Afară-i vopsit gardul, înăuntru-i vopsită cioara! (1)



În urma dezvăluirilor despre exploatarea și abuzurile sexuale de la MISA/ATMAN, atât ca urmare a anchetei oficiale ce a condus

la arestarea liderilor organizației, precum și a mărturiilor victimelor difuzate în mass-media, ies la iveală din ce în ce mai multe

mizerii ascunse prin subteranele sectei. Unele surse chiar din interiorul acesteia au început să ”scurgă” dovezi despre diferența

uriașă dintre imaginea ”dumnezeiască”, zugrăvită în exterior de către MISA prin propaganda mincinoasă, și starea morală

dezastruoasă din realitate care, așa după cum se va vedea în continuare, este recunoscută în ascuns chiar de către liderii ei. 

Avem acum ocazia în premieră planetară să aruncăm o privire în ”cercurile oculte profunde”, interzise cursanților de rând

(”profanii”), pornind de la o înregistrare a unei întâlniri cu instructorii de Tantra din ATMAN, făcută scăpată de cineva din interior,

un ”insider” sau ”whistleblower”. În cazul de față, se poate spune că acel ”whistleblower”-ul (trad. ad literam, ”suflător în fluier”)

a fluierat în biserică. În politică se vorbește despre ”Deep State”; în MISA, există un ”Deep Sect”, ”o mlaștină plină de crocodili

ce este necesar să fie urgent asanată”, cum zicea odată însuși guru.

În anul 2013, Mihai Stoian, coordonatorul cursurilor de yoga și Tantra din federația ATMAN, a ținut o conferință cu participare

internațională, intitulată ”Integration of tantric path in our school - Integrarea căii tantrice în școala noastră”, dar care ar fi

trebuit să se intituleze ”Dezintegrarea școlii noastre prin urmarea căii tantrice”... În această expunere, foarte diferită de ceea

ce auzi de obicei pe la MISA, Stoian a ciripit câteva lucruri foarte interesante. Nu că nu le-am fi știut sau bănuit, dar altceva e

să le auzi chiar din gura celor care, în public, rostesc numai imnuri de slavă către guru și discursuri triumfaliste.

M. Stoian:

Așadar, acum câțiva ani vorbeam cu Grieg despre modul în care calea tantrică este integrată în școala noastră. [...] Dar șocant

pentru mine a fost sfârșitul discuției pentru că, după ce puneam întrebările, el răspundea. A fost un dialog Shiva-Shakti.

Am fost șocat că veneau așa, pentru că erau opinii pe care le credeam că nu putea fi așa, pentru că noi trebuia să fi văzut asta.

Și apoi a confirmat că noi eram cei orbi. Dar oricum, până la urmă l-am întrebat de ce nu am auzit niciodată despre aceste lucruri,

de ce nu s-a vorbit despre aceste lucruri. Și răspunsul lui a fost, pentru mine cel puțin, șocant. A spus așa: ”pentru că nimeni

nu m-a întrebat niciodată!” Deci faptul că nimeni nu punea o astfel de întrebare mi-a arătat că există ceva în general, în noi,

care ne împiedică să avem o viziune mai largă. Și asta rămâne ca fundal pentru o vreme. 

La MISA nu se pun întrebări despre multe lucruri. În primul rând, întrebările fundamentale despre calea spirituală lipsesc dintr-un

motiv foarte simplu: lipsesc realizările pe calea spirituală! Dacă încă n-ai pășit pe cale, n-ai cum să(-ți) pui întrebări despre ceva

ce n-ai văzut sau nici măcar nu-ți poți imagina că ar exista?

Dar mai e o mare problemă la MISA: nu se pun întrebări nici despre ceea ce se vede!

Despre contradicția dintre vorbe și fapte, dintre ce se propovăduiește și ce se săvârșește, dintre ce se spune și ce se face! 

La MISA se arată în afară ceva ce nu este, dar se neagă ceea ce este înăuntru! 

(detalii în seria de articole de pe blog ”Mincinosul Absolut”: partea 1 🔗, partea a 2-a 🔗)

La MISA sunt așteptate întrebările care n-au cum să fie puse, dar sunt descurajate cele evidente, care ar trebui să fie puse!

La MISA, întrebările care sunt evidente și care ar trebui puse, se numesc ”cârcoteli veninoase” și ”îndoieli demoniace”:

Bivolaru:

În cazul în care vă confruntaţi cu o tentativă de racolare sau de abatere de pe calea spirituală, nu întârziaţi să le demascaţi intenţiile

celor în cauză, pentru ca în felul acesta să fie determinaţi să-şi expună în mod public aberaţiile şi înscenările cu care urmăresc

să vă otrăvească fiinţa, semănând totodată în voi neghina răutăţilor de tot felul şi a îndoielilor demoniace. 

Refuzaţi să deveniţi complicii lor şi întrebaţi-i pe aceşti indivizi de ce nu au curajul să ne scrie chiar nouă personal despre

toate aceste nemernicii ”picante“ pe care le răspândesc cu neruşinare ”pe la colţuri“. Procedând în felul acesta, veţi pune umărul

la asanarea şi eventual la curăţarea aceşti şcoli de astfel de ”uscături“ veninoase, care în mod paradoxal continuă să frecventeze

degeaba aceste cursuri, dar care îşi asumă sinistra misiune de a vă tulbura sufletele şi de a semăna în fiinţa voastră otrăvurile

îngrozitoare pe care le manifestă cu tupeu şi neruşinare prin fiinţa lor. Prin intermediul unor astfel de acţiuni malefice, ei generează

procese oculte de rezonanţă cu tărâmurile infernale. (sursa)

Evident că Bivolaru și liderii MISA nu au avut niciodată de gând să recunoască mizeriile din interiorul MISA, ba chiar le-au negat

întotdeauna cu îndârjire! Ori de câte ori a vorbit presa despre filmele și videochat-urile porno, despre sexul în grup și consumul

de urină, liderii sectei au negat public cu înverșunare, pentru ca apoi toate acestea să se adeverească (vezi articolele menționate

anterior despre ”Mincinosul Absolut”). Liderii au fost cei care au promovat respectivele practici în secret, iar adepții au fost

puși să jure că vor păstra acest secret; când secretul răsuflă totuși în exterior, adepții sunt puși să nege și să mintă.

Mai mult, propaganda MISA a tunat și a fulgerat împotriva acelora care au dezvăluit secretele din interiorul MISA, ba chiar

s-au realizat acțiuni împotriva lor, deși adepții știau că faptele dezvăluite se petrec în realitate și că respectivii au dreptate!

Așadar motivele pentru care nu s-au pus și nu se pun la MISA întrebările grave ce ar trebui puse, sunt următoarele:

➢ oricum se știe că respectivele faptele imorale se petrec în realitate, iar mulți chiar participă la acestea

➢ aceste fapte ar fi oricum negate vehement, în ciuda evidențelor, chiar și în fața celor care iau parte la ele

➢ cei care ar cere explicații cu privire la aceste fapte ar fi declarați ”cârcotași ce răspândesc calomnii și îndoieli demoniace”

➢ capul celor care neagă evidențele este ghidul însuși, care se folosește atât de amenințarea cu infernul, cât și de autoritatea sa

asupra adepților, ce manifestă atitudinea de acceptare și de justificare a acțiunilor imorale: ”ghidul știe mai bine de ce face asta”

➢ faptele imorale care sunt totuși recunoscute sunt puse pe seama unor cursanți de rând și nu pe seama liderilor, cu atât mai

puțin a Neprihănitului 

Adepții MISA sunt descurajați să pună întrebări deranjante, însă tot ei se lamentează că nu se pun întrebări!

Dar marele erou spiritual Mihăiță își ia inima în dinți și exprimă el aceste întrebări, în numele tuturor celorlalți: 

M. Stoian:

Recent am avut o discuție, aș spune ca fundamentală, dar nu în ceea ce privește calea spirituală ca atare, ci organizarea școlii sau

cum suntem noi ca școală, cum coordonăm școlile și modul în care ar trebui să ne asumăm responsabilități într-o astfel de școală

spirituală. Mi-am dat seama că, la fel ca în majoritatea școlilor de astăzi, avem tendința de a ne abate de la direcția inițială.

Principalele lucruri pe care vreau să le subliniez sunt atitudinea față de ghidul spiritual, atitudinea de a-ți asuma responsabilitatea

pe calea spirituală, de a-ți asuma responsabilitatea ca și coordonator, ca profesor și înțelegerea a ceea ce înseamnă starea de releu

spiritual sau canal divin. Aceste trei lucruri le găsesc, să zicem, cele mai deteriorate de către un proces de abatere apărut în timp.

Spun asta pentru că și la acest nivel sunt multe neînțelegeri și am văzut deja în România că procesul de degenerare a acestui scop

inițial este mai avansat, dar și aici (în Vest, n/a) am văzut o mulțime de tendințe care apar, și trebuie să fim conștienți, uitând practic

de scopul inițial al unei școli și apoi să începem să devenim, fără să vrem asta, o sectă, o structură cu tendințe sectare în sensul

prost al cuvântului, pentru că cuvântul ”sectă” înseamnă și doar un grup de oameni care s-au despărțit de direcția inițială și au

propria părere și tot așa, dar avem tendința de a fi acel lucru de care suntem acuzați de fapt.

Cât s-au chinuit Bivolaru și acoliții să nege că MISA este o sectă și să demonstreze contrariul! S-a scris o carte special pentru

asta, se flutură mereu ”adeverința” în alb primită în Suedia, MISA trimite drept la replică ori de câte ori e numită sectă în media,

iar acum vine Stoian și fluieră în Biserică! A rosti la MISA cuvântul ”sectă” e ca și cum ai vorbi de funie în casa spânzuratului

sau de ”abuz sexual” în casa Arestatului! Să nu ne mire așadar că Mihăiță și-a luat câteva capete în gură direct de la Guru 🔗

(răspunsul lui Stoian - audio 🔗 și text 🔗) sau prin interpuși 🔗: ”Sectă, ai?”

În România, procesul de degenerare este mai accentuat, pentru că îndoctrinarea este mai pronunțată. Propaganda se realizează

în primul rând în limba română, limba nativă a fondatorului și a primilor lideri, și abia după aceea (doar) unele materiale sunt

traduse în limbile celorlalte țări unde activează ATMAN. Adesea, se realizează o selecție (a se citi ”cenzură”) a acestor materiale,

tocmai pentru că se știe că vesticii sunt mai reticenți la propaganda deșănțată, ei nu cred în promisiuni (nu cred până nu văd),

ceea ce este o consecință a modului capitalist pragmatic de a acțiune: ”întâi să văd produsul sau garanția și după aceea cumpăr!” 

În societatea românească post-comunistă,. îndoctrinarea sau prostirea cu vorbe goale este o urmare a situației din deceniile trecute,

unde există deja reflexul de a crede orice, fără întrebări, precum și frica de a pune întrebări care ar putea fi considerate deranjante.

Evident, asta înseamnă că îndoctrinarea provine în primul rând de la liderii și activiștii sectei, dar este adevărat că aceasta reușește

mai ușor pe fondul acestui reflex al celor din  România de a accepta fără a pune întrebări, creat în deceniile de comunism.

M. Stoian:

Un element care este foarte clar, la care mă voi referi pentru că a arătat clar prin cercetarea pe care am făcut-o și prin întrebările

pe care le-am adresat lui Grieg, este următorul: Ghidul spiritual dă niște direcții, dă niște indicații sau putem spune îndrumări,

pentru că el este ghidul, dar avem nevoie într-o școală spirituală de un strat, un departament, un nivel de oameni care să ia liniile

directoare și să facă din ele decizii practice în viața de zi cu zi. Deci, vedeți, aici am propus, iar lui Grieg i-a plăcut foarte mult

această viziune a structurii universale și a ierarhiilor angelice. Vedeți, Dumnezeu trasează o singură direcție, un principiu călăuzitor,

principiul universal, absolut, unic.

Acum, fiecare ființă umană, de exemplu, nu primește un singur principiu și o singură decizie de la Dumnezeu. Nu, primește

o mulțime de principii, legi, linii directoare în viața de zi cu zi. Acum, acestea provin din principiul unic al lui Dumnezeu, căruia

i se dă viață, viață spirituală, de către fiecare ierarhie îngerească, multiplicând-o, dar niciodată contrazicând principiul unic.

Deci, cu alte cuvinte, principiul unic devine multe, dar nu alterează niciodată principiul unic.

Acum, spun asta pentru că acest nivel, care preia principiul unic și îi dă viață, cu miriade de reflecții, dar respectând totuși

principiul inițial, acest nivel ar trebui să existe într-o școală spirituală, pentru că avem ghidul, care este Dumnezeu în școala

spirituală, iar apoi ghidul dă niște îndrumări, indicații de viață foarte simplificate. Ele nu pot deveni decizii. Ele nu ar trebui

să devină decizii. Ghidul nu ar trebui să dea o sugestie care apoi s-a transformat, uite așa, într-o decizie. Asta e o greșeală.

Aceasta este o simplificare inacceptabilă care reprezintă o abatere. Aici e o parte interesantă. Atunci când vorbeam cu Grieg,

chiar am pus problema invers: ”e corect dacă dai o îndrumare și apoi o luăm ca fiind spusă de Dumnezeu și asta e tot,

devine o decizie?” Și a spus: ”Nu, asta este o abatere. Nu am vrut să spun asta.”

De fapt, iezuitistul și machiavelicul ”cunoscut uneori ca și Advaitananda”, propune împărțirea puterii de decizie, adică a ciolanului:

”Tu, Grieg, stai în turnul tău de fildeș, oricum nu poți ieși la lumină că te saltă, dai îndrumări și noi - ”îngerii” - le punem în practică

după cum ne taie capul, să ne pice șî nouă ceva, mânca-ți-aș, că ne-am săturat să tot fim voluntari de 35 de ani pe nimic!”

Iar lui Bivolaru desigur că i-a plăcut prima parte - aia cu el fiind ”dumnezeu” și slugile lui fiind ”îngerii”, dar s-a întunecat la loc când

a auzit de ”nivelul de intermediari care să pună în practică”: ”NOI v-am vorbit pur și simplu de practică, nu de punerea în practică!

Voi practicați și puneți în practică exact ce vă spunem NOI și cum vă spunem NOI!”

De fapt, nivelul acesta de intermediari a apărut în ”școală” de când fugarul Bivolaru nu mai e prezent la butoane în plan concret,

ci în spirit și guvernează prin bilete, despre care unii spun că ar fi ascunse sau deformate de către ”intermediari”, ceea ce guru

a negat ferm, citez din conferința ”Moravuri și Năravuri” P3 - 30 august 2021 (link):

”Vă scriu acest mesaj în legătură cu o conversație pe care am avut-o cu un coleg de curs [...], care a spus că, deși s-ar părea că,

în teorie, dumneavoastră sunteți la conducerea școlii de yoga, în realitate la conducerea acestei școli sunt masonii.

A menționat de asemenea că și corespondența ce vi se transmite este selectată atent de către masonii din această școală spirituală,

justificând faptul că mai mulți colegi de curs v-au trimis bilete neconvenționale legate de asemenea subiecte, la care nu au primit

apoi răspuns”. 

Ținem să precizăm că încă nu există și nici nu va exista vreodată o ființă umană care să ne amenințe cu moartea, să ne șantajeze,

iar noi să acceptăm o astfel de situație. Afirmația - de asemenea mincinoasă, cretină - cum că corespondența e atent selectată

de către masoni, este de asemenea o mare minciună gogonată. Să identifice urgent măcar o singură persoană care, așa cum

susține într-un mod aberant, selectează corespondența și apoi o reține, o face să dispară. [...] Nu va reuși să găsească nici

măcar o singură persoană care face aceasta, pentru motivul firesc, obiectiv, că așa ceva nu există. Nimeni, în cadrul acestei școli,

nu ar îndrăzni să se dedea, fie chiar și într-un singur caz, la o astfel de acțiune. Și-ar risca rămânerea în cadrul acestei școli

spirituale, ar fi eliminat imediat într-un mod rapid și irevocabil dintre cursanții acestei școli.

Iată că, în acest mesaj, Bivolaru neagă existența în MISA a unui nivel de intermediari. El a negat de asemenea că există în MISA

un nivel de decizie care îl șantajează și îl obligă să îi execute ordinele, așa cum s-a afirmat într-o ”scrisoare deschisă a unui grup

de cursanți” ce îi acuză pe lideri din MISA că l-ar fi predat poliției pe Bivolaru 🔗. Motivul pentru care Bivolaru exclude  posibilitatea

ca cineva din conducerea școlii să ocolească linia de comandă este ”frica de a fi exclus din școală” și de a pierde definitiv

șansa eliberării spirituale! Iată că Bivolaru recunoaște astfel că această frică este ceea ce îi ține pe adepți prinși în sectă!

Asta, în timp ce MISA susține sus și tare că în ”școală” nu există niciun fel de presiuni asupra cursanților!

Rezultă că în MISA există doar un nivel intermediar de executanți! Asta implică faptul că Bivolaru poartă răspunderea pentru

ceea ce se petrece în MISA! El dă clar de înțeles că nu împarte puterea de decizie în interiorul sectei, deși mimează contrariul.

Ce părere are Stoian despre asta? Citez:

Exemplul de acum, cu Herculane. Ni s-a spus că Grieg a decis că tabăra de la Herculane s-a mărit la trei săptămâni.

Mulți dintre noi au reacționat: ”hei, hei, hei, prea mult!” Grieg a spus: ”Bine atunci, revine la loc!” Este greșit, este total greșit!

Deci ce arată? Situația aceea cu Herculane, dar cu multe alte lucruri, arată că nu construim un nivel intermediar, acel nivel

care ia un principiu superior și îl coboară la nivelul următor. Și motivul pentru care, pentru că am început să investighez,

de ce nu avem un asemenea nivel în școală? Nu avem un nivel, lipsește un anumit nivel în organizarea școlii.

Și este exact nivelul care este capabil să urmeze o linie directoare și să ia mii de decizii zilnice. Decizii înțelepte care

nu contrazic niciodată linia directoare, dar sunt totuși înțelepte în viața de zi cu zi. 

Singurul lucru pe care îl avem acum este să luăm principiul director și să o facem o regulă absolută. Unul dintre lucrurile pe care

le putem vedea este că avem o conducere sau o coordonare foarte nenuanțată, ceea ce înseamnă că avem o mulțime de găuri.

Sunt multe lucruri complet descoperite. Nimeni nu se gândește la acele lucruri dintr-un motiv foarte simplu: Grieg nu a menționat

nimic despre asta. De fapt, el a menționat într-unul din sfaturi că, dacă îi dai viață, vei descoperi că acoperă o zonă mare.

Dacă nu îi dai viață, acoperi doar o zonă foarte îngustă din viața reală, iar restul rămâne neacoperit. Pentru că nu a spus că

ar trebui să facem asta sau nu a spus că ar trebui să mergem acolo. Deci, cu alte cuvinte, el trebuie să facă și detaliile.

Nu poate face detaliile. Este imposibil să faci detalii pentru toată lumea, pentru întreg universul. Din acest motiv avem nevoie

de acest tip de strat. Acesta este un element foarte important. 

Foarte subtil Mihăiță dar, în același timp, pervers: ”trebuie să avem și noi o libertate de decizie, nu poate lua Ghidul toate deciziile!”

Dar de ce trebuie atâtea decizii la un simplu curs de yoga? Iei o sală, predai yoga după o programă clară și ”gata, lecția s-a terminat,

cine dorește, ne întâlnim la lecția următoare!” Această situație apare deoarece MISA nu predă un simplu curs de yoga așa cum

se prezintă pe afișe, MISA este o ”școală spirituală ezoterică” ce caută să conducă viața cursanților mult dincolo de sala

de yoga, folosindu-se de necesitatea continuării practicii yoga în timpul liber. Este o sectă mascată după paravanul practicii yoga!

M. Stoian:

Simplificarea liniilor directoare înseamnă mutilarea acestora. Înseamnă abaterea de la cale. Dar este o abatere foarte subtilă, este

abaterea fanaticilor. Știți, fanaticii sunt foarte periculoși pentru că au întotdeauna dreptate în propria lor perspectivă a minții înguste.

Ei spun mereu:”Respect total cuvânt cu cuvânt ceea ce s-a spus. Care e problema ta?” Acesta este motivul pentru care este

foarte periculos. Fanatismul apare imediat când un astfel de nivel nu există, pentru că următorul nivel sunt fanaticii.

Dacă nivelul intermediar dintre Dumnezeu și oameni, nivelul angelic, nu există, atunci oamenii se transformă în fanatici.

Indiferent ce spune ghidul spiritual, ei o transformă într-o regulă tiranică respectată orbește, deoarece nu există nicio modalitate

de a judeca lucrurile în nuanțe și nu poți obține feedback pentru fiecare aspect. Și așa apare tirania mediocrității, a fanatismului

și așa mai departe.

Șmecher Stoian, dar nu ține! Analogia nu ține aici deoarece, spre deosebire de îngeri, care sunt ființe pure și pe deplin conștiente,

nivelul intermediar din ”școala de yoga” - instructorii, coordonatorii, activiștii propagandiști - sunt simpli cursanți care au doar

câteva lecții în plus față de ceilalți, nefiind nici măcar sigur că sunt mai avansați din punct de vedere spiritual sau moral decât ei! 

Iar Bivolaru știe că toți sunt o apă și un pământ, așa că nu le dă decizia totală pe mână, folosindu-se de conferințele de tip 

”Moravuri și Năravuri” pentru a le reduce autoritatea, a-i ține la locul în care i-a pus și a-i controla. 

Deci cine să fie ”nivelul intermediar”? Evident, nu poate fi oricine, numai cei cu ”realizări spirituale”, dar acestea sunt simple declarații,

adesea rod al imaginației, ce nu pot fi cuantificate, măsurate și dovedite! ”Noi vrem egalitate, dar nu pentru căței!”

Apoi, a pronunța cuvintele ”fanatic” și ”fanatism” în MISA e mai rău decât a pronunța cuvântul ”sectă”, căci atunci când se

vorbește despre sectă, se face referire doar la atacurile dușmanilor din afară, în timp ce fanatismul e o atitudine din interior,

care îndreaptă atenția spre situația din cadrul grupării, ceea ce nu se dorește deloc! Aici Stoian chiar s-a jucat cu focul și s-a ars!

În continuare, Stoian își clarifică și mai mult poziția, abordând problema raporturilor cu societatea:

Acesta este elementul dificil, pe care majoritatea oamenilor nu îl înțeleg: o școală spirituală este mult mai mult decât o simplă

colecție de cursuri. O școală spirituală este o platformă solidă de mii de decizii zilnice, care toate trebuie să fie înțelepte,

respectând puținele îndrumări spirituale care vin de la ghidul spiritual și totuși formează o platformă solidă pe care toată lumea

poate merge fără să cadă. O platformă spirituală este formată din cursuri, prin interacțiunea cu societatea, prin tot felul de

conferințe mici, conferințe, ateliere, un mediu pe care îl creezi în ashram-uri, semi-ashram-uri, comunități spirituale care sunt 

inspirate de noi și așa mai departe. Este o platformă uriașă, de fapt, o școală spirituală. Lucrul ciudat este că nu avem așa ceva.

Deci, lucrul ciudat este că ar trebui să fim o astfel de platformă. Acest lucru l-am clarificat deja de mai multe ori cu Grieg,

deoarece există două direcții fundamental diferite:

- o comunitate spirituală poate fi un grup de elită și atunci chiar nu ne obosim să ne conectăm cu nimeni altcineva.

Punem ștacheta de selecție foarte sus: ”Dacă vă potriviți cu toate regulile noastre, cu toate principiile noastre, atunci sunteți

binevenit să rămâneți aici cu noi. Dacă nu te potrivești, pleci. Nu ne interesează să te primim.” Atunci nu ar trebui să ținem

ușa deschisă. Nu ar trebui să ținem cursuri. Ar trebui să... nu încercăm să educăm lumea. Încercăm să-i educăm pe cei aleși.

- a doua alternativă este să ținem cursuri. Dacă ținem cursuri, educăm. Dacă educăm, trebuie să fim un sistem deschis.

Nu putem fi un sistem închis pretinzând că facem cursuri, ceea ce încercăm cu disperare astăzi, după părerea mea, în unele cazuri,

chiar și cu rezultate foarte proaste. Dacă vrem să implementăm aceste învățături în mase, trebuie să avem o anumită strategie.

Evident că MISA, împinsă de la spate de guru, și-a arogat misiunea de educare spirituală a omenirii 🔗. 

Întrebarea este cine le dă dreptul să se întreprindă o asemenea activitate ”misionară”? Nimeni, pur și simplu s-au autointitulat

”trimișii lui dumnezeu”, ceea ce înseamnă că ei pretind că îndeplinesc ”voia lui dumnezeu”, adică ei fac ceea ce trebuie și sunt

dincolo de orice critică și îndoială, iar toți ceilalți sunt larvari și ignoranți care trebuie să-i urmeze orbește!

Cum merge misiunea de ridicare spirituală a umanității? Mihăiță zice că nu tocmai bine:

Linia directoare este dată, dar nu o respectăm pentru că multe dintre acțiunile noastre sunt antisociale. Ne izolăm. Devenim izolați.

Devenim o enclavă de yoghini cu mentalitate de victimă, tipică unei enclave care se izolează cu tendințe sectare și fanatice tipice

pentru oamenii care nu vor să interacționeze între ei. Un elitism sau o atitudine de elită: ”Suntem cei mai buni. Nimeni nu e ca noi.

Nu mai e nimeni ca noi...” și așa mai departe. Acestea sunt retorici tipice pentru oamenii care nu vor să facă parte din lume.

Și cine oare a generat această izolare sectară de tip ”ca noi nu-i nimeni”? Bivolaru cu ale lui ”revelații în premieră planetară” 🔗

pe care nici apostolii lui Iisus nu le-au cunoscut, cu pretenția că MISA e singura școală autentică, ce deține cheile ezoterice 🔗.

Iată cum e la alții, în opinia lui Stoian:

Acum, există o contradicție aici pentru că vrem să mergem să construim o școală, dar mesajul nostru este ”pleacă de la noi,

nu te vrem aici”. Servicii slabe, de exemplu. Nu ne interesează ce le oferim celorlalți. Ei bine, ar trebui să ne pese.

Nu la nivelul la care să compromitem mesajul, și acolo sarcina devine cu adevărat provocatoare. Dar totuși, acesta este motivul

pentru care avem nevoie de o transmitere, așa cum se spune în alte școli spirituale, pentru că nu noi suntem cei care inventăm

noțiunea de școli spirituale. În alte școli spirituale, ei au linia spirituală. O filiație este o linie continuă nu numai de la un maestru

la un alt maestru, ci de la un maestru la trei sau patru care sunt pe nivelul al doilea la comandă, ca să spunem așa, sau un grup

de discipoli avansați care sunt coordonați de al doilea în comandă și așa mai departe. Deci este o întreagă ierarhie naturală

care apare acolo, care acoperă distanța dintre nivelul ghidului spiritual și nivelul elevului din anul I. Acoperă toată distanța.

După cum vedem în școala noastră, avem o situație foarte interesantă. Avem un fel de grup plat, ce are ghidul spiritual ca punct

extrem, extrem de înalt, iar restul este aproape plat, cu puține denivelări ici și colo, puțin mai înalt, dar în general, destul de plat.

Și asta înseamnă, ca rezultat, că devenind doar o masă, o masă inerțială care nu se poate mișca nicăieri. Și bineînțeles, în care

toate liniile directoare doar, așa cum am spus, devin opresive.

În primul rând, MISA nu provine de pe o linie spirituală așa cum, în mod mincinos, și-a arogat MISA de curând 🔗, pretinzându-se

dintr-o linie spirituală al cărui ultim maestru a fost acum un secol! Bivolaru nu a avut vreun maestru, ”decât Absolutul”...

Apoi, apăruse la un moment dat un grup de avansați, secunzii, ”nivelul al doilea de comandă”, dar a avut Bivolaru grijă să-i alunge

sau să-i treacă pe linie moartă! Linie moartă care este chiar linia spirituală a MISA...

În partea a 2-a, va fi vorba despre nivelul de competență al instructorilor din MISA/ATMAN, prilej de noi revelații surprinzătoare!

(va urma)