Este vorba despre o serie de conferințe ale lui GB difuzate în luna noiembrie 2020, alcătuite în grabă la auzul veștii
că vaccinurile anti-Covid au fost deja produse și au intrat în faza finală de testare.
Aceste conferințe rămân însă actuale prin aceea că surprind atât paranoia lui GB cu privire la vaccinare, cât și incompetența și lipsa crasă de inteligență
de care dau dovadă atât el, cât și unii dintre cei pe care îi citează.
Conform părerii lui GB, vaccinurile conțin o mulțime de ingrediente secrete, incluse intenționat pentru a provoca moartea,
după 4 sau 5 ani de la vaccinare.
Ingredientele ar fi produse de natură genetică străine omului, dar și proteine ce provin de la bacterii,
de la viruși sau de la animale,
ce pot declanșa, după 4-5 ani de la vaccinare, afecțiuni grave ale sistemului imunitar sau pot provoca apariția unor forme de cancer.
GB lasă impresia că se referă la vaccinurile ce urmează să fie produse de acum încolo, deoarece este clar că cele inoculate recent
nu au produs moartea celor vaccinați după 4-5 ani, cu atât mai mult cu cât cei mai mulți dintre noi am fost vaccinați de multe ori și încă trăim,
având neșansa de a-i asculta aberațiile.
"Harul profetic" al lui GB a putut fi constatat de multe ori și va putea fi văzut și de această dată, doar că, între timp,
el a început să împingă termenul fatal mai încolo, la 7 ani și chiar mai mult - chiar și peste 20 de ani - așa cum se va vedea.
Semn rău și pentru această "profeție"...
GB afirmă că mulți doctori în microbiologie îi consideră pe Louis Pasteur și Robert Koch niște impostori cărora li s-ar datora
„fetișul straniu al vaccinării”,
care nu ar avea niciun fundament științific ba, din contră, s-ar fi demonstrat că teoriile lor sunt false.
Minciună nerușinată este afirmația că celor doi le datorăm „fetișul straniu al vaccinării”.
Dacă GB - împreună cu analfabeții nefuncționali numiți anti-vaxxeri - ar fi avut o minimă decență, s-ar fi putut foarte simplu informa pe net,
prilej cu care ar fi aflat că termenul "vaccinare" vine de la cuvântul latinesc vacca = vacă, iar faptul are legătură cu practica
întâlnită în India și în Europa, prin care oamenii se îmbolnăveau INTENȚIONAT cu variolă bovină - care dă o formă ușoară la om -
căpătând astfel imunitate pe viață la variola umană.
Pe baza acestei practici, Edward Jenner face prima vaccinare anti-variolică, fiind de aceea considerat părintele vaccinării moderne****
(vezi nota 4 din finalul articolului)
Jenner a denumit variola taurinelor „Variolae vaccinae” (variola vacii), de aici derivând termenele de "vaccin"
(de la cuvântul vacca din latină, însemnând vacă), care este substanța responsabilă cu transmiterea variola taurinelor
și "vaccinare", procesul utilizat pentru protejarea contra variolei.
(pentru o mai ușoară urmărie a ideilor, dovezile ce le susțin vor fi plasate în note* la finalul postării)
Dar de ce variola?
- În primul rând, variola a fost cea mai devastatoare boală infecțioasă din istoria omenirii - mai ucigătoare decât "moartea neagră", ciuma! (* nota 1)
- Apoi, pentru că variola s-a perindat timp de milenii prin lume. (* nota 2)
Aceasta arată că, deși s-a manifestat de-a lungul atâtor generații, oamenii nu au dobândit imunitate la variolă nici până în zilele noastre.
Se prăbușește astfel teza cretină a anti-vaxxerilor cum că fiecare epidemie trebuie întâmpinată "cu piepturile goale" pentru a ne crea imunitate!
A mers la ciumă - după multe generații și zeci de milioane de morți! - dar nu a mers deloc la variolă.
La fel este și în cazul bolilor infecțioase obișnuite, precum vărsatul de vânt, pojarul, oreionul, scarlatina etc unde, nici până azi,
nu avem o imunitate naturală, deși toate generațiile au avut aceste boli!
- Fapt profund semnificativ, generații de învățați ai diferitelor tradiții medicale, de pe diferite continente au căutat, timp de sute de ani,
leacuri sau modalități de prevenire pentru bolile enumerate și TOȚI au găsit o SINGURĂ practică: IMUNIZAREA!
În loc să se evite boala, germeni atenuați ai acesteia sunt administrați INTENȚIONAT, uneori chiar provocând boala într-o formă ușoară,
pentru a pregăti organismul în eventualitatea întâlnirii cu boala în forma sa naturală.
Această UNICĂ PRACTICĂ îmbracă însă forme specifice, de la o zonă cultural-geografică la alta, ceea ce dovedește că a fost descoperită
- în unele cazuri - în mod independent!
Există o referire veche în cartea de Ayurveda "Sact'eya Grantham" atribuită lui Dhanvantari, zeul hindus al medicinei! (cca 1000 î.H.) (* nota 3)
Astfel, se mai prăbușește una din afirmațiile arogante ale lui GB, conform căreia "există remedii profilactice din pulberi de plante
ce sunt recunoscute de mii de ani ca fiind ca eficiente"!
Însuși termenul de "remedii profilactice" este contradictoriu în sine, deoarece este ridicolă pretenția ca un preparat ce nu a putut preveni instalarea bolii
(când aceasta era încă într-o formă ușoară), să o poată înlătura după agravare!
Cel mult, aceste preparate pot stimula sistemul imunitar sau pot susține organismul în lupta sa cu boala, dar nu au acțiune directă împotriva virușilor!
GB nu înțelege un lucru: virușii - spre deosebire de bacterii sau microbi - nu sunt organisme vii!
Cum ucizi ceva ce nu este viu?
Poți distruge ceva ce este neviu doar în două moduri: fie prin distrugere chimică directă, fie prin distrugere
realizată de către celulele sistemului imunitar.
Virușii nu pot fi "otrăviți" cu antibiotice, deoarece nu asimilează materie din afară și nici nu pot fi distruși direct pe cale chimică,
prin atac cu acid sau baze, deoarece acest lucru ar afecta și țesutul uman.
Există unele antivirale cu oarecare rezultate. Practic rămâne doar soluția stimulării sistemului imunitar.
Iată cum soluția imunizării - găsită de medicii din diferite timpuri și tradiții - apare ca fiind unica posibilă
și este cât se poate de firesc faptul că, mergând pe căi proprii, au ajuns la același rezultat.
Deci vaccinarea nu este un "fetiș straniu" al medicilor moderni, ci este o descoperire - e adevărat, neobișnuită - la care au ajuns învățați
ai unor tradiții spirituale, mereu invocate chiar de GB însuși!
În China, imunizarea a fost descoperită de taoiști, în India a fost revelată în texte sacre și aplicată de brahmani,
iar călugării buddhiști ingerează repetat mici cantități de venin de șerpi pentru a dobândi imunitate față de mușcătura acestora!
Singurul fetiș straniu este cel al lui GB, care recomandă pulberi de plante absolut pentru orice!
Vaccinarea este o practică ce se bazează atât pe o experiență îndelungată, cât și pe logica și știința modernă.
Modul de producere și administrare al vaccinurilor este însă o altă discuție.
(*1) Variola a ucis sute de milioane de oameni în ultima sută de ani în care a fost prezentă, fiind eliminată doar după campanii de vaccinare.
(*2) Variola se manifestă de milenii.
ABBAS M. BEHBEHANI - The Smallpox Story Life and Death of an Old Disease
Autorul arată că mumia faraonului Ramses al V-lea (1157 î.H.) prezintă urme asemănătoare variolei.
În China, este descrisă cu numele tai-tou din timpul dinastiei Chou (1122-255 î.H.), iar în India este amintită Shitala Thakurani
(zeița molimelor) din mitologia brahmanilor în cartea Sacteya a lui Dhanvantari.
Deoarece nu apare în Grecia și Roma antică (nu a fost cunoscută de Hippocrate), este clar că variola a fost adusă din Asia, la fel ca și ciuma.
Aceste boli au apărut mult mai de timpuriu în zonele dens populate din Asia și au fost aduse apoi în Europa.
Din Europa, a fost dusă apoi în perioada colonizării din America, unde nu era cunoscută. Se vede aici rolul "distanței sociale".
(*3) China
Variola este descrisă în cartea "Chou hou pei chi fang" ("Terapii la îndemână pentru cazuri urgente") a lui Ko Hung,
revizuită de Thao Hung-Ching, cca 500 d.H. (pag. 125). Se vorbește despre "chi-ul otrăvitor" (ia de-aici, ghidule!).
"I tsung chin chien" ("Oglinda de aur a tradiției medicale" - 1743 d.H.) descrie câteva moduri de "inoculare" (pag. 141-142):
Metoda inoculării apoase (umede) - Shui miao fa
"Lăsați un dop umezit de vată să absoarbă un extract apos dintr-un număr de cruste pulverizate (chia)
și introduceți-l într-o nară a copilului
ce urmează să fie inoculat.
Ar trebui să rămână acolo cel puțin șase ore și poate fi reintrodus dacă este aruncat afară prin strănut.
Dacă este posibil, crustele ar trebui luate din pustulele persoanelor deja supuse inoculării; cu alte cuvinte,
trebuie folosite pasajele (fazele) de variolă ușoară."
Metoda inoculării uscate - Han miao fa
"Utilizați cruste uscate încet, măcinați-le sub formă de pulbere și suflați-o în nările copilului printr-un tub potrivit, de argint."
Metoda îmbrăcăminții variolate - Tou i fa
"Înfășurați copilul sau pacientul într-o haină care a fost purtată de un bolnav de variolă în timpul bolii."
Metoda limfei cu variolă - Tou chiang fa
"Impregnați un dop de vată cu limfă de la pustulele perfect maturate ale unui pacient cu variolă și introduceți-l în nara copilul ce urmează să fie inoculat."
Se recoltează cruste de la pustulele unor pacienți cu forme sau faze de variolă mică (variola minor), când agentul este mai puțin virulent.
Variola mică (variola minor) este o formă mult mai puțin virulentă de variolă (rată de deces de sub 1%), spre deosebire de variola mare (variola major - rată de deces de 30%).
Se vorbește și despre ATENUAREA virulenței, prin "ținere în abur (înăbușire) de la fiertură de salsifie neagră
(yeh tshung chü - Scorzonera austriaca sau barba-caprei) și „lemn dulce” (Glycyrrhiza uralensis - kan tshao)."
(*3) India
Este citată afirmația reverendului William Ward cum că "inocularea nu este realizată de către doctorii obișnuiți (vaidyas),
ci de către un ordin inferior de brahmani (daivajnya)."
În cartea "Sact'eya Grantham" revelată de către zeul medicinei hinduse Dhanvantari se spune:
"Luați fluidul variolei de pe ugerul unei vaci sau de pe braț, dintre umărul și cotul unui subiect uman, pe vârful unui ac
și înțepați cu ea brațele între umăr și cot până când apare sângele; apoi amestecând lichidul cu sângele, febra variolei va fi produsă."
Un al doilea citat, spune:
"Varicela produsă din ugerul unei vaci va fi de aceeași natură blândă ca boala originală, fără să fie însoțită de febră sau fără să necesite medicamente.
Pustula (buba) perfectă ar trebui să aibă o culoare bună, plină cu un lichid limpede și înconjurată de un cerc roșu.
Atunci nu va exista nici o teamă de variolă pe durata vieții.
Când este inoculat din ugerul unei vaci, unii vor avea o ușoară febră pentru o zi sau două sau trei zile și, odată cu aceasta,
va exista uneori nevoia de reglare a temperaturii prin răcorire; febra va fi, de asemenea, însoțită de o umflătură rotundă la subsuoară
și celelalte simptome ale variolei mici, dar toate foarte ușoare. Nu va exista niciun pericol și întregul va dispărea. Calvi VIRANBAM."
(*4) Practica ajunge în Anglia, unde îl inspiră pe Edward Jenner.
"La 14 mai 1796, Jenner testează vaccinul contra variolei pe James Phipps, fiul în vârstă de opt ani al grădinarului său bolnav de variolă.
Încă de când era student la Medicină, a observat că pacienții care dezvoltau variola taurinelor (o maladie infecțioasă a vacilor
caracterizată prin erupție cutanată și transmiterea la om) erau protejați împotriva variolei.
Prin urmare, l-a vaccinat pe James, fiind sănătos, cu puroi luat de la o persoană bolnavă de variola taurinelor
(Sarah Nelmes, o lăptăreasă care s-a molipsit de la o vacă) și, mai apoi, l-a expus la variolă, demonstrând că această persoană
era protejată împotriva inoculării voluntare cu variolă.
Jenner a denumit variola taurinelor „Variolae vaccinae” (variola vacii), de aici derivând termenele de "vaccin"
(de la cuvântul vacca din latină, însemnând vacă), care este substanța responsabilă cu transmiterea variola taurinelor,
și "vaccinare", procesul utilizat pentru protejarea contra variolei."
No comments:
Post a Comment
tag form to add a photo:
[image width="400px" rel="nofollow" src="image_link"/]
do not go beyond a width of 400