Conferința despre jurământ - P3

În partea a doua a expunerii, GB vrea să demonstreze cu citate biblice că jurământul nu este o practică malefică,

așa cum pretind unii cursanți ce refuză să jure.

O dovadă ar fi fragmentele din Evanghelia lui Matei, capitolul 5:

paragraful 17: "Să nu gândiți că am venit să desființez Legea sau ceea ce v-au transmis proorocii, căci am venit nu să desființez ci să împlinesc

sau, altfel spus, să fac astfel încât să devină cu putință împlinirea Legii divine".

paragraful 18: "Căci adevărat vă spun, cât timp nu va trece atât cerul cât și pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de literă din Legea divină,

până nu se vor împlini toate".

Deci concluzia lui GB este că Noul Testament nu se ridică împotriva primelor legăminte pe care Dumnezeu le-a făcut,

atât prin prooroci, cât cât și prin Legea lui Dumnezeu.

GB uită sau nesocotește că Iisus a mai spus "Milă voiesc, iară nu jertfă!"

Din moment ce legămintele de bază ale Legii iudaice - tăierea împrejur și arderile de tot - au fost "revocate" prin Legea cea Nouă,

înseamnă că aceste legăminte nu fac parte din legea divină, care "nu va trece cât cerul și Pământul!".

E bună Evanghelia lui Matei atunci când convine, dar e "modificată și adăugită" când nu convine!

Deuteronom capitolul 23 paragraful 21.

“Dacă faci un jurământ Domnului Dumnezeului tău să nu întârzii să împlinești, căci Domnul Dumnezeul tău îți va cere socoteală

și va fi păcat în tine”.

Deuteronom, paragraful 23:

“Dar să păzești și să împlinești ce-ți va ieși de pe buze, jurămintele și promisiunile pe care le vei face de bună voie Domnului Dumnezeului tău

și pe care le vei rosti cu gura ta”."

Nu te oprește nimeni să-i promiți lui Dumnezeu lucruri bune și să-ți ții făgăduiala față de EL, dar nu legându-te cu auto-blesteme!

Toate lucrările lui Dumnezeu sunt în sensul mântuirii omului, nu ca să-l aducă pe om în situația de a se lega singur!

Acesta este și sensul rostirii lui Iisus "sabatul este pentru om și nu omul pentru Sabat".

Dacă omul îi promite lui Dumnezeu un lucru, dar nu este în stare să-l ducă la îndeplinire - din cauza slăbiciunilor sau poate nu din cauza lui -

asta înseamnă ca Dumnezeu să-l pedepsească cu toate relele?

Moise este un prooroc important, dar legile lui nu se mai aplică în creștinism, ba unele dintre acestea - vezi uciderea cu pietre -

nu se aplică nici în legea iudaică actuală!

De altfel, Iisus a oprit această lege, atunci când a salvat-o pe femeia adulteră de la a fi a ucisă cu pietre chiar de către iudei!

Și asta nu înseamnă că Iisus a desființat Legea divină, ci a împlinit-o deoarece, chiar în Poruncile de pe tablele aduse de Moise, este scris "să nu ucizi!"

Legea lui Moise a uciderii cu pietre contrazice Porunca din Decalog, iar Iisus a readus lucrurile pe cursul firesc,

spunând "cel ce este fără de păcat să arunce primul cu piatra".

De fapt aici se vede dogmatismul lui GB care se leagă de litera seacă a Vechiului Testament, neînțelegând că Legea divină cea Nouă

nu este litera care ucide, ci spiritul Legii care dă viață.

La un moment dat, GB afirmă că unii oameni vicleni sau rău intenționați fac promisiuni prin care urmăresc de fapt obținerea anumitor avantaje.

În Noul Testament, Iuda promite trădarea lui Iisus iar, drept recompensă, preoții cei mai de seamă îi făgăduiesc bani.

Astfel, Iuda l-a vândut pe Iisus pentru o anumită sumă de arginți.

Fără să-și dea seama, GB oferă un argument împotriva jurămintelor: bazându-se pe încrederea oarbă pe care oamenii naivi o dau jurămintelor,

"ființele umane viclene sau rău intenționate fac promisiuni prin care urmăresc de fapt obținerea anumitor avantaje".

"Să mor eu, să moară mama, dacă te mint ca să te fur!" Că, vezi Doamne, dacă cineva a jurat, musai că așa va face!

Dar GB n-are încredere nici în jurămintele adepților, din moment ce nu-i lasă să noteze nimic la inițierile pentru care au jurat!

Hoțul crede mereu că toți ceilalți sunt hoți!