Yoga Twisted... and Misted!



Așadar, a avut loc și lansarea filmului mult așteptat ”Twisted Yoga”, difuzat de platforma de streaming AppleTV,

care a adus din nou în atenția întregii lumi fenomenul sectar MISA/ATMAN. Aceasta vine după peste un deceniu

de ”secetă” în domeniul producțiilor vizuale despre sectă (după cele două  documentare de televiziune finlandeze

intitulate ”The dark side of a tantric cult” și ”The call of  tantric guru” (link), respectiv documentarul danez în două

părți, intitulat ”Sekten?”, tot din 2013 (link). În acest interval de absență a producțiilor video, se remarcă totuși

documentarul (Un)wel - Tantric Sex (2020, Netflix), despre Swami Vivekananda Saraswati aka Narcis Tarcău, 

fostul discipol al lui Bivolaru care a copiat atât năravurile gurului său, cât și organizația acestuia.

Apariția acestui documentar este un eveniment de salutat, chiar era nevoie de așa ceva deoarece cantitatea și

calitatea producțiilor vizuale cu impact mondial despre sectă sunt insuficiente în raport cu extinderea, propaganda

exterioară, dar și secretomania din cadrul acesteia. Pentru cineva care nu cunoaște subiectul, Twisted Yoga este

un documentar plin de informații și totodată un avertisment binevenit. E adevărat însă că pentru un cunoscător,

mai ales dacă este fost cursant, nu aduce multe lucruri noi. Este un documentar pentru publicul larg, dar necesar.

În continuare, subliniez câteva idei principale ale documentarului, cu plusuri și minusuri.

➤ APARENȚELE EXTERIOARE: SEMNALE de ALARMĂ

Privind din afară, pentru cineva care vine pentru prima oară în contact cu școala MISA/ATMAN, aceasta

nu are aparența unei structuri sau a unei secte. Cursurile includ lecții obișnuite de yoga la sală, ce au loc

săptămânal, susținute de profesori care par a fi pe cont propriu și nimic nu lasă să se întrevadă că au în spate

o structură piramidală, având în frunte un lider. În film se arată că școala MISA/ATMAN se distinge de celelalte

prin cantitatea și consistența informațiilor noi prezentate la cursuri, ceea ce face ca tehnicile să aibă efecte

imediate și puternice. Asta îi determină pe cei mai mulți să intre și apoi să continue la cursurile acestei școli.

În documentar, se arată că aceste cursuri oferă învățături din mai toate sistemele existente, după principiul

”avem de toate, la noi găsiți orice și numai la noi”. Acesta e unul din punctele de atracție, dar ar trebui să fie

și primul semnal de alarmă. Oferta atotcuprinzătoare este tentantă la supermarket, dar este bizară în spiritualitate.

Cum sună ca un instructor de arte marțiale să dea lecții de kung fu, aiki-do, capoeira, judo, lupte greco-romane

și box în același curs? Fiecare maestru spiritual vine de pe un anumit sistem, în care a fost inițiat de maestrul lui,

nu a supt simultan de la mai multe vaci. Era de înțeles o școală ce reunește mai multe sisteme, fiecare sistem

de yoga în parte fiind predat de un profesor specializat, iar fiecare cursant alegându-și sistemul și maestrul.

Dar ca în cadrul aceluiași curs să existe toate sistemele, predate de un singur maestru sau profesor, așa ceva

este anormal. MISA chiar se laudă cu acestă ”sinteză creatoare a tuturor tradițiilor spirituale” (sursa), spunând că

acesta este unul din aspectele ce ”îi conferă unicitate și autenticitate”. Din păcate, realizatorii documentarului

nu sesizează contradicția dintre unicitate și tradițional. De asemenea, acesta era momentul potrivit de a include

în documentar un apel imperativ către cei care caută cursuri de yoga: ”Fiți foarte circumspecți, nu vă lăsați

tentați de oferte, verificați cursul sau școala, verificați profesorii și acreditările!” Dacă e vorba de o școală, 

rețea de școli sau federație, mare atenție, e o structură cu o conducere care nu se află la vedere! Mare atenție

la titulatura de școală spirituală sau ezoterică. Dacă în plus mai e și integrală, atunci sigur e de la MISA/ATMAN! 

Cel mai sigur este un curs independent, cu profesori puțini, unde acreditările și responsabilitățile să fie clare, care

care eventual a aderat la o asociație profesională sau federație din domeniu, dar esențial este să fie independent.

Chiar și așa, verificați competența și review-urile! Dacă se promite o evoluție certă și rapidă, plecați imediat,

sigur e reclamă falsă!

 

Consistența și eficiența doctrinei MISA vin din faptul că este o compilație, o sinteză din surse de calitate.

Este un plagiat fără citarea surselor! Dacă realizatorii ar fi cercetat și arătat sursele cursurilor lui Bivolaru (link),

poate că s-ar fi sesizat cineva din școlile a căror învățătură e plagiată cu nerușinare (Bihar School of Yoga,

școala lui van Lysebeth, editurile etc). Un proces internațional împotriva școlilor MISA/ATMAN prin care

acestora să li se interzică pe cale legală să se mai folosească de aceste materiale plagiate, ar fi o măsură 

necesară și eficientă în a le reduce atractivitatea. 

În fine, una dintre fostele cursante declară că, atunci când s-a înscris la Tara Yoga UK, cursul ajunsese la anul 20.

Iar numărătoarea continuă, fără să dea vreun semn de încheiere. Unde s-a mai auzit de un curs de 20 de ani?

Cel din România a ajuns la anul 37! Din nou, MISA se laudă că școala a fost propusă pentru Cartea Recordurilor

(link) și acest fapt nu sare nimănui în ochi, iar ceea ce rămâne este că e vorba de o școală cool unde se găsește

tot ce ți-ai putea dori. Mai lipsea să se spună ”hai și noi!”

➤ În INTERIOR: ALARMA URLĂ!

Odată ce intră, atras de vitrina multicoloră a MISA, novicele constată că înăuntru se găsesc și lucruri care

nu apar pe afișul de la intrare, de exemplu ceea ce în film se numesc ”activități extracurriculare”. Dintre acestea, 

cele mai cunoscute sunt taberele de yoga unde, pentru a fi acceptați, cursanților li se solicită fotografii recente

în costum de baie, ”pentru vizualizarea aurei”. În documentar este subliniată ciudățenia acestei solicitări prin care

se pretinde că aura nu poate fi văzută dacă trupul este acoperit cu haine, și totodată este subliniat sentimentul

de disconfort produs de încredințarea către necunoscuți a unor fotografii intime, într-o lume care proclamă

protecția datelor personale, totuși cursanții se conformează fără să crâcnească.

Dar există și activități la care nu au acces toți cursanții, unde participarea este condiționată de depunerea 

unor jurăminte pe sănătatea și evoluția spirituală proprie, iar cursanților li se cere să jure că nu vor dezvălui

nimic din ceea ce văd sau află, înainte de a ști la ce urmează să ia parte. Mai mult, ceea ce se petrece acolo

nu poate fi dezvăluit nici măcar celorlalți colegi cursanți, care nu participă la aceste activități secrete.  

Este vorba despre grupurile de shakti, orgiile sexuale și urinare, retreat-urile, ritualurile secrete. În film sunt 

difuzate secvențe regizate, deși există și imagini reale, de la ritualuri de adorație a zeităților și a gurului.

Este descrisă o întâlnire de la grupurile de femei, unde se practică sex între femei și băutul urinei colectate

de la toate participantele. Un asemenea ritual descris în film este numit ”integrare”, care este o ”sui-generis”

orgie colectivă a femeilor, în care ”conexiunea spirituală” este realizată la nivelul manifestărilor instinctuale

și a consumului reciproc al fluidelor corporale:

[ep.1 min32:sec34] Ashleigh: Și apoi au început să vorbească despre tehnica de utilizare a urinei, pe care 

au numit-o Elixirul Auriu. Adică se face schimb se face schimb de urină, după cel puțin 45 de minute de 

amor, astfel încât aceasta să fie apoi ”încărcată”. Și așa se presupune că integrezi calitățile partenerului.

Este genul suprem de conexiune și apropiere, pentru că bei și integrezi aceste calități ale partenerului tău. 

Eu... nu vroiam. Și am intrat în cameră, totul era un fel de ritual. Și apoi a fost doar o orgie. A fost doar o mare

orgie a tuturor acestor femei. Fără bărbați. Și eu doar am stat acolo, privind, într-un fel de postură meditativă

și pur și simplu am observat. Și apoi au început să dea un bol unul alteia și toate au urinat împreună în bol.

Și apoi îl îmbuteliază ulterior în fiole mici, astfel încât să poată pune câteva picături în apă, astfel încât să

poată continua să-i integreze calitățile. Eu păream singura care nu voia. Dar am raționat așa:

"Ei bine, n-am evoluat destul. Poate într-o zi voi fi. Încă n-am ajuns acolo." 

Miranda: Când am făcut asta prima dată, mi s-a făcut greață. Am avut un moment în care m-am gândit: 

"Ce fac?" Era ciudat, însă avea și un sentiment de iubire, acceptare, la un nivel foarte profund”.

Ashleigh: Dar cred că și eu alimentam și mă țineam prizonieră de rușine pentru că nu reușeam să mă implic.

reporter: Deci ai fi vrut să fi reușit?

Ashleigh: Aș fi vrut să fi vrut. Aș fi vrut să vreau.

[ep.2 min00:sec27]

Andrea: A fost atât de frumos să fac parte din frăția femeilor. Am promis să nu divulg nimic.

Realizatorii documentarului susțin că și-au propus să nu cadă în capcana senzaționalismului ieftin și

au ținut frâna apăsată în ce privește orgiile sexuale și urofile. Totuși despre asta este MISA: sexualitate 

deșănțată și pervertită, la un nivel nemaivăzut altundeva, ce le este băgată pe gât adepților până la refuz! 

(articol)

Este prezentat concursul Miss Shakti, activitatea de maxim interes din cadrul taberelor de vară, prin care

cursanții vin în contact cu învățătura esențială de la MISA, sexualitatea tantrică cu continență, ce este însă

foarte puțin expusă în cursuri și într-o anumită măsură pe paginile MISA, în ce privește principiile de bază. 

Însă modalitățile concrete de punere în practică sunt aflate doar în grupurile secrete, care exercită astfel 

o mare atracție asupra cursanților și îi determină să-și dorească să participe. Prin regia de la spectacolele 

și concursurile de Miss Shakti, cursanților li se arată care ar trebui să fie atitudinea ”corectă” din punct 

de vedere spiritual: ”deschiderea erotică”. Totuși, nu sunt difuzate scenele de sex simulat pe scenă deși 

există la dispoziție fotografiile din presă (link) și nu se vorbește despre ”proba secretă”, deși există

filmele produse și vândute de MISA (link). Dacă sunt prezentate doar aspecte edulcorate, riscul este 

aruncarea în derizoriu (”hai că nu e mare lucru, doar exagerări”) Ar fi trebuit prezentate și aceste 

”producții” specifice MISA, ca avertisment pentru cei care, eventual, cochetează cu ideea de a vedea 

cum e la cursurile sectei, atrași de ”efectele imediate” și de tantra.

”Activitățile extracurriclare” reprezintă adevărata problemă la MISA/ATMAN, acolo sunt (a)trase femeile

în abisul depravării și al exploatării sexuale. În această direcție, apare o altă lipsă a documentarului: 

lipsa oricărei referiri la retragerile de ”depășire a limitelor”, adică activitățile-surpriză de la întâlnirile 

secrete ale sectei, care au fost atât de bine surprinse în podcast-ul de la BBC (”Bad Guru”), în cel danez 

(”Drumul spre paradis”) și în cel suedez (”Secta Yoga”) și pentru care există și o dovadă video (link).

Pentru că, dacă în cazul celorlalte acțiuni, cei care participă știu dinainte la ce iau parte, în cazul întâlnirilor

de ”depășire a limitelor” activitățile sunt destinate ”să ia prin surprindere ego-ul”, iar unii participanți 

trăiesc stări de disconfort, pe care le consideră chiar abuzive.

Totuși este salutar faptul că filmul expune publicului larg acest semnal de alarmă al acțiunilor de la MISA

ce este reprezentat de jurămintele de păstrare a tăcerii care preced activitățile abuzive, înainte de a se ști

ce presupun acestea, ceea ce face ca participarea să poată fi evitată în ultimul moment de către cei avertizați.

O altă bilă albă pentru documentar este demascarea activităților de videochat porno ale sectei.

O întrebare care apare firesc în mintea celor care urmăresc documentarul este ce anume le determină pe aceste

femei să accepte să ia parte la astfel de acțiuni abuzive pentru ele și la care n-ar participa în mod obișnuit.

➤ PRESIUNEA COLECTIVĂ

La MISA, îndoctrinarea adepților de către liderii sectei este doar un aspect al problemei. Pentru că ființa umană

are tendința de a respinge presiunea ce vine asupra ei din partea oricărui fel de autoritate, îndoctrinarea de tip

sectar nu ar fi eficientă fără contribuția celorlalți membri care se află pe același nivel. E mai dificil să-l accepți

pe unul care caută să-și impună voința asupra celorlalți în interes personal, în schimb este mult mai ușor 

să accepți aceeași impunere atunci când ceilalți din jur o acceptă, căci atunci pare că impunerea vine de la ei

și pare un interes general. În acest sens se înscrie și ideea prezentată în film că mulți ajung să adere la secte

fiind atrași în interiorul acestora de către prieteni sau cunoscuți.

Presiunea colectivă nu se manifestă întotdeauna în varianta hard, ca o intervenție a grupului împotriva celui

care ”este altfel”, ci adesea în varianta soft, adică acceptarea ce vine din partea unui membru al grupului care

nu dorește să pară altfel decât grupul și nu vrea să se auto-excludă mai degrabă decât să fie exclus. De aceea,

presiunea colectivă ce vine pe fondul aspirației individului de a fi acceptat de grup (”spiritul de turmă”) este

atât de eficientă. Iar la MISA, preocuparea cursantului de a fi în pas cu ”grupul spiritual”, de a fi ”deschis”

și de a nu părea ”blocat și închistat”, e ”macrocosmică”.

În acest sens, cursanților li se induce ideea că trebuie să participe la toate activitățile școlii, dar mai ales la cele

din afara cursurilor de yoga obișnuite, la grupurile speciale unde se dau ”adevăratele cunoștințe și inițieri”.

Foarte importantă este participarea la taberele principale, unde se manifestă cel mai puternic și mai evident

îndoctrinarea colectivă, iar cursanților le este inoculată ideea că trebuie să facă sacrificii pentru a participa

la tabere. În film, Ashleigh arată că, neavând mijloace materiale pentru a participa la tabăra de vară pe cont

propriu, a făcut o cerere către guru de a fi acceptată la Viluță, unde cazarea era gratuită. Astfel, fără să știe,

ea a căzut în capcana acestuia. Fără acea scrisoare, poate că nu ar fi intrat atât de timpuriu în atenția acestuia.

Pe de altă parte, faptul că era novice și nu fusese îndoctrinată destul, a făcut-o să nu-i accepte inițierea sexuală.

De asemenea, un fapt ce este sugerat în film, dar care nu este îndeajuns de mult subliniat, deși este o concluzie

importantă, este acela că victimele s-au hotărât să vorbească public și să acționeze judiciar după ce Ashleigh

a ieșit public, pentru prima dată. Odată ce prima a avut curajul să facă primul pas, a fost mult mai ușor

pentru celelalte. De ce tocmai ea? Pentru că ea a refuzat întâlnirea și, prin urmare, nu a fost abuzată

sexual, deci la ea sentimentul rușinii nu a existat, deși a fost serios zguduită psihic și a avut nevoie de ajutor

de specialitate. A fost susținută de gândul că a făcut ceea ce trebuia și, de îndată ce își revine și se întărește

psihic, mai trebuie să facă ceva: să oprească această nenorocire, pentru a le salva pe celelalte fete și mai ales

pentru ca celelalte, care încă nu au căzut pradă monstrului cu chip de sfânt, să fie avertizate. Ashleigh este

cea care de la care a pornit totul. Desigur, Agnes a vorbit despre toate acestea cu douăzeci de ani mai înainte,

dar faptul că mărturia ei a apărut într-un proces care s-a încheiat fără condamnări, într-o țară coruptă dominată

de nepăsare și indolență, sensibilă doar la bârfă, scandal și senzațional, a acoperit-o în timp cu un val al uitării.

Rezultă că sentimentul rușinii, pe care le trăiesc cele abuzate, mai ales pentru că se gândesc că au fost slabe

și au cedat, le oprește pe femei să acționeze și să demaște ororile trăite (a se vedea cazul #MeToo). 

Dezaxatul abuzator știe asta și amplifică acest sentiment al rușinii, punându-le pe fete ca să filmeze acea

declarație-tip de după ”inițiere” în care ele trebuie să spună că ”dacă voi uita aceste trăiri, voi arăta că fac parte

din categoria femeilor superficiale, schimbătoare și proaste”.

Desigur, ceea ce le oprește și mai mult pe femei să demaște public sistemul de abuz, este frica de urmările

încălcării jurământului tăcerii, care le este indusă adepților pri rostirea acelui sui-generis auto-blestem de genul

”să primesc toate relele pe care le merit în termen de maxim 7 ani calendaristici din clipa în care voi încălca

jurământul.” Deși aspectul jurămintelor tăcerii este ilustrat în documentar, faptul că acesta își propune doar să

nareze faptele și nu le dezbate, lăsând totul la latitudinea celui care îl vizionează, face ca mulți să nu înțeleagă

aceste mecanisme pentru că nu au avut aceste experiențe. Desigur că mulți dintre cei ce vizionează se întreabă

cum pot fi adeptele atât de naive încât să cadă pradă acestei secte și se gândesc că lor nu li se poate întâmpla,

dar câtă vreme nu ai avut de a face cu un astfel de proces de spălare pe creier de tipul broaștei fierte, amplificat

de presiunea de a te conforma colectivului, nu poți ști cum ai acționa de fapt.

Un aspect ce apare mereu în film este utilizarea frecventă a ritualurilor colective. Apelarea la ritualuri este una

dintre ciudățeniile de la MISA, deoarece contrastează cu ideea de spontaneitate pe care o presupune Tantra. 

Ritualul este un aspect ce nu apare de la primele cursuri de yoga ale începătorilor, dar este treptat introdus

și în cadrul ședințelor de la cursul de yoga de bază (consacrarea, intrarea în starea de comuniune subtilă 

cu ghidul spiritual, etapizarea tehnicilor și exprimarea mulțumirii și recunoștinței către Dumnezeu, din finalul

ședinței). Însă ”activitățile extracurriculare” sunt super-ritualizate. Acolo se petrece cu adevărat îndoctrinarea

și spălarea creierelor, care rămâne puțin cunoscută cursanților care nu se ”angrenează” în astfel de activități.

Emoția colectivă indusă de ritual este un surogat de trăire spirituală, iar regia ce însoțește aceste ceremonii

colective artificiale este un mijloc subtil de a determina adepții să adopte tot felul de atitudini mecanice.

Tot în acest sens acționează și participarea la concursul de Miss Shakti atât din postura de concurentă, cât și

din cea de simplu spectator. Apartenența la comunitate îi face pe mulți să accepte ceea ce în mod normal

n-ar accepta niciodată. Atunci când vezi atât de mulți oameni, din toate țările, făcând anumite lucruri, dorința

de a depăși ”închistarea” și de a fi ”în rând cu ceilalți” devine mare și este mai greu să reziști masei decât

unui singur individ. Presiunea colectivă facilitează și, în același timp, amplifică mult procesul de îndoctrinare.

De altfel, filmul le prezintă pe toate victimele ca fiind foarte fericite la început, în mijlocul grupului, până în

momentul în care ajung să-l cunoască pe guru.

O formă a presiunii colective la MISA este frica de ”îndoielile demoniace”, inoculată de guru și însușită de adepți.

Plecând urechea la îndoieli cu privire la guru, adeptul poate fi deturnat de pe calea spirituală și poate pierde

astfel definitiv șansa eliberării spirituale. Frica de a pierde ”grația divină și șansa unică de eliberare spirituală”

are un rol esențial în a-i ține captivi pe cursanții MISA în cadrul școlii și al doctrinei acesteia. Ideea apare

doar fugitiv în film, expusă de către Ashleigh.

Documentarul subliniază că îndoctrinarea și presiunea colectivă de la MISA/ATMAN par îndreptate în două

direcții principale: a accepta inițierea sexuală de către guru și a accepta exploatarea în folosul acestuia.

Acceptarea inițierii sexuale de către guru este înlesnită prin transfigurare. În teorie, asta înseamnă să vezi

dincolo de chip. Dar Tantra atrage atenția asupra capcanei auto-iluzionării, deci trebuie să urmărești să vezi

natura reală, nu cea imaginară. Transfigurarea este spontană atunci când există iubire adevărată. Dar în cazul

invitării la guru a cursantelor, dintre care unele îl vedeau pentru prima dată, ”transfigurarea” însemna să treci

dincolo de greața provocată la prima vedere de aspectul lui și să-ți imaginezi că te afli în prezența unui zeu, 

a lui Shiva.

Exploatarea la MISA - inclusiv și mai ales sub forma de exploatare sexuală - este deghizată sub forma activității

de ”karma yoga” (link), unul din cei doi piloni ai doctrinei MISA, pe lângă doctrina deschiderii sexuale.

Căci dacă ideea de a fi Shakti este destinată îndeplinirii poftelor perverse ale gurului, era ”păcat” ca acest ”talent”

să nu fie ”valorificat” și din punct de vedere financiar. Iar femeile sunt determinate să presteze și financiar

pentru guru - nu doar senzual - prin conceptul de ”voluntariat”, așa cum este tradusă mai nou karma yoga. 

➤ ”ABANDONAREA”

La MISA, karma yoga a fost introdusă ca atitudinea de abandon în fața Voinței lui Dumnezeu, ca stare de ”releu

al lui Dumnezeu” (acțiune integrată, consfințită prin răspunsul afirmativ al lui Dumnezeu la consacrare), și în

general ca acțiune dezinteresată pentru bine, pentru binefacere, pentru ajutorarea celor aflați în nevoie și suferință.

Însă ulterior, pe nesimțite (și cu nesimțire) a devenit ”acțiune dezinteresată pentru binele trimisului lui Dumnezeu

și al școlii”. În prezent, pericolul abuzării sexuale de către guru este - cel puțin pe moment - suspendat și oricum

avertismentul a fost emis ”la scară planetară”, dar în ce privește exploatarea pe videochat-uri porno sau în saloane

de masaj erotic ”pentru binele școlii și reușita misiunii ei spirituale - ”templele tantrice”), pericolul există și filmul

reprezintă un avertisment și un fel de ghid de prevenție.

➤ ÎNTÂLNIREA

”Încununarea” pregătirii spirituale a femeilor de la MISA/ATMAN, ca întruchipări ale zeiței feminității Shakti,

este întâlnirea cu gurul. Acest moment este intens și bine surprins în film, deși nu sunt date multe detalii intime.

Fapt semnificativ, cea care petrecuse cel mai puțin timp în cadrul sectei, Ashleigh, refuză inițierea sexuală

cu gurul și întâlnirea cu acesta. În loc să procedeze ca un maestru adevărat și să-i spună acesteia că nu este

pregătită, gurul o ceartă că este demonică și are un ego imens, apoi insistă și trage de ea să accepte, spunându-i

că inițierea sexuală cu el ar exorciza-o (ca în filmul ”Bliss”, atât de lăudat la MISA). Cu toate acestea, fata

nu cedează și îl refuză.

Însă cursantele mai vechi l-au acceptat. Îndoctrinarea mai îndelungată  și-a spus cuvântul. Cu toate acestea,

experiențele lor n-au fost deloc extatice. Paula, iubita argentiniană a lui Ziggy (amicul australian al lui Ashleigh)

relatează că a fost trezită din somn de guru, cu o șoaptă duioasă de iubire: ”E rândul tău!” Când, în decursul

actului sexual, ea a vrut să-și schimbe poziția și s-a mișcat (”a picat testul spiritual”), el a imobilizat-o de mâini

și i-a spus ”be quiet!” (”stai dreaqu” în română). Acesta este chipul real - desfigurat, nu transfigurat - al celui

care se autointitulează ”canalul iubirii divine”:

[ep.3, min36:sec17] Paula:

A patra și ultima vizită a fost în octombrie 2019. Am vrut să mă mișc, să plec cumva din poziția în care mă aflam,

iar el m-a apucat de ambele încheieturi și le-a pus pe pat. Gen, ”Stai liniștită!” Apoi, în cele din urmă, la ceva

timp după aceea, nu le-a mai ținut, ci le-a lăsat și apoi și-a luat mâinile de pe mine. Și apoi, câteva minute

mai târziu, am început să plâng ca să se dea jos de pe mine. Și apoi a țipat la mine timp de vreo trei ore.

Spunând că nu voi mai fi invitată acolo niciodată. Pentru că nu meritam, pentru că nu-l iubeam. Apoi, după ce

am ieșit din camera lui și m-am dus într-o cameră cu fetele, a intrat în cameră și a continuat să-mi spună

lucruri oribile. A repetat tot ce a spus în camera lui, doar pentru mine, în fața fetelor. În acel moment, am spus:

”Nu voi mai veni niciodată aici”. Am avut un gând foarte clar, gen: ” Asta e exact opusul a ceea ce am crezut 

că va fi”. E foarte traumatizant, nu e deloc plăcut. Sunt forțată să mă prefac că vreau să fac ceva ce nu vreau.

Și sunt umilită pentru că nu vreau. Aceea a fost picătura care a umplut paharul. Pur și simplu... nu am mai putut

suporta în acel moment. Am simțit că: ”Trebuie să plec de aici. Nu mai pot face asta”.

➤ GURUL

Orice sectă are o figură centrală - gurul, iar MISA/ATMAN nu face excepție. Diferența este că, spre deosebire

de majoritatea sectelor, care pornesc de la guru, cresc prin manifestarea nemijlocită și prin prezența permanentă

a gurului și gravitează exclusiv în jurul gurului și a învățăturii acestuia, în cazul de față, gurul Bivolaru a lipsit

din peisaj o mare parte din timp. Un aspect unic este acela că, atunci când secta a fost fondată, EXISTA DEJA

un NUCLEU puternic al acesteia, constituit din primii discipoli devotați ai lui Bivolaru, iar doctrina era de asemenea

în mare parte constituită. Cursurile MISA au început în martie 1990, imediat după căderea comunismului, simultan

în marile orașe ale României. Bivolaru nu putea fi în toate locurile deodată și nu existau mijloacele tehnice pentru

a-i purta în mod direct mesajul. În realitate, cei care au făcut ca MISA să fie precum Făt Frumos din povești,

crescând într-un an cât alții în zece, au fost tocmai primii discipoli: Tarcău, soții Trandafir, soții Roșu, Nicu Catrina,

Dan Bozaru, surorile Ambăruș etc. Tot unii dintre aceștia au dus-o și în afara țării, ca un foc ce se întinde.

Bivolaru a urmărit ca școala lui să se extindă cât mai mult și cât mai repede și de aceea a creat un sistem

corespunzător, de tip ”universitar”, cu cursuri structurate pe ani, cu o programă fixă și cu materiale tipărite.

Modul de desfășurare a unei lecții, cu partea teoretică susținută de guru, expusă de pe casete și apoi CD-uri

audio sau video, urmate de parte practică și meditații, face ca aceste cursuri de la MISA/ATMAN să poată

fi predate de mulți instructori formați din rândul cursanților, după un stagiu de pregătire scurt, și care rămân

în cadrul școlii, fiind controlați de guru, deoarece primesc lecțiile pe măsură ce acestea sunt elaborate.

Acest sistem este foarte eficient pentru extinderea școlii și, în plus, este făcut special pentru ca să funcționeze

fără să necesite prezența fizică a gurului, dar permițându-i acestuia să mențină un control permanent.

Acreditările instructorilor sunt recunoscute doar în cadrul organizației, iar dacă vreunul dintre ei o părăsește,

nu poate preda yoga pe cont propriu dacă nu are o acreditare de la o altă organizație recunoscută.

Spre deosebire de MISA/ATMAN,  la ”școala-soră” AGAMA a lui Tarcău din Thailanda, gurul participă

adesea la partea teoretică și este adesea prezent în mijlocul elevilor, deoarece școala are o singură locație.

Bivolaru se ascunde de mult timp de autoritățile din Europa. Cine lucrează pentru el în tot acest timp?

După cum se spune și se vede în documentar, Bivolaru nu e o culme a charismei, dar nici a forței spirituale,

dovadă lașitatea acestuia în fața ”dușmanilor” și faptul că se ascunde după adepți. El nu putea să ducă secta

la dimensiunile la care a ajuns, de unul singur. Mesajul i-a fost purtat de către alții, și tot aceștia i-au adus

banii cu care și-a susținut mașinăria în funcțiune. Mulți dintre adepții din străinătate nici măcar nu-l cunosc. 

Cine i-a adus în sectă și îi ține acolo? Adepții devotați ai gurului! Aspectele prezentate mai sus sunt esențiale

deoarece, chiar dacă liderii au fost arestați, școala funcționează în mod obișnuit și continuă să racoleze adepți. 

Desigur că narațiunea documentarului, focalizată pe cele câteva foste cursante care au acceptat să vorbească,

este expusă din punctul de vedere al acestora, iar ele nu i-au cunoscut pe acei primi discipoli care i-au ridicat 

statuia lui Bivolaru. Dar atunci cum au ajuns la gurul puțin cunoscut și care se ascunde în locații secrete?

Cine asigură funcționarea acestui sistem de racolare și transport? Invitațiile nu au ajuns singure la fete, 

nici datele lor personale la guru! Cum atenția documentarului este focalizată exclusiv asupra gurului, 

adepții devotați și slugarnici ai acestuia ”rămân sub ”radar” și pot acționa în voie, perpetuând secta, 

activitățile și învățăturile ei. Chiar și fără guru, secta merge mai departe neabătută și, mai grav, nebănuită!

Bivolaru este zugrăvit ca un obsedat sexual psihopat - ceea ce și este - dar problema este că un astfel

de specimen nu convinge atât de mule persoane să îi fie adepți! El trebuie să le livreze un IDEAL, 

pentru care adepții să ajungă să-și lase deoparte viața lor. Iar idealul livrat de Bivolaru este eliberarea

în cadrul unei școli spirituale ce are misiunea ridicării spirituale a umanității, sub conducerea Noului 

MESIA, Salvatorul Lumii, Maestrul Macrocosmic și deschizătorul Erei de Aur! Acest aspect lipsește 

din documentar.

MEGALOMANIA și complexul mesianic sunt aspecte esențiale ale personajului Bivolaru. Nu se poate crea

o asemenea grupare doar prin tentația plăcerii sexuale. Și Osho și-a însoțit promovarea libertății sexuale 

(fără continență!) cu idealul eliberării. În documentar se spune că promisiunea sectei este dezvoltarea personală,

dar asta promit toate studio-urile de yoga de la colțul străzii. Ceea ce au ajuns să creadă și să facă adepții lui

Bivolaru este determinat de încrederea lor oarbă, nu într-un obsedat sexual cu aspect bizar, ci în Mesia Însuși. 

Megalomania lui Bivolaru, faptul că el se crede trimisul lui Dumnezeu, cel mai mare maestru al tuturor timpurilor,

ceva ce n-a mai văzut planeta, nu apar deloc în film, deși există nenumărate dovezi chiar pe acest blog. 

Lipsa acestui aspect esențial al gurului este poate cea mai mare lacună a documentarului.

Cum explică realizatorii documentarului adorația adepților față de guru, care este surprinsă în film în imaginile

cu ritualuri de adorare a acestuia? Ei sugerează că această adorație s-ar datora imaginii lui de erou spiritual

ce este persecutat, iar în film se spune la un moment dat că adepții îl văd ca pe Iisus. Dar nu acesta este modul 

exclusiv în care trebuie înțeleasă comparația cu Iisus. Desigur, gurul compară situația lui cu persecutarea lui Iisus,

dar este mai mult decât atât, el se compară cu Iisus și din punctul de vedere al misiunii spirituale, în care chiar

ÎL depășește. Cei care au început cursul la MISA încă de la începuturi, își amintesc desigur că în primii ani,

atunci când gurul nu era persecutat ci doar bălăcărit prin presă, ”adorația” față de el se baza pe credința, inoculată

de primii lui discipoli, cum că el este eliberat din altă viață și este cel mai mare maestru al planetei de după Iisus,

trimisul lui Dumnezeu pentru deșteptarea spirituală a omenirii (link). Faptul că acest personaj este zugrăvit

doar ca un simplu dezaxat și obsedat sexual și nu este arătat în toată grandomania lui, îl face să pară doar

un șarlatan pervers ca oricare altul, ce nu merită  băgat în seamă, iar pericolul pe care îl reprezintă să fie minimizat,

în timp ce secta creată de el continuă să acționeze. 

➤ RIPOSTA

Tactica obișnuită a celor de la MISA este negarea, urmată de autovictimizare, iar acest aspect este surprins

în documentar. Însă în cazul procesului din Franța, datorită probelor strânse de poliție în peste un an de continuă 

supraveghere a locațiilor sectei, Bivolaru și apărătorii nu au mai putut nega aducerea femeilor și actele sexuale

cu acestea, iar singurul lucru ce le-a rămas este să susțină că totul s-a făcut cu consimțământul lor. De aceea,

Ashleigh a declarat la un moment dat:

[ep.3, min43:sec31] Ashleigh:

Îmi fac griji că, în cele din urmă, am rezistat și, în cele din urmă, am spus NU, am plecat și nu am fost inițiată.

Nu am îndurat aceleași orori pe care le-au îndurat celelalte. Prin urmare, este aceasta o indicație că consimțământul

lor a fost valid, pentru că am putut spune NU? Vor spune că acest lucru nu s-a întâmplat, vor spune că toată

lumea a fost de acord și, prin urmare, nu a avut loc nicio infracțiune. 

Rodolphe Bosselut, avocatul victimelor: Aceasta este întreaga dezbatere în acest caz. Asta susțin acuzații:

că toată lumea a fost liberă [să aleagă]...

Desigur că Bivolaru și apărătorii susțin că refuzul lui Ashleigh ar dovedi că fetele erau libere să aleagă, dar

gândirea lor, deformată de scopurile pe care le urmăresc, nu le permite să vadă că refuzul fetei la fața locului

arată totodată că EA N-A ȘTIUT pentru ce a fost invitată (căci, în caz contrar, nu ar mai fi realizat călătoria,

din moment ce ea nu accepta ideea de inițierea sexuală), de unde rezultă că ea a fost atrasă, invitată și adusă

fără să știe ce o așteaptă, adică a fost traficată, iar asta dovedește traficul de femei. Mai mult, ea nu face acuzațiile

de pe poziția de abuzată sexual, așa cum fac celelalte, deci nu poate fi suspectată că urmărește să obțină 

daune sau să se răzbune. Dintre toate acuzațiile la adresa gurului, cea de viol e mai mică, acuzațiile de 

abuz de slăbiciune, manipulare și trafic de persoane fiind cele cu adevărat grave. Ce poate spera apărarea

cu această atitudine este reducerea câtorva ani din sentința posibilă de 30, și să scape de despăgubiri pentru viol.

Dar cu dovezile de manipulare și presiune psihologică (declarațiile-tip filmate după inițierea sexuală), acuzațiile

de viol devin credibile, așa că... malchance.

 

Alături de negare și de autovictimizare, cei din MISA ”aleg” să riposteze și să contraatace, evident atunci când

au impresia că sunt stăpâni pe situație. La începutul episodului trei, aflăm povestea unei activiste și autoare

din domeniul spiritual, o femeie-șaman din UK, Uma Dinsmore Tuli, care trăiește în spiritul comuniunii cu natura

și este de o mare simplitate, respectând principiile morale și practicând ceea ce afirmă. Când a scris o carte

despre energia feminină așa cum este descrisă în yoga și tantra, a postat o notă de susbsol despre școala 

Natha din Danemarca, ce părea să împărtășească aceste învățături. O fostă cursantă i-a atras atenția că 

situația este cu totul alta, că de fapt e vorba de o sectă, iar autoarea a găsit și alte relatări asemănătoare, 

ce au condus-o către rețeaua mondială ATMAN. Publicând mărturia lui Ashleigh, dar păstrându-i identitatea

ascunsă, s-a trezit cu o citație din partea sectei:

[ep.3 min07:sec02] Uma: 

În aprilie 2021, am primit o scrisoare de reclamație, o scrisoare juridică. Practic, spunea că toate acuzațiile

pe care le-am făcut sunt ”false, defăimătoare, grave” și că aceste îi vor cauza clientului lor ”pierderea potențialilor

studenți, pierderi financiare grave”. Aceasta este principala lor preocupare. Vor să le spun ”identitatea și locul

unde se află toate părțile care mi-au furnizat informațiile necesare pentru a face acuzațiile defăimătoare”. 

Vor să-i urmărească pe foștii cursanți. Despre asta este vorba, nu-i așa? Întregul proces s-a încheiat cu mine

mergând în instanță de trei ori și a durat aproximativ doi ani pentru a fi finalizat. Și, în final, judecătorul

a decis că au depășit termenul și că au existat atât de multe erori procedurale, încât am câștigat procesul, 

încât a respins cazul și nu a mai putut continua. A fost dezastruos financiar, da. Dar m-am tot gândit:

”Știți? Stresul în care eram nu era nimic în comparație cu suferința profundă prin care trecuseră acele tinere”.

Ceea ce am simțit a fost un fel de sentiment dezgustător că aceste învățături, în esență bune, fuseseră 

denaturate pentru a servi lăcomiei de putere a persoanei care era la conducere, a celei care le preda.

Cu admirație pentru simțul moral al acestei femei și opțiunea ei pentru apărarea dreptății (ceea ce MISA 

nu are și nici a avut vreodată, comportându-se ca un clan mafiot), este de remarcat că exact la fel a acționat

MISA, la câteva luni după aceea, în noiembrie 2021, la CNCD, împotriva unui fost cursant care i-a demascat

pe fostul forum ExMISA și pe care au încercat să-l lege de actualul blog, în încercarea de a-l determina 

să-i toarne pe autorii blogului, pe Admin-ul și pe proprietarul acestuia. Ulterior, în instanță, MISA avea 

să declare următoarele despre acest fapt, citez din declarația MISA:

”Reiese fără putinţă de tăgadă că nu pârâtul M.C. este indicat ca fiind autorul afirmațiilor discriminatorii

realizate în anii 2011- 2018, ci acesta este menţionat ca fiind ”în prezent” autor al blogului, numele lui fiind

comunicat către CNCD exclusiv cu scopul de a fi audiat pentru a oferi informaţii cu privire la deţinătorul

blogului, în vederea tragerii sale la răspundere” (sursa). Vedeți asemănarea cu cazul din acest film?

E același mod de acțiune: ”dați-ne datele celei care a avut îndrăzneala de a vorbi, ca să ocupăm NOI de ea!”

Dar iată că roata s-a întors, iar acum a venit clipa ca alții să se ocupe de ei. 

În concluzie, deși apariția documentarului în spațiul media internațional este salutară, fiind un avertisment

adresat celor care ar putea cădea în capcana grupării, filmului îi lipsesc unele lucruri. Parțial, aceasta vine

din focalizarea aproape exclusivă pe raportul dintre victime și abuzator. Deși această concentrare este 

firească până la un punct, riscul este să se lase impresia că e vorba de o abordare subiectivă. Gurul este 

descris prin prisma declarațiilor victimelor sale și a dosarelor Securității care l-a urmărit, iar asta dă ocazia

celor din MISA să replice din nou că este expus doar punctul de vedere al dușmanilor lor. Ori tactica aceasta

de permanentă auto-victimizare a gurului și a adepților, le-a reușit de multe ori până acum, de fapt a fost 

singura lor  strategie, ei neputând să aducă dovezi în susținerea nevinovăției lor. Aici se constată o slabă 

documentare a realizatorilor serialului, care au apelat și la o jurnalistă din România, a cărei activitate n-a rupt

gura târgului. Vorba unui comentator de pe blog: ”cam subțire!”

Pe acest blog, s-a atras de atâtea ori atenția: ”Cuvântul victimelor contra cuvântului LUI” nu rezolvă nimic,

taberele rămân împărțite și pe poziții, adepții se mobilizează și mai strâns în jurul gurului, deci această

bătălie nu poate fi câștigată în acest fel, ba chiar îi dă lui ocazia să se auto-victimizeze! 

”EL” poate redus la tăcere punând față în față diferitele lui declarații și fapte care se contrazic și se desființează

reciproc. În condițiile în care acum există la dispoziție atâtea dovezi ale demenței gurului, ce provin chiar de la el

și de la MISA, este în continuare un semn de mirare că se persistă în acest gen de controversă sterilă.

Probabil asta aduce mai mult rating decât tranșarea problemei. Pare că nimeni nu este interesat de o expunere

clarificatoare și edificatoare, în schimb bârfa și scandalul vând. Aceasta a fost abordarea mass-media până acum

și n-a avut efecte asupra MISA!

Desigur, nu este vreo vină a victimelor ce apar în film, de fapt ele au meritul de a fi găsit curajul de a vorbi

și aceasta l-a adus pe guru în fața justiției. Fără ele, acest documentar nici nu ar fi avut loc. Dar realizatorii

de documentare și podcast-uri, precum și jurnaliștii de investigație, au datoria profesională și morală de a se

documenta mai adânc și de a face cunoscute lumii dovezile despre fața adevărată a gurului și a sectei lui,

dovezi furnizate chiar de ei înșiși, adesea fără să-și dea seama. De fiecare dată când gurul și secta sunt acuzați,

dar fără urmări juridice, aceștia ies întăriți (și întărâtați).

Pe acest blog se află multe dovezi care îi (auto)demască pe guru și pe acoliți: recunoașterea de către gurul

însuși a sexului în grup (audio1, audio2), a orgiilor cu urină (audio1, audio2), dovezi ale megalomaniei lui

(Noul Mesia, Noua Religie planetară), ale mitomaniei patologice (articol1, articol2), ale evaziunii fiscale

(sursa), tot ce vrei, dar parcă nimeni nu pare să înțeleagă asta (sau nu vrea). Gurul și acoliții au înțeles și au

încercat să reducă blogul la tăcere.

După cum am spus, focalizarea exclusiv asupra lui Bivolaru lasă impresia că, odată cu arestarea lui, nu mai este

niciun pericol, dar evident că nu este deloc așa, din moment ce secta continuă nestingherită. Paginile filialelor

și ale cursurilor MISA/ATMAN au eliminat referirile la Bivolaru și își schimbă aspectul, pentru a nu mai avea

legătură cu trecutul. Astfel, cei neavizați nu mai pot sesiza pericolul. O citez pe Miranda, din finalul filmului:

[ep.3, min44:sec24]

Fiecare sucursală care era deschisă când am plecat, este încă deschisă. Țintesc în special studenții, așa că

este foarte supărător să te gândești că o persoană tânără și impresionabilă, dar potențial oricine, ar putea

intra pur și simplu în acel studio de yoga și să ia lecții de yoga, așa cum am făcut eu, fără să știe că are 

legătură cu Bivolaru, cu MISA și cu acel om.

Nu se va termina, chiar și după o eventuală condamnare a lui guru la închisoare pentru ani mulți.

Demascarea sectei deghizate va trebui să continue. Va fi necesară, măcar din când în când, o readucere

a subiectului în atenția opiniei publice, pentru a le reaminti celor care au uitat sau a-i avertiza pe cei foarte

tineri, care încă nu au aflat de existența acestei mizerii. Din acest punct de vedere, acest film era necesar

și, chiar dacă apariția a fost determinată de ancheta din Franța, va rămâne un avertisment și pentru viitor, 

după ce procesul se va fi terminat. De asemenea, sperăm ca atrăgând acum atenția întregii lumi asupra 

acestui subiect, procesul ce va urma în Franța va fi în atenția întregii planete, așa cum visează de decenii

atât gurul cât și adepții, bineînțeles într-un alt sens. Bivolaru, acest Epstein de Ferentari!

Un comentator semnalează o recenzie la acest documentar:

Recenzie Twisted Yoga: O demonstrație terifiantă și înfiorătoare de control mintal, manipulare și abuz

Citez: ”Accentul pus pe vocile supraviețuitorilor este probabil punctul său forte – sunt emoționante și tulburătoare,

și nimeni nu ocolește faptele”.

Desigur că poveștile foștilor cursanți sunt - și este firesc să fie - punctul central al documentarului dar, după cum

am arătat anterior, spectatorul care nu a trăit așa ceva are tendința să minimalizeze faptele expuse, considerând

că victimele au fost mult prea naive și că așa ceva nu se poate întâmpla în mod obișnuit, cel puțin nu lor.

Ar fi fost bine ca, în anumite momente, să apară în film și un psiholog care să explice de ce, deși sunt greu

de crezut, aceste situații sunt nu doar foarte posibile, ci de fapt sunt foarte întâlnite și chiar facilitate

în era rețelelor sociale. (Există chiar mișcări politice care seamănă cu o sectă, vezi cazul lui C. Georgescu

poreclit, deloc întâmplător, ”Guru” sau ”Mesia” și, deloc întâmplător, susținut de MISA!) Dar realizatorii 

”au ales” să lase aceasta la latitudinea celor care îl vizionează. S-or fi gândit să nu se (ante)pronunțe, atâta timp

cât faptele celor acuzați nu au fost dezbătute și probate încă în instanță. Partea reclamată apare doar la finalul

documentarului, cu niște comunicate seci, generate parcă de AI, ce sugerează în același timp negare, dar și fugă

de răspundere.

citat: ”Aceștia sunt oameni din toate categoriile sociale, distruși de fetișurile distorsionate ale unei persoane 

însetate de putere.”

Oricât de însetată de putere ar fi o persoană - iar Bivolaru are o sete de putere macrocosmică, crezându-se un zeu

asemeni lui Shiva sau Krishna (de aceea vrea să îi imite dpdv sexual) - nu poate de una singură, fără ”apostoli”

care să-i convingă pe alții și prin care se exercită puterea. Gurul care se află mereu în mijlocul adepților, sfârșește

prin a deveni ”de-al lor”, căci adepții văd că este ”ca ei”. Pentru a-și crea o aură de mister, gurul are nevoie

și de o existență separată, invizibilă, ce este umplută de către adepți cu imaginar. Dar o existență separată de adepți

presupune un cerc intermediar, al puterii - mai ales în cazul unei comunități împrăștiate peste tot în lume - 

ce nu apare în documentar. Observați că de obicei în relatările din mass-media, intermediarii nu apar, atenția

fiind focalizată doar asupra liderului, care însă ar fi lipsit de putere fără slugile lui. Aceasta deoarece, pentru public,

care o atenție îngustă și nu distributivă, slugile nu contează, ci doar liderul. Iar documentarul este o producție

pentru marele public.

citat: ”Măsura în care Gregorian Bivolaru și-a acceptat fanteziile bolnave este sincer uluitoare. Te întrebi

constant ce fel de persoană bolnavă ar putea născoci o „afacere” atât de șocant de exploatatoare?”

Din nou, problema nu este doar despre dezaxatul Bivolaru. Oameni dezaxați apar mereu și peste tot, problema

este cum ajung aceștia să intre în mințile oamenilor. Problema este și la adepți, la mentalitatea oamenilor

în general (spiritul de grup) și chiar la societatea care permite astfel de situații! Linia roșie dintre libertatea

de a alege și manipulare nu este trasată clar și ar fi dificil să fie astfel. De aceea, și individul are rolul lui decisiv.

citat: ”Twisted Yoga este intens, evidențiind cât de ușor un bărbat carismatic și aleatoriu poate pur și simplu

să-i aducă sub control pe oamenii vulnerabili, promițându-le că le va arăta ceva dincolo de această lume.”

Ca și frumusețea, carisma este în ochii privitorului. Bivolaru nu este carismatic, dimpotrivă, este detestat de

cea mai mare parte a societății! El este carismatic doar pentru cei care rezonează cu promisiunile lui. Din păcate,

lipsesc cei care să-l pună în lumina adevărată, căci presa și societatea sunt interesate doar de senzațional.

citat: ”O analiză mai aprofundată a problemei va scoate la iveală ceea ce documentarul ar fi putut rata.”

Asta încercăm să facem aici, fără pretenția că am acoperit tema. De aceea, trebuie să participe și ceilalți.

➤ In documentar este menționat blogul exmisa.blogspot.com

PS: La un moment dat, în episodul 3 (min33:sec47), atunci când vorbește despre cum a ajuns să se trezească,

Miranda pomenește de acest blog și chiar apar imagini cu pagina principală și articolul despre Ashleigh (link),

pe care o cunoștea. Ne bucurăm că blogul i-a fost de ajutor Mirandei. Mass-media oare când o să se trezească?

Poate referirea la blog din acest film să-i mai îndrepte pe unii spre dovezile conținute în aceste pagini,

iar imaginea lui Bivolaru de ”erou mesianic, acuzat pe nedrept și victimă nevinovată a #MeToo” să se risipească

și din mințile celor care încă mai cred în el.

Suntem foarte curioși să vedem dacă și cum va riposta MISA, deoarece ar însemna să pomenească despre 

acest blog și să-i îndrepte aici pe adepți, ceea ce evită de fiecare dată. Fiți, bă, odată, eroi spirituali, așa cum

vă pretindeți și ieșiți la o luptă dreaptă de idei, nu cu lovituri mișelești prin tribunale, pe care le pierdeți!

Vă bazați? Nu, căci vouă vă convine doar meciul de tip ”cuvântul celorlalți contra relatărilor voastre regizate”, 

”acuzație-negație”, dar aici e ”cuvântul vostru contra cuvântului vostru” și știți că așa pierdeți, pentru că mințiți

în permanență, nu vă puteți nega cuvintele, singuri vă acuzați și singuri vă demascați!