Cu MISA în instanță - 3. ACUZAȚIILE



(continuare din partea a 2-a)

La sfârșitul lunii iulie 2022, așa cum se vede din punctele 10-11 ale Hotărârii CNCD nr. 147/2023 (pdf 🔗 arhiva CNCD 🔗),

dosarul în care era reclamat fostul cursant MC ajunsese într-un punct mort.

Această situație era cunoscută petentului, dar nu era cunoscută de cel reclamat, care aștepta un răspuns de la măreața instituție.

În aceste condiții, altă măreață organizație - veșnica victimă MISA - a declanșat împotriva aceluiași cursant o acțiune civilă

într-o instanță adevărată, în care au cerut daune morale de 5.000 de euro!

(Notă: 5.000 de euro i-au cerut și lui S.O. Bălan 🔗, pentru nimic. Se pare că MISA are tarif fix, ca la știm noi cine...)

Iată cum arată un proces real cu MISA, dincolo de gogoșile eroice pe care aceasta le-a prezentat ani de zile pe canalele ei!

Mai întâi, MISA a identificat pe acest blog un articol scris în două variante - în limbile română și engleză - despre care

a considerat că este bazat pe informații false și este defăimător la adresa sa.

Fiind vorba despre un articol anonim de pe un blog anonim - din motive care se justifică încă o dată prin cele prezentate

în această serie de articole - reclamanta nu avea numele autorului și adresa de domiciliu a acestuia, așa cum cere legea

pe bună dreptate, deoarece justiția trebuie să acționeze pe baza unor date și probe concrete care cad în sarcina reclamantei

și nu să bată câmpii pe baza unor halucinații, căutând stafii.

Așadar, neavând datele minime pentru deschiderea unei acțiuni în instanță, dar mânată de nevoia de a scăpa de ghimpele în coastă

care este acest blog, ce s-a gândit măreața organizație de care atârnă salvarea omenirii?

Să arunce acuzațiile asupra cuiva despre care avea vagi indicii că ar avea legături cu blogul.

Deja aveau o astfel de bănuială, exprimată chiar în cadrul dosarului de la CNCD, despre care a fost vorba în primele două părți

ale acestei serii:

”Petentul susține că nu este în măsură să indice numele persoanei care deţine blogul şi nici a celei care a postat afirmaţiile, dar că,

din informaţiile pe care le-a obţinut, reiese că în prezent unul dintre autorii principali, care postează majoritatea articolelor

de pe acest blog, este MC (username „emacris”).”

Dar aveau nevoie de probe căci, spre deosebire de ageamiii de la CNCD care, prefăcându-se că lucrează, primesc petiții

ce nu respectă însuși regulamentul instituției, neavând indicat numele și domiciliul reclamantului, într-o instanță reală nu funcționa

chestia cu ”informații  primite”. Fiind însă vorba despre un blog anonim cu articole nesemnate și, prin urmare, neavând probe directe,

au trebuit să le confecționeze cât să pornească măcar acțiunea.

Pentru aceasta, ”au utilizat” chiar proba cu care pârâtul se disculpase la CNCD, o captură de pe blog cu un schimb de mesaje

ce arăta că un user @emacris intrase pe blog întrebând de fostul forum Exmisa și primise o  invitație de a scrie ”ceva”

(vezi anexa 2 a acestui document):

”Anonymous: @emacris, dacă dorești să publici ceva aici, scrie pe Contact Form; și mai simplu, îmi trimiți în "Contact Form”

un email și te adaug autor la blog.”

MISA cunoștea identitatea unui fost cursant care scrisese cu acest username pe fostul forum Exmisa.

Fără să demonstreze că respectivul cursant este același cu cel care ceruse informații despre forum, ce credeți că i-a fătat mintea

reclamantei MISA? Cu respectiva captură depusă ca probă la dosar, a susținut nici mai mult, nici mai puțin că

”Începând cu luna mai a anului 2021, fostul cursant MC care folosește contul de internet @emacris 😉, a devenit,

la solicitarea sa expresă, autorul articolelor postate pe blogul  ExMISA.”

Mai întâi au inventat o chestie care oricum nu există: cont de internet, adică un cont valabil pe tot internetul!

Dar abia ce au inventat ”contul de internet”, că l-au înlocuit cu username-ul!

Orice om care știe să deschidă un PC sau un mobil cunoaște că un CONT este ansamblul constituit dintr-un USERNAME,

un nume vizibil de către ceilalți useri și care este unic doar pe un anumit site, putând fi utilizat de alți useri pe alte site-uri,

o adresă de EMAIL ce rămâne invizibilă (abia aceasta este unică pe net), precum și o parolă, de asemenea invizibilă.

Așadar, în cazul de față, @emacris nu este cont ci username, putând fi utilizat și de către alți useri pe alte site-uri,

cu excepția acelui forum pe care fusese creat, unde într-adevăr nu putea fi decât unic.

De fapt, după cum se vede din captură, cel care a întrebat nici nu avea atunci cont pe blog, ci a adăugat un nume ce părea un username.

Dar MISA a aruncat două vorbe din pix spre a ocoli etapa, absolut necesară în cadrul unei instanțe, de a dovedi identitatea

dintre @emacris de pe forum cu @emacris de pe blog care, cel puțin la acel moment, nu exista.

Asta, în condițiile în care tot cei de la MISA s-au plâns adesea că pe internet există conturi false cu numele lor:

”Atragem atenţia cititorilor noştri că pe Facebook şi alte reţele de socializare au apărut profiluri false ale prof. de yoga Gr. Bivolaru.” 🔗

”Atragem atenţia cititorilor noştri că anumite persoane rău intenţionate care acţionează din umbră împotriva şcolii noastre

de yoga lansează periodic pe internet site-uri false care imită site-ul yogaesoteric, aşa-numite clone care sunt copii ilegale

ale site-ului nostru şi care reproduc parţial conţinutul acestuia.” 🔗

”Punctul de vedere al instructorului yoga M.St. Un articol fals semnat cu numele meu circulă pe Internet.

Activiştii site-urilor împotriva MISA au publicat pe internet o „clonă” a site-ului oficial al MISA, yogaesoteric.net ,

adică o copie parţială a acestui site, având însă o altă adresă.

De fapt, ei au reactivat o clonă mai veche, din luna mai 2008. Pe acest site ei au publicat un articol pasă-mi-te semnat de mine,

articol care este absolut aberant şi pe care îl reproduc în continuare.” 🔗

Atunci când vor să se disculpe, cei de la MISA aduc argumentul că un nume sau o adresă pe internet pot fi false, dar uită asta

când e vorba de alții. Dubla măsură e o încălcare a Satya (Adevărul), nu-i așa?

Apoi, reclamanta MISA a denaturat și deformat sensul schimbului de mesaje a cărui captură o depusese ea însăși la dosar,

afirmând că o întrebare despre alt site cu nume asemănător este o ”cerere expresă” de a intra în posesia blogului

și pretinzând că o invitație de a scrie ceva, lansată de un anonim însemna automat nu doar dobândirea calității de autor,

ci chiar a calității de autor unic!

MISA a ajuns în stadiul în care nu doar că deformează vorbele altora, dar deformează propriile probe depuse în instanță!

Acesta este stadiul de MINCIUNĂ ABSOLUTĂ, un aspect al absolutului în care MISA s-a integrat pe deplin.

De altfel, după cum se poate vedea în documentul trimis ce este inserat la finalul articolului, instanța a respins acest ”argument”.

Apoi, MISA a săvârșit o nouă ticăloșie!

Tot cu realitatea în față, a pretins că ”din luna mai 2021, de când user-ul contului @emacris a primit aprobarea de a fi

autorul blogului, activitatea acestuia a fost reluată.”

Deși în acea captură nu există nicio dovadă a vreunei solicitări a userului @emacris de a deveni autor și cu atât mai puțin

a unei aprobări primite în acest sens, MISA pretinde că aprobarea a fost dată (au văzut ei în subtil!), dar mai trântește minciuna

că blogul și-a reluat activitatea ulterior primirii aprobării și numirii prin decret imperial a lui @emacris în funcția de autor unic,

practic de proprietar al blogului. Adică dacă cineva ar intra pe blog și l-ar cere, l-ar primi pe loc!

De asta a fost menținut blogul atâția ani, chiar și fără activitate, spre a fi dat primului venit...

Oricine poate vedea pe pagina principală a blogului, în dreapta jos, un desfășurător al articolelor și al numărului de articole

pe luni și ani și,cu această ocazie, se poate constata că blogul își reluase activitatea în ianuarie 2021.

Dar la dosar MISA a depus doar o captură cu situația pe ani (vezi documentul inserat la final), pe de o parte spre a masca

reluarea activității ÎNAINTEA contactului lui @emacris cu blogul și, de cealaltă  parte, arătând o activitate nulă pe anii 2018-2020

și un număr  mare de articole pe 2021, să dea impresia că activitatea a fost reluată de la contactul userului cu blogul.

Mai avea MISA o problemă: dacă instanța vedea că exista activitate pe 2021 înaintea ”preluării” blogului de primul venit,

și-ar fi pus întrebarea: Ce s-a întâmplat cu autorii, admin-ii și proprietarii de dinaintea lunii mai 2021?

Poate dovedi reclamanta că aceștia au părăsit definitiv blogul?

Pentru că, neavând probe, MISA avea nevoie de teza preluării integrale și a autorului unic, pentru a susține teza că

pârâtul este și autorul articolului reclamat.

De fapt oricine își poate da seama că teza autorului unic nu este doar pentru a servi la susținerea cauzei, ci era necesară pentru MISA

în următoarea etapă, care ar fi fost evident încercarea de a obține în instanță închiderea întregului blog,

după ce eventual ar fi obținut recunoașterea pârâtului ca autor unic.

Iar această afirmație este susținută de faptul că, după cum se poate vedea din probele trimise de fostul cursant, inserate

la finalul acestei părți, acesta  a fost acuzat că ar fi și administratorul blogului, în urma unei manevre de o rară mârșăvie,

ce arată că MISA a ajuns la un asemenea hal de ticăloșie, încât ar putea da lecții diavolului.

Pe scurt, după ce fostul cursant MC a fost citat la CNCD pentru expresii defăimătoare la adresa etniei rome prezente

în 6 articole de pe acest blog, vechi din perioada 2011-2018, articolele au fost modificate în sensul că au fost eliminate acele expresii.

MISA a sesizat și apoi a pretins că, deoarece doar cel reclamat la CNCD a primit citație iar CNCD  nu l-a găsit pe proprietarul blogului,

doar cel reclamat putea ști de dosarul de la CNCD și, fiind singurul care le putea modifica, ar fi dovedit astfel că este Admin-ul blogului.

Instanța însă a dat genialei reclamante MISA peste bot cu propria ”logică”: dacă pârâtul este dovedit Admin DOAR pentru că

a schimbat cele 6 articole pentru care era singurul reclamat la CNCD, faptul că articolul reclamat din cauza de față

nu a fost modificat de pârât TOT din poziția de unic reclamat demonstrează, TOT după aceeași ”logică” și cu ACEEAȘI MĂSURĂ

faptul că pârâtul nu este nici Admin și nici autorul articolului!

Știam că MISA umblă cu dublă măsură dar, în cazul de față, umblă chiar cu jumătate de măsură, căci a judecat cu o măsură

dosarul de la CNCD, dar nu a mai aplicat aceeași măsură și la dosarul din instanță.

MISA ”utilizează” doar măsura care îi convine și cum îi convine, pentru a-și atinge scopurile.

Așadar, pentru a pune în mișcare acțiunea civilă, MIȘCAREA ”spirituală” și-a bazat chemarea în judecată pe denaturări

ale propriilor probe și ale realității, pe interpretări ilogice și abuzive, care au fost însă respinse ulterior în instanță.

Prin urmare, dosarul nu avea niciun temei. 

Totuși acțiunea a continuat, deoarece MISA a pretins că probele decisive aveau să fie furnizate de ”martorii” propuși care erau

- cine credeți - cursanți și instructori MISA! Curat obiectivitate, coane Griguță!

Detalii ale procesului în documentul inserat.

Se recomandă descărcarea documentului pe PC, pentru a putea accesa ușor adresele de internet.

Va urma.