Bivolaru stă pitit după chiloții ”erotismului sacru”



Amicii MISA care se pretind cercetători ai noilor religii, precum și cursanți ai MISA care s-au deghizat în ”apărători obiectivi”

ai drepturilor omului, continuă eforturile disperate de a-l salva pe Gregorian Bivolaru și acoliții săi de la o sentință care se pare

că va fi drastică, având în vedere că acestuia i se tot prelungește arestul preventiv, iar acuzațiile se tot adună pe măsură ce

ancheta se extinde la nivel internațional. Ultimul episod al acestui efort este o expunere a activistei Soteria, Camelia Marin,

la conferința intitulată ”Drepturile Omului, Limitele restricțiilor: Minoritățile religioase în Europa și Asia” - 30 aprilie 2025,

expunere ce a fost publicată destul de târziu pe pagina organizației Soteria International, tocmai pe data de 12 iunie 2025 (link),

probabil din motive de tabără de yoga. ”Super-corecta, obiectiva și imparțiala” organizație Soteria a luat o pauză de peste

o lună, căci unii dintre membrii ei au participat la tabăra de la Herculane (30 aprilie-11 mai plus perioada de ”conștientizare”),

timp în care au fost să ia ”lumină” de la cel pe care îl apără cu ”corectitudine și obiectivitate”, fapt care poate fi sesizat din

articolele postate pe pagina proprie, ce conțin în principal chestiuni ce au legătură cu MISA. Iar MISA are multe probleme...

Tot de pe site-ul organizației se pate citi că ”SOTERIA International a fost fondată în 2007 pentru a răspunde nevoii crescute

de protejare și evidențiere a încălcărilor drepturilor omului cauzate de neînțelegerile practicii spirituale”. (sursa)

Adică, pe românește, MISA trecuse prin experiența raziilor din 18 martie 2004, Bivolaru scăpase prin dobândirea azilului

politic în Suedia, dar dosarele penale împotriva lui și a membrilor mișcării continuau în România, așa că cei de la MISA,

care ”aveau nevoie crescută de protejare” și văzuseră că le-a mers de minune tactica victimizării și a apelării la ajutorul 

din partea organismelor internaționale pentru apărarea drepturilor omului, și-au creat propria lor organizație de activiști

care  să lucreze pentru apărarea propriilor oameni. Faptul că din Soteria a făcut parte Mihai Stoian (sursa), în apărarea

căruia organizația (în numele căreia semnează chiar autoarea expunerii analizate aici - sursa), acționează acum (sursa),

arată clar cât e de obiectivă aceasta și felul în care înțelege să apere drepturile omului: doar drepturile celor acuzați,

nu însă și pe cele ale victimelor, pe care nu le consideră oameni, ci unelte ale inamicilor lor, organizațiile ”anti-secte”.

 

Cu ocazia creării Soteria, iese la iveală o altă trăsătură de caracter a celor de la vârful MISA: duplicitatea.

Soteria era creată în anul 2007 pentru apărarea MISA față de acțiunile autorităților, adică din exteriorul MISA, în timp ce

Bivolaru le transmisese deja adepților încă din februarie 2006, deci cu un an înainte, un mesaj triumfalist, cum că apăruse

”perspectiva îmbucurătoare a unei victorii sigure” și prin urmare, ”cu certitudine, aceasta şcoală spirituală a obţinut starea

de invulnerabilitate”, dar că ”etapei în care am fost supuşi la încercări cruciale venite din afară,  îi urmează o perioadă

în care trebuie să ne confruntăm cu demonii, zaţurile  şi mizeriile care mai există în fiinţa noastră (a unora dintre noi).

Altfel spus, după ce forţele răului, pline de cruzime şi viclenie, au urmărit să ne distrugă din afară şi au eşuat, demonii şi

forţele satanice urmăresc să declanşeze acum alt gen de bătălie, chiar în inima celor slabi, receptivi la influenţele negative.

Satana îşi va modifica tactica, străduindu-se să ne dezbine, să ne învrăjbească şi să ne otrăvească în fel şi chip din interior.” 

(arhivă)

Atât de ”invulnerabilă” devenise școala în fața forțelor din afară, încât a fost creată Soteria, tocmai pentru apărarea în fața

acestor forțe. Liderilor MISA le era clar că aceste ”atacuri” din afară vor continua, căci și ei aveau de gând să continue

aceleași activități care i-au adus în atenția mass-media și apoi în fața instanțelor. Ca dovadă, nu au încetat ticăloșiile pe care

le săvârșeau și nici nu și-au schimbat modul de operare, nici măcar atunci când acestea fuseseră deja dezvăluite în media.

Soteria este expresia tacticii de autovictimizare pe care o utilizează în mod repetat MISA/ATMAN. Dar urciorul nu merge

de prea multe ori la apă...

Urmează analiza pe text:

➤ Atât din titlul expunerii, tipic limbii de lemn de la MISA - ”Cui îi este frică de erotismul sacru?” - cât și din motto -

”Maeștrii spirituali care au proclamat virtuțile erotismului sacru rareori au devenit populari în rândul mass-media,

poliției și procurorilor” - reiese clar și imediat tactica abordată sistematic de apărătorii MISA și ai lui Bivolaru:

ascunderea acestuia după practica yoga și a ”erotismului sacru”. Bivolaru - vezi Doamne - nu e judecat pentru fapte concrete,

fiind acuzat de abuz sexual și psihologic asupra cursantelor, ci pentru că toți cei care promovează spiritualitatea, și în special

erosul sacru, ar fi persecutați a priori de către autoritățile abuzive și mass-media ticăloasă, care încalcă drepturile omului.

Oricât de ”dumnezeiesc și fără de cusur” ar fi ”Ghidul spiritual”, el tot ar fi supus persecuțiilor, dar nu din vina lui, ci din

cauza răutății forțelor satanice care urăsc binele. Mai nou, la MISA s-a acreditat ideea că ”Ghidul spiritual suferă pentru

că ar fi preluat karma planetară” (detalii), deci ”persecuțiile erau necesar să se petreacă”, chiar dacă el n-a făcut nimic rău...

citez: După cum știm deja, Ghidul nostru spiritual se află în închisoare mai ales pentru că de-a lungul multor ani a preluat

o karmă planetară enormă. Deja s-a demarat acțiunea de a se realiza la unison ruga colectivă prin care să Îl implorăm pe

Bunul Dumnezeu să anihileze în felul acesta respectiva karma.

Însă această tactică nu este destinată spre a fi utilizată doar în instanță. De fapt, o instanță judecă încadrarea precisă

a faptelor, conform probelor concrete administrate, și nu încadrarea generală, sub forma unei dezbateri subiective și,

din acest punct de vedere, o astfel de tactică ar fi perdantă în instanță. În plus, tactica apărării ”este necesar” să fie

ascunsă de acuzare, deci încă o dovadă că această prelegere nu e pentru instanță și, de aceea nici nu prezintă o

argumentație solidă, ci este doar propagandă și manipulare.

Prin urmare, tactica ascunderii după un context general este destinată pentru public, mai ales pentru publicul propriu,

constituit din cursanții MISA/ATMAN, care ”este necesar” să fie menținuți în mrejele organizației și, pentru aceasta,

le este vândută această vrăjeală cu ”nevinovații persecutați”. În plus, cei de la MISA încep să înțeleagă că autoritățile

l-au prins în fapt - adică în flagrant - pe mărețul lider și deja prevăd că sentința s-ar putea să nu-i fie deloc favorabilă

acestuia iar, pentru a preîntâmpina o părăsire în masă a cursurilor, caută să-i pregătească mental pe actualii cursanți

că este posibil să urmeze o ”hotărâre nedreaptă”, dar că ei ”va fi necesar să urmeze neabătuți calea spirituală” chiar

și în astfel de condiții dramatice, spre a fi mulși, desigur, de către viitorii lideri ai ”școlii spirituale”.

➤ Autoarea expunerii consideră că ”școlile de yoga ce practică erotismul sacru” n-ar trebui incluse sub eticheta exagerată de

”noi mișcări religioase”, ci mai potrivite pentru acestea sunt etichetele de ”comunități de credință” sau ”comunități de conștiință”.

Este în mod evident o afirmație stupidă și manipulatoare în același timp, căci atunci când spui ”sacru”, adică ”sfânt”, spui 

”comuniune cu divinitatea, cu Dumnezeu”, deci spui automat ”religie”, chiar prin definiție! Deși membrei Soteria și totodată

cursantei MISA/ATMAN Camelia Marin îi displace denumirea de ”noi mișcări religioase”, protectorii ei pretinși cercetători

ai religiilor insistă cu această denumire, deoarece este mult mai eficientă în atingerea scopurilor lor. Când spui ”nouă religie”,

spui ”drepturile inalienabile ale omului” și este mai ușor de protejat astfel o sectă bizară sub masca religiei. Citez:

Ca și căi spirituale, acestea sunt protejate de convențiile internaționale privind libertatea religioasă sau de credință

(accentul pus pe ”sau de credință”) (fragment din expunere).

Fățărnicia activiștilor MISA deghizați în apărători ai drepturilor omului este cu atât mai mare cu cât tot ceea ce se face

la MISA este calificat ca ”dumnezeiesc”, țelul suprem la MISA este prezentat ca fiind fuziunea deplină cu Dumnezeu și,

mai mult, sunt promovate o multitudine de tehnici și chiar ritualuri despre care se spune că vizează dobândirea comuniunii

supreme cu Creatorul. Toate activitățile de la MISA încep cu ”consacrarea roadelor activității către Dumnezeu” (detalii),

misiunea MISA este prezentată ca fiind instaurarea unei ”Noi Religii planetare” - ”Dumnezeismul” (audio) - dar organizația

persistă în această atitudine fățarnică de respingere a etichetei de ”nouă mișcare religioasă”!

➤ citat din expunere:

Mă voi concentra acum asupra școlii de yoga MISA. Ar fi o greșeală să credem că erotismul sacru este singura învățătură

sau că este chiar învățătura sa centrală. Activitățile sale și învățăturile fondatorului său, Gregorian Bivolaru, constituie un curs

de yoga ezoterică integrală. Cei care doresc să finalizeze cursul complet ar trebui să îl urmeze timp de treizeci și cinci de ani,

cu 48 de lecții pe an. Temele cursului acoperă mai multe domenii ale vieții umane. Mai puțin de 10% din curs este dedicat

predării a ceea ce MISA numește ”continență erotică amoroasă”. Cursanții îl consideră un subiect relevant și profund,

dar nu este singurul predat.

Dimpotrivă, în realitate, sexualitatea tantrică în viziunea lui Bivolaru este învățătura sa centrală. De fapt, la asta se referă

conceptul de ”yoga integrală”, adică yoga integrează toate aspectele vieții, în special sexualitatea. Și care e singurul lucru

ce le lipsește celorlalte școli de yoga, care nu predau ”yoga integrală”? Tocmai yoga sexuală! Asta diferențiază MISA față

de celelalte școli, dovadă că MISA a înregistrat ca marcă exclusivă câteva concepte fundamental legate de sexualitate,

cum ar fi ”continența erotică”, ”continența erotică amoroasă”, grupurile de Shakti și Vira. Aceste concepte nu ar fi putut

deveni mărci înregistrate ale MISA dacă ar fi fost promovate anterior de către alte școli sau curente!

Până și ”marea revelație” în premieră cosmică a lui Bivolaru - atributele dumnezeiești - este marcată de ”erosul pur”,

care ocupă o poziție centrală. Iată că în tabăra de vară se oferă ”inițierea în premieră în starea minunată de transă

benefică ce face să se manifeste plenar energia subtilă sublimă a erosului pur” (anunț). Chiar dacă în cadrul cursurilor,

tema sexualității ocupă un procentaj mic, cursurile sunt doar un paravan, căci adevărata învățătură a MISA e promovată

în cadrul activităților ”extracurriculare”, adică în cadrul taberelor și al grupurilor ezoterice, unde informațiile sunt secrete,

fiind primite numai după depunerea de jurăminte ale tăcerii! Înainte de concursurile de yoga, la MISA au fost concursurile

de Miss Shakti! Bivolaru însuși a declarat că, fără angrenarea în tehnicile speciale (maithuna - actul sexual cu continență,

sexul în grup, consumul reciproc de urină în cadrul jocurilor amoroase), practicantul yoga de la MISA rămâne într-o stare

de mediocritate (Bivolaru - declarație audio). Mai mult, Bivolaru a deplâns faptul că la MISA activitatea sexuală

a cursanților este anemică (audio). În fine, Bivolaru a fost arestat și apoi adus în fața justiției pentru abuz sexual asupra

unor cursante în cadrul unor așa-zise ”inițieri tantrice în particular” fără avertisment prealabil și nicidecum în urma predării

unor lecții de ”erotism sacru”! Toate problemele lui Bivolaru se trag exclusiv de la reclamații de abuz și exploatare sexuală!

La MISA totul se învârte în jurul sexualității, în timp ce MISA însăși gravitează în jurul videochat-urilor porno și a

saloanelor de masaj erotic (denumite pompos ”temple tantrice”).

”Cei care doresc să finalizeze cursul complet ar trebui să îl urmeze timp de treizeci și cinci de ani” este o afirmație ce induce

în eroare. Cursul de yoga a ajuns acum la anul 35, dar nu s-a terminat și nu este niciun semn că s-ar termina vreodată.

Afirmația ”temele cursului acoperă mai multe domenii ale vieții umane”, ar trebui să fie mai degrabă ”cursul acoperă

întreaga viață a omului, nu doar ca domenii, ci mai ales ca durată”. Aceste curs va continua atâta timp cât vor mai exista

doritori să afle lucruri nemaiauzite, precum și șmecheri care să le vândă celor doritori.

➤ citez din expunere:

Școlile care predau erotismul sacru și continența erotică amoroasă se confruntă cu un paradox. 

Societățile noastre democratice occidentale au un grad semnificativ de toleranță față de practicile sexuale neobișnuite.

Cluburile de swingeri și altele unde se pot găsi parteneri pentru practicile numite BDSM (bondage, disciplină, sadism și

masochism) nu sunt ilegale. Cei care merg la aceste cluburi ajung să aibă relații sexuale cu străini. Acest lucru poate că

nu este în general apreciat de societate, dar este tolerat. Cu toate acestea, inițierile și ritualurile care implică elemente

erotice prezentate de grupurile de erotism sacru ca parte a unei căi spirituale, nu sunt tolerate.

Nimic mai fals! Societatea nu tolerează în nicio situație abuzurile, adică acele fapte ce încalcă consimțământul!

Cei care merg la cluburile de swing-eri sau de BDSM, știu exact pentru ce merg! Ei frecventează acele cluburi tocmai

pentru activitățile de acolo, iar respectivele cluburi nu se pretind altceva decât ceea ce sunt, au regulamente stricte tocmai

pentru a evita procesele, îi avertizează dinainte pe clienți, iar respectarea consimțământului rămâne fundamentală.

La MISA, mergi pentru yoga la sală și te trezești la Paris în patul lui Bivolaru sau în filme și videochat-uri porno!

La MISA nu ți spune că intri pe o cale spirituală, ci afli asta abia după ce intri și când deja nu mai poți să ieși, căci pierzi

definitiv șansa mântuirii! Acesta este paradoxul și nu dubla măsură a societății. Societatea tolerează practicile consimțite,

consensuale, oricât de bizare ar fi, dar nu  tolerează încălcarea consimțământului. De asemenea, societatea nu înghite

minciuna și prefăcătoria, ea nu crede că poți fi în același timp sfânt și plin de patimi! Sfințenia înseamnă lepădarea de patimi!

Societatea nu crede că poți fi în același timp în erecție și în Dumnezeu! Dacă ești în erecție, înseamnă că partenera te atrage

mai mult decât Dumnezeu, deci nu ești în Dumnezeu, ești în parteneră! Societatea are bunul simț de a nu amesteca lucrurile

care nu se amestecă, precum lumina și întunericul, în timp ce MISA amestecă intenționat păcatul cu sfințenia!

➤ citez din expunere:

Membrii nu înțeleg imediat de ce mass-media, organismele guvernamentale și grupurile anti-culte consideră practicile

de erotism sacru ca fiind ilegale și abuzive prin definiție. Nu neg că abuzurile pot avea loc și chiar au loc. Cu toate acestea,

majoritatea practicanților relatează că erotismul sacru le-a făcut viața mai liberă, mai iubitoare și mai armonioasă.

Duplicitatea și viclenia activiștilor MISA sunt absolute! Orice om inteligent își dă seama că nu practicile ”erotismului sacru”

sunt considerate ”ilegale și abuzive prin definiție” căci, dacă ar fi fost astfel, toți practicanții ar fi fost urmăriți penal

și astfel de școli ar fi fost închise! Doar abuzurile, adică încălcările consimțământului, sunt ”ilegale și abuzive prin definiție”.

Unii cursanți s-au simțit bine, dar alții nu s-au simțit bine și unii dintre aceștia chiar au depus reclamații.

În lume sunt peste tot cursuri de Tantra, dar nu înseamnă că toți promotorii acestora sunt învinuiți sau suspectați

din capul locului că ar fi abuzatori. Tovarășa activistă de la Soteria emite teze false, cum ar fi că Bivolaru este persecutat

pentru că e dreptul drepților sau că toți practicanții erosului sunt persecutați, după care creează afirmații și pledoarii false

pe baza tezelor ei false, potrivit scopurilor ei mizerabile. Iar crearea de teze false continuă:

➤ citez din expunere:

Argumentul folosit pentru a concluziona că erotismul sacru ascunde întotdeauna abuz sexual e că nimeni n-ar accepta

în mod voluntar astfel de practici ”ciudate” sau ”bizare”. Fie că le înțeleg sau nu, se susține că practicanții sunt cu toții

victime ale ”spălării creierului”, ”manipulării mentale” sau a ceea ce legislația franceză numește ”abuz de slăbiciune”. 

Permiteți-mi să repet, încă o dată, că cred atât că abuzul este posibil, atât în ​​grupurile care predau erotismul sacru,

cât și în religiile și mișcările cu învățături foarte diferite, cât și că acesta nu ar trebui tolerat. Ceea ce critic este poziția

dogmatică conform căreia toți cei care trec prin ritualuri și inițieri de erotism sacru fac asta pentru că au fost ”spălați

pe creier” de către prădători sexuali. Am întâlnit sute de femei și bărbați, atât în ​​MISA, cât și în alte școli, care spun

că decizia lor de a urma o cale atât de solicitantă a fost liberă și că au tras experiențe pozitive din aceasta, ceea ce

explică de ce au continuat practica timp de ani și chiar decenii

Bivolaru nu e judecat pentru că i-a spălat pe adepți pe creier ca să creadă în el și în învățăturile lui, ci e judecat

pentru că se folosește de credințele pe care le inoculează pentru a-și exploata și abuza adepții. Bivolaru nu este

reclamat pentru că le-a vândut gogoși cursantelor, ci pentru că le-a amăgit ca să le aducă în patul lui, împotriva

dorinței lor, fără să le fi înștiințat dinainte. Dacă fiecare cursantă ar fi fost pusă în temă dinainte că este invitată

la o inițiere sexuală și ar fi existat în prealabil un minim contact, astfel încât invitata să fie în măsură să își dea

seama dinainte dacă dorește sau nu această unire sexuală, desigur că nu ar mai fi existat reclamații, dar cert e

că ar fi existat multe refuzuri! O cunoaștere reciprocă prealabilă este cerută de principiul fundamental, ce nu poate

fi ocolit, cum că orice fuziune amoroasă care se dorește a fi spirituală trebuie să aibă la bază o intensă și profundă

iubire reciprocă (chiar adorație) sau, așa cum a început să predice la un moment dat Bivolaru, măcar o atracție

sexuală intensă. În lipsa acestui minim contact prealabil, măcar în ceea ce privește aspectul fizic, multe cursante

au ajuns să fie puse în situația de a-i ceda unui individ față de care au simțit dezgust și repulsie, de unde au apărut

reclamații ulterioare. În schimb Bivolaru și-a ales invitatele pe baza unor fotografii, deci pe baza atracției sexuale.

Bivolaru nu a fost reclamat de către activiștii anti-secte, ci de către victimele lui, și nu este pus sub acuzare de către

organizațiile anti-secte, ci de către procurorii care l-au supravegheat, prinzându-l în flagrant. De asemenea nu este

relevant în instanță argumentul - real sau nu - că ”nimeni nu ar accepta în mod voluntar astfel de practici bizare,

decât dacă e spălat pe creier”. Oamenii au fantezii extrem de bizare, își doresc nespus să le îndeplinească și

acționează în acest sens fără să fie spălați pe creier, purtați fiind doar de propriile lor fantezii irezistibile.

Chiar și în cadrul căminului conjugal, multe astfel de fantezii sunt îndeplinite, dar trebuie spus foarte clar că trebuie

să existe consens deplin și că orice încălcare a consimțământului este abuz.

Deci nu e neapărat vorba despre spălare pe creier. Totuși pot exista cazuri în care unii oameni pot fi determinați

să săvârșească lucruri pe care nu le-ar accepta în mod normal, și unul dintre aceste exemple este chiar la MISA,

în ce privește consumul urinei proprii, dar mai ales consumul reciproc de urină în cadrul jocului amoros.

Este adevărat că există urinarea pe partener ca perversiune sexuală, ca fantezie prezentă în mod ”natural” la unele

persoane, dar ca ”practică spirituală sistematică”, nu s-a mai auzit decât la MISA! Iar liderul MISA își îndeamnă

din plin adepții la astfel de practici, considerând că angrenarea lor este insuficientă! Oare câți dintre adepții MISA

ar fi adoptat spontan aceste practici? Evident, le-ar fi adoptat în aceeași măsură ca într-un grup de persoane obișnuite

oarecare, adică extrem de rar, de aceea practicile sexuale bizare sunt denumite ”deviații”.

De asemenea, jocurile sexuale de la ATMAN pentru depășirea limitelor, în care cursanții sunt invitați să participe

în cadrul unor retrageri (în secret și nu în văzul lumii), unde sunt puși în situația de a lua parte la unele activități

neobișnuite, fără să li se spună dinainte despre ce este vorba și fără să li se ceară expres consimțământul, acestea

se încadrează în categoria manipulării prin presiunea psihologică colectivă, prin care adepții sunt educați să accepte

ceea ce nu-și doresc cu adevărat. Așadar problemele sunt la MISA, nu la societate sau la autorități.

➤ în fine:

Represiunea practicanților erotismului sacru depășește aspectele pur legale. Ridică problema calității civilizației noastre.

Să nu uităm că ceea ce este normal astăzi era odinioară dificil de înțeles, iar ceea ce este considerat anormal astăzi era

odinioară o credință comună.

Nu există o represiune la adresa practicanților ”erotismului sacru”, după cum nu există o represiune la adresa amatorilor

de practici sexuale neobișnuite (BDSM) sau a membrilor LGBTQ. Nu-i este nimănui frică de ”erosul sacru”, după cum

nimeni nu se teme de practicile sexuale deviante sau perversiunile sexuale.

Există însă o reprimare la adresa celor care încalcă consimțământul altora, iar MISA și activiștii ei se prefac că nu văd asta.

Bivolaru nu este judecat pentru că a întreținut acte sexuale sau că a practicat ”eros sacru”, ci pentru că unele femei

l-au reclamat că el a făcut aceasta cu ele împotriva dorinței lor. Bivolaru nu este reclamat că a urinat pe cursantele lui,

ci pentru că unele cursante care au fost obiectul fanteziei lui, nu au dorit cu adevărat asta, ci au fost dezgustate.

Mai grav, Bivolaru a făcut aceasta după ce anterior a promovat și inoculat sistematic această practică bizară în rândul

cursanților, prezentând-o ca o practică profund spirituală și absolut necesară evoluției spirituale, adică a acționat

cu scopul de a-și îndeplini această fantezie bolnavă. Recipientele cu urină găsite la razii și care erau destinate unor

anumite cursante, s-ar putea să cântărească decisiv în balanța justiției, ca și înregistrările cu femeile care se declarau

încântate de actul sexual cu Bivolaru, ce le erau difuzate cursantelor ce își așteptau ”consensual” rândul la inițiere. 

Foarte șubredă este și apărarea lui Bivolaru cum că toate actele sexuale aveau loc doar după primirea ”răspunsului afirmativ

la consacrarea roadelor către Dumnezeu”, răspuns pe care Bivolaru îl consideră obiectiv, dar tocmai pentru că este resimțit

de fiecare în parte, este în același timp subiectiv, deci ține de consimțământ, pe care este acuzat că l-a încălcat.

Oricâte false teze ar ticlui activiștii în apărarea MISA și oricât justificări i-ar căuta aceștia ”martirului” Bivolaru, probele concrete

adunate de către procurori vor fi cele care vor conta în ultimă instanță. Iar instanța care îl va judeca nu a fost la cursurile MISA

și nici la grupurile de ”erotism sacru”, așa că nu împărtășește din start ideile lui Bivolaru, așa cum fac adepții MISA, cei pentru

care a fost produsă și această expunerea, o altă tentativă jalnică de manipulare. Nimănui nu-i este frică de ”erosul sacru”,

dar se vede că celor de la MISA și amicilor lor le este frică de eșec în procesul ce se apropie, așa că încearcă disperați

să prevină ca asta să se petreacă, iar acum am asistat la încă o tentativă jalnică și inutilă.

Tactica utilizată de ei este una la fel de perversă precum practicile promovate de Bivolaru: se afirmă teze false,

pentru a se abate atenția de la problemele reale, apoi se dau false răspunsuri, care să conducă publicul, dar mai ales

masa adepților în direcția dorită de ei.