Où sont les culottes? / Unde sunt chiloții?



Casa de filme MisaTV a produs o variantă proprie a serialului ”Où sont les victimes?”, coproducție franco-română

cu actori exclusiv români.

De data aceasta este vorba despre varianta oficială - aia ”corectă”, ”adevărul nud” pentru ochii opiniei publice 🔗 -

și nu improvizația filmată pe genunchi, fără acordul MISA, de către musiu directeur Adamesco, despre care se spune

că nu mai e cursant la MISA de ceva vreme.

Dar ce să vezi, varianta oficială diferă de varianta ”pirat”, pe ici pe colo, în punctele esențiale!

Trecem peste montajul dramatic, cu muzică de la Devași, peste filmările realizate în camere în care, în locul întrerupătorului

montat fix în mijlocul camerei, se află simboluri spirituale cu reale valențe artistice (yantre cu aspect de mandale),

mult mai potrivite (integrate) pentru o asemenea realizare cinematografică (”suntem susținuți de Marile Puteri Macrocosmice”).

Așa cum diavolul se ascunde în detalii, tot așa problemele apar atunci când se analizează în detaliu cele relatate și se compară

cu cele declarate în varianta neoficială.

Cea mai evidentă și notabilă diferență, foarte semnificativă, este cea privind ora declarată a raziilor.

În varianta oficială, mascații au intrat peste ”practicanții yoga” la ora 6 dimineața, în timp ce Răducu - cel care a povestit

evenimentele în varianta neoficială - spune clar că raziile au început la 9:30 dimineață, când toți erau în chiloți și dormeau,

așa cum șade bine unor autentici practicanți yoga.

Citat din prima variantă, neoficială:

”Descinderile au început pe undeva în jurul orei 9:30 dimineața, practic am fost asaltați de trupe de polițiști înarmați,

am fost luați din camere, mulți dintre noi dormeam la ora respectivă. În cazul meu, eu mă uitam la un film, aveam căștile de urechi.

Apoi am fost scoși cu toții din casă afară în curte, la temperaturi de unu-două grade,

mulți dintre noi erau îmbrăcați foarte sumar în chiloți, unii în pantaloni de casă, în tot cazul ținute foarte lejere”.

În varianta montată în studio, tanti prezentatoarea spune:

”Treziți la 6:00 dimineața, în urletele și zgomotele infernale făcute de mascații înarmați care le spărgeau, cu o râvnă

nejustificată, ușile de la camerele în care dormeau, cu toate că niciuna dintre ele nu era încuiată, au fost apoi ținuți

ore în șir în pijamale, afară, la temperaturi cu puțin peste 0°.”

Martor le evenimente Gh.L. întărește cele afirmate:

”...Și am stat de dimineață, de la ora 6:00, de când mi-au pus cătușele, până seara la ora 6:00”.

Sigur că 9 seamănă cu un 6 răsturnat, da' chiar așa?

În filmul lui Adamescu, Răducu povestește cu lux de amănunte cum l-au surprins mascații cu căștile pe urechi, în timp ce

se uita la un film. Cine se uită la filme în pat, la 6 dimineața, atunci când somnul te prinde mai tare?

Acum se poate înțelege de ce a fost făcut invizibil filmul lui musiu Adamesco după apariția unor comentarii nefavorabile pe acest blog 🔗:

filmul conținea amănunte jenante, precum cel al ”yoghinilor” care dorm la ora 9:30, de parcă ar fi lucrat toată noaptea,

plus celelalte afirmații contradictorii. Dar filmul acela a fost salvat și acum permite demascarea noilor minciuni ale MISA.

În ceea ce privește ținuta, afirmația cum că ”practicanții yoga” purtau pijamale, este la fel de neverosimilă.

În realitate, cursantul MISA nu poartă pijamale pentru somn, de fapt nu poartă nici măcar chiloți, și asta nu de ieri, de azi.

Însuși Gurul a afirmat într-o conferință recentă despre yoga nud următoarele:

”Astfel de ființe umane ar fi urgent necesar să își amintească faptul că, atunci când s-au născut, oricare dintre ele au ieșit

din yoni-ul mamei lor fiind nude. Cei inițiați cunosc de mii de ani că trupul fiecărei ființe umane funcționează

ca un sui generis ansamblu de antene ce sunt prezente la nivelul trupului, la nivelul pielii iar, atunci când trupul ființei umane

este complet nud, dispar implicit filtrele ce există și persistă de îndată ce trupul ființei umane respective este acoperit

– chiar și în mod sumar – cu nu contează ce veșminte.

Prin integrarea nudității totale, atunci când ființa umană abordează nu contează ce tehnici trupești specifice sistemului Hatha Yoga,

survin fenomene de rezonanță ocultă ce se manifestă optim de îndată ce lipsesc veșmintele de pe trup.

Efectele ce survin conferă un plus de 35 sau chiar 40% în ceea ce privește eficiența procedeelor sistemului Hatha Yoga

pe care le exersăm fiind nuzi.”

Din moment ce s-a ajuns ca tuturor cursanților MISA să li se indice să practice yoga nud în grup, cu atât mai mult acestora 

li s-a recomandat cu mult timp în urmă să fie nuzi cât mai multă vreme, mai ales în intimitate! Auzi bă, pijamale!

Poate purtau pe cap și scufii de alea lungi, de noapte, ca în filmele istorice franțuzești. Yoni-ul mamei lor de mincinoși!

S-au modificat de asemenea și distanțele la care au fost duși cei reținuți, în sensul că acestea au scăzut considerabil:

Citat din prima variantă, neoficială:

”Bineînțeles că acești bărbați au fost luați de acasă, realmente în chiloți; deși au insistat că vor să se îmbrace, nu le-a fost permis

acest lucru și practic au fost luați în chiloți, duși la Comisariatul din Nanterre, această instituție este pe undeva pe la vreo 50 de km. 

Există două cazuri când două persoane au fost duse la 80 de km de casa lor – nu este vorba de casa în care locuiam eu –

au fost duse la 80 de km de casa în care locuiau, la aceeași secție din Nanterre.

Deci în aceste condiții în care au fost audiate aproximativ 48 de ore, persoanele astea au fost lăsate la fel, în stradă, fără bani,

fără telefon, nu au putut să sune pe nimeni și practic, în speranța că se vor putea întâlni cu alte persoane, au mers pe jos 80 de km.

Evident este o distanță foarte mare și dificultatea cea mai mare constă în faptul că erau foarte sumar îmbrăcate, deci practic

au trebuit să parcurgă 80 km în chiloți, realmente în chiloți.”

După apariția comentariilor zeflemitoare de pe blog, manipulatorii de la MISA și-au dat și ei seama că povestea cu parcurgerea

pe jos a unor distanțe de 50 sau 80 de km, în chiloți, la zero grade, este neverosimilă, așa că au ajustat distanța, să pară credibilă.

Au luat numărul 80, au tăiat optul în două și a rezultat o distanță mai convenabilă pentru poveste.

Totuși, era mai bine să fi rămas distanța de 50 de km, care este  recomandată pentru efectul de avalanșă...

Un alt fapt evident: au dispărut chiloții! Unde sunt chiloții? La aceștia se face referire de nu mai puțin de 9 ori în prima variantă:

”Apoi am fost scoși cu toții din casă afară în curte, la temperaturi de unu-două grade, mulți dintre noi erau îmbrăcați foarte sumar

în chiloți, unii în pantaloni de casă, în tot cazul ținute foarte lejere. Acești bărbați au fost luați de acasă, realmente în chiloți;

deși au insistat că vor să se îmbrace, nu le-a fost permis acest lucru și practic au fost luați în chiloți.

Aceste persoane, în finalul audierilor, au fost scoase realmente din sediul Poliției în chiloți.

Ei practic n-au mai putut intra în casă și au rămas în chiloți în fața casei.

Era cam imposibil să fii în chiloți și să poți să te odihnești în condițiile alea.

Dificultatea cea mai mare constă în faptul că erau foarte sumar îmbrăcate, deci practic au trebuit să parcurgă 80 km în chiloți,

realmente în chiloți. Autoritățile franceze le-au lăsat pe unele fete pur și simplu în chiloți pe stradă.”

Acum, chiloții au dispărut, find înlocuiți cu pijamale. Să fi fost chestia cu chiloții o figură de stil?

Atunci de ce referirile la chiloți sunt însoțite - și întărite - mereu de expresii ca ”realmente”, ”practic”? ”Erau în chiloți, zău!”

Au considerat regizorii de la MisaTV că desele referiri la chiloți induc în mintea opiniei publice ideea neconvenabilă

că practicanții yoga de la MISA sunt niște destrăbălați, niște obsedați sexual?

Din exces de zel, tanti prezentatoarea mai dă din ea o ”misănească”:

”Au fost eliberați în plină noapte, fără bani în buzunar și fără posibilitatea de a putea comunica cu cineva, întrucât

telefoanele le fuseseră confiscate - nu tocmai legal - în timpul percheziției.”

Dacă reținerea telefoanelor este ”nu tocmai legală”, cum rămâne cu confiscarea, urmată de învelirea în folie metalică

și plasarea în seif-uri metalice, a telefoanelor femeilor care vin la Paris, invitées par Le Gourou?

Pentru a induce publicului fiori de groază pe șira spinării (Shushumna Nadi), dar și pentru a se victimiza și a atrage simpatie,

unul dintre martori relatează:

”M-a dus din clădirea în care eram, unde mi s-a luat interogatoriu, în altă clădire, foarte sumbră, era întuneric peste tot

și am intrat puțin... atunci mi s-a făcut foarte, foarte teamă, am zis:

Acuma, după ce mi-au luat interogatoriul ăsta, acuma să vezi că mă duce să mă bată, că n-au scos nimic de la mine,

acuma mă torturează, mă face să fac și să zic ceva.”

”Adică, mă-nțelegi, credeam că mă torturează; nu m-au torturat, dar dacă cineva a declarat ceva nașpa, de asta a făcut-o!

N-a fost așa, dar putea fi!”

La final - pentru că ultima impresie contează - filmul oficial caută să inducă în mintea privitorului ideea că acțiunile poliției franceze

sunt (co)ordonate - din umbră, evident - de către Oculta care îl tot amenință cu moartea pe Bivolaru, după care nu-l mai omoară,

ci îi oferă din ce în ce mai mulți bani.

Autorii montajului video se întreabă retoric ”De poliție, cine ne apără?”

Întrebarea mai corectă și mai ”cu miez” este: ”Cine ne mai scapă de justiție?”

Alături de întrebarea cu adevărat esențială, pe care o evită păpușarii de la MISA:

Ce (tot) caută în Franța azilantul suedez Gregorian Bivolaru, alături de o mulțime de cursanți și chiar membri MISA

(”Bănica Isterica”)?

PS. Așteptăm cu interes și mărturiile unora dintre femeile reținute ”în chiloți”. Prietenii știu de ce...

Pentru conformitate și pentru comparație, vizualizați transcrierile celor două ”producții”: varianta brută 🔗 și varianta ”coafată” 🔗