MISA de-a râsu' plânsu'

Motto:

De la Nistru pân' la Tisa, tot românul râsu-MISA,

De la Nistru pân' la Don, râsul produce hormon

(de pildă, testosteron).

  

Este o  perioadă în care în mod tradițional, după o luna de tabără de yoga, liderii MISA își prelungesc vacanța,

că au muncit pe rupte toată luna august, prezentând conferințe rămase nedifuzate din anii trecuți, redactate

pe baza inepuizabilelor manuscrise ale prof. de yoga Bivolaru sau susținând spirale cu zeci de participanți. 

(Apropos de asta, dacă se menține această tendință, în curând numărul participanților la spirale va fi mai mic

decât numărul țărilor care au cursuri ale MISA sau decât numărul membrilor grupei de ordine. În acest sens,

exista și un banc la MISA, că maestrul shivait Abhinavagupta ar fi intrat într-o peșteră cu discipolii săi și apoi

ar fi dispărut, cu excepția grupei de ordine. Se pare că asta așteaptă ultimii cursanți rămași la MISA, ca Bivolaru

să dispară cu ei în lumea spirituală, așa evoluați cum sunt și nefăcând nimic, însă pentru asta va fi necesar

ca mai întâi Bivolaru însuși să dispară encore une fois din pușcărie, ceea ce ar fi o nouă ”Cădere a Bastiliei”).

În această perioadă de relaș, în care nici măcar MisaTV nu difuzează emisiuni noi, a surprins totuși difuzarea

și reluarea frecventă a unei conferințe în premieră, susținute de Costică Umorică, intitulată ”Râsul este un efect

al energiei subtile sublime a atributului dumnezeiesc al umorului stenic, care activează rețelele cerebrale și

reduce stresul”. Orice pretext este bun pentru a readuce ostentativ în atenție și a băga pe gât, mereu și mereu,

atributele, revelație a Formidabilului și Colosalului Umorist de la MISA.

Se spune că râsul este o reacție spontană la o situație care ia o neașteptată întorsătură față de ceea ce părea

inițial. În acest sens, conferința debutează promițător, căci stârnește râsul prin contradicția dintre ceea ce este

inițial sugerat prin titlu - efect al energiei unui Atribut dumnezeiesc - și nivelul de abordare, predominat

fiziologic:

citat:

Din punct de vedere anatomic, hohotul de râs implică o coordonare neuromusculară perfectă ce presupune

contracția ritmică a diafragmei, modificarea dinamicii respiratorii și activarea a peste 15 mușchi faciali.

Cu toate acestea, dincolo de manifestarea sa fizică vizibilă, adevărata sa natură în planul fizic pur științific,

este guvernată de creier, unde circuitele corticale și subcorticale colaborează pentru a decodifica stimulii

cognitivi și a-i traduce în răspunsuri emoționale. Din perspectivă evolutivă, apariția acestui comportament

precede cu mult dezvoltarea limbajului articulat. Inițial, râsul a apărut ca o vocaliză primitivă de supraviețuire

și adaptare, un semnal acustic clar menit să comunice siguranța și să consolideze coeziunea în cadrul primelor

grupuri de oameni. 

 

Tot o contracție ritmică a diafragmei este și ”râsul” hienelor, al cailor etc. Maimuțele ”râd” când sunt gâdilate,

la fel și oamenii, ca reacție spontană la acest stimul tactil extern. Bebelușii râd ca reacție spontană față de

adulții care le zâmbesc prin manifestări fizionomice (”contracții ale unor mușchi faciali”) ale unor stări afective.

Singurul râs inteligent din lumea celor care nu cuvântă este râsul curcilor, acesta fiind nivelul la care a ajuns MISA.

Toate aceste tipuri de ”râs” enumerate aici nu sunt cauzate de vreo situație umoristică, ci este vorba despre

reacții sau reflexe inconștiente la diverși stimuli externi, așadar nu au legătură cu ”umorul stenic”, cu atât

mai puțin cu ”ienergiile umorului dumnezeiesc”. Nu orice contracție ritmică a diafragmei, însoțită de contracția

mușchilor faciali, este un efect al unor situații pline de umor, chiar dacă se manifestă tot prin râs! Este evident

vorba despre o confuzie RIDicolă între reacții la stimuli externi care nu au vreo semnificație și reacții la situații

care au semnificații pe diferite niveluri de înțelegere (umor), chiar dacă ambele se manifestă la fel din punct

de vedere fiziologic.

Însă pentru Gregorian Humoreanu, râsul produs de gâdilare este efect al atributului umorului dumnezeiesc:

La modul esențial vorbind, atunci când este considerată și experimentată dintr-un punct de vedere elevat,

complex, ezoteric, gâdilarea trupului unei ființe umane se efectuează atingând ușor, mai ales cu vârful degetelor

de la mâini, anumite zone ce sunt în mod evident sensibile ale trupului altcuiva, canalizând și emanând atunci

– prin degete – energiile subtile sublime în mod tainic amalgamate, mai ales ale Atributului dumnezeiesc

al Erosului pur, dar și al Atributului dumnezeiesc al Iubirii, ce sunt direcționate într-un flux neîntrerupt care

coboară din zona creștetului, de la nivelul centrului subtil fundamental de forță Sahasrara și care sunt captate

în realitate din ființa misterioasă a lui Dumnezeu. Prin focalizarea acestor energii subtile sublime ce sunt

amalgamate, apare și apoi se intensifică o senzație – cel mai adesea plăcută, specifică – care, de multe ori,

este însoțită de râs din cauza proximității Atributului dumnezeiesc al Erosului pur cu Atributul dumnezeiesc

al umorului. În ceea ce privește declanșarea acestei experiențe complexe care este gâdilarea, rolul preponderent

revine energiei subtile sublime a Erosului pur. Sunt într-un mod pregnant sensibile la atingerile plăcute de

acest fel ființele umane care deja manifestă o receptivitate cu totul aparte în ceea ce privește declanșarea

unor procese de rezonanță ocultă cu energia subtilă sublimă a Erosului pur, cu energia subtilă sublimă a Iubirii,

cu energia subtilă sublimă a Umorului.

După introducerea în tainele râsului (căci într-adevăr râsul este o taină la MISA), ce are legătură mai mult cu

aspecte strict fiziologice, brusc, exact ca într-o întoarcere de situație ce stârnește de obicei râsul, Costică trece

la nivel spiritual:

citat:

Din punct de vedere spiritual, putem afirma că râsul este un efect al energiei subtile sublime a atributului

dumnezeiesc al umorului stenic, ce are efecte certe asupra ființei umane, activând anumite rețele neuronale

și eliminând stresul. Deseori am întâlnit expresia ”Dumnezeu are umor” și chiar are. Putem spune că are

cel mai universal și atotcuprinzător umor, care nu se termină niciodată pentru că este manifestat în veșnicie

printr-o energie subtilă sublimă a cărei frecvență de vibrație nu se modifică niciodată, aceea a atributului

dumnezeiesc al umorului dumnezeiesc. Dumnezeu chiar este constatat de fiecare dintre noi în numeroasele

situații în care o tensiune, o apăsare, o contradicție se eliberează brusc printr-o întoarcere surprinzătoare

de situație, o modificare a punctului de vedere datorată remarcii cuiva inspirat sau, pur și simplu, rezultând

din situația creată de jocul pur dumnezeiesc. Apare brusc, astfel la cei prezenți, un hohot de râs care acoperă

totul cu eliberare, înțelegere, comuniune, apropiere, iubire și o stare copleșitoare de fericire ce este trăită

atunci la unison.

Costică spune că ”Dumnezeu chiar are umor”, dar nu spune ce este umorul dumnezeiesc. Acțiunile susținute

de Dumnezeu sunt pe deplin armonioase și benefice, deci nu pot fi contradictorii, nu pot genera tensiuni, deci

nu stârnesc râsul. Situațiile contradictorii și tensiunile există doar din punctul de vedere al omului limitat.

Dumnezeu nu râde de om și de acțiunile stupide ale acestuia, ci are numai compasiune față de el. Doar omul

râde, atunci când își dă seama de ridicolul acțiunilor lui. Nu există un atribut al umorului dumnezeiesc, 

umorul aparține doar omului atunci când acesta are o stare de iluminare cu privire la situația în care se află. 

Sursa umorului omenesc nu este ”umorul dumnezeiesc”, ci înțelepciunea dumnezeiască, pe care omul

o întrezărește în anumite străfulgerări și vede contradicțiile din acțiunile lui. ”Umorul dumnezeiesc” nu este

sursa situațiilor ce stârnesc râsul, ci este doar ATITUDINEA FIREASCĂ față de aceste situații în care omul

se bagă singur. Întorsăturile de situații ce stârnesc râsul, nu sunt produse de energia umorului dumnezeiesc,

ci omul constată, într-o clipă de iluminare, că situațiile în care a ajuns singur sunt pe dos față de cum ar trebui

să fie, rezultat al acțiunilor și ideilor sale nenaturale.

Citez din nou: ”Poate că știm să râdem, pentru că suntem și singura specie care se stresează atât de tare”. 

Dumnezeu nu se stresează, deci nu are nevoie să râdă pentru a elimina stresuri. Dumnezeu nu intră în situații

comice, deci nu are motive să râdă, pentru EL totul este firesc. Este ciudat ca Dumnezeu să genereze ”energii

ale umorului” fără ca acestea să-I fie caracteristice. Atributele Dumnezeiești sunt prin definiție însușiri ale

lui Dumnezeu, dar Dumnezeu nu râde și nu intră în situații comice, deci cum poate fi umorul un atribut dumnezeiesc?

Mai mult, umorul are limite. Nu toate acțiunile nefirești ale omului frizează umorul. Există râs în fața măcelului

de pe câmpurile de bătălie? Există râs după un măcel cauzat de cataclisme ale naturii, iscate cu Voia lui Dumnezeu?

Unde este, în aceste cazuri, ”umorul dumnezeiesc”? Nu se manifestă, spre deosebire de celelalte atribute

care se manifestă ÎN PERMANENȚĂ! În fața ororilor și suferințelor ce survin unui cataclism natural care

nu e o urmare a acțiunilor omenești, se manifestă atributele dumnezeiești ale milei și compasiunii, ale alinării,

ale ajutorului, ale providenței, grației și speranței pentru supraviețuitori. De fapt, întreaga condiție umană

este tragică, permanent plină de suferință. Se poate spune că Dumnezeu asistă cu umor la toate acestea? 

Dumnezeu manifestă și inspiră o atitudine de înțelegere superioară, în genul ”moartea nu există în realitate,

suferința nu este veșnică, nu trebuie să abandonezi calea către eliberare, fă un salt în înțelegere și vei transcende

toate acestea, îți vor apărea altfel!” Atributele dumnezeiești naturale (omnipotența, infinitatea, eternitatea,

aseitatea etc. se manifestă în permanență, doar râsul și veselia nu au de ce să se manifeste în orice situație.

Un atribut dumnezeiesc poate manifesta întreruperi în anumite momente sau locuri? Există oare cu adevărat

un atribut al umorului dumnezeiesc, și încă unul stenic(!), în hohote de râs? Râde Dumnezeu de suferința

sau de prostia oamenilor? Râde în hohote, suRÂDE cu subînțeles? 

Costică susține că stresurile acumulate în interior ca urmare a unor situații contradictorii și tensionante, 

ce există doar pentru om (!), sunt alchimizate și eliberate prin râs. Dar râsul produs de pățaniile neplăcute

ale celorlalți, este tot un efect al atributului umorului dumnezeiesc? Dar râsul stârnit la vederea defectelor

fiziologice ale altora? Dar râsul cinic al ”stăpânilor” față de suferința celor năpăstuiți? Dar râsul sardonic

al celor satisfăcuți că acțiunile lor rele au reușit? Râsul diavolilor care reușesc să-i facă pe unii să cadă ispitelor,

este tot efect al atributului umorului dumnezeiesc? Și aceste situații tragice fac parte din ”jocul pur dumnezeiesc”,

iar râsul cinic este tot o contracție ritmică a diafragmei! Este clar că există două feluri de râs, care seamănă

din punct de vedere mecanic, dar nu seamănă din punct de vedere spiritual, deci nu ambele sunt efecte ale

”atributului umorului dumnezeiesc” (dacă acesta există!) Și în plus mai există râsul prostesc, fără motiv, fără

o cauză aparentă. Expunerea lui Costică nu evidențiază acest fapt!

citat:

Ființa umană este singura specie de pe pământ care are capacitatea de a râde. Se știe faptul că umorul 

și râsul sunt remedii excelente pentru combaterea stresului. Poate că știm să râdem, pentru că suntem 

și singura specie care se stresează atât de tare. Fără îndoială că, atunci când râdem din toată inima, 

emoțiile și stările noastre mai puțin benefice sunt alchimizate și ne este mult mai ușor să atingem stări 

stenice, constructive, care au puterea de a preveni și chiar de a vindeca anumite boli. După o experiență

neplăcută, râsul poate ajuta la eliminarea emoțiilor nefaste acumulate în ființă ca urmare a acelui eveniment. 

Prezența ființelor fericite și plină de veselie este foarte dinamizantă, iar astfel de persoane sunt întotdeauna

remarcate imediat de către cei din jur. Prin influența molipsitoare a cuiva, care manifestă un savuros simț

al umorului, se trezește foarte curând o stare euforică și la cei din jur, care devin cu toții mai prietenoși,

mai deschiși, mai calzi și mai armonioși. Se observă de asemenea că oamenii care râd mult sunt spontani,

comunicativi și lipsiți de suspiciuni bolnăvicioase. Prin râs ne amplificăm încrederea în sine, expansivitatea

și este bine cunoscut faptul că de la cel care râde mult cu voie bună, nu ne putem aștepta la răutăți. 

Râsul are efecte tonice, elimină stresul, alungă supărarea și ne vindecă de foarte multe boli fizice și sufletești.

De aceea este foarte indicat să râdem cât mai des, deoarece în momentele de veselie și fericire suntem mult

mai receptivi la stările benefice elevate.

Având în vedere injuriile cu care cei de la MISA îi tratează pe cei care îi contestă (de ex. Catrina 🔗 sau Bivolaru 🔗),

epitetele adresate femeilor care nu prestează sexual cum ar vrea gurul (”vacă proastă și demonică, femeie

superficială și schimbătoare”), plus cazurile dese de îmbolnăviri grave și galopante, însoțite de decese la scurt timp,

rezultă că la MISA nu se râde deloc, spiritul umorului este inexistent, iar receptivitatea la stările benefice

elevate există doar în recomandările pe care ei le fac altora.

Dar situația este și mai gravă decât atât, deoarece manifestările deloc umoristice de la MISA trădează, potrivit

chiar propriilor expuneri, inclusiv un nivel spiritual catastrofal:

citat:

Este semnificativ faptul că nivelul spiritual al fiecărui om se vede și după simțul umorului pe care îl manifestă.

Dacă o persoană are un umor stenic, chiar și în situațiile dramatice ale vieții, atunci înseamnă că ea are

capacitatea să le depășească fără prea mare greutate. Dacă însă acea persoană nu poate să râdă prea ușor

și este mai mereu excesiv de serioasă și încrâncenată, înseamnă că este foarte mult condiționată de propriile

sale concepții, caz în care ar avea cu atât mai mult nevoie de o porție bună de râs. Există o importantă legătură

între latura spirituală a unui om și dispoziția sa de a râde. Am putea spune că ambele reflectă într-un anumit

sens capacitatea omului de a fi fericit. Pe de o parte, pentru un om spiritual, umorul este o expresie a fericirii

și a libertății sale interioare, iar pe de altă parte, un umor de bună calitate ne face să descoperim fericirea și

libertatea vieții. O atitudine plină de umor sănătos ne relaxează, ne detensionează și chiar ne ajută să înțelegem,

prin revelația hohotului de râs, ce prejudecăți și rigidități mentale ne țineau până atunci prizonieri într-o stare

de limitare și încordare. Dacă reușim să ne comutăm astfel punctul de vedere, descoperim cu surprindere

că starea de fericire devine mult mai tangibilă. Constatăm de asemenea că soluțiile unor probleme pe care

le credem foarte complicate pot fi adeseori amuzant de simple și că ele se aflau chiar sub nasul nostru.

Se poate constata, din reacția plângăcioasă și veninoasă pe care MISA a avut-o față de dezvăluirile recente

din mass-media de la nivel mondial (podcast-uri, seria Twisted Yoga), că liderii și membrii grupării nu sunt

capabili să abordeze în mod spiritual situația dramatică în care se află (cu liderii arestați și judecați sub 

acuzații grave și probatorii solide), mai ales că nici nu întrevăd soluții la problemele lor. Ei le recomandă

râsul altora aflați în situații grele (”mai râdeți, dacă puteți!”), dar ei înșiși nu sunt capabili să înțeleagă ceea ce

li se petrece și nici măcar contradicțiile în care ei înșiși fermentează. Nimeni de la MISA nu a râs atunci când

atotștiutorul lor gurul a citit cu spume la gură o conferință spumoasă, redactată după un pamflet din Cațavencu,

și a retractat-o ulterior (detalii). Din acest punct de vedere, acest blog ”demonic” demonstrează o abordare

mult mai plină de umor, deci mai spirituală. Dacă cei de la MISA sunt convinși că acest blog se află în eroare,

de ce nu produc niște replici pline de umor cu privire la ceea ce se scrie aici? Pentru că nu le arde de râs...

Nu doar că nea Costică este lup moralist și le recomandă altora ceea ce el nu face, dar o face și pe spiritualul,

dându-ne explicații ezoterice cu privire la râs:

citat:

Umorul vine întotdeauna cu ceva la care nu ne așteptam și care ne reconfigurează viziunea despre subiectul

respectiv. De obicei, gândim repetitiv în șabloane, iar aceasta ne creează în timp o rutină obositoare și plictisitoare,

în care nu mai simțim bucuria și savoarea vieții. Râsul este cea mai ușoară modalitate de a realiza ieșirea

rapidă din această rutină, conducându-ne chiar la o stare euforică de detașare spirituală. Este interesant

că însăși dinamica intrinsecă a unei glume presupune crearea unui moment de vid mental în care, dacă am prins

poanta, tot sistemul de coordonate anterior se răstoarnă în mod subit. Apare fulgerător acea nouă înțelegere,

acea străfulgerare revelatoare care declanșează, de fapt, ieșirea din starea anterioară. Aceasta poate fi privită

ca o veritabilă metodă și ea chiar a fost integrată ca atare de către mulți ghizi spirituali. Se știe faptul că,

în tradiția Zen, prin intermediul unor formulări intenționat paradoxale și bulversante, dar pline atât de umor

cât și de un sens profund, conștiința aspirantului era catapultată din starea discursivă a mentalului comun

într-o stare de vid ce o deschide către realitatea inefabilă a stării de iluminare spirituală. Pentru a ne regăsi

echilibrul cu lumea și cu noi înșine, umorul constituie un factor pe care majoritatea înțelepților și a oamenilor

de spirit l-au apreciat și l-au folosit din plin. Este important să subliniem că această raportare plină de umor

a adevăraților oameni de spirit față de semenii lor, a fost întotdeauna caracterizată de dragoste și altruism

și niciodată de ironie batjocoritoare.

Exemplu cel mai grăitor este ”dragostea” și ”altruismul” cu care sunt tratați contestatarii MISA, prin cuvinte

calde și pline de iubire, nicidecum de batjocură, cum ar fi: ”prostălău, imbecil, cretin, tâmpit, troglodit, neghiob,

jigodie de calibru”, etc. Oare Costică și cei ca el realizează ridicolul situației în care se scaldă? A ascultat

vreodată conferințele de înfierare ale lui Bivolaru și Catrina, prezentate mai sus? A auzit declarațiile lui Bivolaru,

făcute pe la colțuri, în stilul lui Gurdjieff, cum că în Kali Yuga este îndreptățit să-i păcălească pe oameni și să

se folosească de ei pentru că sunt proști 🔗? Dacă umorul și râsul sunt metode de a accede fulgerător la vidul

mental, cei de la MISA de ce nu le aplică precum maeștrii Zen și acționează exact pe dos? La fel ca bancurile,

vorbele de spirit nu exprimă în mod concret tâlcul, ci acesta este ascuns, fiind lăsat să reiasă din context,

pentru a permite ascultătorului să facă singur saltul de înțelegere necesar. Explicațiile parcurg drumul invers,

de la ceea ce este neexprimat la concret, forțând mintea ascultătorului să coboare. Dacă un banc conține 

totodată și tâlcul exprimat în mod concret, efectul este invers decât cel urmărit, adică un moment penibil,

de contracție, și nu unul de iluminare și de declanșare a râsului. De aceea, explicarea unui aforism sau a unei

parabole trebuie să survină doar după o pauză suficientă și necesară înțelegerii sensului ascuns și profund,

și doar dacă ascultătorul nu le-a înțeles sau cere în mod expres lămuriri. Așa a procedat și Iisus cu parabolele

Lui foarte instructive, care au ajuns exemple de înțelepciune. 

Dimpotrivă, Bivolaru are  prostul obicei de a ”explica” și chiar de a deforma vorbele de spirit pe care le citează

(adesea, fără a le indica sursa). Asta arată că el îi consideră pe adepții săi idioți și fără șanse de a înțelege.

Iar aforismele lui interminabile sunt o culme a platitudinii și a lipsei de putere sugestivă.

Un alt exemplu de ”umor MISA” îl reprezintă articolele lui Catrina de înfierare a ”dușmanilor școlii”, cum ar fi

”Impertinentul resentimentar Mihai Rapcea și elucubrațiile sale conspiraționiste” (link), care anunță:

”Mulţumim pe această cale talentatului grafician – ce doreşte să rămână anonim – care ne-a pus la dispoziţie

în mod gratuit aceste desene pline de umor referitoare la Rapcea. Sperăm să vă facă să râdeţi în hohote 

măcar unele dintre ele! (Redacția yogaesoteric)”

Menționez că am râs chiar la toate, dar nu de Rapcea, ci de stupizenia caricaturilor și a ”explicațiilor” care

le însoțesc, care sunt pur și simplu ca pentru idioți! Mo(n)stră edificatoare de umor dumnezeiesc la MISA!

citat:

Există o dimensiune deosebit de importantă a actului de a râde: capacitatea de a râde de propria persoană.

Un astfel de simț al umorului este mai rar întâlnit, pentru că adesea oamenii se iau foarte în serios. În schimb,

a face haz de necaz sau a râde de propriile limitări, ne ajută să ne confruntăm mai bine cu ironiile și paradoxurile

de zi cu zi. Prin urmare, prima persoană pe seama căreia ar trebui să ne amuzăm mai mereu suntem chiar noi

înșine. Mergând apoi mai departe, pe firul ocult al rezonanței cu atributul dumnezeiesc al umorului dumnezeiesc

ajungem, însoțiți fiind de un hohot sănătos de râs dumnezeiesc, la sursa beatifică a tuturor atributelor dumnezeiești,

Dumnezeu Tatăl. 

Cu adevărat, râsul de propriile limitări și amuzamentul de propria persoană este ceva rar, dar la MISA nu este

doar total inexistent, dar și de neconceput! Să îl ferească Sursa Umorului Dumnezeiesc pe ”demonicul” care

nu doar că ar îndrăzni să facă o mică glumă amuzantă și nevinovată despre MISA, dar ar îndrăzni să se refere

la cei de la MISA și la liderul lor fără să-i ridice în slăvi! MISA este pur și simplu dumnezeiască în tot ce reprezintă

și face, iar cu așa ceva nu e de glumit! Reamintesc cum a fost bălăcărit și chiar amenințat cu bătaia Stoian

cel Distrat, pentru că a susținut o conferință fără a pomeni de atributele dumnezeiești (comentarii).

De asemenea, ATMAN i-a amenințat cu procese pe cei care nu scriu pe placul lor, iar MISA chiar a dat în judecată

blogul acesta plin de ”demoni” care își permit să râdă răutăcios la adresa sfinților de la MISA.

Așa spunea și Bivolaru într-un articol: ”Vom râde de noi înşine şi vom râde cu ceilalţi, dar niciodată de ceilalţi”

(sursa). La MISA nu se râde niciodată de cei care nu împărtășesc învățăturile școlii, ci aceștia sunt priviți

cu multă dragoste și înțelegere (citez ”letargici, sceptici, obtuzi, ignoranți, larvari, proști” etc - detalii)...

citat:

Râsul dinamizează armonios Manipura Chakra, fiind o metodă eficientă de transmutare și sublimare a energiei

erotice. Tot râsul deschide ființa către contactul cu energiile cosmice benefice, ne decondiționează de prejudecăți

și de idei aberante și ne ajută să ne depășim, să transcendem ceea ce ne limitează. De altfel, starea de detașare

se poate realiza prin râs.

Concluzie: Umorul și râsul sunt aspecte esențiale pentru dezvoltarea ființei umane. Cercetătorii au demonstrat

că râsul nu este doar o reacție la amuzament, ci un proces biologic complex care activează rețelele cerebrale,

modifică hormonii de stres și întărește legăturile sociale. Râsul ne ajută să vedem provocările vieții ca pe niște

veritabile lecții de viață. Totodată, acumularea în aura noastră a energiilor subtile sublime ale atributului

umorului dumnezeiesc joacă un rol important în dezvoltarea noastră spirituală. Un proverb tibetan ne spune:

”Secretul pentru a trăi mult și bine este mănâncă jumătate, mergi dublu, râzi triplu și iubește fără măsură”. 

La MISA, proverbul tibetan sună un pic altfel:

”Secretul pentru a trăi puțin și prost este: râzi de ceilalți pe jumătate, mergi dublu, mănâncă triplu și fă sex

depășind orice măsură”. 

Deși râsul este descris ca ceva spontan și iluminator, la MISA s-a creat o tehnică de râs la comandă.

Citez de pe pagina live a MisaTV din ziua de marți, 2 septembrie:

”Este edificator pentru noi, cei care suntem deja inițiați, măcar teoretic, în tainele uimitoare ale Atributelor

Dumnezeiești, faptul că cercetătorii, care nu cunosc aceste taine, au constatat că, pentru a râde într-un mod

sincer, spontan și stenic, ființa umană poate antrena, potrivit unor estimări larg vehiculate, aproximativ 400

de mușchi. Acesta este, desigur, un aspect uimitor pentru noi, care evidențiază importanța eminamente 

benefică a umorului dumnezeiesc stenic, capabil să producă numeroase efecte binefăcătoare inclusiv la 

nivelul trupului uman, dar nu numai la acest nivel. Știind aceasta, în loc să ne pierdem timpul și energia

lăuntrică de care dispunem în felurite acțiuni futile, lipsite de o valoare dumnezeiască, precum navigarea

fără rost pe internet sau folosirea obsesivă a telefonului mobil, este foarte bine și chiar înțelept să constituim

un grup de cel puțin 10 persoane, incluzându-ne și pe noi. În cadrul acestuia, ne putem întâlni periodic, măcar

pentru o oră pe săptămână, spre a practica la unison ședințe minunate și profund transformatoare de râsoterapie.

După ce vom realiza de șapte ori consacrarea roadelor către Dumnezeu, ne vom așeza cu toții într-un cerc

sui-generis, având capul și umerii fiecăruia sprijinite în zona abdominală sau, altfel spus, în poala participantului

următor. Desigur, este chiar foarte bine ca un asemenea grup să fie alcătuit din cinci bărbați și cinci femei.

Pentru declanșarea stărilor de râs stenic se vor putea folosi felurite clipuri comice, dar stenice, care vor servi

de fiecare dată drept inductori naturali ai unor stări minunate de râs stenic. Este însă foarte important să

veghem asupra influențelor bizare și funeste ale diavolilor, care vor face numeroase eforturi stranii și viclene

pentru a sabota și a destrăma unitatea benefică a unui asemenea grup creat pentru râsoterapie. Tocmai 

de aceea este important să nu pierdem din vedere că, de fapt, cu cât un asemenea grup este mai numeros,

cu atât mai mare va fi efectul ocult de multiplicare a energiei subtile a Atributului Dumnezeiesc al Umorului.

Stările care survin astfel sunt de fiecare dată foarte puternice, sunt însoțite de trăiri euforice excelente și fac

să apară certe efecte curative, căci așa cum se spune în folclor, ”râsul stenic generează sănătate și bunăstare”.

În acest mod, dacă sunt mai multe persoane care participă în mod consecvent și cu entuziasm dumnezeiesc

la asemenea experiențe eminamente benefice, eventualele absențe ale unora dintre membrii grupului sunt

compensate cu ușurință. Actualmente, aceste modalități simple, binefăcătoare și practice sunt promovate

adeseori sub denumirea, considerată aici improprie, de ”yoga râsului”. ”

(Un aforism pe zi din arhiva profesorului de yoga Gregorian Bivolaru pentru a reflecta astfel azi la ceva 

eminamente benefic și minunat)

Din moment ce ”capul și umerii fiecăruia sunt sprijinite în zona abdominală sau, altfel spus, în poala participantului

următor”, adică toți privesc în sus, cum mai vizionează ei clipurile umoristice? ”Este necesar” ca acestea

să fie proiectate pe tavan! De fapt, este singura soluție, deoarece participanții sunt așezați în cerc deci sunt

precum niște coarde (de cerc!), iar unii vor ajunge să fie situați în poziții diametral opuse față de un eventual

televizor plasat normal într-o parte a camerei, deci nu vor putea vedea ecranul! Dar chiar și în cazul unei 

proiecții pe tavan, trebuie să evite zona unde se află lustra... Clipurile comice stenice sunt - așa după cum

au fost prezentate chiar la întrunirile MISA - secvențe cu gaguri din comedii vechi, în genul bătăilor cu frișcă

sau al călcatului pe coaja de banană. Totuși, aceste gaguri înfățișează scene în care oameni pățesc tot felul

de lucruri neplăcute, practic se râde de pățaniile altora, ceea ce Bivolaru ne spunea mai sus că nu e spiritual...

În aceeași categorie se încadrează și clipurile gen ”Camera Ascunsă”, mult difuzate și gustate la MISA.  

Tehnica asta de ”râsoterapie” este precum spiralele online, când practicanții se învârt prin cameră ca elicea

(video). Acestea reprezintă singura formă de umor practicat de MISA: umorul involuntar.

La MISA, ar fi multe de râs, dacă n-ar fi și de plâns. Poate din acest motiv celor de la MISA nu le mai arde

de râs de multă vreme! Iar cu procesul care vine, nicio șansă!

                                         exemplificare - atributul Umorului Astenic Dumnezeiesc

                                     

                                                                             profeție...

                                      

                                                          Bivolaru - Laya Yoga în lotus

                                    

💡 Nu ai nevoie de cont! Poți comenta rapid ca oaspete (Guest) în DISQUS: introdu numele și bifează căsuța "I'd rather post as a guest" (Prefer să postez ca oaspete) sub câmpul de parolă.

💡 You don't need an account! You can quickly comment as a guest on DISQUS: enter your name and check the box "I'd rather post as a guest" under the password field.