Twistedminds.orb



Motto: ”Nu mai vizionați documentarele despre MISA, vi le povestim noi!” - ATMAN

După pagina twistedmedia.org în limba engleză, destinată să găzduiască reacțiile la avalanșa de podcast-uri

și filme de după 28 noiembrie 2023, ce au ca subiect activitățile din cadrul federației ATMAN, organizația

și-a creat și un canal YouTube (TwistedMediaExposed) pe care a fost postat deja un prim videoclip intitulat 

”Investigație sau manipulare a publicului?” (video).

● citat:

Când te întâlnești cu un documentar ca acesta, reacția naturală este să te concentrezi asupra acuzațiilor în sine.

Sunt ele adevărate? Sunt ele false? Dar în această analiză, am abordat documentarul dintr-un unghi ușor diferit.

Întrebarea mea imediată cu privire la Twisted Yoga va fi ce tehnici narative sunt folosite pentru a modela înțelegerea

poveștii de către spectatori? Pentru că uneori, cel mai important aspect al unui documentar nu sunt doar faptele

pe care le prezintă, ci modul în care aceste fapte sunt organizate într-o narațiune. Și odată ce începem să privim

documentarul din această perspectivă, încep să apară niște tipare interesante.

comentariu: Incredibil: după ce începe, arătând corect care este atitudinea naturală cu care trebuie privit

un documentar - și anume de a discerne între adevărat și fals, care este de fapt atitudinea fundamentală 

pe care trebuie să o aibă orice ființă conștientă din această lume -  ”analistul” deraiază subit și anunță că 

va aborda documentarul dintr-un unghi ușor diferit! Adică nu din unghiul pe care tot el îl proclamă ca fiind

cel natural, ci din altul, care nu poate fi decât NENATURAL! Și este cât se poate de evident că respectivul

nu realizează câtuși de puțin că se contrazice pe sine! Nu știm dacă cel care apare pe ecran este chiar 

autorul acestei expuneri, căci el se mai încurcă uneori, ca și cum ar citi ceva ce îi este pus în față.

Într-un articol anterior, legat de tema celui de față, se arăta un fapt ciudat: deși pagina twistedmedia.org 

este scrisă în engleză, mesajul ce a însoțit anunțul deschiderii acestei noi pagini, expediat pe grupurile 

MISA, specifica faptul că pagina este creată ”împreună cu mai mulți colegi de la curs (atât din România,

cât și din străinătate - abroad)”, ceea ce indică o sursa românească. 

Dar de ce documentarul nu este privit cu atitudinea naturală, concentrându-se asupra acuzațiilor? 

Simplu, pentru că acestea nu le convin celor de la MISA/ATMAN! Dacă afirmațiile le-ar fi fost favorabile,

atunci le-ar fi evidențiat și s-ar fi concentrat doar pe acestea și nu pe altceva ce ar fi distras atenția. 

Dar cum afirmațiile le sunt nefavorabile, atunci ”este necesar” ca atenția să fie orientată spre alte direcții.

”Întrebarea este ce tehnici narative sunt folosite pentru a modela înțelegerea poveștii de către spectatori?”

Dar se poate ști dacă înțelegerea este ”modelată”, fără a viziona mai întâi documentarul? Logic că nu!

”Modelarea”, ”organizarea faptelor”, ”tiparele” și în general manipularea există doar dacă există neadevăruri

sau dacă faptele reale sunt extrase din context. Evident, analiza modului în care se face manipularea presupune

în primul rând prezentarea faptelor, ceea ce nu se face deloc în această prezentare. Dar CINEVA a vizionat

mai întâi filmul și a decis că nu este bine ca să fie analizate faptele, aducându-le astfel în atenția adepților, 

așa că acestea sunt trecute sub tăcere. Dar ascunderea faptelor nu este în sine o metodă de manipulare? 

Desigur că este, mai ales că permite continuarea și extinderea manipulării ! Dacă ascunzi faptele, poți spune

orice după aceea!

”Uneori, cel mai important aspect al unui documentar nu sunt doar faptele pe care le prezintă, ci modul

în care aceste fapte sunt organizate”. Oamenii naturali, după cum a spus și ”analistul” la început, sunt interesați

doar de fapte, dacă acestea sunt adevărate sau false. Pentru asta te uiți la un documentar, ca să te documentezi!

Cine se uită la un documentar pentru ”organizarea faptelor”? Doar criticii de film profesioniști sau cei care

caută modalități să abată atenția de la fapte. ”Odată ce începem să privim din această perspectivă, încep

să apară niște tipare interesante”. Odată ce îți pui ochelarii de cal, evident că perspectiva se schimbă, 

vezi doar în direcția dorită de cei interesați, adică interesați de tipare. Urmează, evident, abaterea atenției,

care se face după metoda ”sepia”, scuipând nori de cerneală (o ploaie de vorbe) după care se ascunde sepia.

● citat:

Pentru a înțelege cum este construită această poveste, putem analiza două lucruri. În primul rând - tehnicile

folosite pentru a construi narațiunea și, în al doilea rând - lucrurile care dispar din poveste. Cu alte cuvinte,

povestea este modelată nu doar de ceea ce i se arată spectatorului, ci și de ceea ce este omis în mod discret.

Am analizat modul în care documentarul modelează percepția prin ceea ce arată. Dar povestirea

funcționează și într-un alt mod. Funcționează și prin ceea ce nu este arătat. Ceea ce vedem ne modelează

înțelegerea, dar ceea ce nu vedem o modelează la fel de mult. Un exemplu se referă la ale cui voci le auzim

în documentar. Narațiunea se bazează în mare măsură pe mărturiile foștilor participanți care își descriu

experiențele în termeni negativi. Dar ceea ce spectatorii aud rareori sunt vocile oamenilor care rămân implicați

activ în practicile spirituale. Această absență este izbitoare, deoarece comunitatea include mii de participanți

din multe țări care continuă să practice aceste învățături în mod voluntar. Perspectiva lor lipsește în mare

parte din poveste. În acest moment, ne-am putea pune o întrebare simplă: dacă vrem să înțelegem o comunitate,

este suficient să auzim doar vocile celor care au părăsit-o și, mai precis, ale acelor puțini care au părăsit-o

și care, dintr-un motiv sau altul, au ajuns să se întoarcă împotriva ei? Sau trebuie să-i ascultăm și pe oamenii

care rămân acolo și care experimentează aceleași practici într-un mod complet diferit?

comentariu: ”Povestea este modelată [...] și de ceea ce este omis în mod discret.” Dar cine arată ce este omis

în mod discret? Evident nu documentarul, pentru că acesta nu poate arăta ceva ce nu conține! Atunci cine?

Tocmai autorul analizei - cine o fi acela - căci el a adus vorba despre ceva ce este omis! Iar acum poate spune

orice, chiar și fără legătură cu faptele din documentar, și devine evident că ”ceea ce este omis” reprezintă

tocmai acea versiune a faptelor opusă celei din documentar, favorabilă MISA, spusă chiar de cei de la MISA.

Iată cum se introduc în film fapte despre care filmul nu pomenește nimic.

Vocile celor rămași nu se aud în primul rând pentru că ei nu vorbesc. Simplii cursanți au fost avertizați să nu dea

declarații în absența celor din biroul de Presă al MISA, sub pretextul că le pot fi răstălmăcite cuvintele.

Desigur, există și motivul că ei ar putea să scape și ce nu trebuie (deși cei din conducerea MISA se dau de gol

ori de câte ori deschid gura!). În orice caz, cursanții sunt legați prin jurământul tăcerii și nu pot declara nimic

despre ceea ce se petrece cu adevărat în interiorul grupării. Dar nici cei din Biroul de Presă nu mai apar 

în ultimii ani în declarații filmate, ci doar trimit comunicate-șablon.

Referitor la relatările actualilor membri, acestea ar trebui să aibă legătură cu cele petrecute la Paris. Dar câți

dintre ei au fost martori la aceste fapte? Bărbații n-au ce povesti, căci n-au fost invitați de către guru la inițiere

sexuală, în timp ce iubitele lor le ascund faptul că au fost la guru la inițiere, fiind legate prin jurământ!

În orice caz, MISA evită orice fel de declarații la obiect și caută să schimbe subiectul, să îndrepte atenția

în partea opusă, așa că ar fi absolut ridicol ca, drept replică la cele afirmate în film, să apară cursanți declarând

ce minunat se simt ei în școală, fără nicio legătură cu ceea ce se prezintă în documentar.

  

● citat:

Permiteți-mi să menționez pe scurt câteva dintre tehnicile care apar în mod repetat în documentar. 

Prima este ceea ce am putea numi încadrare emoțională. Încă din primele minute, spectatorul este 

pregătit să se aștepte ca ceva întunecat și tulburător să fie dezvăluit. Tonul, muzica, montajul și alegerea

mărturiilor contribuie la impresie. Împreună, ele creează sentimentul că suntem pe cale să descoperim

un scandal ascuns. Și odată ce această încadrare emoțională a fost stabilită, tot ce urmează tinde să fie 

interpretat prin intermediul ei.[...] De-a lungul Twisted Yoga, muzica are un ton puternic, aproape anxios.

Chiar și atunci când oamenii vorbesc despre experiențe pozitive în școala de yoga, aceeași muzică este 

prezentă în fundal. Ea întărește constant sentimentul că ceva este în neregulă. Și fără a o spune vreodată

direct, imaginile și muzica împreună ne ghidează modul în care ne simțim în legătură cu ceea ce vedem. 

Ele sugerează în liniște ce este adevărat și ce nu, în cine ar trebui să avem încredere și de cine ar trebui să ne temem.

comentariu: ”Spectatorul este pregătit să se aștepte ca ceva întunecat și tulburător să fie dezvăluit”.

Păi exact asta urmează să fie dezvăluit: ceva întunecat și tulburător! Muzica trebuie să fie în acord

cu ceea ce este expus! Ce muzică era să pună, coruri de îngeri? Blamând muzica apăsătoare, autorul 

sugerează că, de dragul informării corecte, să fie pusă muzică liniștitoare. Asta ar conveni MISA, dar nu 

ar fi în acord cu subiectul filmului, ceea  ce ar constitui o manipulare, dar în celălalt sens! Subtiiil!

● citat:

A doua tehnică ar putea fi numită reîncadrare negativă. Mulți participanți la tradiția yoga își descriu practicile

în termeni pozitivi. Ei vorbesc despre meditație, disciplină și transformare spirituală. Acestea sunt experiențe

pe care practicienii înșiși le înțeleg ca elemente semnificative ale unei căi spirituale. În documentar, însă,

aceleași experiențe sunt adesea interpretate într-un mod foarte diferit. Practicile pe care practicienii le văd ca

metode spirituale, sunt prezentate în schimb ca mecanisme de influență sau control. Cu alte cuvinte, sensul

practicilor nu este explicat din interior. În schimb, sensul lor este redefinit în ceva negativ din exterior.

O altă formă de omisiune privește contextul spiritual. Multe dintre ideile și practicile discutate în documentar

aparțin unor tradiții spirituale îndelungate. Concepte precum devoțiunea, aspirația spirituală, renunțarea

la ego sau transfigurarea apar în multe tradiții din întreaga lume. Dar atunci când aceste idei sunt prezentate

fără contextul lor cultural și spiritual mai larg, ele pot părea cu ușurință ciudate sau tulburătoare. O practică

care are sens într-un cadru spiritual specific poate părea bizară atunci când este prezentată izolat. Și aceasta

nu este o relatare neutră, ci o formă de persuasiune, o formă care este cultivată activ în acest documentar.

comentariu: Exact acesta este subiectul documentarului: persoane care se înscriu la cursurile MISA/ATMAN 

crezând că e vorba de cursuri de yoga obișnuite, așa cum sunt prezentate public, dar au experiențe negative

legate de practici bizare, care n-au de a face cu yoga. Evident că percepția este diferită. MISA însăși pretinde

că este ”unică prin sinteza tradițiilor spirituale sub o formă contemporană”, ”se distinge de celelalte școli,

inclusiv de cele din India, prin deținerea cheilor ezoterice”, clamează ”revelarea în premieră planetară  a unor

taine spirituale, inclusiv a unui Noi Religii planetare care le va înlocui pe celelalte”, ba chiar a înregistrat

unele tehnici ca mărci proprii, așadar inventate de MISA (rezonanța, spirale, continența sexuală) și a editat

cărți inexistente pentru inocularea consumului de urină între parteneri. Filialele MISA au fost excluse din toate

federațiile internaționale de yoga, pentru că nu practică yoga. Este reinterpretat conceptul de karma yoga

ca muncă exclusiv în folosul organizației. Legământul de păstrare a secretului inițiatic este deformat ca jurământ

de păstrare a secretului asupra activităților, ce sună ca un auto-blestem, fiind o formă inedită de control mental.

Consacrarea devine o modalitate de renunțare la liberul arbitru. Inițierea în amorul tantric, realizat în mod

normal în cuplurile de iubiți, este transformat în pretext pentru ca gurul să întrețină acte sexuale cu adeptele. 

● citat:

O a treia tehnică operează prin intermediul imaginilor. Deoarece Twisted Yoga este un mediu vizual, 

imaginile joacă un rol puternic în modelarea percepției. Interviurile cu foști membri sunt de obicei 

filmate în medii calde și confortabile, cu iluminare difuză și medii calme. Spectatorul simte în mod 

natural că acestea sunt voci de încredere. Scenele legate de școala de yoga arată adesea foarte diferit. 

Clădirile sunt prezentate în spatele gardurilor sau porților, iar camerele par întunecate sau misterioase.

În multe scene, fețele practicanților sunt neclare. Și acest lucru s-ar putea să fi fost făcut din motive legale,

dar creează și un efect de distanțare. Persoanele care practică yoga par mai puțin ca indivizi recognoscibili

și mai mult ca figuri anonime în cadrul colectivului misterios.

comentariu: Așa arată în realitate clădirile MISA, înconjurate de garduri înalte din metal sau din material 

textil, terenuri acoperite cu prelate și plase de camuflaj, astfel încât nimic să nu se poată vedea sau filma.

Într-un reportaj din Cehia pe tema videochat-urilor de acolo, vecinii descriu prezența celor de la MISA:

”Ni s-a părut ciudat totul pentru că nu așa se comportă vecinii din zonă. Să-și acopere gardul cu material

textil până la o înălțime de doi metri și, în același timp, să acopere și zona din jurul piscinei. Erau genul

de oameni care se ascundeau”, a declarat unul dintre vecini unui reporter. (video, min1:sec57)

Ei se ascund și tot ei reclamă că sunt prezentați că au ceva de ascuns!

În presă este dintotdeauna obiceiul ca, în fotografii, fețele celor care nu au legătură cu articolele să fie blurate.

”Interviurile cu foști membri sunt de obicei filmate în medii calme și confortabile”. În schimb, nu avem 

de unde să știm în ce mediu ar fi apărut actualii membri, căci aceștia evită să apară în fața camerelor de filmat

într-un asemenea context, deci oricum nu există un termen de comparație! Dar tot ei reclamă că nu apar în film!

● citat:

Un alt detaliu vizual apare în utilizarea frecventă a scenelor care prezintă oameni îmbrăcați în haine similare,

executând mișcări de yoga în moduri sincronizate, într-un mediu semi-întunecat, lipsit de culoare și viață.

Aceste imagini nu provin de fapt din școala noastră de yoga. Au fost create în scop ilustrativ și nu sunt 

reprezentative pentru modul în care se practică yoga în comunitatea noastră sau pentru mediile în care o facem.

Interesant este că aceste scene apar în primul episod exact atunci când foștii membri își descriu experiențele

pozitive inițiale în școală. Felul în care interpretez aceste imagini este că modifică subtil și chiar subminează

mesajul acelor experiențe pozitive. În timp ce cuvintele vorbesc despre descoperire și inspirație, imaginile

sugerează orchestrație și conformitate mai degrabă decât alegere individuală și libertate.

comentariu:

E adevărat că imaginile din film prezentând ședințe de yoga, nu sunt caracteristice pentru MISA. Nu așa

se desfășoară ședințele de curs la sală. Totuși, și la sălile MISA se lucrează sincronizat, prin ședințe ghidate

de instructori, nu execută fiecare ce vrea și când vrea. Dar despre meditațiile în spirale ce durează ore întregi,

timp în care nu poți părăsi spiralele, cum rămâne? Propun ca MISA să difuzeze imagini de la retragerile de

Tantra, din timpul jocurilor de depășire al limitelor sexuale (video). Acelea respectă libertatea individuală? 

Controalele corporale la intrarea la activitățile secrete, pentru a împiedica înregistrarea, respectă libertatea

individuală? Dar jurămintele de păstrare a secretului la aceste activități? Dar solicitarea fotografiilor în costum

de baie la înscrierea pentru diverse activități?

● citat:

O a treia formă de omisiune se referă la ceea ce poate fi numit filtrarea cunoștințelor. În ultimele decenii,

s-a efectuat un volum considerabil de cercetări academice asupra noilor mișcări spirituale și asupra tradiției

yoga discutate în documentar. Cercetătorii au studiat cum funcționează astfel de comunități, de ce oamenii

li se alătură și cum își interpretează participanții experiențele. Mai multe studii au fost realizate de cercetători

academici renumiți și anchetatori contractați, concentrându-se în mod specific pe școala noastră de yoga.

Există, de asemenea, o lungă dezbatere academică despre teoriile manipulării psihologice. Dar această 

cercetare este aproape complet absentă din documentar. De ce? Deoarece acea cercetare pune în mod 

constant sub semnul întrebării presupunerile din spatele Twisted Yoga despre MISA, ATMAN etc.

Atunci când acest tip de cercetare este omis, oamenii care observă sunt induși în eroare. Ajung să creadă

că văd întregul adevăr, când de fapt văd doar o parte a poveștii.

comentariu: Bullshit! Ce treabă au ”cercetătorii” de birou cu ceea ce se petrece în secret în interiorul sectelor

pe care le apără în totală necunoștință de cauză? Ce fel de obiectivitate pot avea acești pretinși cercetători

care se referă la declarațiile victimelor (pe care le numesc ”apostate”) ca fiind ”povești de capă și spadă”?

 Ar fi totuși interesante poveștile lor de plată și șpagă! Recent, ”maestrul” Introvigne, într-un articol cu privire

la acest documentar, a confundat (voit sau nu) declarațiile unor victime, ajungând la niște concluzii false.

● citat:

Când privim din afară acest documentar anume, începem să vedem că nu este un caz izolat. Modele narative

similare apar și în alte producții media despre comunitățile spirituale. În fiecare caz, structura tinde să fie similară.

Mai întâi, o comunitate spirituală este prezentată prin mărturii dramatice, adesea pozitive, apoi practicile

sale sunt reinterpretate ca o formă de influență sau control și, în final, povestea culminează cu o narațiune

a expunerii. O consecință a acestui climat mediatic este că mulți practicieni devin reticenți în a vorbi cu jurnaliștii.

Se tem că vorbele lor vor fi scoase din context sau plasate într-o narațiune care le schimbă sensul. În mod ironic,

această tăcere este uneori interpretată ca o dovadă suplimentară că ceva trebuie ascuns.

comentarii: Modele narative despre secte sunt în mod firesc similare, deoarece în toate se petrece același

lucru: la început par ceva și ulterior se transformă în cu totul altceva! Începutul este întotdeauna pozitiv, și tocmai

de aceea căutătorul aderă la grupare, apoi la contactul cu cercul interior constată devierea față de ideea inițială.

Ideile generoase de la început sunt de fapt momeli. În realitate, cei din interior nu au avut niciodată de gând

să le respecte, scopul lor a fost dintotdeauna cu totul altul. Adepții au senzația că vorbele lor sunt deformate

de cei din afară, dar nu-și dau seama că din afară realitatea se vede pe dos față de cum o percep ei.

Frica de a vorbi este frica de ”dușmanul de afară” (”demoni”), sădită de lideri, dar este și frica de lideri, care

i-ar putea declara dușmani (demonici) dacă nu declară ”ceea ce trebuie”. Oricum la MISA  li se interzice

adepților să de a declarații înainte ca acestea să fie selectate și avizate de lideri.

● citat:

Așadar, de ce contează toate acestea? Contează deoarece narațiunile simplificate îngreunează înțelegerea

reală. Tradițiile spirituale sunt complexe. Acestea implică adesea practici neobișnuite și concepte nefamiliare.

Merită o examinare atentă și o dezbatere deschisă. Dar o înțelegere semnificativă devine dificilă atunci când

povestea este redusă la un singur cadru interpretativ. Pentru persoanele implicate, consecințele pot fi foarte

reale. Persoanele care practică pur și simplu meditația sau yoga pot descoperi brusc că drumul lor spiritual

este prezentat în mass-media ca o dovadă de manipulare. Pentru cei care și-au construit o parte importantă

a vieții în jurul acestor practici, acest lucru poate fi profund tulburător.

comentarii: Tulburarea adepților în fața oglindirii practicilor lor în mass-media sau în societate este reală,

dar nu este cauzată de mediul exterior, ci tocmai de imaginea răsturnată despre realitate din mintea lor.

Ei sunt pe dos, nu exteriorul. O dovadă este aceea că însăși comunitatea yoga internațională denunță

practicile pervertite din interiorul grupării, în timp ce liderii grupării declară că școala e unică în lume. 

Alteori șocul provine din impresia că, în interiorul grupului, adeptul trăiește într-o minciună, impresie

pe care el adesea refuză să o accepte și o respinge automat, pentru că așa este programat mental. 

Dar în adâncul sufletului, simte că a trăit într-o minciună, că și-a ratat viața și asta este tulburător.

● citat:

Imaginați-vă că cineva a realizat un documentar despre profesie, de exemplu, despre profesori, medici 

sau ingineri, și a construit întreaga poveste aproape exclusiv din interviuri cu oameni care nu numai că 

au părăsit acea profesie din cauza unor experiențe negative, dar s-au și întors împotriva ei. Sau imaginați-vă

un film despre căsătorie bazat doar pe interviuri cu oameni care au trecut prin divorțuri dureroase. 

Probabil am simți că lipsește ceva important din acea imagine. Înțelegerea oricărei activități umane 

necesită ascultarea mai multor părți ale poveștii. Înțelegerea unei comunități spirituale nu face excepție.

comentarii: Șmecher autorul analizei! Prin analogia cu o întreagă profesie sau cu instituția căsătoriei, el identifică

practica de la MISA cu yoga în ansamblu, ceea ce este fals. Tocmai, practica de la MISA are prea puțin de a face

cu yoga, de aceea relatarea experiențelor negative de la MISA nu afectează întreaga practică yoga. Este o problemă

de imagine pe moment, dar când oamenii vor înțelege că asta nu e yoga, comunitatea yoga în ansamblu va expulza

încă o dată MISA din aria sa (de data aceasta din punct de vedere moral, căci expulzarea efectivă s-a produs

în 2008). Autorul se înșeală și în ceea ce privește aprecierea cantitativă. El are impresia falsă că din MISA

au plecat doar câțiva care s-au întors împotrivă, dar care sunt foarte puțini în comparație cu cei care au rămas.

În realitate, așa cum s-a mai arătat aici, numărul celor care au fost cândva la cursurile MISA și apoi au plecat,

este mai mare decât al celor care sunt acum. Desigur nu toți au avut parte de experiențe abuzive, dar nici 

nu au fost încântați, din moment ce au părăsit gruparea.

Semnificativ este cazul fostei cursante Andrea din Suedia, care declară în documentar că școala de yoga 

a fost viața ei, că prima întâlnire cu Bivolaru a fost  o experiență care a împlinit-o, apoi s-a retras pentru că

a avut un copil căruia i s-a dedicat cu totul. Iată ce declară ea în episodul 3 al seriei:

Andrea:

Tot ce făceam era foarte legat de școală. A fost viața mea timp de câțiva ani. Apoi am început să mă întâlnesc

cu oameni din afara școlii, am întâlnit pe cineva și am avut un copil, așa că mi-am schimbat atenția. Am fost

destul de dezamăgită, pentru că nu exista prea multă înțelegere a faptului că viața cu un copil mic necesită

o uriașă dedicare și energie. Și m-am simțit complet abandonată. Mă dedicam cu toată inima maternității.

Și un prieten de-al meu (fost coleg de curs, n/a) m-a sunat și mi-a spus: ”Uite sunt câteva lucruri pe care

aș vrea să ți le împărtășesc”: Așa că prietenul meu a venit într-o seară și s-a așezat pe canapea și a început

să-mi povestească despre femei care au avut experiențe cu adevărat groaznice. Eu am intrat acolo pentru că

am vrut. Adică, chiar mi-am dorit. Așa că nu am simțit niciodată că trebuie să fac ceva împotriva propriei

mele voințe. A fost 100% alegerea mea. Dar, în același timp, exista o presiune profundă uriașă pentru mulți

oameni de a face lucruri împotriva lor înșiși, împotriva voinței lor și împotriva limitelor lor. Pentru că nu exista

acel sentiment de siguranță să spună ”de fapt, nu vreau să fac asta”.

De asemenea Ziggy, alt practicant dedicat, atunci când a aflat de experiența lui Ashleigh și apoi de cea a fostei

lui iubite, a părăsit școala. Nici el nu s-a simțit abuzat în cadrul grupului, dar când a aflat toate aceste experiențe

teribile, nu a ezitat în a se desprinde din sectă. Cum vor proceda cei care sunt încă înăuntru, când vor afla 

toate acestea? Bărbații își vor întreba iubitele (direct sau din priviri): ”Ai fost și tu la Grieg?” Cele care nu au fost,

vor răspunde ferm ”NU”, discuția se va încheia aici și probabil ei își vor vedea mai departe de drum, în sectă. 

Dintre cele care au fost, unele vor nega (căci se află sub jurământ), dar negarea lor va fi ”cu jumătate de gură”,

căci și adevărul din ele va fi acolo. Dacă iubiții lor sunt cât de cât evoluați sufletește și au măcar puțină empatie,

vor înțelege adevărul dincolo de negare și vor fi atinși în sufletul lor. Desigur, vor fi și mulți bărbați încântați

că au iubite ”inițiate” și se vor umfla în pene.

Însă celelalte dintre cele care au fost la ”inițiere” vor răspunde prin tăcere, pentru că nici nu pot să recunoască

fiind legate prin jurământ, dar nici nu pot să mintă, încălcând regula morală a adevărului din cauza ghidului

care, culmea, o promovează. Bărbații cu un minim de inteligență ar înțelege imediat că  răspunsul este ”DA”,

căci dacă ea nu ar fi fost la guru, ar fi zis din start, foarte ferm, adevărul: ”NU!”

Cele arătate sunt valabile și pentru eventualele discuții între colegele de curs ce pornesc de la aceeași întrebare:

”ai fost la Grieg” sau ”ai auzit de cineva care a fost?” Desigur, problema principală nu este dacă cineva a fost

sau nu la Grieg, ci dacă a fost sau nu abuzată. Despre asta este și ancheta din Franța. În orice caz, toate cele

care vor ascunde adevărul ar trebui să știe că sunt răspunzătoare moral atât pentru femeile care au căzut, cât

mai ales pentru cele care vor cădea victime mai târziu, precum și pentru bărbații pe care îi țin în întuneric

cu negarea sau cu tăcerea lor.

reporter: Crezi că el e un infractor, vinovat de aceste infracțiuni?

Andrea: Da, în sistemul meu. Și povestea e complicată. Dar, în cele din urmă, responsabilitatea se află... la el.

● citat:

O conversație mai sinceră despre comunitățile spirituale ar necesita o abordare diferită. Ar însemna ascultarea

unei game mai largi de voci, inclusiv pe cele ale practicienilor care rămân implicați activ. Ar însemna prezentarea

învățăturilor spirituale în contextul lor cultural și istoric mai larg. Ar însemna recunoașterea cercetărilor academice

care există deja pe aceste teme. O astfel de abordare ar putea produce o povestire mai puțin dramatică,

dar s-ar apropia mai mult de adevăratul scop al jurnalismului, acela de a ajuta oamenii să înțeleagă o lume

complexă și adesea complicată. Dacă nu înțelegem la ce ne uităm, dacă nu vedem contextul complet, atunci

judecățile noastre se vor baza pe o fundație foarte slabă. Și atunci când fundația este slabă, chiar și concluziile

puternice pot fi complet false.

comentarii: Ar vrea cei de la MISA/ATMAN producții mai puțin dramatice, eventual mass-media să preia pur și

simplu emisiunile de pe MisaTV, unde totul este dumnezeiesc și miroase a tămâie! Problema e că în camera

lui Bivolaru mirosea a sex. ”Recunoașterea cercetărilor academice” înseamnă de asemenea  preluarea imaginii

idilice zugrăvită de Introvigne, Fautre & Co, care și-au dat arama pe față prin respingerea a priori a narațiunilor

”apostaților” și îmbrățișarea fără rezerve a versiunilor MISA. Pe când un documentar Soteria International despre

venirea lui Mesia? Dar până atunci, toate producțiile media - din Finlanda, SUA, Germania, UK, Danemarca,

Suedia, Portugalia, create de jurnaliști care și-au propus să investigheze cazul MISA/ATMAN, toate au ajuns

la aceeași concluzie: SECTĂ!

În concluzie, deși acest video se declară fi un răspuns la documentarul ”Twisted Yoga”, în realitate evită subiectul

acestuia și face referire la producțiile critice la adresa MISA în general, urmărind parcă să împuște toți iepurii

dintr-un foc, odată pentru totdeauna. Însă evitarea subiectului documentarului și tentativa de a schimba subiectul

cu ceva mai general, trădează frica față de dezvăluirile acestuia, precum și lipsa contraargumentelor. În definitiv,

ca foști cursanți, știm din proprie experiență că cele expuse în acest documentar sunt reale, după cum au realizat

aceasta și unii care au fost cursanți până de curând și care s-au trezit când au aflat care este realitatea teribilă.

Dar dincolo de toate opiniile personale și dezbaterile, singurul lucru care contează este adevărul, susținut

de probe ce sunt dincolo de orice îndoială.

Am arătat care sunt argumentele împotriva acestei expuneri video care, în anumite privințe, se auto-desființează.

Autorul acesteia probabil își imaginează că a dat o mare lovitură propagandistică, dar uită că în clipa în care

declară că toată mass-media este distorsionată, se include pe sine împreună cu toate canalele media ale MISA,

că doar n-or fi ei singura excepție de pe planetă. Însă aceste aspecte prezentate nu sunt înțelese de adepții

ce continuă să rămână alături de sectă, iar acest lucru se vede din comentariile ce însoțesc videoclipul de pe

YouTube. În realitate, pentru ei este creat acest video analizat aici, care nu poate fi acceptat de oamenii normali,

pentru că fuge de întrebări și generalizează. Dar tot pentru ei este valabilă o zicere preferată a lui Bivolaru,

evident modificată de el: ”Uneori oamenii se împiedică de adevăr, dar numai cei proști se ridică imediat

și merg indiferenți mai departe.” Pentru acești adepți complet orbi, iată un set de întrebări pe care ar trebui

în mod natural să și le pună, mai ales că acestea au fost selecționate astfel încât să nu depindă de afirmațiile

victimelor din documentar, afirmații pe care ei le resping din start pentru că ”documentarul este distorsionat”:

- cum explicați că Bivolaru s-a stabilit în Franța, singura țară ce are legislație cu privire la abuzul din secte?

- cum explicați că Bivolaru s-a reîntors în Franța, deși mai fusese arestat acolo și apoi extrădat?

- cum explicați că Bivolaru a fost arestat în Franța, deși el a lăsat mereu să se înțeleagă că s-ar afla în Suedia?

- cum explicați că Bivolaru a recunoscut unele aspecte ale faptelor de care e acuzat, cum ar fi: femeile aduse

cu ochii acoperiți, întreținerea de acte sexuale cu ele, reținerea actelor și telefoanelor, existența bolurilor cu urină?

- cum explicați că aceste aspecte fuseseră declarate de către victime cu mult înainte de a fi constatate în anchetă?

- cum explicați că la Bivolaru au fost aduse doar femei?

- cum au intrat acestea în legătură cu el sau cum au ajuns la el, din moment ce atât adresa lui fizică, cât și cea

electronică, erau secrete, pentru că ascundea de poliție?

- cum interpretați declarația Mirandei de după ”inițierea sexuală”, ce a fost prezentată inclusiv pe MisaTV?

- cum explicați acceptarea la ”inițierea sexuală” a unor femei ”nepregătite”, ezitante (care l-au reclamat apoi

la poliție), în condițiile obligativității realizării consacrării și a perceperii răspunsului afirmativ la consacrare? 

- cum vă explicați reînnoirea mandatului de arest preventiv la fiecare patru luni, de fiecare dată de către o altă

instanță, în condițiile în care au trecut deja peste doi ani de la arestare?

- cum explicați retragerea de către Suedia a azilului politic, acordat anterior lui Bivolaru?

- cum explicați că, în ciuda atâtor semne de întrebare, unele privind încălcarea principiilor morale chiar de

către Gregorian Bivolaru, încă mai aveți încredere în el și în MISA?