Despre eros la MISA - ”Ce se predă de fapt și cum este trăit?”



La secțiunea ”Concepții Greșite” de pe noul site al ATMAN, twistedmedia, a apărut un articol intitulat

”Eros, putere și înțelegere greșită. Ceea ce este de fapt predat și trăit” (arhivă).

Titlul sugerează că există o înțelegere greșită din partea mass-media în legătură cu modul în care este 

prezentată și abordată public problema erosului la MISA. MISA cea veșnic neînțeleasă: viziunea lor 

asupra erosului e dumnezeiască, dar toți ceilalți o percep ca fiind desfrânare. În realitate, jurnaliștii și 

opinia publică au înțeles corect încă de la bun început - la fel ca și noi cei care am trecut pe la MISA

și am părăsit-o din această cauză - că ceea ce MISA numește eros este de fapt un cuvânt mai pretențios 

pentru destrăbălare absolută. Înțelegerea corectă se bazează pe principiul simplu și plin de înțelepciune 

enunțat de Iisus, cum că ”pomul se cunoaște după roade și omul după fapte” sau, sub o altă formă 

arătată tot de către Iisus, omul se cunoaște după fapte și nu după vorbe, căci gura lui spune una, iar el 

face alta.

La fel ca toți oamenii normali din această societate, și noi, foștii cursanți, am fost șocați încă de la început

de desfrâul dictat chiar de către tartorul-șef de la MISA. La cursuri se vorbea despre cuplul spiritual bazat 

pe iubire sublimă nesfârșită, pe adorație, pe transfigurare, pe cosmizare, cei DOI fiind întruchipări ale 

principiilor masculin și feminin de la nivel macrocosmic sau ale cuplului divin Shiva-Shakti, fiind animați

de aspirația către desăvârșire - totul la superlativ, în termeni absoluți. Dar în practică, toți se cuplau cu cine

puteau sau, mai bine spus, cu cine mai rămăsese! După exemplul lui Bivolaru, care se afișa mereu cu mai

multe ”iubite” odată, diferite de la o zi la alta, la fel și instructorii cei vechi au început să se comporte astfel,

dând naștere zvonurilor despre practicile de sex în grup. Da, primele zvonuri despre sexul în grup nu 

au apărut în presă, ci chiar în interiorul MISA, de unde au fost preluate de presă! Pe de altă parte, Bivolaru

spunea în interviuri și conferințe că Tantra seamănă cu mersul pe tăișul briciului, într-atât este de specială,

și de aceea este destinată doar celor aleși și pregătiți. Dar toată lumea practica cu cine se nimerea, după 

ureche sau după foi xeroxate la a șaptea mână, că abia mai puteau fi citite!

● citat:

1. Introducere: Acuzația și realitatea pe care o vizează

În ultimii ani, către școala noastră spirituală au fost îndreptate acuzații grave (MISA, Federația Atman etc.).

Aceste acuzații au fost răspândite pe scară largă prin producții precum documentarul Twisted Yoga realizat

pentru Apple TV, precum și prin podcast-uri. Acuzațiile nu se referă doar la acțiuni izolate sau cazuri individuale.

Ele vizează și școala însăși, sugerând că învățăturile sale centrale - în special cele legate de erotism și spiritualitate

- sunt folosite într-un mod manipulativ pentru a crea dependență, supunere sau control. Prin urmare, chestiunea

nu se limitează la situații specifice, ci se referă la modul în care este înțeleasă și prezentată învățătura în ansamblu.

Conceptele de bază sunt reinterpretate astfel încât să pară că diminuează autonomia individuală, iar practicile

sunt prezentate într-o formă care accentuează aspectele lor cele mai controversate, lăsând deoparte cadrul

în care sunt situate. Relațiile din cadrul mișcării sunt descrise în termeni care sugerează o influență în creștere

asupra vieții personale. Luate împreună, aceste elemente creează o impresie coerentă: ceea ce pare a fi o cale

spirituală este, în realitate, structurat prin mecanisme de presiune și control.

comentarii: Autorul articolului dă vina pe ”producții”, într-o tentativă jalnică de a abate atenția de la problema

esențială, și anume că acuzațiile de abuz sunt formulate de către foști cursanți, iar ”producțiile” nu fac decât

să prezinte aceste acuzații. Se insinuează că niște cercuri oculte au pornit o campanie de denigrare a școlii

celei perfecte, au ”reinterpretat” (twisted) conceptele de bază și au căutat figuranți printre foștii cursanți,

pe care i-au ”sucit” (twisted) împotriva școlii. Evident că lucrurile nu s-au petrecut așa, ci exact invers: 

unele cursante au resimțit presiunea colectivului îndoctrinat în direcția depășirii limitelor individuale 

împotriva voinței lor și au reclamat aceasta ca abuz. Acest fapt a fost sesizat și de către o reporteră suedeză

sub acoperire, care s-a înscris la o ”retragere tantrică de polarizare” (detalii). O persoană normală din 

societate, care nu a fost supusă îndoctrinării în ceea ce privește ”transcenderea ego-ului”, a resimțit 

această activitate ca abuzivă și a părăsit tabăra chiar înainte de punctul culminant al ritualului.

Asta nu vor să înțeleagă cei de la MISA: că fiecare practicant în parte alege felul și ritmul în care 

acționează spre a-și transcende ego-ul, și simte când a venit momentul să se ”abandoneze în fața

Voinței Superioare”. Ei nu înțeleg că fiecare are perspectiva lui, că are liber arbitru. Edificatoare este 

secvența video în care Stoian conduce un astfel de ritual și anunță un joc sexual, în care cuplurile

se stabilesc prin tragere la sorți.

Unii sunt încântați și exultă, după cum se aude pe coloana sonoră, alții însă - ”închistații cei larvari și plini

de blocaje” - nu au fost la fel de încântați. Unii au mai fost, știau ce urmează și abia așteptau o nouă ședință,

dar cei care au venit pentru prima oară nu aveau de unde să știe ce urmează (precum reportera suedeză), 

pentru că aceste întruniri sunt ținute secrete. Firesc ar fi ca cei care doresc să participe, să fie avertizați dinainte

despre ce urmează și să li se solicite consimțământul, dar asta nu se face înainte de depunerea jurămintelor

de păstrare a secretului, căci unii, șocați de ceea ce se petrece acolo, s-ar putea apuca să vorbească. De fapt

așa s-a petrecut în primii ani ai MISA, înainte de instituirea regulii cu jurămintele, când o mulțime de relatări

despre astfel de activități ”extracurriculare” au apărut pe forumuri și în presă.

S-ar putea proceda la modul următor: se depune jurământul (ceea ce este oricum destul de șocant pentru un om

normal, având în vedere caracterul de autoblestem al acestuia și de faptul că trebuie să jure înainte de a ști

ce urmează), și apoi aspirantul/a este avertizat/ă asupra a ceea ce urmează (nu neapărat în detaliu, ci doar

la modul general, de exemplu că se fac jocuri în care se trag la sorți cupluri, fără însă a se dezvălui detaliile

picante sau șocante), iar dacă respectivul/a consideră că nu dorește să participe, părăsește sala și gata! 

Ar putea apărea poate și unele nemulțumiri, dar acestea nu se compară cu plângerile de abuz la poliție!

Și chiar dacă că unii ar încălca jurământul și ar vorbi, ce-ar putea să dezvăluie? Bănuieli, bârfe, zvonuri cum că

se trag la sorți cupluri? Pentru ce? Poate că se privesc în ochi? Mare scofală! Ce să mai spui atunci de swing-eri? 

Și atunci de ce nu se procedează astfel? O explicație pripită și superficială ar fi că un astfel de mecanism

cu avertizare sau tatonare prealabilă ar fi doar un sistem de selecție pentru orgii sexuale! Și atunci este necesar

să se dea o aparență de spiritualitate prin instituirea de așa-zise tehnici de transcendere a ego-ului, în care

participanții nu sunt avertizați dinainte, ci sunt supuși unor situații șocante, care îi pun la încercare și le forțează

limitele individuale. 

Dar această explicație este pripită și superficială deoarece din relatările foștilor cursanți intervievați în podcast-uri,

precum și din secvența prezentată anterior cu Stoian, reiese că cei mai mulți dintre participanții la aceste ședințe

nu iau parte pentru prima dată, ci sunt experimentați, caz în care ipoteza situației-limită nu li se aplică acestora.

Și atunci care este rolul lor? Simplu: presiune colectivă! Novicii șocați au următoarele posibilități: 

➢ să refuze să ia parte la jocurile care le forțează limitele de comportament; însă în acest caz există regula

bizară că nu pot părăsi sala (detalii) și rămân înăuntru, aflându-se sub o mare presiune psihologică, simțindu-se

marginalizați în raport cu cei care participă cu dezinvoltură. După încheierea ședinței, unii refuză să mai ia parte

la astfel de întâlniri, dar se vor simți pe mai departe inferiori și inhibați și se gândesc că este doar din cauza lor

(căci toți ceilalți pot!). Ceilalți își doresc să se auto-depășească (vorba lui Ashleigh, ”aș fi vrut să vreau!”),

iar la o participare ulterioară, când șocul este mult mai mic, ei reușesc la rândul lor să-și depășească limitele.

Tehnica broaștei în apă fierbinte este însoțită de tehnica broaștei sub duș rece. Astfel, se aduc în cadrul 

grupurilor noi participanți, care vor aduce mai departe, la rândul lor, alți noi participanți.

➢ acceptă să participe, sub presiunea resimțită în raport cu ceilalți, nedorind să se simtă marginalizați; unii

dintre ei își înving repulsia și reușesc să-și depășească ”blocajele”, resimțind o mare satisfacție interioară

ca o stare euforică, interpretată ca un mare salt spiritual. Astfel de persoane vor avea tendința să se angreneze

în activități care le forțează limitele din ce în ce mai mult. Cursantele din rândul acestora îi sunt recomandate

mai departe gurului, pentru inițiere sexuală. Însă unele persoane care acceptă să participe și își forțează limitele,

după întâlnire rămân într-o stare de conflict interior, între ceea ce își doresc de fapt și ceea ce acceptă să facă

împotriva dorinței lor. Acest conflict poate dura mult timp, până când aceste persoane se decid să renunțe 

la MISA și apoi să vorbească, spre ”mirarea” celor de la MISA care se întreabă de ce unele victime ies public

atât de târziu.

Fiind un joc în care se forțează limitele, este evident că sunt și cazuri în care novicii ”plesnesc” de la prima

participare, iar cei mai experimentați, după ceva timp, de aici și reclamațiile la poliție.

Așadar, dacă aceste întruniri ar fi destinate exclusiv tehnicilor de transcendere a ego-ului, ar fi căutați doar

cei care participă pentru prima dată. Dacă ar participa doar cei care au mai fost și știu despre ce este vorba,

ar fi vorba doar despre orgii la care cel mult se variază jocurile. Însă din moment ce unii participă pentru

prima oară alături de cei experimentați, înseamnă că se urmărește recrutarea de participanți noi care sunt

puși în situații limită. Singura concluzie posibilă este că forțarea limitelor individuale la MISA/ATMAN este

o strategie intenționată și calculată, urmărind supunerea adepților individuali prin presiune colectivă și nefiind

nicidecum o invenție sau o reinterpretare a mass-mediei și a opiniei publice.

● citat:

În lumina acestor acuzații, devine esențial să clarificăm ce se predă de fapt. Scopul acestui articol este, așadar,

de a clarifica înțelegerea sexualității, erotismului și spiritualității în cadrul școlii în sine și de a examina

modul în care această înțelegere se reflectă în practica trăită.

2. Perspectiva critică: Control, coerciție și influență ascunsă

Interpretarea critică dominantă prezintă o imagine relativ consistentă, care apare în materialele documentare

și podcast și este adesea întărită de mărturiile câtorva foști participanți care își reinterpretează implicarea

trecută în termeni puternic negativi. 

comentarii: În tentativa sa de a abate atenția de la adevăratele probleme grave din organizația ATMAN,

autorul persistă în ideea că, în scopul de a denigra Mișcarea, documentarele și podcast-urile prezintă

o realitate deformată (”twisted”), iar mărturiile ”câtorva foști participanți” vin să întărească operațiunea 

de deformare. Aceasta face parte dintr-o tactică mult mai perversă, dar care apare în același timp și foarte

ciudată, aceea prin care reclamantele nu sunt prezentate ca fiind victime ale MISA, ci ar fi de fapt victime

ale mass-mediei!

Inițial, MISA și ATMAN au contraatacat, reclamând autoritățile: ”După aproape 20 de ani, istoria se repetă.

Un nou atac concertat împotriva profesorului de yoga Bivolaru și indirect și împotriva Școlii de yoga MISA.

Acuzațiile absurde vehiculate de presa franceză și preluate de presa din România sunt similare cu cele din 2004”.

Este ca și cum nu ar fi existat reclamante, ci pur și simplu autoritățile franceze s-au ridicat așa, fără niciun

motiv, împotriva MISA. Evident, aceasta nu putea avea loc fără motiv, adică fără niște reclamații prealabile,

dar MISA nu a pomenit nimic despre așa ceva, întrebând ”unde sunt victimele?”, dar nu cu referire la victimele

MISA, ci la cursantele MISA reținute la razii, care s-au declarat victime ale acțiunilor poliției. Când victimele

adevărate au început să vorbească în podcast-uri, mai întâi sub protecția anonimatului sau sub pseudonime,

MISA a fost nevoită să admită existența acestora, dar au susținut - mai întâi prin intermediari - că ele au fost

”răzgândite” de către activiștii anti-secte și de către autorități și apoi au început brusc să spună povești de capă

și spadă (”proaste mincinoase” - detalii).

Atunci când victimele au început să capete nume și chipuri, organizația a recurs la atacuri la persoană 

împotriva acestora (”curve mincinoase care urmăresc despăgubiri” Nathalie, Agnes Bonnie și Miranda). 

Citez:

”Twisted Yoga” îi prezintă pe martori ca victime. Membrii MISA pe care i-am intervievat, care îi cunoșteau

personal, i-au numit ”mincinoși” și au subliniat că unii dintre ei au anumite interese. Miranda solicită despăgubiri

semnificative de la centrul britanic de yoga unde a avut acces la ideile lui Bivolaru. O altă „victimă” prezentată

în ”Twisted Yoga”, Bonnie, își câștigă existența predând terapia ”yoni mapping” (terapia de cartografiere

a yoniului) și metode de amplificare a plăcerii feminine. Ea recunoaște că aceste idei i-au venit după ce a primit

primul masaj al yoni-ului la Templul Tantric din Copenhaga, unde lucrau unii cursanți și instructori MISA.

Bonnie este acum în competiție cu MISA și are un interes personal în a o discredita, la fel ca unii dintre apostații

finlandezi care îl acuză pe Bivolaru (dar nu apar în „Twisted Yoga”) (sursa).

Însă pe măsură ce documentarul Twisted Yoga a căpătat o audiență planetară, MISA s-a sucit (”twisted”) brusc

căci, înțelegând că opinia publică simpatizează cu victimele, iar atacul la adresa acestora nu este o idee bună,

a îndulcit tonul și iată că acum, pe acest canal media nou creat cu care MISA/ATMAN încearcă să sucească

(”twist”) mințile oamenilor, victimele MISA au devenit victime ale ”mass-mediei care deformează realitatea”.

Subtil, nu? ”Nu sunt victimele noastre, nici ale autorităților, bietele de ele au fost amăgite de mass-media!”

Care să fi fost cauza acestei noi răsuciri a MISA? Se pare că, după ce le-am dat cu blogul în cap, au înțeles

în sfârșit că faptele reclamate de către victime au fost confirmate de către filajul poliției (”poveștile de capă

și spadă”) și de către înregistrările găsite la razii (”amorul ghebos cu G-boss-ul”), așa că Ghebosul a fost

nevoit să recunoaște tot, mai puțin abuzul: ”Uu, n-a fost abuz, că a fost consimțit!” Păi dacă a fost consimțit,

fetele de ce te reclamă? ”Bietele de ele, mass-media le-a sucit mințile!” Dar cum a făcut media asta? 

”Păi le-a prezentat deformat mărturiile!” Dar cum le-au deformat mărturiile, din moment ce documentarul

a prezentat pur și simplu mărturiile făcute în fața camerelor, fără să le fi interpretat în vreun fel? Întâi ele

și-au prezentat mărturiile, au fost filmate și cu acestea a fost creat documentarul, nu invers! ”Logică” MISA...

Iar declarațiile de la dosarul din Franța aparțin reclamantelor, nu sunt transcrieri din podcast-uri sau documentare!

● citat:

Această perspectivă nu se limitează la descrierea experiențelor individuale. Ea susține o afirmație mai amplă:

aceea că structura predării în sine permite sau facilitează forme de influență care compromit autonomia

individuală. În această perspectivă, relațiile dintre bărbați și femei din mișcare sunt descrise ca fiind structurate

prin asimetrie, unde autoritatea spirituală ajunge în viața intimă. Practicile prezentate intern ca fiind transformatoare,

sunt interpretate extern ca mecanisme de influență, prin care încrederea este redirecționată, limitele sunt

atenuate și dependența se stabilește treptat. Chiar și atunci când participarea pare voluntară, se sugerează

că acest voluntariat este doar aparent, mascând forme mai subtile de presiune psihologică.

comentariu: Despre ce fel de participare voluntară poate fi vorba atunci când juri să păstrezi secretul asupra

unei acțiuni ÎNAINTE de a ști ce presupune respectiva acțiune, iar dacă după începerea acesteia, refuzi totuși

să iei parte, trebuie să rămâi în sală? Întrebare: de ce nu i se permite să iasă din sală celui care refuză să se

angreneze în jocurile de depășire a limitelor sexuale? Doar a depus jurământ, deci va păstra secretul! 

Logica practică spune că, dacă cineva nu vrea să participe la o activitate ce i se pare șocantă, să i se

permită să iasă din sală, căci astfel va fi mai puțin șocat și, dacă totuși va divulga ceva, va avea puține

de povestit și va fi mai puțin credibil, deoarece nu a asistat efectiv la vreo orgie! Iar cei din grup ar putea

nega oricând, spunând că a fost vorba doar despre un test spiritual și că de fapt nu s-a petrecut nimic 

după aceea, ci a fost un simplu test al încrederii (căci oricum nu există vreo dovadă a ceea ce s-a petrecut 

și de aceea pot spune chiar orice!) Dar, împotriva oricărei logici, respectivul rămâne în sală, asistă șocat 

la o orgie la care nu vrea să participe! De ce? Pentru a fi expus presiunii colective de a se conforma grupului!

● citat:

Un element central în această interpretare este ideea că învățăturile în sine funcționează ca instrumente

de influență. Concepte precum abandonarea, transcendența eului sau utilizarea practicilor erotice într-un context

spiritual nu sunt luate ca atare, ci sunt interpretate ca modalități de modelare a percepției - făcând participanții

mai receptivi la îndrumare și mai puțin înclinați să pună la îndoială autoritatea. Acest lucru devine deosebit

de clar în modul în care sunt prezentate elemente specifice ale învățăturii.

comentariu: ”Utilizarea practicilor erotice într-un context spiritual nu sunt luate ca atare”! Dar pot fi luate

ca atare? Dacă mergi la o întrunire și, contrar scopului anunțat, se trag la sorți cupluri mixte care să și-o tragă,

poți lua situația ”ca atare”? Sunt orgiile sexuale cu tragere la sorți ceva normal, ”ca atare”? De fapt, acestea

încalcă însăși învățătura de la MISA, care spune clar că fuziunile amoroase în cuplu se realizează numai

dacă există iubire profundă nesfârșită și transfigurare.

Și dacă nu sunt activități ”ca atare”, ci ceva ieșit din comun, cum poți accepta să participi la așa ceva decât

abandonând voința ta în fața unei autorități exterioare, prin care îți este impus ceva ce te scoate din limitele tale?

(de exemplu ”voința divină manifestată prin tragerea la sorți” sau ”coordonarea din partea conducătorului

activității care, fiind trimis și girat de guru, știe mai bine decât noi de ce face ceea ce face ...”)?

Nu ar putea fi imaginate alte jocuri decât cele sexuale, de exemplu tragerea la sorți a unor cupluri care 

să participe la un concurs de întrebări și răspunsuri sau de abilități? A forma o echipă de concurs cu o 

persoană de sex opus trasă la sorți, nu este suficient de incitant? La MISA, se pare că nu!

● citat:

De exemplu, într-unul dintre materialele podcast-ului, un scenariu narat include afirmația că ”uniunea sexuală

durează 8 ore, orgasmul este singura modalitate de a atinge samadhi” (Gurul Yoga, n.ed.). O astfel de formulare

nu este doar reductivă în sine, ci și înșelătoare prin ceea ce lasă nespus. Sugerează exclusivitate, ca și cum

toate celelalte căi către samadhi ar fi irelevante și invită implicit la o înțelegere convențională a orgasmului

ca o simplă eliberare fiziologică. În acest fel, o noțiune care în învățătură se referă la o stare rafinată și 

transformatoare, este redusă la un act sexual. Învățătura este abordată în mod constant printr-o lectură 

sexualizată, în care dimensiunea sa erotică este izolată de cadrul mai larg în care se situează. 

Elementele care aparțin unui proces complex și nuanțat sunt interpretate ca și cum ar fi expresii ale 

unei sexualități nerafinate sau instrumente de control.

comentariu: Serios? Asta e problema, afirmația că ”orgasmul este singura modalitate de a atinge extazul”?

Afirmația că se trag la sorți cupluri pentru ”a și-o trage”, nu este mai tare? Sau declarația lui Ashleigh din

documentar, cum că a asistat la o orgie unde celelalte fete au colectat urină de la toate într-un bol și au fost

invitate să bea, ba au trimis diluții și la alte grupuri de femei (”Clondirul Fermecat”)? Dacă Ashleigh a refuzat

să ia parte, de ce nu au lăsat-o să iasă din sală? Astfel, nu ar mai fi avut ce povesti! Ținând-o acolo, și-au dat

foc la valiză!

”Astfel, o învățătură care se referă la o stare rafinată și transformatoare, este redusă la un act sexual.”

Păi Bivolaru a afirmat într-o conferință că prin gâdilare se manifestă energii ale unor Atribute Dumnezeiești”.

Alte ”energii subtile” se manifestă prin urină și secreții sexuale feminine, kalas și sânge menstrual. 

Cică nevoia de a urina sublimată conduce la o stare de panteism (partea 1 și partea a 2-a).

Acestea nu cumva reprezintă ”o reducere la aspecte ale sexualității nerafinate”?

● citat:

Acest lucru poate fi observat, de exemplu, în modul în care materialul subliniază o schimbare treptată către

teme sexuale: participanții descriu cum ”aspectul sexual ocupă din ce în ce mai mult spațiu” și cum ceea ce

începe cu posturi de yoga ”mai târziu... se transformă în sfaturi despre cum să faci sex”. Sexualitatea este

descrisă în continuare ca ”o autostradă către spiritualitate”, întărind impresia că aceasta constituie nucleul căii. 

comentariu: Aceasta este realitatea! Posturile de yoga din primele luni devin mai târziu posturi sexuale pe centrii

de forță! Mai întâi se predau contracții (bandhas) și tehnici de transmutare și sublimare a ”potențialului creator

substanțial” tocmai în scopul ca acestea să servească ulterior fuziunilor amoroase cu continență sexuală!

Dacă ”nucleul căii” ar fi fost rugăciunea și nu sexualitatea, odată cu trecerea timpului am fi asistat la o reducere

a discursului cu caracter sexual cel puțin pentru ”avansați”, dar este exact invers: poliamor, gâdilare, yoga nud

și băut de urină la greu!

● citat:

3. Ceea ce predăm de fapt: Perspectiva asupra erotismului și transformării

Pentru a evalua acuzațiile, este necesar să clarificăm ce se predă de fapt cu privire la sexualitate, erotism

și relația lor cu transformarea spirituală. Sexualitatea în forma sa obișnuită este înțeleasă ca instinctivă

și orientată spre descărcarea energiei (de exemplu, prin ejaculare la bărbați). Urmează un model de tensiune

și eliberare și este adesea condusă de obicei, condiționare și căutarea satisfacției imediate. Învățătura nu respinge

acest nivel, dar nici nu rămâne în cadrul lui. Propune că potențialul procreator al ființei umane poate fi abordat

într-un mod fundamental diferit atunci când este trăit cu conștientizare, iubire și aspirație spirituală.

Din această abordare, se poate accesa o calitate diferită a experienței, denumită Eros Pur. Această perspectivă

definește direcția învățăturii. Nu e orientată spre satisfacția impulsivă, nici spre exercitarea puterii asupra altuia.

Este orientată spre transformarea spirituală, respectul reciproc și trezirea unui nivel superior de experiență.

comentariu: Din punct de vedere formal, direcția învățăturii este de la sexualitatea grosieră la Eros Pur prin 

continență sexuală. Dar din punct de vedere practic și cronologic, a fost exact invers. După cum s-a mai arătat,

s-a început cu ”Tantra ca mersul pe tăișul briciului, calea cea aleasă pe care pot merge doar cei  avansați,

pentru care trebuiesc ani de pregătire prealabilă în controlul energiei sexuale; cuplul tantric se bazează în primul

rând pe iubire intensă și profundă și pe transfigurare; nu se trece direct la contact sexual, ci se parcurg etape -

”cele 7 nopți ale Tantrei” (detalii); fuziunea amoroasă trebuie să fie meditație” (detalii). Însă destul de repede

s-a trecut la cuplurile formate doar pe baza atracției fizice care se făceau și se desfăceau; a apărut de aceea

necesitatea relațiilor multiple paralele (ce avea să fie oficializată mai târziu ca poliamor), acestea au condus

la sex în grup; au apărut primele activități în afara cursurilor - taberele - în cadrul cărora se promovau activități

și practici ce nu putea fi realizate la cursurile de la sală; pentru înscrierea în tabere s-au solicitat fotografii

în costum de baie; desfrâul a fost promovat în masă în cadrul taberelor de vară prin concursurile de Miss Shakti,

care aveau să conducă la primele activități sistematice în afara cursurilor - grupurile de Shakti (baza de selecție

a haremului lui Bivolaru și a ”inițierilor” lui), apoi acesta a început ”degustările” - ”savurarea secrețiilor sexuale”

(kalas), băutul de urină introdus pe ușa din dos sub forma urinoterapiei (amaroli); au apărut editurile, cu cărțile

și revistele pline de fotografii cu nuduri feminine (chiar și cele care nu aveau vreo legătură cu sexualitatea); 

a apărut ideea ”fructificării” comportamentului sexualizant prin dans la bară în barurile de striptease (”japoniada”),

filmele porno cu actori de la curs, saloanele de masaj și videochat-urile porno; prin stabilirea lui Bivolaru

la Paris a început ”pelerinajul la inițierile lui sexuale”; au început cursurile de Tantra oficiale, mai întâi în Vest;

Bivolaru a decretat că la baza relațiilor amoroase tantrice stă atracția sexuală (mai mult decât iubirea profundă);

au apărut conferințele despre poliamor (relații sexuale multiple paralele cu parteneri din fiecare semn zodiacal);

s-a dezvoltat conceptul de ”Eros Pur Dumnezeiesc” și ”creștinismul ezoteric”; Bivolaru a decretat că fără

practicile sexuale deviante nu poate exista evoluție spirituală rapidă (audio), a ”revelat” gâdilarea ca tehnică

de comuniune cu Atributele Dumnezeiești, a ”revelat” yoga nud și a decretat practicile urinare ca fiind revoluția

spirituală planetară, printr-un mesaj primit de la ”duhul sfânt”, misiune ce a fost încredințată adeptelor MISA

ca ”apostole” ale noii căi! Bivolaru i-a îndemnat pe adepți să vizioneze filme porno de cea mai joasă speță

pe care le-a cumpărat el însuși și i-a certat pentru că ”nu se angrenează suficient” în vizionarea acestora!

Aceleași filme porno oribile le sunt prezentate obligatoriu cursantelor care așteaptă să  le vină rândul la inițierea

sexuală de la Paris. Cu cât sunt rostite vorbe din ce în ce mai mari (sublim, cosmic, eros pur dumnezeiesc),

cu atât practicile sunt mai grosiere, mai îndreptate către trup și acte fiziologice, către comportamente deviante!

În sinteză, o continuă involuție de la pur și sublim către grosier și abject!

● citat:

4. Ce arată studiile? Învățături și realitate trăită

Următorul pas este să luăm în considerare cercetările disponibile despre MISA, ATMAN și școlile conexe.

Întrebarea nu este dacă există critici - în mod clar există - ci dacă studiile sistematice susțin afirmația că

învățăturile în sine funcționează ca instrumente de manipulare sau coerciție.

➢ MISA: Explorări și experiențe spirituale în practica yoga ezoteric (2024) de Raffaella Di Marzio se bazează

pe interviuri cu practicieni din centre afiliate ATMAN. 

➢ Seria lui Susan Palmer ”#SheToo: Experiența femeilor MISA (2025)”, bazată pe interviuri cu 39 de femei,

oferă o perspectivă deosebit de importantă.

În loc să găsească dovezi ale tehnicilor coercitive, studiul subliniază prezența autonomiei și integrarea învățăturii

în viața mai largă a participanților. [...] Participanții nu sunt izolați de societate, își mențin un proces decizional

independent și nu există dovezi ale mecanismelor sistematice de control pe care le presupun astfel de teorii.

[...] Luate împreună, aceste studii descriu o realitate marcată mai ales de implicarea conștientă. Nu susțin

afirmația unui sistem structurat în jurul coerciției. În schimb, ele indică un context în care indivizii participă

activ la o cale de transformare, inclusiv aspecte care pot părea neconvenționale din exterior și unde experiența

trăită corespunde adesea îndeaproape principiilor predate.

comentarii: ”Studiile” menționate preiau declarații ale adepților MISA ca și cum aceștia declară doar adevărul.

De asemenea, declarațiile favorabile ale unora dintre adepți sunt extinse automat asupra tuturor membrilor,

ceea ce înseamnă că nu mai există sau nu mai sunt posibile și alte opinii și, implicit, că organizația nu greșește 

și nici nu poate greși vreodată, preluând astfel teza propagandei organizației cum că aceasta este ”dumnezeiască”.

Ce fel de participare activă este aceea în care adepții renunță complet la modul lor de viață anterior și adoptă 

cu totul modul de viață recomandat de către guru? Alimentația exclusiv lacto-vegetariană, continența sexuală,

renunțarea la ideea constituirii unei familii, adoptarea a tot felul de teorii conspiraționiste (de ex. izolare față

de cei vaccinați), respingerea tratamentelor medicale, schimbarea concepțiilor religioase (Noua Religie Planetară

a lui Bivolaru), adoptarea practicilor sexuale deviante, jurământul tăcerii, respingerea restului societății ca fiind

obtuză și ignorantă și prezentarea acesteia ca fiind inamică a școlii, toate acestea nu sunt nicidecum dovezi

de participare activă, ci de conformare de tip sectant și conduc la o auto-izolare față de restul societății (detalii).

Cea mai clară dovadă este însăși denumirea paginii media pe care a fost postat articolul ce este analizat aici:

”Media Distorsionată - Amăgirea ca agendă”, care sugerează că totul în mass-media este din start minciună,

îndemnând implicit la respingerea a tot ceea ce se afirmă în presa scrisă sau online.

Ideea prezentată cum că la MISA ”experiența trăită corespunde adesea îndeaproape principiilor predate” este

rodul unui fenomen de autosugestie sau autoiluzionare. Dovada o reprezintă rezultatele slabe ale concursurilor

de percepții subtile. Atunci când tema unei exemplificări subtile nu este cunoscută dinainte, participanții dau

răspunsuri diferite (”câte capete, tot atâtea păreri”), dar când tema este dinainte cunoscută, toți simt și relatează

la ”unison”. În această direcție, propaganda MISA a emis un argument circular (”cerc vicios”), potrivit căruia 

autenticitatea școlii MISA și a liderului ei spiritual ar fi dovedită chiar de către relatările adepților (detalii):

”Deoarece învățătura școlii este autentică, practicanții au realizări spirituale deosebite și relatările lor stau

mărturie” sau, pe scurt, școala este autentică deoarece cursanții ei mărturisesc că școala este autentică!

Problema este că mărturiile cursanților sunt doar declarative, că realizările pe care le pretind nu există sau,

mai grav, acestea sunt exact pe dos față de ceea ce predică și îi conving pe toți cei din afară tocmai de contrariul

a ceea ce ei predică!

● citat:

5. Concluzie

Acuzațiile îndreptate la adresa mișcării noastre spirituale sugerează că învățăturile în sine - în special cele

legate de erotism și spiritualitate - funcționează ca instrumente de manipulare, creând dependență și subminând

autonomia. Privită ad litteram, implică faptul că există o contradicție structurală în centrul căii: că ceea ce

este predat în termeni de conștientizare, iubire, libertate și transformare ar duce în practică la coerciție,

presiune și pierderea autonomiei interioare. Dacă acesta ar fi cazul, ne-am aștepta să vedem un model consistent

în realitatea trăită care să reflecte contradicția. Practica s-ar mișca sistematic în direcția opusă învățăturii.

Relațiile ar tinde spre control, mai degrabă decât spre prezența reciprocă. Implicarea ar fi marcată de presiune,

mai degrabă decât de alegere conștientă. Limbajul spiritualității ar funcționa în primul rând ca o acoperire

pentru dinamicile care neagă chiar principiile pe care le afirmă.

comentarii: Exact asta se petrece în cazul relației guru-cursante, în cazul celor care au fost invitate la Paris

la inițierea sexuală! Mai întâi, cursantelor li s-a promis că vor avea parte de salturi spirituale mari dacă se vor

înscrie la grupurile secrete de shakti, salturi care nu vor apărea prin practica obișnuită (ceea ce subminează

însăși ideea de curs de yoga de bază). Acceptarea în aceste grupuri se face pe baza unor fotografii și filmări

nude, iar înscrierea este condiționată de depunerea jurământului tăcerii, de a păstra secretul asupra a ceea

ce se petrece la acele grupuri și de răspunsul afirmativ la întrebarea ”vrei să-l întâlnești pe ghidul spiritual?”

Eventual, cursantelor li se oferă sejururi gratuite în casele de vacanță, pentru care însă vor trebui să accepte

pe viitor diverse condiții. Participarea sistematică la grupuri este condiționată de diferite austerități (tapas),

iar când gurului i se scoală, trebuie să se deplaseze până la el, nu poate refuza deplasarea de prea multe ori.

Pentru deplasare, alte jurăminte și formulare, reguli stricte de respectat în locuințele de așteptare, vizionare

de filme porno, iar dacă ezită sau refuză contactul sexual, urmează scandal și excluderi, după ce ani la rând

i s-a repetat cursantei că părăsirea cursurilor sau a grupurilor înseamnă pierderea definitivă a unicei șanse

de mântuire și căderea în infern. Întreținerea de acte sexuale cu gurul la inițiativa acestuia, după o selecție

bazată pe fotografii (căci inițial cei doi nu se cunosc personal), sub acoperirea de ”inițiere spirituală esențială”

încalcă principiile iubirii, transfigurării și consacrării, despre care Bivolaru și MISA declară că sunt condiții

indispensabile amorului tantric. Pe tot parcursul acestei odisee, de la invitație și până în momentul ”inițierii”,

se adaugă presiunea colectivă din partea instructorilor și colegelor, care o ”sfătuiesc” că ar fi bine să dea 

curs invitației, așa cum toate celelalte au procedat. Rezultatul: gurul și locotenenții sunt judecați, nu pentru

promovarea yoga sau a ”erotismului sacru”, ci pentru exploatare și abuz sexual în numele spiritualității!

Aici se observă o manevră perversă de manipulare, care ar putea fi numită ”pitirea copacului după ceilalți 

copaci din pădure”. Autorul sugerează, în mod exagerat, că ținta criticilor mass-mediei și a opiniei publice

este felul de a fi și de a gândi al fiecărui cursant de la MISA, ceea ce este fals. Manipularea, îndoctrinarea,

coerciția, exploatarea și abuzurile se petrec doar în cadrul ”activităților extracurriculare”, adică în afara 

ședințelor de yoga și a cursurilor de la sală! Cursanții care nu locuiesc în ashram, care nu participă la 

tabere sau la grupurile secrete, care nu participă la activități de ”karma yoga”, care nu realizează

practicile deviante promovate în secret la MISA, nu suferă consecințele acțiunilor liderilor organizației, 

cel mult are de suferit imaginea lor în societate, pentru că sunt asociați cu aceste acțiuni și le acceptă.

În particular, nu toate femeile de la MISA/ATMAN participă la grupurile de shakti, nu toate au fost invitate

și ”inițiate” de Bivolaru, nu toate au ajuns pe videochat-uri porno sau în saloane de masaj erotic, nu toate

practică băutul de urină și alte practici aberante ce nu sunt cuprinse în cursul de yoga ”de bază”.

Toate aberațiile ce au fost inoculate adepților MISA, provin exclusiv de la Bivolaru! El este cel care a promovat

și a interpretat în felul său propriu practicile yoga sau tantra de la MISA. Totul vine și provine doar de la el!

Dar, în urma dezvăluirilor, MISA și ATMAN reacționează ca și cum acestea ar viza membrii organizațiilor

în ansamblul lor, când în realitate acestea vizează doar acțiunile și activitățile lui Bivolaru și ale liderilor, 

realizate în secret. Prin asta, încearcă să-l ascundă și să-l protejeze pe guru după întreaga masă a cursanților,

folosiți ca scut uman (”dai într-unul, țipă toți!”). Iar faptul că o seamă de acțiuni sunt realizate în secret și sunt

ținute secrete prin obligarea adepților la depunerea de jurăminte ale tăcerii, arată că Bivolaru și acoliții săi

sunt conștienți că acestea sunt imorale și chiar ilegale. Nu spiritualitatea este atacată, nici practica yoga, 

ci doar învățătura perversă a lui Bivolaru și perversiunile lui și ale acoliților săi.

Aceste așa-zise studii analizează doar manifestările exterioare ale MISA, dar nu acestea fac obiectul criticilor

sau ale acțiunilor autorităților, ci ceea ce nu se vede. Nu ședințele yoga și spiralele MISA sunt criticate, 

ci sexualitatea exacerbată și deviantă de la MISA. Cursurile de yoga de la sală sunt de fapt apreciate și 

acestea atrag cursanți în primă instanță. Scandalul provine de la ceea ce se desfășoară în afara sălilor de curs.

”Studiile” analizează doar ceea ce spune MISA pentru cei din afară, și nu ceea ce face aceasta în interior.

Este ca și cum ar judeca pe cineva doar după haine. Și capii crimei organizate se îmbracă elegant... 

MISA susține că practică eros pur, dar ceea ce manifestă este același dezmăț pe care îl afișează toți desfrânații.

Producțiile MISA sunt pornografice, ca toate celelalte. Pomul se cunoaște după roade!