Andrea



Dintre fostele cursante care au făcut relatări în podcast-uri și documentare, Andrea din Suedia este singura

care a declarat că nu are ce să le reproșeze celor de la ATMAN și lui Bivolaru, în ceea ce o privește.

Iată câteva dintre declarațiile ei din cadrul documentarului Twisted Yoga:

Andrea, ep.1:

M-am dedicat din toată inima învățăturilor. Au funcționat. Chiar au funcționat. Aceasta era o școală extinsă

la nivel global și... eram foarte conectată la cea din Suedia. Pentru mine, a avut un impact uriaș. M-a schimbat

la un nivel fundamental. Învățăturile vorbeau de la sine. Cred că mi-a transformat viața. A transformat felul

în care mă vedeam pe mine, felul în care vedeam lumea, iar o parte din învățăturile tantrice este să te trezești

cu adevărat. [...] Am intrat cu toată inima și mi-am dedicat tot timpul, toată energia, totul, școlii, drumului.

Era viața mea.

La școala, nu toate cunoștințele sunt disponibile pentru toată lumea. Ai cursuri normale și apoi unii oameni

sunt invitați să ia parte la cursuri extracurriculare, unde ești invitat să participi poate la un atelier de weekend.

Profesorii îi alegeau pe elevii care demonstrau cele mai mari aspirații sau cel mai mare potențial. Doar oamenii

considerați... nu vreau să spun ”demni”, dar o să spun. Deci, doar oamenii considerați demni au voie să intre.

Deci, cam ca o societate secretă. Foarte seducător. Cumva, a fi mai aproape, a avea voie să fii mai aproape

și a avea acces mai apropiat la sursă, era cu adevărat convingător.

Tradiția tantrică a fost întotdeauna una bazată exclusiv pe inițiere. Pentru că nu este suficient să-i spui cuiva

care se face eforturi: ”Da, du-te și practică mai mult”. Unele lucruri le pot învăța de la instructori. Dar există

unele experiențe care sunt posibile doar prin contactul direct cu învățătorul. Există anumite lucruri prin care

el trebuie să mă îndrume. Acest lucru nu era posibil prin altcineva. A fost de fapt o inițiere de la maestru

către discipol. [...] Am promis să nu vorbesc despre cum voi merge acolo sau despre întâlnirea cu el. 

Călătoriile, casele... asta făcea parte din jurământ. Era atât de frumos să fac parte din comunitatea femeilor.

Am promis să nu divulg nimic din toate astea.

Andrea, ep.2:

Am avut o experiență fantastică. Am început ritualul. Am pătruns profund în transfigurare, exact așa cum am

fost învățați la cursurile de tantra. Să ne vedem pe noi înșine și să ne vedem reciproc ca ființe profund spirituale.

Este uniunea perfectă dintre masculinul interior și femininul interior. Yin-ul și Yang-ul. Shiva și Shakti. 

Aproape că am încetat să mai exist. Cumva, am călătorit în afara corpului meu. El m-a ghidat prin fiecare

mic pas. Pentru mine a fost o întâlnire spectaculoasă, cu adevărat frumoasă. Și după aceea am fost completă.

Andrea, ep.3:

A fost viața mea. Oamenii nu vorbeau despre el ca despre o ființă umană, ci mai degrabă despre o ființă

spirituală. Am fost încurajați să-l privim ca pe cineva iluminat și elevat, iar tot ce învăța era adevărul. 

Aproape ca și cum ar fi fost Iisus.

Tot ce făceam era foarte legat de școală. A fost viața mea timp de câțiva ani. Apoi am început să mă întâlnesc

cu oameni din afara școlii, am întâlnit pe cineva și am avut un copil, așa că mi-am schimbat atenția. Am fost

dezamăgită, pentru că nu exista prea multă înțelegere a faptului că viața cu un copil mic o uriașă dedicare

și energie. Și m-am simțit complet abandonată. Mă dedicam cu toată inima maternității.

Și un prieten de-al meu m-a sunat și mi-a spus: ”Uite, știi, sunt câteva lucruri pe care aș vrea să ți le împărtășesc.”

Așa că prietenul meu a venit într-o seară și s-a așezat pe canapea și a început să-mi povestească despre femei

care au avut experiențe cu adevărat groaznice. Eu am intrat acolo pentru că am vrut. Adică, chiar mi-am dorit.

Așa că nu am simțit niciodată că trebuie să fac ceva împotriva propriei voințe. A fost 100% alegerea mea.

Dar, în același timp, exista o presiune subterană uriașă pentru mulți oameni de a face lucruri împotriva lor înșiși, 

împotriva voinței lor și împotriva limitelor lor. Pentru că nu exista acel sentiment de siguranță să spună: 

”De fapt, nu vreau să fac asta!”

În ceea ce privește creșterea și dezvoltarea noastră în școală, totul a început și s-a încheiat cu Grieg. 

Au fost foarte mulți profesori în școală care erau incredibil de inteligenți și carismatici. Și toți erau atât 

de devotați acestei ființe umane. Dar oricine este familiarizat cu simbolurile yin și yang, știe că în fiecare

lumină există întotdeauna un strop de întuneric. La fel cum în fiecare întuneric există întotdeauna un strop

de lumină. Cred că am presupus că stropul de întuneric din el era foarte mic. Dar din tot ce s-a descoperit,

poate că stropul de întuneric este mult mai mare decât am presupus.

reporter: Crezi că e un infractor vinovat de aceste infracțiuni?

Andrea: Da, în sistemul meu. Și povestea e complicată. Dar, în cele din urmă, responsabilitatea se află... la el.

Îmi lipsește comunitatea, îmi lipsește învățătura. Îmi lipsește inspirația incredibilă pe care o aveam. Și am învățat,

de asemenea, că nu putem doar să ne uităm la lumină atunci când suntem într-o grămadă de rahat.

De atunci, mi-am dat seama că am această conexiune profundă cu spiritualitatea, dacă vrem să o numim

Dumnezeu, Universul sau Sursa, încât am o experiență atât de profundă încât nu am nevoie de un guru. 

Nu am nevoie de nimeni altcineva. Toate acestea există în mine.

Cei de la MISA/ATMAN s-au plâns că în documentar apar doar declarații nefavorabile lor, că victimele apar

într-un decor luminos și confortabil, inspirând încredere, și cel mai tare s-au plâns că nimeni nu a vrut să preia

și declarațiile lor. Dar de când există MISA și obiceiul relatărilor din partea adepților ei, nu s-auzit o relatare

mai sinceră, mai frumoasă și mai la obiect decât cea a fostei cursante Andrea, făcută într-un decor plin de

lumină și de pace, cu o muzică potrivită meditațiilor profunde. Toate relatările cursanților, cu tot cu cartea

tipărită despre mărturiile lor, ”Enciclopedia Realizărilor Spirituale” vol. 1, reprezintă - vorba Andreei - 

”o grămadă de rahat” pe lângă  mărturia ei. Și totuși, ce a făcut-o să se depărteze de comunitate?

Ce a făcut-o să dea crezare mai degrabă foștilor colegi - cu îndoielile lor ”demoniace” - decât măreței 

școli și marelui maestru care a dus-o pe culmile împlinirii?

Mai întâi a simțit, fără totuși să conștientizeze prea adânc, faptul că yoga nu oferă o împlinire sufletească,

ci cel mult o satisfacție la nivelul senzațiilor subtile (”stări”). A simțit că e vorba de o mare minciună, de un

gol sufletesc. A simțit că ”frăția spirituală” din școală e de fapt fățărnicie. De aceea a căutat legături de suflet

ÎN AFARA școlii, a simțit nevoia de a avea un copil - împotriva recomandărilor gurului (detalii).

Cum au reacționat cei din comunitatea NATHA/ATMAN la faptul că ea s-a dedicat în primul rând familiei?

”Nu exista prea multă înțelegere a faptului că viața cu un copil mic necesită o uriașă dedicare și energie.

Și m-am simțit complet abandonată.”

Adică ”Cine nu e cu noi, nu ne interesează! Ce faci Andrea, de nu mai vii pe la cursuri? Ai familie? 

Treaba ta, tu ai vrut-o! Dacă aduni prea multe absențe, să te inițieze ăla cu care ai făcut copilul!

O cale spirituală autentică, așa cum suntem noi, necesită dedicare totală, nu acceptă jumătăți de 

măsură și nimicuri din acelea pe care le-ai ales tu! Pe noi nu nu privește ce îți dorești tu!”

Colegii au părăsit-o, dar cu ghidul ce-a avut? Ghidul, care a purtat-o pas cu pas până pe culmile împlinirii!

Iată cum a decurs întâlnirea cu ghidul, povestită de Andrea în podcast-ul danez ”Drumul spre Paradis” și în

cel suedez ”Secta Yoga ” (extrase și sinteză):

Avusesem atât de multe așteptări, chiar înainte să merg acolo. Și după ce l-am întâlnit... așteptările mele

și realitatea erau două lumi diferite. Probabil mi l-am imaginat asemeni lui Iisus. Și am crezut că voi simți

multe când îl voi întâlni. Simțeam cumva... ceva special, o forță, sau o putere și am fost puțin surprinsă.

Purta un halat de baie. Nu eram sigură când făcuse duș, când se tunsese sau când își tăiase unghiile.

Un halat lung, puțin murdar, nu e tocmai bine îngrijit, unghiile de la picioare și de la mâini sunt puțin prea

lungi, iar părul este cam lung, simt dezgust... Sunt puțin surprinsă că acesta e guru-ul, persoana principală.

Nu știam la ce să mă aștept și nu sunt complet sigură dacă era el. Vreau doar să mă abandonez fără mintea

rațională, fără ca ego-ul meu să intervină și să judece situația, dar am ales să o dau deoparte. M-am simțit

bine pregătită. Așa că știam exact ce aveam de gând să fac... în ce mă băgam. Nu este ca și cum ai considera

un act normal de a face dragoste cu cineva, din punct de vedere romantic. Am perceput asta ca pe o practică

de yoga extinsă în multe privințe, pentru că nu simțeam nicio atracție din partea mea față de el. Nu exista

chimie, nu exista pasiune, nu exista dorință. Când am început, el a explicat că diferitele poziții sunt conectate

la diferite chakre. ”Simți energia aici? Simți asta? Trăiești asta? Ești conștientă de asta?” Așa că m-a ghidat

cu adevărat prin toate acestea. Asta e atitudinea cu care am mers, dorind cu adevărat să experimentez totul

plenar, așa cum era, fără să vreau să fac ceva diferit sau într-un alt mod. Așadar, pentru mine, scopul călătoriei

a fost să o experimentez exact așa cum a fost. Nu a fost o întâlnire sexuală bazată pe dorință și atracție, ci

accentul s-a pus pe activarea energiei în corp și pe modul în care aceasta se mișca, mai mult decât în orice fel

de relație romantică de genul acesta. Pentru mine, a fost o experiență care mi-a schimbat destul de mult viața. 

Am experimentat o puternică activare energetică în tot corpul și, ca și cum conștiința mea... a fost o experiență

cu adevărat magică să experimentez stări de conștiință mult dincolo de ceea ce eram obișnuită.

Erau o mulțime de femei în jurul meu, care fuseseră acolo. Așa că toată lumea a ieșit în față când am ajuns

acasă și... a ”dezvăluit”. Așa că, dintr-o dată, aveam o rețea imensă de femei care fuseseră și ele acolo și

în care era perfect în regulă să vorbim între noi.

Sunt invitată din nou. Nu vreau să merg. Simt că am terminat și mă simt completă, simt că această experiență

a fost o experiență unică în viață și nu am nevoie să o mai fac. Și am fost de acord, pentru că m-am gândit

că s-ar putea să nu fie prea bine să spun ”NU”. Am vrut să continui la școală și am simțit că asta face parte

din pachet, pentru a mă dezvolta la școală, este ceva ce trebuie să fac. Pentru că, dacă spun ”NU”, mi-ar putea

afecta viitorul. Aleg să fac asta, chiar dacă nu vreau cu adevărat. Asta a fost atitudinea generală, presupun.

Doar pentru că mi-e frică de ceva sau am rezistență față de ceva, nu înseamnă că nu ar trebui să fac acel lucru.

Poate că mai există ceva acolo de obținut.

Și am o experiență foarte diferită a doua oară. Diferența e că nu este un ”DA” complet din partea mea.

Opun o oarecare rezistență și, în timp ce intru în apartament pentru a fi întâmpinată de el, simt și eu rezistența

în el, așa că mă salută într-un mod complet diferit, aproape ignorându-mă. Își exprimă frustrarea față de mine,

că sunt foarte diferită față de ultima dată. Îmi spune că sunt o ipocrită. Așa că am ales să merg pur și simplu

până la capăt, pentru că am simțit că este cumva datoria mea. Nu experimentez nimic din lucrurile pe care

le-am experimentat prima dată. Și după aceea mi-a spus că am o rezistență la masculinitate. Nu spun nimic

și cred că nu este vorba de faptul că am o rezistență la masculinitate, ci de faptul că am o rezistență la a veni

aici și a fi aici și acum. Eram pe punctul de a mă îmbrăca și de a ieși pe ușă, când el mi-a spus:

”Știi, asta e ultima dată când ne vom vedea. Nu ne vom mai vedea niciodată.” Cred că, într-un fel, a fost

începutul sfârșitului. Acum sunt cu adevărat conștientă că nu toată lumea a fost la fel de norocoasă ca mine.

comentarii: ”Ești împietrită, ipocrito, egoisto, dar dacă tot ai venit, hai s-o facem, că mie oricum mi-a venit,

doar n-o să pierd bunătate de erecție din cauza ta, frigido!” Acesta este marele tantric ce predică iubirea totală,

sacră sau, dacă nu, măcar atracția sexuală! Cum e cu consacrarea, maestre? Ce ți-a răspuns Dumnezeu:

”Fă-o, tu vezi-ți de treabă, deja ai transfigurat-o pe proasta asta superficială și schimbătoare, tu ai o misiune

pentru umanitate, ce-ți pasă de ea!” Ce scrie prin cursurile și pe site-urile MISA și ce practici matale?

”Am perceput asta ca pe o practică de yoga extinsă în multe privințe, pentru că nu simțeam nicio atracție

din partea mea față de el. Nu exista chimie, nu exista pasiune, nu exista dorință. Când am început, el a explicat

că diferitele poziții sunt conectate la diferite chakre. ”Simți energia aici?” Așa că m-a ghidat cu adevărat

prin toate acestea. Nu a fost o întâlnire sexuală bazată pe dorință și atracție, ci accentul s-a pus pe activarea

energiei în corp și pe modul în care aceasta se mișca”. Pentru asta, era neapărat necesar actul sexual? 

El pretinde că face exemplificări și inițieri de la distanță pentru aspecte mult mai înalte (inducție, Svara,

implementarea mantrelor), dar pentru activarea chakrelor, are nevoie neapărat de contact sexual? 

Bărbații cum ajung să simtă toate astea? Pentru asta le cheamă pe femei tocmai la Paris? Este evident vorba

de un pretext ieftin! Detalii, în articolul ”Era necesar” ca Bivolaru să le ”inițieze” sexual pe cursantele sale?”

”Într-un fel, a fost începutul sfârșitului”. Vedeți băi, misanilor, că tot de la guru se trage? Demonul care ”îi abate

pe aspiranți de pe cale” e chiar specimenul pe care îl numiți ”maestru”! Până și cei dedicați sunt alungați de

acest Procust dezaxat, care îi judecă pe toți după propria lui perversitate!

Andrea despre Natha din Suedia:

Mă doare capacitatea de a pune la îndoială aceste lucruri, de a pune întrebări și de a scoate la lumină cât de

multă cultură a tăcerii există și câtă rezistență a existat față de cei care își asumă greșelile sau sprijină victimele.

Din câte am înțeles, toate cele care au avut o experiență negativă, au fost etichetate drept ”femei stupide

și fluctuante, care ar trebui să fie îngrijite și sprijinite”. Când am citit toate criteriile pentru a defini o sectă,

consider că NATHA se încadrează în toate aceste categorii. Toate aceste piese s-au așezat brusc la locul lor

și am văzut imaginea completă și am intrat într-un șoc total... După atâția ani aici, practic toți prietenii mei

erau la școală. Deci asta era toată viața mea, practic, așa simțeam. 

”Nu, școala noastră nu cauzează probleme sociale, nu afectează familii, noi suntem dumnezeiești, e doar 

mass-media cea sucită, care e vândută și minte!” Dar ”dumnezeismul” durează atâta cât timp cât cotizezi

la Marele Preot. După aceea, ești doar un demon care îi vorbești de rău!

Singura dată când au pomenit numele lui Ashleigh, mincinoșii de la MISA i-au pus în gură altă declarație. 

Despre ea, singura care n-a ajuns la întâlnirea cu gurul, au spus că ”știa pentru ce vine și s-a răzgândit”!

Dar despre Andrea, singura care a declarat că nu s-a simțit abuzată în niciun fel și că a fost întru totul

alegerea ei, ei nu spun nimic, dar tot insistă să vină cu declarații ale adepților lor, din partea unora 

care nu au legătură cu cauza. De ce nu au pomenit nimic de Andrea care, iată, relatează până la un punct 

ceea ce voiau ei? Problema e de la acel punct încolo! Este de fapt aceeași problema care apare în declarațiile

tuturor victimelor, din toate podcast-urile de până acum, și anume: totul este bine și frumos în comunitate,

colegii sunt minunați, practicile au efecte și generează o stare euforică, țelul este clar și pare foarte aproape,

dar totul se năruie în punctul în care apare gurul. Asta nu le convine celor de la MISA, că gurul este prezentat

ca fiind factorul negativ, piaza cea rea!

Cel mai rău pentru cei de la MISA este că Andrea a mărturisit că ”există viață după MISA”, că cei care pleacă 

nu se scufundă în întunericul iadului, așa cum pretinde guru, ca să-i sperie pe adepți și să-i țină înăuntru. 

De fapt iadul este chiar în MISA! Pentru că sentimentul care rămâne după declarațiile ei, este acesta: 

”Uitați băi, persecutaților, care vă pretindeți fără vină, cum îi alungați și pe cei care ar fi vrut să rămână!

Stările alea plăcute cu care vă lăudați, nu sunt meritul vostru, voi sunteți de fapt ăia care stricați totul!

Problema e la voi, nu la ceilalți! Voi pervertiți totul!”

podcast danez: Drumul spre Paradis (relatare Andrea)

podcast suedez:  Secta Yoga (relatare Andrea)