O nouă revelație milenară la MISA: yoga artistică și competițională!



Începe noul an de curs de yoga la MISA, așa că pe canalele media ale organizației au început să apară anunțuri

în acest sens. Unul dintre acestea invită la o ”demonstrație de yoga artistică”: Descoperă puterea regeneratoare,

transformatoare și frumusețea practicii yoga. Ca o avanpremieră la cursul săptămânal de Yoga Ezoterică 

Integrală, te invităm să participi la o demonstrație de yoga artistică în cadrul sesiunii introductive de prezentare

a cursului de yoga ezoterică integrală care va avea loc miercuri, 16 septembrie ora 18:30, la Sala Pipera 1.

Vei avea ocazia să urmărești o demonstrație care încântă prin îmbinarea armonioasă a trupului, sensibilității

și a atenției, transformând practica posturilor yoghine trupești (asana) într-o adevărată artă. (link)

Am afirmat în repetate rânduri că MISA se comportă ca o curcă beată, unde nu știe stânga ce face dreapta,

unde ideile și învățăturile se bat cap în cap și unde se linge azi acolo unde s-a scuipat altădată. De-a lungul 

timpului, am avut de nenumărate ori ocazia să constat această stare de fapt, iar acest blog se bazează

în primul rând pe acest comportament contradictoriu de la MISA, care frizează chiar patologicul.

Nici chestiunea cu  ”yoga artistică” nu face excepție, căci MISA critica pe vremuri idei de acest fel, citez:

articol: Cine vrea să joace un meci de YOGA? (arhivă1, arhivă2): Care sunt ”sporturile YOGA”?

Orice yoghin începător află că în sistemul yoga există mai multe forme de yoga. Fiecare oferă modalităţi

specifice de antrenament spiritual şi poate conduce la desăvârşirea spirituală. În schimb, în ”yoga sportivă”

se afirmă, nici mai mult, nici mai puţin, că desăvârşirea spirituală se atinge prin participarea la competiţii

de ”yoga sportivă” în cadrul a patru discipline:

a) sportul yoga atletică

b) sportul yoga artistică

c) sportul yoga ritmică

d) sportul yoga asanas

Cele patru ”sporturi yoga” sunt vag delimitate între ele, după cum urmează (conform regulamentului):

1) în sportul ”yoga atletică” se pune accentul pe execuţia corectă a unor posturi yoghine dificile (de obicei

posturi foarte complicate şi contorsionate, care nu sunt deloc cele mai importante posturi corporale yoghine);

2) în sportul ”yoga artistică” se execută un program de două minute pe muzică, care constă dintr-o 

serie de posturi corporale inspirate din asanele yoghine (se trece dintr-o asana în alta);

3) sportul ”yoga ritmică” este asemănător cu yoga artistică, dar se joacă în cupluri sau grupuri care 

trebuie să execute perfect simetric şi sincron un program artistic;

4) sportul ”yoga asanas” constă din execuţia în runde a unor anumite ASANA-e de către mai mulţi concurenţi,

iar câştigătorul ”rundei” trece în runda următoare.

Culmea ridicolului este modul în care, după ce a fost redusă YOGA la un banal sport, se afirmă că acest

sport este ”spiritual” şi nu fizic. Fără a desconsidera câtuşi de puţin importanţa stărilor de calm, armonie,

fericire şi bucurie, semnalăm totuşi faptul că ele nu se măsoară nicidecum numai prin expresia feţei,

şi ne îndoim de posibilitatea obiectivă şi corectitudinea punctării unor astfel de aspecte subiective

în cadrul unei competiţii care se vrea riguroasă. Aceste stări totuşi nu definesc complet spiritualitatea. 

De ce nu se vorbeşte deloc despre aspiraţie, voinţă, curaj, înţelepciune, detaşare, iubire, compasiune, 

generozitate, discernământ?! Ne putem imagina o fiinţă cu adevărat spirituală în lipsa iubirii?

Şi cum vom estima iubirea?! După nivelul de arcuire al colţului buzelor sau după privirea umedă

şi visătoare?! Iată la ce mascaradă se ajunge dacă vrei să reduci un sistem spiritual la nivelul

de sport, iar apoi spui că ignori aspectele fizice în favoarea celor spirituale!

”Yoga artistică” şi ”yoga ritmică”

YOGA artistică este alcătuită din KRAMAJIS sau serii de ASANA-e practicate ca o secvenţă fluidă. Pe lângă

aspectele menţionate la ”Yoga atletică”, aici se adaugă muzica, ţinuta, calităţile artistice naturale, eleganţa

generală, ritmul execuţiei şi ritmul respiraţiei. Secvenţa de ASANA-e este executată pe ritmul unei muzici

alese de concurent după criterii adecvate (bun gust). ASANA-ele sunt legate prin mişcări armonioase pentru

a trece din una în alta. Acestea ar trebui să fie cea mai scurtă mişcare care permite intrarea în asana următoare

într-un timp minim.

Câteva precizări privind termenii folosiţi: VINYASA, denumirea folosită pentru secvenţa de „yoga artistică”,

nu are nicio legătură cu semnificaţia tradiţională a acestui termen. În YOGA, prin VINYASA sunt desemnate

exerciţiile dinamice care implică o secvenţă de posturi executate cu o anumită sincronizare a respiraţiei.

Cel mai cunoscut exerciţiu yoghin de acest gen este Salutul Soarelui. Prin generalizare, în variantele vulgarizate

gen ”fitness” care s-au propagat în Occident în locul yogăi autentice, se practică secvenţe de posturi YOGA

simple, menţinute fiecare 1-2 minute (se numără respiraţiile) şi se trece dintr-o poziţie în alta. Aceste exerciţii

sunt recomandate începătorilor şi sunt popularizate ca metodă de fitness.

Noţiunea de KRAMIJI, de fapt derivă din aşa-numita metodă KRAMA care se aplică în special în rostirea

mantrelor lungi sau la incantarea imnurilor religioase. Se spune că acestea au efecte şi valenţe spirituale

numai dacă sunt incantate cu o adecvată intonaţie şi sincronizare a respiraţiei cu cuvintele rostite. Atât noţiunea

de VINYASA cât şi de KRAMA nu au nicio legătură cu executarea unui program artistic inspirat din posturile

yoghine. Acest gen de execuţie face să dispară eficienţa acestor posturi şi, din punct de vedere yoghin,

nu este altceva decât o execuţie eronată. Ideea cu ”yoga ritmică” seamănă niţel şi cu înotul sincron.

Pare simpatică ideea realizării unui progrămel artistic din combinarea unor posturi yoghine; putem 

savura în spectacole artistice acest gen de manifestări. Dar asta nu este YOGA!

Iată că între timp, cei de la MISA s-au sucit, iar ”progrămelul artistic din combinarea unor posturi yoghine

poate fi savurat ca yoga, și chiar servește la promovarea cursului de yoga de la MISA!

De fapt MISA a făcut acest compromis de multă vreme. Încă de pe vremea când Bivolaru se afla liber în țară

și făcea doar spiritualitate, afișele care anunță deschiderea noilor ani de curs sunt pline cu, citez de mai sus,

”posturi yoghine dificile, de obicei posturi foarte complicate şi contorsionate, care nu sunt deloc cele mai

importante posturi corporale yoghine” (foto1, foto2, foto3, foto4, foto5)! Care e rostul prezentării pe afișele

cursurilor a unor astfel de posturi, care nici măcar nu sunt predate la cursurile de yoga MISA? Datul în spectacol!

Un spectacol ce vrea să impresioneze și să atragă noi cursanți, care însă vor fi doar persoane superficiale,

deoarece sunt impresionate - citez -  ”doar de aspecte fizice și nu de cele spirituale”! Citând din nou, unde sunt

”aspiraţia, voinţa, curajul, înţelepciunea, detaşarea, iubirea, compasiunea, generozitatea, discernământul?! 

Ne putem imagina o fiinţă cu adevărat spirituală în lipsa iubirii? Şi cum vom estima iubirea?! După nivelul

de arcuire al colţului buzelor sau după privirea umedă şi visătoare?!” Sau după nivelul de arcuire ar trupurilor?

Sau poate după sincronizarea acestora?

Pe 25 martie 2026, MISA a creat prin interpuși care sunt cursanți străini, un canal de YouTube. Într-un clip

postat acolo se spune, citez (video):

Un alt detaliu vizual apare în utilizarea frecventă a scenelor care prezintă oameni îmbrăcați în haine similare,

executând mișcări de yoga în moduri sincronizate, într-un mediu semi-întunecat, lipsit de culoare și viață.

Aceste imagini nu provin de fapt din școala noastră de yoga. Au fost create în scop ilustrativ și nu sunt 

reprezentative pentru modul în care se practică yoga în comunitatea noastră sau pentru mediile în care o facem.

Interesant este că aceste scene apar în primul episod exact atunci când foștii membri își descriu experiențele

pozitive inițiale în școală. Felul în care interpretez aceste imagini este că modifică subtil și chiar subminează

mesajul acelor experiențe pozitive. În timp ce cuvintele vorbesc despre descoperire și inspirație, imaginile

sugerează orchestrație și conformitate mai degrabă decât alegere individuală și libertate.

 ”Aceste imagini nu provin de fapt din școala noastră de yoga și o subminează...”. Iată că măreața școală

nu doar că a creat scene similare, dar le și utilizează pentru promovarea imaginii ei la deschidere anilor cursuri

de yoga! Cum și-o face școala cu mâna ei...

Un alt aspect în care MISA s-a sucit, este cel al competițiilor. Concursurile de yoga - la început de Hatha Yoga,

apoi de ”yoga ezoterică integrală”, în care s-au adăugat întrebări din cursuri - există la MISA de multă vreme,

aproape de la începuturile organizației. 

Însă ideea de competiție nu era bine văzută. Citez din același articol expus mai sus, intitulat 

”Cine vrea să joace un meci de YOGA?”:

Tradiţia yoghină este foarte bogată şi variată. Tratate spirituale extrem de vechi pun bazele acestei ştiinţe

extrem de vaste şi complexe. În ciuda varietăţii, toate formele de YOGA sunt unitare şi toţi yoghinii au

foarte multe lucruri în comun. Una dintre cele mai remarcabile trăsături ale acestui sistem spiritual este

toleranţa, în sensul de deschidere şi lipsa dogmatismului – marii yoghini nu au afirmat niciodată că YOGA

este singura cale spirituală sau o singură formă de YOGA este cea mai bună pentru toţi oamenii, sau că ei

sunt singurii care pot să predea YOGA.

Despre competiţii, nici vorbă în tratatele yoghine sau în legende. În schimb, în timpurile moderne, competiţia

şi intoleranţa au fost instituţionalizate chiar şi în YOGA. [...] Este evident posibil să ne imaginăm nenumărate

moduri de a organiza concursuri de YOGA cu diferite probe şi modalităţi de punctare. Suntem perfect de acord

cu ideea că unele concursuri periodice pot să îi emuleze pe aspiranţi şi, mai ales, să le ofere nişte exemple

remarcabile. Ştim cu toţii că există concursuri nu numai în domeniul sportului, aşa cum există olimpiade de

matematică, fizică, literatură şi de asemenea concursuri în domeniul artistic… Dar nu suntem deloc de acord

cu ideea că în YOGA competiţia este o modalitate de atingere a desăvârşirii spirituale şi că aceste 

competiţii trebuie organizate ca şi cele sportive.

Într-un alt articol, intitulat ”YOGA sportivă, între nonsens şi contradicţie aberantă” spune (arhivă):

Competiţia ca scop şi mijloc în sine este în contradicţie cu esenţa YOGA

Însăşi ideea de competiţie este un nonsens în YOGA. Numai analizând semnificaţia celor două cuvinte 

ne dăm seama că ele sunt total incompatibile. Cuvântul ”competiţie” semnifică înfruntare, dispută sau 

rivalitate între două părţi pentru a obţine acelaşi avantaj sau întâietatea într-un domeniu.

Cuvântul YOGA provine din rădăcina sanscrită „jug” care înseamnă a uni, a împreuna, a fuziona, a pune

la unison. Nici urmă de luptă, de dispută, de rivalitate, deci de competiţie în YOGA.

Iar site-ul despre sport, înființat de cursanți ai MISA-ATMAN și intitulat ”The esoteric mysteries of sport”

(sport-revelations.org), anunțat cu surle și trâmbițe pe YE (link), despre care am vorbit aici pe blog (articol),

dar care însă a fost închis între timp (arhivă), spunea cândva, citez:

”Un aspect semnificativ este acela că marea majoritate a sporturilor de performanță trezesc și activează

egoismul și amplifică imperceptibil o competitivitate care se exacerbează. Practica yoga trezește virtuțile

morale, face posibilă experimentarea unei stări de interconectare și unitate esențială cu toate ființele

și întregul macrocosmos. Ea duce la diminuarea treptată și, în cele din urmă, la transcenderea ego-ului.”

(sursa)

Însă deși competițiile și spiritul de competiție exacerbează ego-ul, concursurile persistă la MISA. Mai nou,

a apărut și un ”Concurs de relatări despre Atributele Dumnezeiești”, citez (arhivă1, arhivă2):

Vă invităm să participați la un concurs de relatări pe tema ”Ce a însemnat pentru mine revelația dumnezeiască

referitoare la Atributele Dumnezeiești și cum m-a ajutat aceasta în realitate”. Aceste confesiuni sincere vor fi

trimise pe e-mail, specificând la subiect ”Pentru concursul de relatări”. Cele mai bune și mai semnificative

mărturii vor fi premiate cu 3 premii și 10 mențiuni. La acest concurs sunt acceptate și mărturii în limba engleză

din diferite țări în care este cunoscută revelația privind Atributele Dumnezeiești. Vă mulțumim anticipat pentru

relatările dvs. minunate!

Dacă la celelalte concursuri de yoga măcar există niște criterii de evaluare (corectitudinea execuției asanelor

sau a răspunsurilor la întrebări din curs), care vor fi criteriile în aprecierea acestor relatări? Gradul de lingușire

la adresa Ghidului spiritual? Care relatare menționează cuvântul ”dumnezeiesc” de cele mai multe ori

(de ex. Dumnezeiescul Atribut Dumnezeiesc al Dumnezeieștii Iubiri Dumnezeiești”)?

De altfel, anunțul sugerează clar ce fel de relatări se dorește să fie trimise, anticipându-se că acestea vor fi

exclusiv ”minunate”! Relatări de genul ”eu practic sistematic rezonanța cu Atributul Adevărului Dumnezeiesc,

dar mi-e greu să înțeleg cum voi îl promovați și, în același timp, mințiți de îngheață apele și vă contraziceți

în tot ce spuneți”, nu vor avea șanse să fie premiate, ci vor primi drept ”premiu” un ”răspuns” de la N. Catrina,

ce va conține din abundență epitete gen ”proști, prostălăi, imbecili, cretini, tâmpiți, idioți, larvari și demonici”.

În viziunea MISA, aceste concursuri nu amplifică ego-ul, ci dimpotrivă, îl reduc prin atitudinea de slăvire

și de ploconire în fața Ghidului, deci - vezi Doamne - amplifică de fapt starea de umilință. Ceea ce e adevărat

dintr-un punct de vedere, căci este o formă de umilire a adepților.

💡 Nu ai nevoie de cont! Poți comenta rapid ca oaspete (Guest) în DISQUS: introdu numele și bifează căsuța "I'd rather post as a guest" (Prefer să postez ca oaspete) sub câmpul de parolă.

💡 You don't need an account! You can quickly comment as a guest on DISQUS: enter your name and check the box "I'd rather post as a guest" under the password field.