În conferințele sale despre jurământ, GB a invocat un așa-zis "manuscris Q" care ar conține adevărata învățătură a lui Iisus,
fiind zice-se sursa Evangheiilor canonice (sinoptice) dar și a unor evanghelii apocrife.
Potrivit lui GB, o carte recentă, intitulată „Evanghelia Primordială” conține - pentru prima dată în lume - învățăturile lui Iisus
ce provin dintr-un manuscris secret, botezat „Sursa” sau „Manuscrisul Q”, manuscris ce ar fi aparținut apostolului Petru.
Acest manuscris este ansamblul învățăturilor lui Iisus, consemnate chiar de apostolul Petru, pe care acesta le-ar fi povestit apoi celorlalți apostoli.
Cercetătorul german Herbert Ziegler a făcut cercetări și a tradus integral manuscrisul supranumit „Sursa” sau„Manuscrisul Q”,
despre care afirmă că este o stâncă solidă pe care se bazează toate celelalte Evanghelii, incluzând Evanghelia apocrifă a lui Toma.
Așadar după GB, Evanghelia apocrifă a lui Toma conținea adevărata învățătură a lui Iisus, nefiind alterată de adăugiri și interpretări.
Această Evanghelie atribuită lui Toma a fost parțial comentată de GB la începutul anilor '90.
Iată cuvintele sale, citez:
"Să vă prezint din nou “Evanghelia după Toma”, o traducere care noi am urmărit să fie cât mai corectă din punct de vedere ezoteric.
Dvs știți că acest text a fost găsit la Marea Moartă și, după umila mea părere, el redă în mod magistral învățăturile lui Iisus,
așa cum acestea au fost consemnate de către Toma și, dacă unele dintre ele, în Biblia actuală, au mai fost pe aici pe colo modificate
de către cei care au simțit nevoia s-o cenzureze sau să ajusteze cuvintele lui Iisus, textul de la Marea Moartă nu a suferit asemenea cenzură sau ajustări
și, din această cauză, el se prezintă într-o puritate și exprimă această lumina divină pe care Iisus a transmis-o."
Rostirea 12:
“Cine va fi atunci mai mare peste noi?
Iisus le-a spus: Când aceasta se va întâmpla, veți merge spre Iacob cel Drept.
Lui îi revine sarcina să vă învețe ceea ce are cu adevărat valoare și care ține de Cer și de Pământ”.
Aici, în această rostire, apare foarte clar că Iisus ierarhiza pe discipolii săi în funcție de gradul lor de integrare, de realizare a adevărurilor ultime,
de asimilare a modelului său divin.
În această situație în care ucenicii îl întreabă cine va fi mai mare peste ei, Iisus evită să spună că unul dintre ei va trebui să conducă.
El sugerează chiar ca, în locul acestui sistem în care unul conduce și ceilalți se lasă conduși, să urmărească să coopereze unii cu ceilalți,
într-un grup spiritual coerent și le indică ca, atunci când vor avea de lămurit anumite aspecte care sunt neclare pentru ei,
să ceară sfaturile lui Iacob cel Drept.
Fără îndoială că Iacob cel Drept era unul dintre discipolii lui Iisus și el se numea Iacob și cel Drept, deci este un element adăugat numelui său,
care indică că avea această stare de discernere adevărată, de justețe lăuntrică, avea capacitatea de a vedea,
de a discrimina ce este drept de ceea ce nu este drept, ceea ce are valoare de ceea ce nu are valoare, ceea ce este just de ceea ce este nejust.
Aceasta arată clar totodată că Iisus indică că o ființă care atinge această stare de dreptate, de discriminare justă,
este cu adevărat un discipol care a realizat în sine armonia.
Nu întâmplător, în continuare, rostirea lui Iisus indică:
“Lui îi revine sarcina să vă învețe ceea ce are cu adevărat valoare și care ține de Cer și de Pământ”. De ce? Pentru că această ființă, atingând această stare de dreptate, era totodată la unison cu legile firii, cu legile eterne divine și vedea just care este măsura,
ceea ce trebuie făcut, ceea ce trebuie să fie cunoscut și care, cu adevărat, are valoare atât în Cer cât și pe Pământ."
În concluzie, GB afirmă cu gura lui că Evanghelia după Toma conține cuvintele nealterate ale lui Iisus și că Mântuitorul îl recomandă apostolilor
ca autoritate spirituală pe Iacov ce Drept,
care era "la unison cu legile firii, cu legile eterne divine și vedea just care este măsura, ceea ce trebuie făcut, ceea ce trebuie să fie cunoscut".
Însă cel numit Iacov cel Drept nu este altcineva decât Iacov Fratele Domnului, fratele vitreg al lui Iisus, fiul lui Iosif din căsătoria anterioară!
Marele Expert al Bibliei, care o interpretează după cum vrea el (inclusiv rugăciunea Tatăl Nostru), n-a făcut minimul efort de documentare
spre a realiza că "unul dintre discipolii lui Iisus" era chiar fratele vitreg al Acestuia!
Acesta a scris o scrisoare către comunitatea creștină, numită "Epistola soborniceasca a Sfantului Apostol Iacov".
"Eusebiu, citând din istoricul iudeo-creștin Hegesippus (180 d.Hr), fost episcop în Țara Sfântă, spune că Iacov „a fost numit cel Drept,
de toți din vremea Mântuitorului până în zilele noastre; pentru că sunt mulți care poartă numele de Iacov”.
Despre Iacov se mai știe că Domnul I s-a arătat după Înviere iar din relatările lui Eusebiu de Cezareea cunoaștem că el a fost primul episcop al Ierusalimului.
Împreună cu Sfânta Fecioară și cu ceilalți apostoli așteaptă pogorârea Sfântului Duh"
Epistola a fost creată între anii 57 și 62 la Ierusalim fiind scrisă într-o limbă greacă curată și corectă."
Așadar, nu este vorba despre relatări adunate din tradiția orală, "adăugite și interpretate ulterior", ci este vorba chiar de o scrisoare cu text fix,
iar copiile ulterioare au fost făcute după acest text.
Printre altele, în scrisoarea sobornicească a Apostolului Iacov se afirmă:
Cap. 5:12
"Iar înainte de toate, fraţii mei, să nu vă juraţi nici pe cer, nici pe pământ, nici cu orice alt jurământ, ci să vă fie vouă ce este da, da, şi ce este nu, nu,
ca să nu cădeţi sub judecată."
Expresia "ca să nu cădeţi sub judecată" arată cum creștinii nu trebuie să jure în nici un fel, pentru a nu-și crea legături în mod inutil.
În concluzie, GB îl recomandă pe Iacov cel Drept ca o autoritate spirituală supremă, care interzice orice fel de jurământ, inclusiv cele de la MISA!
Propriile lui cuvinte din trecut îl ajung din urmă și îi spulberă minciunile din prezent.
Un cititor al acestui blog, căruia îi mulțumesc pe această cale, a trimis o altă dovadă că Noul Tastament împiedică jurământul.
Aceasta vine din partea sf. Ioan Gură de Aur (n. circa 347, Antiohia – d. 14 septembrie 407), care a trăit înaintea stabilirii formei canonice
a Noului Testament, cunoscând deci și afirmând învățătura creștină "fără adăugiri și interpretări" ulterioare:
"Oare pentru aceasta s-a făcut Biserica, pentru aceasta, ca să ne jurăm în ea? S-a făcut ca să ne rugăm în ea!
Oare pentru aceasta s-a pus în Biserică Sfânta Masă, ca să ne jurăm pe ea? S-a pus ca să dezlegăm păcatele, nu să le legăm!
Dacă nu te temi de altceva, teme-te de Cartea pe care i-o întinzi să se jure!
Deschide Evanghelia, pe care o iei cu mâinile şi pe care-i porunceşti să jure, şi auzind ce spune acolo Hristos despre jurământ,
cutremură-te şi opreşte-te!
Ce spune acolo Hristos despre jurăminte? Iar Eu vă spun vouă: Să nu vă juraţi deloc (Mt. 5, 34).
Şi tu faci temei de jurământ tocmai legea care împiedică jurământul? Ce ocară! Ce nebunie!
"De crezi că omul este cinstit, n-ai nevoie de jurământ, iar de ştii că-i un mincinos, nu-l sili să jure strâmb!"
"S-a pus ca să dezlegăm păcatele, nu să le legăm! Să nu vă juraţi deloc."
Exact ce spunea și Apostolul Iacov.
Jurămintele sau legămintele de la MISA sunt forme de legătură magică ce îi leagă pe cursanți de GB și MISA.
Sf. Grigorie Palama, Decalogul poruncilor după Hristos
"Porunca a III-a: Nu lua numele Domnului Dumnezeului tău în deşert [Iș 20, 7; Dt 5, 11]
Nu lua numele Domnului Dumnezeului tău în deşert [Iș 20, 7; Dt 5, 11] din cauza celor pământeşti, sau de frica oamenilor, sau de ruşine,
sau din pricina câştigului personal sau jurând strâmb.
Căci jurământul strâmb este tăgăduirea lui Dumnezeu.
Pentru această pricină, să nu te juri deloc, ci să fugi cu totul de orice jurământ, fiindcă prin jurământ vine călcarea lui şi îndepărtarea de Dumnezeu
şi socotirea ta cu cei fără de lege.
Prin urmare, adeverindu-te în toate cuvintele tale, vei depune cel mai îndreptăţit jurământ."
"... Hristos, Care a zis „să nu juri” [Mt 5, 34].
Iar dacă, dimpotrivă, ai jurat pentru ceva dintre cele care sunt contra poruncilor, ia seama ca nu cumva, prin împlinirea jurământului,
să săvârşeşti vreo fărădelege şi să fii socotit astfel dimpreună cu Irod, ucigaşul proorocului înaintemergător [Mt 14, 7-12].
În acest caz, tu calcă acel jurământ al fărădelegii, făgăduind ţie însuţi să nu mai juri vreodată, rugându-te ca Dumnezeu să-ţi fie iarăşi milostiv
şi folosind sârguinţa cea cu multe lacrimi, pentru îndreptările pe care le-a făgăduit mai înainte."
Pe langa "manuscrisul fQ", exista un alt text, intitulat "manuscrisul fQ",
ReplyDeletecare sustine totusi ideea juramantului, quote:
"Katzelush q paru cretz.
Fura ratza din cotetz,
Shi se JURA k nu fura".
Deci, clar!
"Aici, în această rostire, apare foarte clar că Iisus ierarhiza pe discipolii săi în funcție de gradul lor de integrare, de realizare a adevărurilor ultime, de asimilare a modelului său divin."
ReplyDeleteN-apare! 😁 Pentru idioti da, apare!
Pentru ceilalti ... sa ne mai gandim ca de aceea exista libertatea de gandire!
"să ceară sfaturile lui Iacob cel Drept.
Fără îndoială că Iacob cel Drept era unul dintre discipolii lui Iisus și el se numea Iacob și cel Drept, deci este un element adăugat numelui său, care indică că avea această stare de discernere adevărată, de justețe lăuntrică, avea capacitatea de a vedea, de a discrimina ce este drept de ceea ce nu este drept, ceea ce are valoare de ceea ce nu are valoare, ceea ce este just de ceea ce este nejust."
Fiind vorba de ateismul lui Bivolaru, dupa starea cronica de nesimtire care il poseda cu indemanare de zeita interzicandu-i sa munceasca ceva, e firesc sa lasam exact asa cum a scris acesta. O mica rugaminte am de la Rapcea, ca sa il ingradim sa nu se contamineze cu aberatiile lui Bivolaru.
Iacob e nume consacrat in Biblie si in iudaism. Acesta era drept in fata lui Dumnezeu. Ce sens are sa ne uitam la Iacob din buricul lui cand la fel de bine il putem vedea cu ochiul liber?
"era totodată la unison cu legile firii, cu legile eterne divine și vedea just care este măsura, ceea ce trebuie făcut, ceea ce trebuie să fie cunoscut și care, cu adevărat, are valoare atât în Cer cât și pe Pământ."
Bivolaru cel cumplit care daca vrea omoara si pe Dumnezeu si il face sa dispara cu totul. - Impresionant!
Chiar avem nevoie de asa ceva?
Numai spalatii pe creier cred ca un juramant facut in numele oricarei zeitati sau demon are efect. Are efect doar in mintea spalata, in realitate singura conditionare e una prin auto-sugestie si frica de pedeapsa. Ca nu de florile marului a folosit tehnica asta maretul puscariabil.
ReplyDelete