#ShitToo: Experiența femeilor de la MISA (1)



E agitație mare pe paginile susținătorilor ONG-iști ai MISA: o mulțime de articole ”noi” despre ”abuzurile autorităților franceze”

împotriva ”minorităților religioase”, apeluri umanitare pentru eliberarea celor reținuți, în care aceștia sunt prezentați ca niște eroi

martiri ai umanității.

Este vorba despre o nouă tentativă penibilă de a atrage atenția de la dezvăluirile recente din ziarul Libération 🔗 🔗, precum și din

seria de podcast-uri ale BBC intitulate ”The Bad Guru” 🔗, în care se vorbește despre dovezi care se află în posesia anchetatorilor

francezi cu privire la acțiunile ilegale ale MISA, dezvăluiri despre care mișcarea și susținătorii acesteia se fac că n-au existat.

După ce, în ultima vreme, Willy Fautré a făcut serviciu de ”permanență”, acum a (re)venit rândul activistei Susane Palmer,

care ”a călătorit în România pentru a le lăsa pe femeile MISA să-și spună poveștile cu propriile cuvinte”. Seria celor mai recente

postări ale cercetătoarei se intitulează ”#SheToo: The Experience of MISA Women - #ȘîEa: Experiența femeilor de la MISA ” 

și va cuprinde 6 părți. În prima parte 🔗, autoarea prezintă la modul general cursantele MISA ale căror declarații le-a înregistrat:

Dar cine sunt aceste femei? Care este rolul lor în MISA? Care este relația lor cu Bivolaru, maestrul lor spiritual și cum aplică ele

învățăturile acestuia despre Tantra în relațiile și viețile lor de zi cu zi? Pentru a găsi răspunsurile la aceste întrebări, am călătorit

în România. În perioada 3-16 iulie 2024, am realizat interviuri cu 39 de femei de la școala de yoga MISA, în București. 

I-am abordat pe liderii administrativi ai MISA, care mi-au acceptat propunerea. Mi-au aranjat programul și au găsit un interpret

pentru acele câteva femei care nu vorbeau engleza sau franceza. De asemenea, au instalat un video recorder, probabil pentru a se

asigura că nimeni nu poate distorsiona informațiile care au fost comunicate. 

Degeaba au fost înregistrate video aceste relatări ”pentru ca nimeni să nu poate distorsiona informațiile comunicate”, din moment ce

declarațiile video în sine sunt o distorsionare a realității! Ideea prezentată de activista canadiană, cum că s-a deplasat personal până

în România pentru a permite femeilor MISA ”să-și spună poveștile cu propriile cuvinte”, este naivă și totodată manipulatoare.

Cunoscând și observând MISA de mult timp, știu că nu doar programul Susanei Palmer a fost aranjat de liderii administrativi ai MISA,

ci aceștia au ”aranjat” în plus cine să fie femeile intervievate și mai ales ce să declare, iar asta se va vedea imediat, din interviuri.

N-am uitat reportajul ”aranjat” 🔗 de către MISA pentru ziarul ”Libertatea”, cu privire la viața în ashram-urile MISA, despre care

a dezvăluit fostul avocat al MISA, Mihai Rapcea, pe blogul său 🔗, precum și interviul ”aranjat” din același ziar 🔗:

Parcă şi văd lungul proces de aprobare al propunerii operaţiunii” intitulate ”o zi cu un ziarist în ashram”: trimiterea biletului către Grieg,

prin tot felul de mâini anonime, cu guri cusute de secretul jurămintelor pe viaţa şi pe evoluţia lor spirituală; trimiterea mesajelor către

locaţia secretă a Maestrului, răspunsul cu ”DA” al acestuia, cu sfaturile punctuale privind modul în care să fie efectuată regia. Apoi şedinţa

şefilor de ashram, în miez de noapte, în care s-au hotărât mutările de oameni, în ashramul-model pe care trebuia să îl viziteze ziarista:

ce ashramişti să transplanteze în preajma ei. Au strămutat la alte locaţii triştii, ciudaţii, săracii-fără-dinţi-slabi-morţi şi alţii care ar fi putut

ridica semne de întrebare. Au înconjurat ziarista respectivă doar cu persoane emblematice pentru poveste, aşa cum se voia spusă - de Sus.

Parcă şi văd şedinţa de pregătire a respectivilor, în care li s-a citit direct biletul venit de la Grieg, cu directive. Cum li s-au trasat sarcini,

cum să se poarte, ce să zică fiecare şi mai ales, ce subiecte să evite să discute în prezenţa ziaristei. Cei care au trăit sau trăiesc în ashram

ştiu că ăsta e adevărul: la MISA se practică dublul limbaj, dublul sistem de valori, de gândire. Imaginea cu două feţe, specifică sistemelor

totalitare: afară e vopsit gardul, înăuntru-i leopardul. Iar treaba asta se vede din grija cu care a fost ”montat” interviul Gabrielei Ambăruş,

cu aceeaşi ziaristă de la Libertatea, la doar o zi distanţă de publicarea poveştii cu ashramul. Desigur, interviul respectiv face şi el parte

din campania de spălare a imaginii publice a MISA, căci el este publicat la o zi distanţă de articolul despre viaţa idilică de ashram.

Probabil că şi întrebările interviului au fost stabilite dinainte şi au trecut prin aceeaşi procedură de aprobare ”de Sus”. Cu tot cu răspunsuri.

De aici şi aerul de artificial, de regie ieftină care nu are nici o legătură cu jurnalismul pe bune. Căci nu s-a pus nici o întrebare dificilă,

indiscretă, specifică jurnalismului de investigaţii.

Nici nu era nevoie ca cei din regia MISA să depună mari eforturi, deoarece autoarea a abordat ”ancheta” având de la început

o atitudine părtinitoare, ca o adevărată agentă de vânzări pentru MISA, după cum ea însăși recunoaște:

O critică la adresa acestui proiect de cercetare ar putea fi că nu a urmat procesul de eșantionare aleatorie. Toate cele care

mi-au furnizat informații, și-au exprimat o viziune extrem de favorabilă asupra MISA și a mentorului său spiritual, ”Grieg”.

Ce surpriză! Păi dacă sunt cursante ale MISA de zeci de ani și au rămas adepte ai lui Bivolaru în ciuda a tot ceea s-a dezvăluit despre

sectă, fapte la care multe dintre ele au luat parte sau au fost chiar părtașe, ce șanse erau ca acestea să declare ceva de genul: 

”Sunt cursantă de 35 de ani și am văzut multe ticăloșii la aceste cursuri, dar îl urmez și îl voi urma pe Grig până la capăt, chiar dacă

se comportă de parcă ar fi diavolul însuși”?

Susan Palmer își dă arama pe față, căci recunoaște clar că nu a avut de gând niciun moment să aplice o metodă corectă de cercetare,

ce ar fi presupus să adune declarații de la femei selecționate astfel încât să constituie un eșantion aleator și reprezentativ pentru MISA.

În același timp însă, este adevărat că oricum nu avea sens să facă asta, din moment ce cursanții actuali sunt adepți fervenți și și-au creat

reflexul de a minți. Rezultatul ar fi fost același, oricum ar fi procedat:

În apărarea acestei metode, se poate observa că mass-media și procurorul francez, implicați în dosarul împotriva lui Bivolaru,

s-au concentrat îndeaproape pe mărturiile a 7 femei care au relatat experiențe negative și au ales să ignore majoritatea

cursantelor de yoga ale lui Bivolaru, care numără aproximativ 60% din cei 20.000 de cursanți estimați în MISA și în federația

internațională ATMAN, din care aceasta face parte. 

În desființarea acestei metode părtinitoare de ”cercetare” și în apărarea procurorului francez, trebuie arătat că respectivul procuror

nu s-a apucat să-i acuze pe cei de la MISA imediat după ce a văzut declarațiile celor 7 reclamante, ci a trimis pe teren polițiști care,

timp de peste 13 luni, au supravegheat (filat) locațiile MISA din Franța, unde au constatat pe viu operațiunea de aducere clandestină

a cursantelor la Bivolaru pentru ”inițierea sexuală”, acestea având ochii acoperiți cu ochelari opaci și fețele ascunse sub pălării mari,

exact așa cum au declarat public, CU MULT ÎNAINTE, atâtea alte foste victime! Ba chiar le-au și numărat (”5-10 pe săptămână”),

rezultând mii de victime de-a lungul timpului! Să nu uităm că Bivolaru a fost nevoit să recunoască în fața instanței franceze că a avut

acte sexuale cu cursante care au venit la el, tocmai în fața unor astfel de probe zdrobitoare!

Apoi, întrebarea devastatoare pentru ”ancheta” Susanei Palmer: au fost cele intervievate la Bivolaru la Paris? Și chiar dacă au fost,

ce relevanță are asta pentru proces? Căci dacă pentru ele a fost ”minunat”, înseamnă automat că pentru cele 7 victime trebuia să fie la fel?

De fapt, este mult mai probabil ca declarațiile celor 7 victime să fie obiective, deoarece acestea s-au deplasat la Paris la Bivolaru

tocmai pentru au avut la început speranța că ”va fi minunat”, dar totul s-a transformat ulterior într-o experiență oribilă.

Înainte de a trece mai departe, să observăm că numărul cursanților de la MISA a scăzut la jumătate: de la acei 40.000 de cursanți

ce păreau de neclintit, la doar 20.000. Au plecat jumătate din cursanți... sau au murit?

Dacă întrebi un statistician, îți va spune că dacă vei cerceta eșantioane aleatorii în legătură cu probleme din cele mai diverse, vor exista

diverse răspunsuri, adesea opuse, iar un procent mic vor fi opinii extreme. Dar la MISA, după cum se vede, statistica nu funcționează.

(o fi ”demoniacă”!) La MISA, în raport cu orice problemă, există o unanimitate ”dumnezeiască”! Problema e că acțiunile nu sunt tocmai

dumnezeiești, așa cum mereu se pretinde... 

Dar iată cum se prezintă grupul de cursante intervievate, care spulberă știința statisticii, citez:

Româncele pe care le-am intervievat erau frumoase, majoritatea cu tenul palid, cu ochi căprui ovali și păr lung și negru. Ca practicante

de yoga, corpurile lor erau în formă și flexibile. În calitate de membre MISA, am presupus că sunt vegetarieni, nefumători și se abțin

de la alcool. Purtau haine care lăsau la vedere mult, ultrafeminine, confortabile și fluide. Majoritatea erau femei profesioniste cu studii

universitare. Printre ei s-au numărat patru psihologi, patru profesori, cinci manageri, trei maseuze, doi traducători, doi economiști,

doi jurnaliști și un medic. 

Alese pe sprânceană și... după sprânceană! Niciuna nu e șomeră căci, după cum se știe, la MISA nu există șomeri, mai ales în ashramuri...

Oare cercetătoarea e atât de proastă încât să nu observe că, dacă ar aplica metodele statistice pe eșantioane aleatoare - ceea ce a refuzat! -

ar rezulta că 10% din cursantele MISA (4 din 39) sunt psihologi (probabil cu diplome de la Spiru Harem), alte 13% sunt manageri

(presupun că la firme ale MISA), iar 7,7% sunt maseuze! Însă nu se spune ce fel de maseuze: în cabinete de medicină recuperatorie

sau din acelea de recuperare a ”vigorii tinereții” de la Lucky Love sau din Templele Tantra din Occident?

Însă niciuna - nici măcar una - nu lucrează pe videochat! Care sunt șansele să fie așa ceva?

Prezentarea ”eșantionului aleator” se încheie astfel:

Vârstele lor variau între 26 și 55 de ani. Optsprezece dintre femei aveau 40 de ani, 10 aveau 50 de ani, patru 30 de ani și trei 20 de ani.

Multe practicau yoga de la începutul anilor 1990, când Bivolaru și-a lansat școala de yoga. Și fiecare femeie a fost o practicantă cu

experiență în calea sacră și etică a ”continenței erotice amoroase” a MISA.

Pe scurt, 28 din 39 (72%, aproape trei sferturi) sunt în anii mari, adepte vechi și devotate ale lui Bivolaru și care, tocmai datorită

vârstei, n-aveau cum să fi fost invitate în ultimii ani la Tăticu la Paris... Deci poveștile lor n-au relevanță pentru ancheta din Franța.

Culmea, chiar Susan Palmer recunoaște asta, citez:

Este dincolo de scopul acestui articol să abordăm acuzațiile împotriva lui Gregorian Bivolaru și a nucleului din jurul său sau să contestăm

pretențiile de abuz ale fostelor membre. Mai degrabă, scopul meu este pur și simplu să investighez și să descriu rolurile și experiențele

femeilor în MISA, pe baza datelor culese în timpul proiectului meu de cercetare, și să analizez cultura MISA a erotismului sacru în contextul

dublu al studiilor anterioare ”de gen” ale Noilor Mișcări Religioase și ale studiilor spirituale. tendințe în mișcarea feministă.

E clar, această serie de articole nu are legătură directă cu dosarul din Franța, ci e doar o manevră de spălare a imaginii publice a MISA,

precum și de pregătire mentală pentru sentința care se prefigurează: ”dacă va fi condamnat, să știți că nu-i vinovat!”

citez în continuare:

MISA este atât o școală de yoga, cât și o religie. Dar ar putea fi descrisă și ca o ”subcultură” spirituală cu propriile sale roluri

ale genurilor, unice, bazată pe abordarea sacră a lui Bivolaru asupra sexualității.

Cât s-au chinuit cei de la MISA să nege și să încerce să demonstreze că MISA n-ar fi o religie și iată că inclusiv susținătorii lor cei mai

fervenți au impresia că e religie! Mai mult, o caracterizează drept o ”subcultură spirituală” adică, în loc să considere MISA ca mama

spiritualității planetare, o consideră o ramură (o cracă sau un ciot!) din partea inferioară! Ouch!

Alt citat:

Și după interviuri consecutive, am început să detectez în narațiunile acestor femei configurațiile unui fel de ”spiritualitate feministă”.

Dar trebuie remarcat faptul că interlocutoarele mele cu siguranță nu s-au identificat ca ”feministe”. Ele au manifestat foarte puțin interes

pentru această mișcare culturală importantă. Mai multe au respins mișcarea feministă drept ”ură față de bărbați” sau ”femei care încearcă

să fie ca bărbații”. Cu toate acestea, multe dintre ele au susținut că și-au găsit puterea, sensul și autodeterminarea ca femei – ceea ce

cercetătorii feminiști numesc ”potențare” – prin afilierea lor la MISA, urmând calea tantrică a continenței erotice amoroase.

Categoric, femeile de la MISA nu urăsc bărbații și nu vor să fie ca bărbații. Dimpotrivă, ele vor să fie CU bărbații - cu cât mai mulți odată -

și, de asemenea, și cu femei. Ele simt cum puterea lor feminină se amplifică urmând ”abordarea sacră” asupra sexualității a lui Bivolaru,

dar se pune întrebarea în ce măsură Susan Palmer cunoaște ”ideile-forță” emanate de Bivolaru la adresa femeilor, îl citez pe acesta:

”proastă, dobitoacă, demonică, superficială și schimbătoare”. Nimic nu face mai puternică o femeie decât amenințarea că va fi rasă pe cap

dacă nu se apleacă suficient (la propriu!) în fața lui Bivolaru, dar cu spatele la el!

(va urma)