Afară-i vopsit gardul, înăuntru-i vopsită cioara! (4)



subtitlu: ”Dezintegrarea școlii noastre prin urmarea căii tantrice” (urmare din partea a 3-a)

În expunerea sa, Stoian ajunge să vorbească despre competență și autoritate spirituală la MISA/ATMAN:

M. Stoian:

Și bineînțeles, când ai sisteme ca în România, de exemplu, unde nu au nicio provocare, pentru că școala este suficient de mare,

devin foarte proaste. Foarte! Ați văzut calitatea unor evenimente din Costinești, sunt mizerabile! Adică nu am importa un astfel

de eveniment în vreuna din școlile noastre de aici, pentru că vom părea înfumurați în fața elevilor. Și este o realitate.

Am primit plângeri de la studenții noștri, vă amintiți, de la diferite evenimente din Costinești, cursanții noștri, în special începătorii,

erau revoltați. ”Haide, facem un asemenea efort, venim aici, plătim bani și venim să ascultăm toată platitudinile și prostiile astea.

Aș fi putut să scriu eu însumi acest text!”, spunea cineva anul trecut la Costinești de la cursul de Tantra. Ei spuneau că

”aș fi putut să scriu eu însumi aceste noțiuni inepte care au fost prezentate în prelegerile mixte pentru bărbați și femei”.

Dacă îi întrebi pe organizatori, ei ar spune ”Grieg ne cere să spunem asta!” Nu, Grieg spunea că poate vorbim despre acel subiect.

Dar faptul că suntem incompetenți să vorbim despre acel subiect este pentru că suntem necontestați, sau cel puțin așa credem,

pentru că punem un zid, nu întâlnim niciodată societatea, pentru că societatea va da un feedback. Dacă vom merge să ținem

o prelegere publică, vor fi oameni acolo care vor spune ”Hei, ce-i asta? Despre ce vorbești aici? Nu vezi că e mult pe dinafară?”

Și vom primi feedback, dar nu mai primim feedback. Închidem ușile, încercăm să ne retragem departe de oameni, de societate

și asta e, așa cum spuneam, o greșeală. Dar atunci nu ne preocupă predarea unui produs, ca să spunem așa, de calitate.

Aici, în Vest, suntem puțin mai forțați să facem asta, și asta e un lucru bun, dar suntem forțați, deci semi-conștient, din cauza

problemelor financiare. Și trebuie să ieșim și să facem mai mulți bani decât poate face cursul de yoga. Și din această cauză,

desigur, oamenii nu vor plăti bani pentru un eveniment prost. Așa că am început să creștem în calitate. Dar totuși, după mine,

aici trebuie să muncim mult și în conștientizare, în conștiință, pentru că nu o facem din cauza unei mari preocupări de participare.

O facem din cauza banilor, mai ales. Foarte rar am auzit oameni preocupați să livreze un produs spiritual, ca să spunem așa,

de înaltă calitate, pentru misiunea spirituală. Așa că avem de făcut multe, chiar și aici în Occident unde, să zicem, suntem forțați.

Atunci, bineînțeles, ar trebui să înțelegem faptul că tema noastră este a fi impecabili în prezentare, în modul în care prezentăm

lucrurile, pentru că ni se oferă deja majoritatea noțiunilor. Majoritatea profesorilor, li se dau deja prelegeri, li se dau deja

seminarii, li se dau deja totul. Deci tot ce trebuie să facă este doar să-l aducă la viață prin participarea și contribuția lor.

Dacă nu există contribuție, atunci nu există sacrificiu. Fără acest sacrificiu, nimic nu se poate realiza. Iar asupra acestei idei,

Grieg a insistat foarte mult.

Calitatea proastă a expunerilor a fost dintotdeauna, și este firesc să fie așa din moment ce așa-zișii instructori sunt formați chiar

din rândul cursanților, având un minim de avans față de cursanții cărora le predau, în ceea privește lecțiile. Frecvent, mai ales

la anii mari din orașele mici, instructorii sunt chiar colegi de an! Ei primesc casete sau DVD-uri de la biblioteca MISA, dau ”play”

și asta e tot! Priviți cum procedează în prezent cei câțiva șmecherași de prin conducere care au pus stăpânire pe microfoanele

de la MisaTV: vin cu tupeu și citesc o mulțime de nimicuri luate cu copy-paste de pe site-uri de două parale de pe internet!

Dar de la cine au luat acest obicei tâmpit? De la marele lor ghid care, în ultimii ani, a făcut săptămânal asta. De fapt ”conferințele”

lui Bivolaru erau alcătuite de către aceiași instructorași făcuți la normă, așa cum a recunoscut măiastrul după ce s-a făcut de râs

cu articolul fake preluat din Academia Cațavencu! Apropos, dacă_calitatea expunerilor e așa de bună în vest - grație, evident,

nivelului extrem de ridicat al inițiatului Advaita ”Ava” Stoian - atunci de ce pur și simplu acestea nu sunt preluate, traduse în

română și apoi difuzate ”fraierilor din  România”? Iar faptul că cei din România se complac să înghită tot felul de rebuturi

se datorează și gradului mai ridicat de îndoctrinare, favorizată de mentalitatea de obediență moștenită din comunism.

Nu doar calitatea expunerilor e dezastruoasă, dar și cea a ”spectacolelor”, create de niște amatori. MISA e un show de proastă

calitate, făcut de amatori sau ageamii, cum le spune ”Grieg”! La acest capitol, și cei din Vest stau la fel de prost ca în România,

după cum se poate vedea din înregistrarea festivității de absolvire a unei noi promoții de instructori, patronată de Mihăiță însuși! 🔗

Aceleași eterne scene cu cursanți vopsiți, îmbrăcați și împodobiți în chip de zeități hinduse, adoptând diverse atitudini corporale,

învârtindu-se și fluturând din mâinile ridicate spre cer, încercând să le bage pe gât spectatorilor o ambianță ce nu este totuși proprie

mentalității și culturii vestice, abordând tot felul de posturi, care mai de care mai pline de emfază, mai pline de sine! 

Aceste spectacole penibile și amatoristice se fac dintotdeauna la MISA, dovadă că atâta pot ei, dar e drept că pe vremea lui Bivolaru

și în prezența acestuia, erau mult mai sexualizate, după cum se poate vedea în aceste fotografii 🔗 ce au surprins un show pregătit

pentru concursul Miss Shakti de către aceeași Bella Maestrina care a produs și filmele porno de la MISA, în care, by the way,

a jucat și Mihăiță, filme pe care acesta le-a vândut într-un shop online chiar de pe pagina Natha, unde era el însuși ”coordonator”!

Li se cere instructorilor MISA să pună mai mult suflet în activitatea lor (”mai cu viață, băieți!”) și să manifeste mai mult spirit

de sacrificiu. Dar de ce ar face asta ei, care sunt zice-se voluntari, deci nu au alt beneficiu - și acela închipuit - de ”evoluție

spirituală accelerată”, care trebuie să facă un efort suplimentar chiar în timpul lor liber, fiind îndopați până la saturație cu

aceleași inepții pe care trebuie să le debiteze în aceeași limbă de lemn! Dacă asta ar fi meseria lor, ar fi întrucâtva de înțeles.

Pentru cine să se sacrifice: pentru Bivolaru, ca să aibă acesta mai mulți bani și mai multe adepte din care să-și aleagă ”inițiatele”,

stând ca sultanul la Paris și dând la pompă? Mai mult, după ce că fac asta de pomană, li se cere în plus să fie și ”înalt calificați”!

Dar ce înseamnă la MISA a  fi calificat?

M. Stoian:

Mai mult, există calificări speciale pentru diferite posturi pe care le avem sau pe care trebuie să le completăm în școală, cum ar fi

de exemplu administrator, coordonare de școală. Acestea sunt posturi care necesită calități speciale. Iar lucrul îngrijorător nu este

că nu suntem calificați. Lucrul îngrijorător este că este evidentă în multe cazuri o lipsă de interes pentru a fi calificat. Acest lucru

vine împreună cu un efort foarte mare de a ascunde greșelile și incapacitatea de a primi feedback, care merge mână în mână.

Așa că observăm, de exemplu, în unele cazuri, chiar și în unele școli, trebuie să facem cercetări pentru a afla anumite lucruri care

mergeau prost. Asta arată că responsabilul nu este doar necalificat, dar evită să fie calificat. Ca dovadă, au fost o mulțime de lecții

de management spiritual, despre calitățile coordonatorului. Majoritatea profesorilor nici nu au participat, nici nu le-a păsat să asculte,

am verificat. Asta merge întotdeauna cu inițiativa de a ascunde greșelile, ceea ce este foarte dăunător pentru întregul sistem.

Apoi construim în față protocoale de comunicare, formalități, și apoi devine o instituție. E ceva mort. Dacă vrem să o ținem vie,

trebuie să scăpăm de toate aceste lucruri, iar rădăcina acestui lucru este să fim competenți, pentru că cel care este calificat,

cel care e competent, chiar dacă greșește, nu este nicio problemă, poate corecta, știe ce să corecteze. Doar cei care nu sunt

calificați sunt disperați, pentru că dacă e o eroare, nu știu cum să o repare. Dar răspunsul e foarte simplu: educație.

Nu trebuie să construim tot felul de sisteme.

După ce fac un imens efort suplimentar în timpul lor liber, fără a primi ceva în schimb, instructorilor li se mai cere și înaltă calificare! 

Nemaiavând chef și de asta, evident că sunt incompetenți, fac greșeli pe care le ascund ca să nu mai aibă altă bătaie de cap.

Întrebarea este: pentru ce atâta zbucium, pentru ce mai vor să fie instructori, dacă nu corespund? Simplu: pentru că ei cred că au

un imens beneficu pentru evoluția lor spirituală! Dar incompetența lor le arată că nu sunt evoluați spiritual, deci acest beneficiu

așteptat este de fapt o himeră! Acesta este un cerc vicios al minții care cu greu mai poate fi rupt: autoamăgirea!

Așadar la MISA, a fi instructor și a ține cursuri constând doar în a realiza programul de practici, în a rula un fișier video dinainte

înregistrat cu lecții standard, asta înseamnă a nu fi calificat. Și atunci ce se cere de la ei? De fapt, li se cere instructorilor

să fie mai eficienți în mobilizarea, adică în îndoctrinarea cursanților! Evident, asta presupune ca în primul rând ei înșiși să fie

puternic îndoctrinați. Așa s-a extins MISA: niște cursanți îndoctrinați i-au fascinat și i-au îndoctrinat pe alții. Bivolaru n-are charismă,

așa cum se spune. Un om cu charismă adevărată se impune de la sine, de unul singur. E doar el în centrul atenției, și atât.

Dacă Bivolaru ar fi avut cu adevărat charismă, cea mai mare parte a societății ar fi fost sedusă de el, în cel mai rău caz ar fi spus

”Bivolaru ăsta e o mare figură!”, dar nu într-un sens negativ, ci în sensul de fascinație. Însă realitatea este exact pe dos, el stârnește

mai ales dezgust și controverse. Bivolaru are nevoie de cineva care să-i pregătească scena și să-i facă intrarea. Asta au făcut elevii

lui dintâi, care au avut de fapt mai mare charismă decât el. Primii cursanți de după 1990 au fost seduși de poveștile lui Claudiu,

Eugen, Nicușor, Narcis (în Vest). aceștia au transmis primilor lor cursanți fascinația pentru ”Grieg”. Cei care l-au văzut prima dată pe

”Grieg” au fost surprinși neplăcut, era un mare contrast între poveștile ”apostolilor” și realitate, dar i-au crezut pe aceștia, deoarece

ei aveau cu adevărat charismă. Cu siguranță dacă Claudiu ar fi fost în centrul atenției la MISA, dacă el ar fi fost interfața pentru public,

imaginea MISA ar fi fost alta. De fapt asta s-a și încercat la un moment dat (când scandalul creștea), prin trimiterea la înaintare a celor

de pe ”nivelul doi”, dar deja Bivolaru își pusese iremediabil amprenta asupra MISA prin dezmățul care l-a făcut cunoscut.

S-ar putea spune: Claudiu Trandafir (Sahajananda - Hridaya Yoga School 🔗) n-a făcut mulți purici după ce s-a desprins de Bivolaru. 

Însă Narcis Tarcău (Vivekananda Saraswati - Agama school 🔗) a avut succes în Vest și apoi în Thailanda, până a ieșit la lumină 

bivolarul din el. Succesul lui vine din acel amestec de cunoștințe ezoterice exotice revărsate din abundență și sexualitatea ”debordantă,

frenetică”. Asta a fost și la Bivolaru: o scenă dinainte pregătită, un public dinainte încălzit, plus un noian de informații nemaiauzite,

mitice, sorbite avid de către novici. Apoi novicii, deveniți cursanți fideli, au făcut treaba mai departe, atrăgându-i și convingându-i

pe alții, căci presiunea (și persuasiunea) colectivă s-a dovedit a fi esențială la MISA. Asta e ”participarea vie”, asta e ”calificarea”

de care vorbește Stoian, care e creat după exact aceeași rețetă: one-man show, un pic de charismă plus multe informații revărsate

asupra publicului, căruia nu i se lasă răgaz să-și revină din visare.

Dacă toți aceștia ar fi tăcut, nu s-ar fi petrecut mare lucru. Până la urmă, impactul MISA vine de la această neîncetată revărsare

de informație, necunoscută în Vest, dar furată de la cei din Orient. Asta spun toți cei care asistă la primele cursuri: ”afli o mulțime

de lucruri noi și ai impresia că și tu poți face CU UȘURINȚĂ acele lucruri!” Abia după câteva decenii afli că de fapt nu poți...

Când faci totalul, rețeta MISA este aceeași rețetă de mobilizare a maselor cu vorbe goale. Este exact ca în scena biblică:

Şi într-o zi rânduită, Irod, îmbrăcându-se în veşminte regeşti şi şezând la tribună, vorbea către ei; Iar norodul striga:

”Glas de dumnezeu, nu de om!” (Faptele Apostolilor, 12:22-23)

Așa se prostesc masele, cu vorbe! O gloată mare și proastă, plus vorbe sforăitoare, iar succesul este asigurat pe termen scurt.

A FI CALIFICAT LA MISA, ÎNSEAMNĂ ”SĂ AI PAPAGAL”! Cum au fost convinse cursantele să ajungă în patul lui Bivolaru,

în ciuda dezgustului pe care îl resimțeau? Cu vorbe mari , cu promisiuni de mântuire: ”hai să ți-o ard... să-ți ard karma!”

Dar ca să țină figura, trebuie să ”livrezi” mereu marfă nouă, timp de peste 35 de ani, să ții mereu atenția trează cu noi ”inițieri”.

Ca oile să stea în stână și să nu plece, trebuie să le ”livrezi” încontinuu nutreț. Asta e diferența dintre MISA și celelalte stâni:

nutreț la greu! Bivolaru a citit mult, a avut un monopol asupra informației, a băgat ingrediente picante, apoi a deschis bistro-ul.

Ghiveciul atotcuprinzător, rețeta MISA! Iar Mihăiță știe bine asta, că și el se dedulcește:

M. Stoian:

Așa că după un timp, unii oameni pur și simplu nu se alătură și am observat că sunt și alte grupuri în care, cumva, calitatea lor,

nivelul de calitate al oamenilor începe să scadă. Știți, am văzut-o în România, de exemplu, destul de evident, pentru că aveam

un nivel foarte înalt. Când Grieg era în legătură cu oamenii de acolo, aveam un nivel atât de ridicat al oamenilor. Oameni educați,

oameni cu aspirații imense. Și acum putem observa că, de fapt, chiar și nivelul de educație al persoanelor care se înscriu

la cursuri, este în scădere. Nu pătrundem atât de mult, de exemplu, în universități, eram peste tot la nivel universitar, la nivelul înalt

al educației și al societății, școala noastră era peste tot. Acum, este un nivel mai mediu. De ce? Pentru că acesta este și nivelul

oamenilor din față. Când îi văd pe acești oameni, ei bine, nu mă simt reprezentat acolo. În timp ce atunci când Grieg era acolo...

partea interesantă e că nici măcar nu are studii universitare, încă. Oamenii cu studii superioare universitare s-ar simți onorați

să fie în acea clasă, ceea ce este o dovadă clară că nu este vorba despre diplomă sau așa ceva. Este vorba despre modul

în care ești calificat pentru ceea ce faci acolo. Și este super calificat pentru ceea ce face. El oferea clasă înaltă. 

Și apoi, pentru că oferea o clasă înaltă, toată lumea se alătura. Dar atunci când calitatea a ceea ce oferim scade, mulți oameni

se simt respinși, deși conținutul este foarte valoros. Și asta cred că este un abuz din partea noastră. Ne bazăm prea mult pe faptul

că conținutul este atât de bun, iar apoi ignorăm forma. Asta e treaba noastră. Treaba lui Grieg era să dea conținutul, a noastră e

să dăm formă frumoasă acestui conținut. Și de fapt, am fost la cursuri cu el și forma era frumoasă. Nu numai conținutul.

A fost interesant, foarte efervescent, fascinant, chiar distractiv. Toate punctele au fost acoperite. Deci n-a fost un singur lucru.

În timp ce, după cum putem vedea, acest tip de calitate este în scădere. Și nu ar trebui să fie așa, pentru că până la urmă, asta facem.

Ar trebui să devenim mai buni în ceva, mai buni în scrierea cursului. Nu putem fi, pentru că este deja scris. Deci asta este deja luat.

Dar putem deveni infinit mai buni în oferirea acestor cursuri, explicându-le, prezentându-le, făcând introducere la cursuri,

cursuri de introducere la cursuri, cursuri de masă, cursuri pe stadioane, orice. Nu l-am auzit niciodată pe Grieg spunând ”NU”

vreuneia dintre aceste inițiative. Suntem liberi să o facem. Problema este, SUNTEM LIBERI INTERIOR să o facem?

”Treaba lui Grieg era să dea conținutul. Treaba noastră este să dăm formă frumoasă acestui conținut”.

Treaba instructorilor este să ia excrementul, să-l dea prin cacao, să-i dea o formă frumoasă și să-l vândă drept prăjitură...

Prin asta, ei devin părtași (complici ) la ceea ce se petrece la MISA și ar trebui să răspundă, să nu mai fie atât de liberi...

”Grieg nu are studii universitare, încă” adică, sugerează Stoian, ”încă nu este recunoscut, dar el are deja nivel universitar”...

... Care se numește ”plagiat”, că a furat de la alții care au nivel universitar, pe care însă nu i-a citat. Dar cum să vorbim de nivel

universitar, când el n-a fost discipol, n-a avut nici măcar maestru, a avut doar ”vise cu tibetani și stări inițiatice” în copilărie!

M. Stoian:

Multe dintre școlile occidentale se confruntă cu această problemă: lipsa de elevi de încredere care să se implice în școală pentru a face

lucruri. Pentru că vin mulți dintre coordonatori și spun ”oh, dar nu am destui oameni care să mă ajute!” Ești sigur că faci ceea ce trebuie?

Pentru că dacă facem ceea ce trebuie, oamenii se alătură. Oamenii vor veni. Ni se vor alătura oameni din tot felul de locuri.

Dar ei ni se alătură mereu în măsura în care putem acoperi lucrurile, nu mai mult, nici mai puțin.  Deci poate că nu suntem calificați.

Grieg știe aceste lucruri și are o atitudine absolut incredibilă, uimitoare. El acoperă toate lipsurile pe care le avem. Dar asta nu poate

continua așa. Vom fi șocați când se va opri dintr-un anumit motiv, pentru că într-o zi universul va spune ”opriți această situație!”

Ca, de exemplu, școala din România a fost șocată când Grieg a plecat. Câte lucruri au rămas descoperite? Întreaga echipă

a lucrat acolo ceea ce ei consideră a fi muncă, ceea ce, după părerea mea, era foarte puțină muncă, neprofesională, încercând

să acopere ceea ce făcea un singur om și nu au putut. Deci este aceeași situație peste tot.

Nu doar ”Grieg” a plecat atunci ci, la scurt timp, au început să fie marginalizați și făcuți să plece unii dintre cei care au clădit

de fapt școala, ridicând totodată și statuia lui ”Grieg”! Când au plecat aceștia, s-a simțit că s-a prăbușit întreg cursul.

De fapt, calitatea cursurilor începuse să scadă puternic încă dinainte de plecarea mărețului. În anul 2004, începea anul 15

de curs, iar cursurile din acel an sunt primele care au fost codificate, pentru a împiedica publicarea acestora pe forumul ExMISA,

pentru a păstra monopolul informației și, evident, pentru a evita acuzațiile de plagiat.

Cu acest prilej, cei care voiau să le descifreze pentru a le citi, au constatat că depun un efort imens pentru nimic.

Pur și simplu, mulți au renunțat să-și mai bată capul să le descifreze și s-au bazat doar pe notițele de la curs, prilej cu care au

constatat că nu au notat mare lucru, pentru că era multă vorbărie goală. Ani la rând s-au predat generalități despre puterea cosmică

Kamalatmika, în timp ce cursurile cu prima putere cosmică Kali au fost concentrate în câteva pagini și lecții, dar acum se trăgea

de cașcaval ca să se întindă și să acopere blatul. Din anul 15 și până prin anul 22 când a început să se predea MahaMudra în

varianta Bivolaru, în mintea și memoria cursanților de la anii mari e un imens vid. La fel și după Mahamudra, alți vreo 7 ani.

Ca să umple timpul cu ceva, Bivolaru a reinventat roata, adică ”o formă nouă și profundă” de a realiza posturile corporale

(Vijnana asana). Dar atunci ce fel de posturi realizaseră până atunci, timp 25 de ani? Postura ghiocelului...

M. Stoian:

Vedem, de exemplu, că în zilele noastre ne bazăm foarte mult pe cursanții care trimit scrisori lui Grieg și primesc răspunsuri.

Foarte frumos, fără îndoială. Dar, în primul rând, nu este corect. Nu ar trebui să facem asta într-o asemenea măsură.

Și în al doilea rând, ar trebui să acoperim asta. Nu ar trebui să fie necesar. O scrisoare către Grieg ar trebui să fie ca o excepție

super-excepțională. Grieg ar trebui să primească scrisori de la noi despre probleme fundamentale, precum acestea. Dar vezi,

după 20 de ani, dă un asemenea răspuns: ”Nu m-a întrebat nimeni despre aceste lucruri!”, anumite lucruri fundamentale.

Acest lucru e foarte descalificant, pentru că în acei ani am interacționat foarte mult cu el. Scrisori, ore lungi de vorbit.

Și totuși, nu acesta este modul de a integra ghidul spiritual în viața noastră. El are un cu totul alt rol: ghidare.

Îndrumarea nu este management zilnic. Ghidul este un îndrumător. Din când în când întrebând: ”hei, acesta este ideea? Asta e?"

"Da! Da!" "Da! Mulțumesc foarte mult!" Asta este. Și restul, du-te! Nu aveți nevoie, de exemplu, de validare de la ghidul spiritual,

ceea ce în opinia mea este o dovadă de eșec. Și a confirmat-o. El a spus: ”Da, dar ce pot face cu ei? Uită-te la ei. Sute de scrisori

cu cereri de validare. Grieg, am avut acest vis. Este adevărat? Grieg, am avut această stare. Ce stare este aia? Grieg, am avut...”

Validări! Ce sens are ca un yoghin normal să ceară validare? 

Are! Nu este doar validarea ”yoghinului”, este ”validarea valorii și autenticității școlii”! În lipsa unor realizări concrete, evidente,

care să poată fi constatate de către cei din afară (dar și de către cei din interior!), numai cu fiorași și furnicături de care nu sunt siguri

nici măcar cei care cer validări (căci de asta cer validări), marea găselniță a lui Bivolaru de a ”demonstra valoarea școlii” o reprezintă

”mărturiile și relatările” autentificate de către el. S-a mai vorbit despre asta în postările precedente, este metoda SUVEYKA: cursanții

mărturisesc despre Ghid, iar Ghidul autentifică ce spun cursanții! (reprezentarea grafică a acestui fapt poate fi vizualizată aici)

Iar moda validării la MISA a fost inoculată subtil de către Ghidul însuși care, în nevoia lui de validare a ”valorii școlii”, dar și a lui,

cere mereu, după orice exemplificare, relatări de la cursanți. Și ce era să răspundă Ghidul: ”Prostii, nimicuri, imaginație!

Visați cu ochii deschiși, vă autoamăgiți singuri, nu aveți nicio realizare autentică!”? Ar însemna să spună că școala e de rahat,

deci el e de rahat! În secunda doi, i-ar pleca toți cursanții! Așa că spune: ”Vai, dar ce realizări! Sunteți ca și eliberați!”

Cursanții cer validări că le gâdilă ego-ul și le dă încredere, deci rămân în școală, iar afacerea merge.

M. Stoian:

Poți să scrii o scrisoare după cinci ani de practică profundă: ”Am ajuns la asta și asta!” Iar el a spus: ”Da, este autentic!

Da, e bine! Este corect! De acolo continui!” Asta e o validare. Genul acesta de scrisori ar trebui să primească Grieg.

Unul are experiență scriind lui Grieg direct, nu altcuiva, pentru că bineînțeles, și primind de acolo o scrisoare cu validare.

Validările sunt o otravă așa cum le folosim astăzi. Este o utilizare greșită a ghidului spiritual.

”Este o utilizare greșită a ghidului spiritual.” Greșit! Este o utilizare greșită de către ghidul spiritual! El a început, el a tolerat

această idee răspândită de primii săi elevi, cum că ar fi în legătură cu ”dumnezeu” și că le vede și le știe pe toate!

Și asta cu ”starea profundă”: dacă ai o stare cu adevărat profundă, asta presupune un nivel ridicat de conștiință și atunci ar trebui

să apară și înțelegerea, caz în care nu ai de ce să mai pui întrebări. Iar dacă nu ai un nivel înalt, cum poți să ai stări înalte?

Dacă îți este indusă forțat o stare specială, cum ai putea-o înțelege? Unii obțin percepții aparte despre spațiu și timp, ingerând LSD,

dar habar n-au unde au ajuns, se uită ca vițelul la poartă nouă! Nu pot înțelege starea pentru că nu au nivelul necesar, sunt

niște orbi care au ajuns forțat acolo, prin acțiunea chimică asupra creierului, nu-și dau seama ce trăiesc căci, dacă și-ar da seama,

ar fi transformați. Drept urmare, apelează iar și iar la drog, sfârșind prin a deveni dependenți și a se distruge psihic și fizic.

Sunt și alții care au înțeles măcar parțial percepția obținută în urma utilizării drogului și chiar sunt capabili să o descrie, realizează

că este ceva aparte, dar aceștia sunt cei care au deja un nivel de trezire. Dacă un practicant cu un nivel slab ajunge în mod forțat,

printr-o anumită tehnică, ce va înțelege el din percepție sau din ceea ce îi transmite maestrul? De aceea se spune că cei care

au înțeles nu mai au întrebări, iar cei care au întrebări dovedesc chiar prin asta că încă nu au înțeles!

M. Stoian:

Ce se va întâmpla? Se gândește cineva la viitor? Să spunem că învățăturile lui vor deveni cu adevărat populare, revoluționând planeta.

Șapte miliarde de oameni care trimit scrisori, având cel mai mare serviciu poștal care a existat vreodată, șapte miliarde de oameni

care trimit scrisori lui Grieg pentru tot ceea ce vor să facă în viață. Este nerealist. Chiar și în zilele noastre, majoritatea scrisorilor

rămân fără răspuns pentru că pur și simplu nu poate acoperi asta. Și nu ar trebui să acopere asta. 

Dacă ”învățăturile lui vor deveni cu adevărat populare”, mulți își vor da seama că nu sunt învățăturile lui ci însușite de la alții,

moment în care va deveni brusc foarte nepopular: ”Uite la ăsta, zice că-s învățăturile lui, dar alții le-au dezvăluit de mult.

Iar alea care nu sunt ale altora și sigur sunt ale lui, cu elixirul auriu al altora, câh!” Dar dacă totuși ”învățăturile lui ar deveni

populare”, adică toți de pe planetă ar avea nivelul de conștiință de la MISA, atunci omenirea nu mai are nicio șansă să-și revină!

Și ce justificare convenabilă atunci când nu dă răspunsuri la întrebări deranjante: ”Uuh, n-are timp!” Dar răspunsurile la scrisori

fără importanță vin totuși; pentru astea, cum are timp?

M. Stoian:

Apoi, desigur, întrebarea este că fanaticii pun imediat: ”Deci cine va răspunde la scrisorile noastre?” ”Eu! Voi răspunde la întrebări!”

Voi, toți cei care îl urmați pe Grieg și deveniți modele de urmat. Ar trebui să putem oferi meditații de ziua de naștere.

Chiar sunt unii cursanți care au susținut că au impresia că nu ”Grieg” le răspunde la scrisori, ci careva din conducere...

M. Stoian:

Inevitabil, multe dintre lucrurile despre care auzi că”Grieg a spus asta”, sunt greșite. Sunt chiar minciuni.

Am auzit oameni spunând ”Grieg a spus asta!” și am verificat, pentru că erau niște prostii și erau contradictorii. Și el a spus

”Nu, nu am spus asta niciodată!” ”Ei bine, ai fost citat să spui asta!” "Greşit. Nu am spus!" 

”Am auzit niște prostii contradictorii care n-aveau cum să fie spuse de Grieg, că el nu spune prostii și contradicții și l-am întrebat:

Grieg, nu-i așa că tu n-ai zis așa ceva?” Iar Grieg mi-a răspuns: ”Așa e, dacă-s prostii, atunci n-am zis eu!”

Prin urmare, dacă auziți tâmpenii contradictorii chiar din gura lui Grieg, să știți că nu le-a spus el!”

Așadar, dacă l-ați auzit pe Grieg spunând că pandemia de Covid e falsă și este o înscenare, apoi că e o simplă răceală, iar în final

a zis că dacă nu iei pulberile antiCovid recomandate de el, mori de Covid 🔗, să știți că nu a zis el așa ceva! 

Dacă a zis cu gura lui despre remedii profilactice 🔗, adică pulberi care vindecă ce n-au putut preveni, atunci n-a fost el!

Iar dacă l-ați auzit pe Grieg spunând într-o conferință că Papa a declarat că cine nu se vaccinează, nu intră în Rai 🔗, iar apoi l-ați auzit

în conferința următoare cerându-și scuze pentru că n-a știut că a citit o știre fake din Academia Cațavencu 🔗, să știți că n-a fost Grieg,

ci o echipă de redactori de la MISA, care îi scrie conferințele Marelui Expert al universului!

M. Stoian:

Și, desigur, incapacitatea de a avea autoritate. Și încercăm să obținem susținerea autorității noastre cu celebrele cuvinte ”Grieg a spus”.

Știi ce înseamnă ”a spus Grieg”? Înseamnă ”eu nu am spus asta”. De fiecare dată când spui ”potrivit lui”, nu este și ”potrivit ție”!

Și, desigur, împreună cu asta, avem și tendința de a folosi numele Grieg ca pe un fel de jolly-joker pentru a acoperi tot ce nu știm.

Dacă nu înțelegem ceva, dacă nu știm ceva, ”a spus Grieg, a impus Grieg” etc.

Autoritatea spirituală vine din realizări spirituale. În condițiile în care instructorii sunt doar niște cursanți care au trecut niște examene,

fiind ei înșiși cursanți în același timp, despre ce autoritate se poate vorbi? Iar toți instructorii de la MISA/ATMAN predau cursul

conceput de ”Grieg”, după cum mereu ei înșiși recunosc, deci este întotdeauna ”potrivit lui Grieg”. Instructorii nu au mari realizări

spirituale, ci repetă papagalicește lucruri aflate de la unul care, la rândul lui, le-a luat de la alții. Această lipsă a realizărilor spirituale

se reflectă în denumirea de instructor sau coordonator. Dacă ar avea mari realizări spirituale proprii și ar dobândi astfel o mare

autoritate spirituală, ar fi numit înțelept, învățător sau maestru. La MISA, doar Bivolaru a afirmat că este mentor sau ghid spiritual

și semnează ”profesor de yoga”, cu o diplomă extrem de dubioasă 🔗, dobândită în doar o lună în India, țară în care n-a fost!

M. Stoian:

Împreună cu această frică de a greși și cu motivul pentru care avem tendința de a abuza de prezența lui Grieg și de numele lui Grieg,

apare și această paranoia de a greși, paranoia de greșeli, mai ales după un timp. Vedeți, paranoia de a greși apare pentru yoghinii

care nu reușesc să evolueze pentru că practicanții de yoga care se transformă, nu le este frică să greșească pentru că transformarea

lor se vede clar prin faptul că greșelile nu au voie să scadă prea jos pentru că te transformi.

Paranoia de a greși de la MISA nu înseamnă nicidecum frica de a nu face greșeli spirituale (păcate) mari, așa cum eronat insinuează

Stoian. Instructorii și liderii de la MISA nu au nicio problemă atunci când calcă în picioare principiile morale. Aceștia nu au nicio ezitare

când comit tot felul de ticăloșii și atunci când mint oamenii în față, zugrăvind ”paradisul dumnezeiesc” de la MISA și negând public

dezvăluirile din mass-media despre dezmățul, orgiile, filmele și videochat-urile porno comise chiar în văzul lumii!

Ei nu au nicio ezitare să trimită cursantele la produs sau la ”inițiere” sexuală cu gurul, știind foarte bine ce se urmează să se petreacă,

mințindu-le și chiar îndemnând cursantele să facă toate acestea chiar împotriva dorinței lor, promițându-le un mare salt spiritual.

Ei nu au avut nicio ezitare să mintă încontinuu în toate conferințele și postările organizației, în așa-zisele drepturi la replică,

nu au nicio ezitare să jure strâmb și să depună mărturii mincinoase în instanțe! Și ei fac toarte acestea la îndemnul și cu ”binecuvântarea

”ghidului spiritual”, chiar și atunci când sunt conștienți că încalcă regulile morale. Deci frica lor nu este de a greși în fața lui Dumnezeu,

căci ei oricum fac asta în permanență, ci le e frică să greșească față de dumnezeul lor mincinos și înrobit de patimi perverse.

Citez:

Nimic nu poate arăta mai bine caracterul unui om decât atitudinea sa faţă de practica spirituală şi faţă de Ghidul său spiritual.

Fiinţe umane care au fost pe această cale spirituală, cuprinse de nerăbdare şi îndoieli s-au îndepărtat de Ghidul spiritual şi

implicit au părăsit calea spirituală renunţând, de bună voie, la şansa divină a transformării. Oricum s-ar fi manifestat îndoiala,

a declanşat procese de rezonanţă cu lumea cea cumplită a demonilor şi chiar cu infernul. Îndoielile demoniace cu care s-au confruntat

la un anumit moment dat, s-au dovedit a fi fatale pentru unii dintre ei, făcându-i să se rătăcească şi să devieze de pe calea spirituală

autentică pe care au existat. Rătăcitul nu-şi mai poate accepta Ghidul Spiritual ca pe o fiinţă divină necesară să-i transforme

personalitatea egoistă limitată, pentru a o elibera, pentru a o face să iasă din ego şi a o ajuta să intre în universalitate şi infinit.

Astfel, din aspiranţii autentici, care au fost la începuturi, au devenit sărmane şi evidente ”rebuturi” yoghine. (arhivă)

(va urma)