Numărul de ”consacrări necesare” la MISA a fost mărit la 7!



O nouă ”manifestare dumnezeiască” s-a petrecut la MISA: cică Dumnezeu i-ar fi revelat lui Bivolaru că înainte de realizarea unei acțiuni,

să se realizeze șapte consacrări succesive ale roadelor acesteia! ”Noua minune” a fost dezvăluită în relatarea unei cursante, ce a fost

postată pe site-ul oficial al MISA:

https://archive.ph/https://misa.yoga/cele-7-consacrari-o-calatorie-impreuna-cu-el-prin-viata/

citez:

”Am aflat prima dată despre această modalitate de a realiza 7 consacrări succesive de la un prieten, deoarece nu ascultasem conferinţa

în care s-a făcut revelaţia. [...] A doua zi l-am rugat să-mi repete și astfel am aflat că este chiar o revelație făcută de Dumnezeu lui Grieg.

[...] Ce m-a susținut, emulat şi impulsionat poate cel mai mult în punerea în practică a acestei revelații a fost promisiunea făcută de Dumnezeu

(promisiune care se regăsește în conferinţa nr. 23) că Dumnezeu vrea să ne răscumpere ființa, iar prețul pe care Îl cere este acesta

– să facem 7 consacrări. Este un minim efort pe care Dumnezeu ni-l cere, un timp pentru a realiza cele 7 consacrări. Promisiunea și darul

de a ne răscumpăra ființa au fost pentru mine copleșitoare, eliberatoare. Am simțit că am o mare șansă în această viaţă.”

Cu mii de ani în urmă, zeul Krishna a revelat necesitatea detașării de roadele acțiunilor și a oferirii acestora către Divin:

”Abandonează-ţi şi dăruieşte-ţi toate faptele tale Divinului”; ”Indiferent ce faci, fă totul detaşat ca pe o ofrandă adusă Mie.

Astfel vei fi eliberat de rezultatele bune sau rele care alcătuiesc lanţurile acţiunii egoiste”; ”Fă toate acţiunile tale detaşat,

numai pentru dragostea de Mine”.

Krishna vorbește așadar despre necesitatea oferirii roadelor acțiunii printr-o atitudine corespunzătoare: ”cu detașare, numai din dragoste

pentru Divin”, fără a vorbi despre o metodă concretă sau, altfel spus, o ”tehnică” și, cu atât mai puțin, de un ”răspuns al Divinului”.

După mii de ani de la aceste revelații, ”Dumnezeu” a devenit foarte nehotărât și inconsecvent căci, de-a lungul timpului,  i-a ”revelat lui Grieg”

vreo 7 variante ale procedeului de consacrare. Să le luăm în ordine crono-logică (căci de logică nu poate fi vorba!):

➤ 1. La începutul anilor 1990, ”Dumnezeu vine cu detalii tehnice” prin gura aurită a lui Aurolsson: se rostește o singură dată

o formulă specială de consacrare, urmată (sau nu, după caz) de ”răspunsul lui Dumnezeu” sub forma unui fior de energie

elevată ce coboară din creștet până în tălpi. Formula de consacrare este:

”Doamne Dumnezeule, Ție îți consacru și îți ofer aici și acum, în mod total și necondiționat, fructele acestei acțiuni ale mele”

(corect este ”acestei acțiuni a mea”, ”ale mele” este în acord cu pluralul, dar e vorba de o singură acțiune, nu poți consacra

mai multe acțiuni simultan, n.a.)

citat din conferința lui Bivolaru despre Consacrare, 1995 (text integral 🔗, audio 🔗):

În momentul în care noi dăruim fructele acţiunii pe care urmează să o facem lui Dumnezeu, vom simţi lăuntric o stare inefabilă

de comuniune, de încărcare cu un flux transcendent, extatic, care întotdeauna se manifestă în fiinţa noastră de sus în jos. 

Simţim cum intră prin creştet şi ne pătrunde, ne inundă şi face ca fiinţa noastră să fie inundată de acest flux de har, care este răspunsul

că ceea ce noi am oferit ca fruct, este acceptat de Dumnezeu. Această stare ne confirmă că această consacrare este rodnică

şi atunci noi suntem siguri că acţiunea pe care o vom face după aceea este inspirată de Dumnezeu, este susţinută de El, îi aparţine

în totalitate, noi fiind doar instrumentul prin care puterea lui Dumnezeu se manifestă.  Nu este totul că noi am zis:

"Doamne, îți dăruiesc fructele acţiunii mele de astăzi!". Nu este totul să consacrăm, ci să şi simţim că a fost acceptată consacrarea noastră,

e o stare lăuntrică, o reacţie inefabilă ce apare în mod clar şi indubitabil ca ceva înălţător, transfigurator, care ne îndumnezeieşte.

Doar în anumite cazuri ar fi fost necesară repetarea de mai multe ori a consacrării, citez din Consacrarea - 1995:

Întrebare: E posibil ca pentru o acţiune care deşi este integrată, noi să nu percepem răspunsul de la Divin?

Răspuns: Nu, este imposibil. Pentru a fi siguri, dacă aveţi unele dubii, că n-ați sesizat, mai faceţi încă de două ori, după ce ați făcut

prima consacrare. Şi dacă la toate aceste trei nu apare nici un răspuns, nici o reacţie înaltă, transfiguratoare, sublimă, atunci este clar

că nu există răspuns şi deci consacrarea noastră, deşi a fost făcută, Dumnzeu nu acceptă aceste fructe pe care noi vrem să i le oferim,

şi deci El nu ne susţine, acţiunea noastră nu este integrată în Dumnezeu.

În ceea ce privește durata unei consacrări, Bivolaru a spus în 1995, citez:

Aşa că, având în vedere că o consacrare nu vă ia mai mult de 4-5 minute - pentru acţiunile foarte importante - şi mai mult de un minut

pentru acţiuni care sunt mai secundare, merită să nu pierdeţi din vedere şi chiar să le faceţi.

Iar în ceea ce privește valabilitatea consacrării, aceste a mai spus, tot în 1995, citez:

Fructele îi aparţin Lui, atât cele care vor urma peste o oră, cât şi cele care vor urma peste 5 ani, 10 ani, 100 de ani, 200 de ani, 800 de ani;

toate aceste fructe sunt în totalitate ale Lui.

În fine, sunt descrise activările specifice:

Simpla activare a lui Sahashrara nu este suficientă ca să ne permitem să spunem că este răspunsul lui Dumneze, pentru că acest răspuns

nu se produce numai pe Sahashrara. El angrenează toţi centrii pornind din creștet [Sahashrara] şi până în Muladhara. 

Peste alți 20 de ani, în 2014, Bivolaru revine cu noi precizări:

➤ 2. Numărul de consacrări a crescut pentru a beneficia de efectele cumulative, dar a fost lăsat la latitudinea fiecăruia,

”fără însă să se exagereze” (”fie 3, fie 5, fie chiar 7, hai 10!”):

Atunci când realizăm fie 3, fie 5, fie chiar 7 consacrări pentru aceeași acțiune la care am primit încă de prima dată răspuns,

realizarea imediat după aceea a unei noi consacrări, face să apară efecte cumulative. Acest aspect este extraordinar de important. 

Dar vă rog să aveți în vedere să nu lunecați în exagerări ce nu-și au rostul, astfel încât să vă treziți că faceți 283 de consacrări și astfel

vor trece câteva ore. Un astfel de mod de a proceda este exagerat și nu trebuie să pierdem niciodată din vedere că acționând excesiv,

ne arătăm lacomi față de Dumnezeu. Dacă realizați după prima consacrare la care ați primit răspuns, o a doua, o a treia până la o a zecea

consacrare, adunați astfel, cumulați în universul vostru lăuntric totalitatea lor.

Ținem însă să precizăm că, atunci când la o consacrare a roadelor nu primiți deloc răspuns, atunci când Dumnezeu răspunde prin tăcere,

nu este cazul să puneți în aplicare ceea ce v-am revelat aici, pentru că dacă Dumnezeu ne-a spus NU, NU este NU și nu are rost

să ne milogim prostește, să facem apoi, în ciuda faptului că nu am primit niciun răspuns, o a doua consacrare, o a treia consacrare,

o a cincea consacrare sau chiar o a zecea consacrare, sperând în mod cretin că o să-L înduplecăm până la urmă pe Dumnezeu să spună DA.

E esențial să rețineți că deocamdată, în sfera planetei Pământ, este pentru prima dată când tainele consacrării roadelor lui Dumnezeu Tatăl

sunt dezvăluite într-o formă simplă, practică.

➤ 3. O precizare nouă foarte importantă este durata valabilității consacrării, ce părea fără limite după conferința din 1995:

Atunci când Dumnezeu ne-a răspuns în mod afirmativ la consacrarea roadelor pe care în prealabil am realizat-o, această consacrare este

întotdeauna, fără nicio excepție, valabilă timp de 24 de ore din momentul în care am primit răspuns afirmativ, constructiv, inefabil

la acea consacrare și putem fi siguri, putem fi absolut siguri că apoi, fără încetare, Dumnezeu ne susține.

Anterior, în 1995, după cum s-a arătat, Bivolaru afirmase că roadele îi aparțin lui Dumnezeu pentru totdeauna, chiar și peste sute de ani,

după o singură consacrare, iar acum roadele consacrării trebuiau oferite zilnic, consacrarea fiind valabilă numai 24 de ore!

➤ 4. S-a introdus o nouă etapă, preliminară:

Rostim lăuntric cu credință, într-un mod cât mai sincer, o scurtă rugă ce sună astfel: ”Doamne Dumnezeule, miluiește-mă!”

Este foarte bine să rostim această rugă de minim 21 de ori, iar pentru aceasta socotim apăsând ușor, rând pe rând, pe degetele

de la mâna stângă și, după ce am rostit de minim 21 de ori sau maxim de 27 de ori această rugă,  în finalul acestei scurte rugăciuni

rostim pe fundalul unei stări mult mai puternice de aspirație următoarea formulă fundamentală, citez: 

”Doamne Dumnezeule, Tată Ceresc, Ție îți dăruiesc aici și acum, în mod total și necondiționat, roadele acestei acțiuni.”

În 1995, răspunsul la consacrare însemna UN SINGUR FLUX fin de energie ce se revarsă din creștet până în tălpi, dar...

➤ 5. În 2014, Bivolaru a ”revelat” manifestarea a DOUĂ FLUXURI de energie:

Acel prim flux înainte mergător a energiei subtile sublime a Sacrului, este un prim val ce se revarsă de sus în jos, din creștetul capului

pe coloană și, în anumite cazuri, circulă liber până în tălpi, inclusiv. Apoi urmează alte energii subtile sublime, inefabile, ale anumitor

Atribute Dumnezeiești ce încep să coboare în ființa noastră, în universul nostru lăuntric, în trupul nostru, ce nu sunt de fiecare dată

aceleași și uneori ele curg pe urmele, ca să spunem așa, ale acelui prim flux, a acelui prim val înainte mergător.

Aceste două valuri, ce se succed în această ordine, sunt ceea ce am putea numi un răspuns afirmativ, iar starea ce se instalează

pe măsură ce atât acel prim val înainte mergător, cât și cel de-al doilea val, ce este constituit din combinația feluritelor energii

subtile sublime ale anumitor Atribute Dumnezeiești ce variază de la o consacrare la alta, nefiind niciodată aceeași combinație,

face să apară o stare copleșitoare.

Activările s-au redus însă, nu se mai petrec pe toți centrii de forță, ca în conferința din 1995:

Atunci când survine răspunsul, experiența ce apare în noi atunci când se revarsă din plin cel de al doilea val, face să apară o stare

nuanțată mai ales la nivelul cenților de forță, Sahasrara, Ajna chakra, Soma chakra, Vishuddha, Anahata și, ceva mai rar, Manipura chakra.

În 2015, Bivolaru revine cu detalii mai precise în ceea ce privește valabilitatea consacrării:

https://web.archive.org/web/20240227172639/https://yogaesoteric.net/unele-precizari-importante-cu-privire-la-consacrare/

Din punct de vedere ocult, efectele consacrării roadelor unei anumite acţiuni sunt valabile 24 de ore. 

Dacă depăşim 24 de ore şi acţiunea încă nu s-a încheiat, este necesar să facem din nou consacrarea.

Deoarece efectele unei consacrări sunt valabile numai pentru 24 de ore, atunci când începem o acţiune de lungă durată

(inclusiv un TAPAS, o tabără) vom face la început consacrarea roadelor pentru momentul începutului, dar vom relua zi de zi

consacrarea roadelor respectivei acţiuni care continuă (de ex. pentru TAPAS-ul zilnic)..

citez dintr-un articol de pe acest blog:

Ideea că ”valabilitatea consacrării durează cu exactitate 24 de ore din momentul realizării acesteia, nici mai mult, nici mai puțin”, 

apare ca fiind o găselniță a lui Bivolaru și dintr-un alt motiv: intervalul de exact 24 de ore nu are o semnificație ezoterică,

fiind vorba despre un interval de timp stabilit în mod artificial, din considerente practice.

Ziua reprezintă intervalul de timp care, fiind exprimat printr-un număr întreg de ore (24), este cel mai apropiat ca mărime de durata reală

a unei zile astronomice (ziua siderală) - 23 ore 56 de minute 4 secunde - adică durata unei rotații complete a Pământului în jurul axei sale.

Intervalul de exact 24 de ore este așadar ales convențional, din considerente pur practice și este exprimat în unități

- 24 ore x 60 minute x 60 secunde - ce pot fi măsurate ca atare doar cu ajutorul unor ceasuri mecanice sau electronice de precizie,

ce nu erau accesibile în vremurile antice de când datează tradiția spirituală ezoterică și spirituală milenară.

Regula ”să nu depășiți 24 de ore fie chiar și cu zece minute!” nu poate face parte din învățătura tradițională milenară, mai ales că,

până de curând, oamenii nu aveau posibilitatea să măsoare timpul cu asemenea precizie. 

Singurele repere certe erau răsăritul și apusul Soarelui pe vreme senină. În rest, timpul era ESTIMAT cu aproximație. 🔗

➤ 6. Ulterior, s-a introdus de către Bivolaru regula celor minim 3 consacrări consecutive:

Atunci când realizăm trei sau chiar mai multe consacrări pentru o aceeaşi acţiune dumnezeiesc integrată, la care am primit,

încă de prima dată răspuns, vor apărea efecte cumulative.

https://web.archive.org/web/20210927031356/https://misa.yoga/consacrarea/

O precizare stranie și totodată inutilă a fost aceea că ”acțiunea va fi realizată numai dacă se va primi un răspuns afirmativ

LA TOATE cele 3 consacrări succesive, de parcă Dumnezeu ar putea fi nehotărât sau inconsecvent!

Dacă nu apare răspunsul afirmativ încă de la prima consacrare, acțiunea respectivă trebuie să fie abandonată, căci ar fi aberant

să crezi că Dumnezeu, care vede dinainte ce va urma, se va răzgândi în privința răspunsului. Despre cazul în care nu se primește

deloc răspuns la consacrarea unei acțiuni, Bivolaru a afirmat că va putea fi reluată consacrarea doar după trecerea unui interval de timp

(pe care însă nu l-a specificat!)

Iar dacă apare un răspuns afirmativ încă de la prima consacrare, iarăși ar fi aberant să gândim că Dumnezeu se va răzgândi

și nu va răspunde la una din următoarele consacrări! De altfel aceasta este și ideea sugerată în pasajul ce tocmai a fost citat,

când se specifică, citez ”încă de prima dată răspuns”. Precizarea ilogică a lui Bivolaru arată că de fapt el este cel care a ticluit

în mod arbitrar, pe genunchi, ”regulile consacrării”, căci Dumnezeu nu este nicidecum ilogic și incoerent.

Înainte, când ”era suficientă” o singură consacrare, nu exista această problemă: era fie DA, fie NU.

Problema a apărut numai prin instituirea ”consacrărilor multiple”!

➤ 7. În prezent, după cum s-a arătat anterior, gura lui guru a instituit  regula celor 7 consacrări succesive, ca ”șansă providențială

pentru răscumpărarea ființei umane”.

În legătură cu toate acestea, se ridică un număr de întrebări firești și de aspecte problematice:

⍰ Prima întrebare este cum e posibil să existe o asemenea inconsecvență: ba o consacrare, ba trei, ba șapte?

Desigur, nu Dumnezeu e inconsecvent, ci cel care face ”revelații” care se desființează una pe alta!

⍰ O a doua întrebare este: asta înseamnă înălțare sufletească, să faci consacrări la normă, precum rugăciunile numărate

automat, pe mătănii (rozarii)? Dacă faci una singură nu este suficient? (numărul unu îl simbolizează pe Dumnezeu cel unic,

care este primul în toate). Dacă realizezi trei consacrări, este evocată și invocată Sfânta Treime.

Atunci dacă este atât de important simbolismul, de ce nu s-ar realiza 21 de consacrări, care cuprind ambele variante (3x7)?

La MISA nu se mai propovăduiește de mult spontaneitatea, totul a devenit ritualizat, etapizat, mecanizat!

Atunci ar fi cazul să se arunce la coș celelalte practici, despre care nu s-a spus că aduc ”răscumpărarea”!

⍰ O a treia întrebare este: abia acum, după 35 de ani, s-a revelat ”în sfârșit” metoda cea adevărată? 

Și atunci despre ce a fost vorba în toți acești ani? Au avut metodele aplicate o valoare mai mică?

⍰ Al patrulea semn de întrebare este NATURA DIFERITĂ a EFECTELOR consacrării. Din relatare, reiese faptul că Bivolaru

a descris efecte cu totul aparte ce survin în cazul realizării seriei de 7 consacrări, diferite de ceea ce a descris în anii anteriori.

Dar Eliberatul Bivolaru nu a resimțit toate acestea până acum? Citez:

Încă de la prima consacrare am fost copleșită de modul în care mi-a răspuns Dumnezeu. Apoi am simțit oglindirea lui Dumnezeu,

pe care Îl percepeam la nivelul lui Sahasrara în ființa mea și mai precis la nivelul inimii, în zona pieptului. 

Simţeam că mă îmbrățișează. S-a creat o stare de osmoză cu Dumnezeu, de îndumnezeire. Am perceput apoi acel ecou despre care

se vorbește în prezentare, ecou care m-a însoțit întreaga zi. Cred că niciodată nu m-am simțit mai aproape de Dumnezeu,

într-o comuniune mai directă cu El. 

Unde e fluxul de energie rafinată - menționat mereu ca fiind dovada supremă și dincolo de orice îndoială subiectivă a răspunsului afirmativ -

care cobora din creștet până în tălpi în primii ani, apoi din Sahasrara până în Muladhara în anii următori, după care fluxul s-a oprit undeva

pe la nivelul lui Manipura, fiind resimțit în două valuri, după alți ani? Acum a rămas o oglindire, un ecou? 

De la o senzație-tip, a devenit ”un ecou” care variază de la o consacrare la alta? 

În anul 1995, Bivolaru spunea că starea percepută prin răspunsul lui Dumnezeu durează câteva minute, citez:

Nu este totul să consacrăm, ci să şi simţim că a fost acceptată consacrarea noastră, este o stare lăuntrică ce ne îndumnezeieşte

pentru câteva fracţiuni de secundă sau chiar pentru minute în şir. 

Întrebare: Este suficient să facem consacrare şi să o menţinem apoi prin conştientizare?

Răspuns: Să ştiţi că nu poate fi menţinută consacrarea prin conştientizare pentru că ea, după ce primim răspunsul, se estompează

şi chiar dispare. După aceea, se manifestă din nou integrarea în cursul acţiunii. Sunt două aspecte distincte. 

Ba răspunsul se estompează și dispare după câteva minute, ba apare un ”ecou” care persistă o zi întreagă 

(exact o zi întreagă, nici mai puțin, dar nici mai mult de 24 decât ore, ca nu cumva să contrazică ”noua revelație a lui Bivolaru” 

despre valabilitatea de fix 24 de ore a consacrării, nici 10 minute în plus!) Vrăjeală!

⍰ O a cincea problemă este de natură practică: TIMPUL, problemă ridicată și de autoarea mesajului, citez:

Am observat că mai mulți colegi se lovesc de un obstacol – acela al timpului: că nu este timp pentru a face 7 consacrări

pentru cât mai multe dintre acțiunile noastre. Şi eu la rându-mi m-am confruntat cu aşa-zisa problemă a lipsei de timp.

Am aflat prima dată despre această modalitate de a realiza 7 consacrări succesive de la un prieten.

[...] Primul gând apărut atunci a fost că nu este timp şi aproape nici nu am vrut să-l ascult. 

Desigur că este o problemă deoarece, după cum s-a arătat anterior, Bivolaru a specificat în anul 1995 că, la consacrările pentru acțiuni

”mai secundare” durata unei consacrări este în jur de un minut, în timp ce pentru acțiunile foarte importante, este în jur de 4-5 minute.

Astfel, cele 7 consacrări ar ocupa 30-35 de minute. Mai trebuie adăugată și durata necesară rostirii prealabile de 21 până la 27 de ori

a formulei ”Doamne Dumnezeule miluiește-mă”, care însă a fost ”îngrășată” între timp căci, la acțiunea de ”consacrare a României și a

poporului român către Inima Imaculată a lui Dumnezeu Tatăl”, difuzată pe MisaTV, formula rostită de coordonatorul acțiunii este citez,

”Doamne Dumnezeule, Te implor cu iubire, cu credință în Tine și cu umilință, miluiește-mă după imensa compasiune a Ta”,

iar etapa corespunzătoare a durat 4 minute, ceea ce duce durata totală a celor 7 consacrări la 35-40 de minute, cât o meditație obișnuită!

 

Evident, problema ”s-a rezolvat” din condei, că doar de aceea a fost publicată ”relatarea” tocmai atunci când ”era nevoie de ea”!

Și ca să fie și mai convingătoare, cursanta a relatat și o ”minune” despre cum ar fi dispărut unele piedici după cele 7 consacrări!

Slugărnicia față de guru este atitudinea fundamentală la MISA! Citez:

Surprinderea mea a fost când am descoperit că ceea ce am trăit pas cu pas se regăsea în prezentare. Am înțeles atunci că fiecare cuvânt

care era cuprins în revelație era de fapt o revelație în sine și era ca un fel de etapizare a ceea ce urma să se petreacă.

Nu erau doar niște cuvinte, ci ascundeau etapele acestei revelații, a acestei modalități de a consacra de 7 ori.

Ceea ce nu realizează acești adepți care relatează ”miracole” ori de câte ori le este livrată o nouă ”revelație” este că, prin aceasta,

afirmă inferioritatea vechiului mod de a proceda, care le-a fost recomandat de către același mare creator de noi procedee spirituale

care le-a creat și pe cele anterioare, acum ”învechite și depășite”!

Când spui: ”Vai ce extraordinară este această nouă modalitate!”, automat spui ”Vai, ce diferență față de vechea modalitate”, adică

”Vai, ce slabă era vechea tehnică în comparație cu asta!” Dar ”vechea tehnică” a fost ”revelată” tot de Mereu Același și tot

la inspirația lui ”Dumnezeu”, de unde rezultă că ”Dumnezeu inovează și se perfecționează”, el care este deja perfect de la începuturi,

imuabil și neschimbător (Atribute Dumnezeiești!) De fapt se dovedește că acest ”Dumnezeu schimbător care se sucește mereu”

este chiar cel care inventează noi și noi gogoși, care se crede și se dă drept ”Dumnezeu”!

Citez în continuare:

Găseam o încântare să-I consacru lui Dumnezeu în această manieră (realizând 7 consacrări succesive) tot ceea ce îmi era drag.

Am ajuns ca în unele zile să realizez o oră, două ore, trei ore și chiar patru ore de consacrări, devenind aproape o sadhana în sine.

Consacrarea nu poate fi ”o sadhana în sine” căci după ce s-a realizat consacrarea unei acțiuni, acțiunea respectivă trebuie să fie înfăptuită,

altfel nu are sens consacrarea! 

Mai mult, această durată mare alocată doar consacrării, care presupune așadar realizarea unui mare număr de consacrări,

încalcă recomandarea făcută de mărețuil Ghid în 1995, când a spus, reamintesc:

Atunci când realizăm fie 3, fie 5, fie chiar 7 consacrări pentru aceeași acțiune la care am primit încă de prima dată răspuns,

realizarea imediat după aceea a unei noi consacrări, face să apară efecte cumulative. Acest aspect este extraordinar de important. 

Dar vă rog să aveți în vedere să nu lunecați în exagerări ce nu-și au rostul, astfel încât să vă treziți că faceți 283 de consacrări și astfel

vor trece câteva ore. Un astfel de mod de a proceda este exagerat și nu trebuie să pierdem niciodată din vedere că acționând excesiv,

ne arătăm lacomi față de Dumnezeu. 

Dacă această modalitate de a realiza consacrarea a ajuns o practică în sine, atunci când mai este timp pentru practica ”tradițională”?

Cum e să consumi timpul cu consacrarea unei acțiuni pe care nu o mai realizezi ulterior, pentru că nu mai ai timp sau o realizezi în fugă?

Consacri timp de 4 ore o ședință de Hatha Yoga care ajunge să dureze doar două ore tocmai din cauza consacrării?

Că tocmai veni vorba, iată cum se prezintă situația în cazul procedeului de Consacrare a României și a poporului român către Inima

cea Imaculată a lui Dumnezeu Tatăl:

⬧ rostirea rugii preliminare și a celor 7 consacrări ale acțiunii durează 15 minute

⬧ comuniunile ”pregătitoare” cu diferite zeități și entități durează 40 de minute

⬧ consacrarea propriu-zisă a țării și poporului, împreună cu răspunsul, durează 12 minute

⬧ conștientizarea efectelor acțiunii, 8 minute

⬧ manifestarea stării de recunoștință față de Dumnezeu Tatăl, 5 minute

La MISA, pregătirile și încheierea durează de 3 ori mai mult decât acțiunea efectivă (60/20)!

De ce nu se rămâne mai mult în ”stare”, pentru o mai bună fructificare?

Aceasta este una dintre sursele saturației spirituale: prea multe adaosuri! În loc să fii cât mai mult timp în comuniune efectivă cu Divinul,

mai mult te pregătești. E ca și cum te-ai pregăti 6 ore pentru o întâlnire care durează doar 2 ore!

citez:

La un moment dat m-am simțit vinovată, că poate greșesc, că nu mai am timp să fac nu știu câte acțiuni pentru că eu realizez

mai tot timpul consacrări. Atunci mi-am dat seama că noi numim ”acțiune” când acționăm doar fizic, concret, intens, susținut.

Mi-am amintit însă că [...] şi un gând produce consecințe, că și o atitudine produce consecințe. Și astfel noi acționăm fără să

fim conștienți că facem de fapt aceasta și drept urmare nu considerăm că este necesar să facem consacrare.

Păi atunci la ce să mai realizezi și alte practici? Realizezi doar ore întregi de consacrări, eventual fără să mai realizezi și acțiunile consacrate,

căci oricum se pare că consacrarea are efecte mai mari decât acțiunea în sine și este mai ușor de realizat, nu ai decât să stai confortabil

și să reciți o poezie...

citat:

Ce m-a susținut, emulat şi impulsionat poate cel mai mult în punerea în practică a acestei revelații a fost promisiunea făcută de Dumnezeu

(promisiune care se regăsește în conferinţa nr. 23) că Dumnezeu vrea să ne răscumpere ființa, iar prețul pe care Îl cere este acesta

– să facem 7 consacrări. Este un minim efort pe care Dumnezeu ni-l cere, un timp pentru a realiza cele 7 consacrări.

Promisiunea și darul de a ne răscumpăra ființa au fost pentru mine copleșitoare, eliberatoare. Am simțit că am o mare șansă

în această viaţă.

Așa sunt duși de nas cursanții MISA de 35 de ani încoace, cu promisiuni! Iar când promisiunile nu se îndeplinesc, pur și simplu apar

ALTE și ALTE PROMISIUNI! În acest fel, nu se mai termină niciodată!

Alte detalii despre consacrarea la MISA, în acest articol:

https://exmisa.blogspot.com/2024/06/consacrarea-la-bivolaru-o-premiera-cu.html

PS 1. La un moment dat, autoarea mesajului relatează, citez:

”S-a creat o stare de osmoză cu Dumnezeu, de îndumnezeire. Am perceput apoi acel ecou despre care se vorbește în prezentare,

ecou care m-a însoțit întreaga zi. Cred că niciodată nu m-am simțit mai aproape de Dumnezeu, într-o comuniune mai directă cu El.

Ca și cum nu era interpus nimic între noi. Când treceam de la o consacrare la alta, starea devenea tot mai intensă și mă absorbeam

din ce în ce mai puternic în mine, ca și cum dispăream complet din această lume și în același timp mă simțeam mai prezentă ca niciodată.

Datorită acestui mod intens, special de a percepe, am fost inspirată să realizez 7 consacrări și la alte acțiuni pe care urma să le încep, 

cum ar fi [...] relația mea de cuplu.”

Totul, până la plăcerea sexuală! La MISA, aceasta e mai apreciată chiar și decât îndumnezeirea! Respectiva vorbește despre

”ecoul care durează tot restul zilei” dar, în ciuda ”îndumnezeirii permanente în care este absorbită”, 

încă mai are dorințe sexuale!

De fapt, ”îndumnezeirea” de care vorbește este o stare de euforie. Dacă ar fi cu adevărat vorba de o absorbire în dumnezeire,

în momentul consacrării i-ar dispărea dorințele sexuale, care sunt  manifestarea unor instincte trupești! 

La fel este și cu ”maestrul” care pretinde că e eliberat dar, în loc să stea mai tot timpul în extazul comuniunii cu Dumnezeu, 

simte mereu nevoia să dea la pompe! Desigur, în acest fel el se ”sacrifică” pentru inițierea femeilor care nu i-au cerut asta și nici măcar

nu au știut ce urmează!

Astfel se dau de gol cei de la MISA cu relatările lor ticluite: orice ar face, orice ar spune, în cele din urmă tot la sexualitate se ajunge!

PS 2. Te pomenești că apariția celor 7 sori din China 🔗 are legătură cu cele 7 consacrări revelate de Bivolaru!