5. Apelul



(continuare din partea a 4-a)

După ce și-a luat-o peste bot la fond, MISA s-a smiorcăit și a făcut apel.

Semnificativ, a cerut judecarea în lipsă (în fotbal s-ar spune că au preferat să nu se prezinte și să piardă la scor de neprezentare (0 - 3),

decât să se prezinte și să și-o ia cu 0 – 10!)

Apelul MISA este o imagine și mai clară a combinației de ticăloșie și prostie ce caracterizează pe deplin această adunătură de mișei.

Renunțând la a mai susține cele afirmate în Cererea de chemare în judecată - respectiv că pârâtul ar fi cerut în mod expres

să preia blogul în întregime și că blogul a fost reactivat odată cu preluarea acestuia - MISA a recunoscut prin aceasta că

acțiunea sa nu a avut de fapt un temei și că a aruncat acele acuze doar ca pretext pentru a declanșa procesul.

Cu acest prilej, avocata MISA care a reprezentat asociația la Apel a comis o mârșăvie ce ar face iadul să fiarbă de invidie:

deoarece în Apelul său MISA nu a mai contestat respingerea afirmațiilor sale despre pretinsa preluare a blogului,

nici pârâtul nu a mai amintit de asta, el focalizându-se cum era și firesc spre a combate strict Apelul reclamantei.

Avocata a ”utilizat” asta și a afirmat:

”Aşa cum spune şi instanţa mai departe, celelalte aspecte nu sunt contestate, respectiv faptul că pârâtul a intrat mai departe şi a preluat blogul.”

Dimpotrivă, instanța de fond spune cu totul altceva:

”Pârâtul neagă, însă, tot traseul editorial atribuit de către reclamantă iar, în opinia instanţei, reclamanta nu a făcut dovada contrară.

Reluarea activităţii blogului nici măcar nu coincide cu apariţia pe blog, fiind postate mai multe articole încă din ianuarie 2021.”

De ce să ne mai mire că au ajuns să denatureze până și hotărârea instanței, din moment ce și-au denaturat propriile probe,

pe care și-au întemeiat acțiunea?  Mai lipsește ca să declare că de fapt ei au câștigat procesul!

După ce instanța i-a respins din start toate declarațiile privitoare la evenimente anterioare postării articolului reclamat,

ce i-a mai rămas reclamantei de făcut la Apel a fost să interpreteze în fel și chip declarațiile singurului martor care pretinde

că ar fi avut cu pârâtul o discuție ulterioară publicării articolului reclamat.

A rezultat o jalnică tentativă de a drege busuiocul, după ce respectivul martor a gafat poezia pe care o avea de recitat.

Iată ce i-a ieșit pe gură martorului în fața instanței:

”L-am întrebat dacă este adevărată și informația postată în sensul că MISA a fost înființată ilegal, iar pârâtul a spus

„da, sunt dovezi, că asociaţia a fost înființată ilegal“. Pârâtul a spus că el spune numai adevărul, împrejurare în care

eu l-am întrebat „cum stă treaba cu articolul în care consideră că Misa este înființată ilegal”, iar pârâtul mi-a răspuns că

sunt dovezi că asociația a fost înființată ilegal.“

MISA susține că pârâtul a recunoscut că el este autorul articolului prin fraza ”spun numai adevărul”.

Dar după cum se constată din declarația martorului, aducerea în chestiune a articolului este ULTERIOARĂ rostirii

presupusei fraze! Zăpăcitul de martor avea de recitat următorul vers:

”L-am întrebat cum e treaba cu articolul, iar el mi-a răspuns că el spune numai adevărul”.

Este evident că martorul a încurcat borcanele pentru că nu a vorbit din memorie, adică dintr-o experiență reală,

ci a fabulat, fiind năucit de conflictul interior născut din faptul că mințea în instanță, sub jurământ.

MISA:

”Chiar dacă martorul a relatat că nu l-a „întrebat direct dacă el a scris articolul”, împrejurarea că pârâtul este autorul acestuia

reiese din afirmația lui potrivit căreia el „spune numai adevărul”, afirmaţie făcută atunci când a fost întrebat de martor

despre veridicitatea celor din articolul în discuţie.”

Declarația are o structură bizară. Martorul pretinde că l-a întrebat de două ori pe pârât practic același lucru:

”E adevărată informația postată / e adevărat articolul?” și susține că pârâtul i-a răspuns de fiecare dată ”Da, sunt dovezi”, 

fapt ce ar putea fi afirmat de oricine citește articolul, ce conține trimiteri la declarații oficiale video și acte oficiale.

Cele două întrebări sunt separate de pretinsa declarație a martorului că el spune numai adevărul, dar prezența acestei declarații

nu pare a avea vreo logică, nu se integrează în context, e ca nuca în perete.

Ce i-o fi venit așa din senin pârâtului să declare că spune adevărul, deși nu a fost acuzat direct?

Declarația pârâtului n-are noimă, pentru că a fost băgată acolo unde n-a fost vreodată, a fost făcută sendviș și servită instanței

că poate pune botul, cum pune adeptul botul la conferințele Minunatului.

Desigur, nici măcar o eventuală declarație în forma ceva mai logică nu ar fi fost o dovadă într-o instanță, nu se poate da

un verdict pe baza unor declarații vagi ce pot fi interpretate în multiple moduri.

Atâta vreme cât este cuvântul martorilor contra cuvântului pârâtului, fără alte probe fizice nu se poate da o hotărâre.

De exemplu, dacă într-un proces de ultraj martorul întâmplător și neimplicat declară că s-a săvârșit o lovire sau bruscare,

dar nu există urme de violență constatate de medicina legală, simpla declarație a martorului nu este suficientă.

Cum credea MISA că o să câștige un asemenea proces bazat pe fantezii neerotice?

Numai un mod de gândire bazat pe suspiciuni, presupuneri, bănuieli și zvonuri - într-un cuvânt ”gândire conspiraționistă paranoidă”

cultivată de ”ghidul spiritual” - poate explica o asemena aventură juridică.

Alte perle de gândire marca MISA:

”Dacă pârâtul nu ar fi fost el autorul în primul rând ar fi negat aceasta în discuția avută cu martorul.

Dacă pârâtul nu era autorul articolului, nu avea de ce să dezbată adevărul conținutului acestuia, fiind firesc ca mai întâi

să nege că respectivele afirmații i-ar aparține.”

Din moment ce pârâtul nu a fost nici acuzat și nici întrebat direct dacă el este autorul articolului, ce să nege?

Dimpotrivă, chiar o astfel de negare din start ar fi fost cel puțin suspectă!

Pârâtul a sesizat această situație fără ieșire creată artificial de manevrele MISA, în care oricum ar fi reacționat, el apare ca fiind vinovat.

Dacă nega fără să fie întrebat, apărea clar ca suspect. Dar nu a negat pentru că nu avea de ce, iar MISA îl scoate vinovat

că de ce n-a negat! Cum ar fi sunat o negare?

- Salut, ce mai faci? Frumoasă vreme!

- Ce vrei bă de la mine? Nu eu am scris articolul!

Această plasă de situații fără ieșire ce este țesută din condei astfel încât oricare ar fi acțiunea, aceasta să apară ca o dovadă a vinovăției,

este o imagine grăitoare a ticăloșiei diabolice care a devenit însăși natura MISA.

Noroc că prostia abisală ce se manifestă simultan cu ticăloșia dejoacă urzelile abjecte ale acestei hoarde demente.

Perla supremă a MISA:

”Afirmaţia pârâtului făcută în discuţia cu martorul, în care acesta susține că „nu putem dovedi care este autorul, întrucât postările

nu sunt semnate”, dovedește la rândul ei că articolul în discuţie îi aparţine.”

Oricine vizualizează blogul, poate să facă această afirmație evidentă deci, conform MISA, oricine poate fi autorul articolelor,

chiar MISA însăși, pentru că a arătat că articolele nu sunt semnate! Duși cu pluta, iremediabil!

După cum a arătat în partea a 4-a, fostul cursant târât prin tribunale a arătat că articolul reclamat este practic un copy-paste

după un articol vechi de 15 ani al altcuiva, de pe fostul forum.

Partea frumoasă e că pârâtul a reușit să demonteze și suspiciunea că ar fi luat articolul cu copy-paste. 

Articolul-sursă care se găsește în arhiva internetului are doar două poze ce mai pot fi descărcate, celelalte două fiind șterse

încă dinainte de sfârșitul anului 2010, după ce fuseseră vizualizate de peste o mie de ori.

Culmea ironiei este că, deși își întemeiează apelul și chiar întregul dosar pe declarația pârâtului că acesta spune numai adevărul,

precum și pe alte declarații auto-acuzatoare ale acestuia, MISA susține pe tot parcursul procesului că pârâtul este un mincinos

fără seamăn!

Foarte semnificativă este și prestația celei de-a doua avocate a MISA, care a prezentat la pledoaria finală versiunea ce

”trebuia declarată în instanță”:

”...din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză se poate constata că au purtat discuţii personale cu pârâtul

(discuţii care s-au purtat la modul ”Pe ce te bazezi când spui asta”, iar pârâtul răspunde ”Eu spun doar adevărul”.

”Ai probe în direcţia asta?”. ”Da, am probele”).

Discuţiile purtate de martori cu pârâtul au fost la modul ”Da, am probe”, da, voi continua”.”

Evident că declarațiile martorilor au fost cu totul altele, chiar martorul recunoaște că nu l-a întrebat direct pe pârât

dacă el este autorul articolului reclamat. Iar noua avocată, într-un gest de disperare, a deformat declarațiile și așa mincinoase

ale propriilor martori! Au modificat modificarea, au mințit în legătură cu propriile minciuni!

La MISA, minciuna a atins o nouă culme: minciuna s-a depășit pe sine!

Așa se procedează la conferințe, la relatări, la revelațiile în premieră planetară și la mărețele acțiuni de salvare a omenirii!

Acest proces este rodul unei îndelungi operațiuni de spălare pe creier din partea Gurului MISA.

(”Noi, cei plini de intuiție spirituală, știm...”)

Modul în care au fost ”argumentate” reclamațiile arată din plin ”valoarea” școlii de yoga MISA.

Iar Curtea de Apel, prin hotărâre definitivă, a confirmat această ”valoare”: ”Respinge apelul ca nefondat. Definitivă.”

Detalii ale procesului în documentul inserat.

Citiți neapărat aceste rânduri, ce surprind în detaliu modul aberant de gândire inoculat la MISA, bazat pe păreri subiective

și pe suspiciuni ce sunt luate drept realitate.

Se recomandă descărcarea documentului pe PC, pentru a putea accesa ușor adresele de internet.

Va urma.